Casa cu suflet a familiei Pleș din Maramureș. Are 400 de ani și toate obiectele din ea sunt funcționale
Spiritul civilizației maramureșene pare să trăiască în continuare, cu ajutorul unei case care de patru secole se încăpățănează să rămână în picioare. Parcă pentru a le arăta celor care-i trec pragul traiul pe care l-au avut strămoșii noștri.
Iarba de un verde crud de primăvară ascunde bine ridurile pe care vremea le-a lăsat în bătătura curții, dar și pe casele din bârnă. Una dintre ele, cea mai veche, are peste 400 de ani, iar cea de-a două, mai tânără, undeva la 250 de ani. Acum, casele au devenit Muzeul Etnografic al familiei Pleș din Ieud. Cei doi soți, Ioan și Ioana, au adunat obiectele din case cu ajutorul sătenilor, originalitatea acestui muzeu constând în faptul că obiectele sunt perfect funcționale.
Citeste si
Andreea Marin, despre cel de-al doilea copil. “Am luat-o de la capăt. Îmi e frică de boală”
Bayern Munchen – Real Madrid, duelul giganţilor. Jupp Heynckes: ”Partidele vor fi definite de detalii”
DECIZIA DE ULTIMĂ ORĂ luată de familia lui MICHAEL SCHUMACHER!
Masturbarea are o mulțime de consecințe negative. Ce spun medicii?
„Casa asta are 400 de ani, nu i-am reparat decât acoperișul pentru că, din cauza focului de la cuptor, s-a făcut igrasie și nu a mai rezistat. În cuptor se făcea pâine de mălai și se fierbeau cartofii, iar aici se făcea pireul de cartofi”, ne spune Ioan Pleș. Bătrânul ne arată un dispozitiv din lemn ce pare a fi o pompă de apă, dar nu este de fapt decât obiectul cu care se zdrobeau cartofii pentru piure. Este pus strategic, chiar lângă cuptor.
În casă, un adevărat tezaur
În casă veche de 400 de ani au trăit și șase persoane, deși nu este formată decât dintr-o mica încăpere nu mai mare de 10 mp. Obiectele din casă au aproape aceeași vechime ca și casa. Patul de două persoane este acoperit de o cergă mare și grea și de câteva perne. La picioarele patului stă o cutie mare de lemn, un cufăr care avea rolul de șifonier, pentru că acolo își țineau maramureșenii hainele, iar lângă el, o copaie mare în care își frământau aluatul pentru pâine.
Deasupra, un felinar vechi parcă ar vrea să mai lumineze. Funcționa, la vremea lui, cu gaz în care stătea înmuiat un fitil a cărui flacără juca domol închisă în sticla subțire. Pereții albi, dacă nu sunt acoperiți cu carpete tradiționale, pe care sunt brodate motive locale, sunt împodobite cu icoane pictate pe sticlă care au apărat și binecuvântat familia lui Ioan Pleș timp de patru secole.
Casă plină de „istoria femeii”
La doar câțiva metri de această casă, stă și sora ei mai ”tânără”, veche de doar 250 de ani! Aici, cei doi bătrânei au aranjat pentru vizitatori o încăpere cu obiectele care au aparținut femeilor. Pereții sunt plini de icoane pe sticlă vechi, care au în jurul lor stergare în două culori, roșu și albastru. În centrul camerei tronează un război mare, la care femeia țesea covoare, ștergare și tot ce mai era nevoie prin casă. Pentru un covor de un metru pătrat, o femeie lucra cam 9-10 ore, din ce ne spune bătrâna.
Pe atunci, femeia făcea cu două mâini ce bărbatul nu putea face nici dacă avea patru. Lângă războiul uriaș, este și un pătuț pe care bunica Ioana îl mai împinge ușor pentru a se legăna, apoi revine furtunos la țesut. Ne arată ce însemna munca unei femei, chiar și pentru o simplă haină. Cum se lua lână, cum se punea în fuior, cu se torcea și apoi întinde pentru a putea face diferite țesături.