S-au împlinit 25 de ani de la conflictul interetnic din Târgu Mureş «A fost vânătoare de oameni»

Scris de Sorin Golea. Posted in Sos Romania


Pe 20 martie 1990, în Târgu Mureş s-a derulat unul din cele mai dure conflicte interetnice dintre români şi maghiari. Un martor ocular, Tudor Artenie, aflat chiar în miezul evenimentelor de la acea dată, ne-a povestit derularea ostilităţilor, oră cu oră.
“Am ajuns la Târgu Mureş în dimineaţa zilei de 20 martie 1990. La ora 9.00 urma să mă cazez la Hotelul Grand, situat în centrul oraşului. Pentru a ajunge la hotel, a trebuit să trec printre două cordoane de poliţişti care despărţeau o mulţime de maghiari, pe o parte a bulevardului, de o mulţime de români, pe cealaltă parte.

Cele două grupuri, câteva mii de oameni, aruncau unul către celălalt, peste cordoanele forţelor de ordine, cu sticle şi cu pietre. Maghiarii strigau: «Acum sau niciodată! », iar românii scandau: «Afară, afară cu ungurii din ţară!». Tensiunea creştea de la minut la minut”, îşi aminteşte Tudor Artenie, un bucureştean în vârstă de 50 de ani, la vremea respectivă, reporter special al unui cotidian central. Trebuie menţionat că sloganul “Acum sau niciodată!” era scandat în contextul în care comunitatea maghiară din România a cerut, imediat după revoluţia din decembrie 1989, cu o vehemenţă considerată provocatoare pentru românii din zonă, şcoli separate pentru învăţământ în limba maghiară, precum şi alte drepturi prin care să îşi poată “conserva identitatea”.

«Eram convins că voi fi linşat»

În fine, după ce a trecut printre cele două rânduri de poliţişti - care aveau bastoane de cauciuc, dar şi scuturi sau vreo formă de protecţie împotriva sticlelor şi pietrelor care zburau peste tot - Artenie a intrat în Hotelul Grand. “Aici am fost legitimat de un grup de români cărora li s-a părut suspect că aveam buletin de Covasna. Da, o mare parte a vieţii mele am trăit în Sfântu Gheorghe. Au strigat: “Atenţie, ăsta e ungur, e din Covasna!”. Eram convins că voi fi linşat dacă nu se întâmplă ceva... Am strigat că sunt jurnalist român. În acel moment un fel de lider al grupului din hotel mi-a luat apărarea şi am fost lăsat în pace. Scăpasem, pentru moment”. După ce s-a instalat, omul a ieşit în stradă să vadă ce se întâmplă. “În jurul prânzului, când tensiunea era la maximum, poliţiştii s-au retras brusc, ca la o comandă. A urmat ciocnirea. Maghiarii erau mai mulţi. Românii au fost împinşi înspre hotel. Au intrat înăuntru, au baricadat intrarea şi au început să arunce de la etajul întâi cu diferite obiecte în mulţimea de maghiari de afară. Între timp, noi urmăream momentul şi făceam poze din apartamentul celebrului operator irlandez care a filmat momentul Mihăilă Cofar; apoi intrarea basculantei în mulţime şi ciocnirea ei de treptele catedralei”.

«Haideţi, mei, că unguri plecat!»

În momentul în care maghiarii au pătruns furioşi în hotel, Tudor Artenie a coborât la etajul cinci, în apartamentul în care era cazat, cu vedere la stradă, şi-a luat lucrurile şi a cerut găzduire unor şoferi cazaţi într-o cameră de vizavi. A fost inspirat, deoarece maghiarii au început să spargă camerele cu vedere spre stradă, în căutare de români. “Nu au spart toate uşile. De unele doar lipeau urechea şi ascultau dacă se aude vreo mişcare. Dacă prindeau pe cineva... Am stat în linişte şi pe întuneric toată noaptea. Unul dintre şoferi avea probleme cu stomacul, dar nu i-am dat voie să se mişte din pat, să meargă la WC, pentru a nu face zgomot. Periodic trecea cineva pe la uşa noastră şi asculta dacă se aud mişcări. La un moment dat s-a auzit pe hol o voce care striga în româneşte, stâlcit, cu accent maghiar: «Haideţi mei, că unguri plecat!». Nu am făcut nici o mişcare, nu am căzut în capcana lor. Am stat pe un scaun, mi-am sprijinit capul pe mâinile împreunate şi m-am rugat. Timp de două zile, după aceea, am avut vânătăi pe frunte de la rugăciuni”, ne-a povestit Tudor Artenie. Situaţia s-a calmat în jurul orei 2.00, odată cu sosirea primelor vehicule blindate ale Armatei. “A doua zi am plecat la Bucureşti, după o experienţă cumplită. Văzusem ce poate produce ura într-o mulţime dezlănţuită: a fost o vânătoare de oameni! Aici mai este de adăugat că mulţimile nu ar fi ajuns totuşi să se manifeste cu asemenea bestialitate dacă nu ar fi fost manipulate de profesionişti...”
Bătut chiar şi după ce a leşinat

Acesta a fost momentul în care Ernö Barabás l-a lovit cu piciorul pe Mihăilă Cofar, care era căzut la pământ

Mihăilă Cofar, un român din comuna Ibăneşti, de pe Valea Gurgiului, avea 41 de ani când a ajuns la Târgu Mureş pentru a-i apăra pe români de unguri. Momentul în care a fost bătut cu bestialitate a fost filmat şi fotografiat din Hotelul Grand. Chiar căzut pe jos, inconştient, mai multe persoane au continuat să-l lovească. Unul dintre agresori, identificat ulterior drept Ernö Barabás, l-a lovit de mai multe ori cu piciorul în abdomen pe Mihăilă Cofaru care zăcea fără cunoştinţă. În scurt timp, imaginea a făcut înconjurul lumii, dar sub explicaţia că un maghiar este bătut cu bestialitate de românii sălbatici. A durat ceva timp până când adevărul a ieşit la iveală, în sensul că totul a fost exact invers. Mihăilă Cofar a rămas cu sechele în urma loviturilor primite. Ernö Barabás, condamnat la 10 ani de închisoare, în 1992, se ascunde în Ungaria.
Urmările: 5 morţi, 278 de răniţi... şi o mare tristeţe

    În ianuarie 1990, comunitatea maghiară din România a cerut separarea şcolilor pentru minorităţi de cele cu predare în limba română. O lună mai târziu, 100.000 de etnici maghiari au protestat în tăcere la Târgu Mureş, cu lumânări şi cărţi, cerând învăţământ în limba maghiară.
    Pe 15 martie 1990, în mai multe oraşe din Ardeal s-a sărbătorit ziua maghiarilor de pretutindeni. Cu această ocazie, s-au arborat drapelele Ungariei şi au fost schimbate unele inscripţii oficiale din limba română în limba maghiară. Românii au considerat că manifestările au fost ostentative.
    În data de 19 martie manifestanţi români au cerut în stradă demisia unor politicieni de etnie maghiară de la conducerea Consiliului Judeţean Mureş. Seara, mai multe autobuze au adus români din localităţile apropiate, Reghin, Hodac, Ibăneşti, Toaca etc., la Târgu Mureş. Câţiva români au ajuns la sediul UDMR, au intrat în forţă şi au bătut tot ce au întâlnit în cale. Poetul Suto Andraş a fost lovit foarte tare şi a rămas fără un ochi.
    A doua zi au fost aduşi din localităţile apropiate, cu diferite mijloace de transport, şi români, şi maghiari. Bomba interetnică a explodat pe 20 martie, când cele două tabere s-au luat la bătaie. Rezultatele confruntării: 5 morţi, dintre care doi români şi trei maghiari, 278 de răniţi, unii foarte grav, o biserică ortodoxă arsă, mai multe sedii de partide devastate.

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/s-au-implinit-25-de-ani-de-la-conflictul-interetnic-din-targu-mures-a-fost-vanatoare-de-oameni-e-529023.html

Share
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2020