La 23 septembrie 1939 a încetat din viaţă Sigmund Freud, psihiatru austriac, întemeietorul psihanalizei (n. 6 mai 1856).
Sigismund Schlomo Freud s-a născut la 6 mai 1856 în Freiberg, Moravia, atunci Imperiul Habsburgic, astăzi Pribor din Republica Cehă. A fost fiul lui Jacob Freud şi al celei de a treia soţii a acestuia, Amalia (cu 20 de ani mai tânără decât soţul ei).
Cei doi fraţi vitregi ai lui Sigismund, Emmanuel şi Philipp, erau aproape de aceeaşi vârstă cu mama lui. Această situaţie neobişnuită poate fi o explicaţie a interesului manifestat de Freud în studiul relaţiilor familiale, concentrat asupra complexului lui Oedip.
În 1859, Freud s-a mutat împreună cu familia la Leipzig, în Germania, iar, în 1860, la Viena, unde a rămas până în 1938. În 1877, şi-a schimbat numele în Sigmund Freud.

Cel mai mare studiu realizat vreodată, referitor la experienţele celor care au revenit din moarte clinică, a constatat că 40% dintre oameni au un fel de „conştienţă“, chiar şi după ce sunt consideraţi morţi, informează PsyBlog.
Cercetarea care a durat patru ani a inclus mai mult de 2.000 de persoane din 15 spitale din SUA, Marea Britanie şi Australia, care au fost în stop cardiac, scrie Rador. 330 dintre supravieţuitori au fost interogaţi despre ceea ce au experimentat în aceste momente critice. 140 dintre ei au spus că au avut o formă de „conştienţă” înainte de a fi readuşi la viaţă.
O femeie a declarat că a auzit clar ce vorbea personalul medical şi sunetele scoase de aparatul de resuscitare. Un alt bărbat îşi aminteşte cum şi-a părăsit corpul şi privea de undeva de sus cum lucrează medicii.

Trasul în ţeapă a fost pentru voievodul Vlad Drăculea metoda favorită de execuţie, încât până şi renumele lui de Ţepeş, sub care este cunoscut astăzi îndeosebi de români, (străinii nu prea fac nici în prezent diferenţa între omul politic Vlad Ţepeş şi personajul ficţional Dracula) este strâns legat de această metodă cumplită de execuţie.
Întrebarea este una firească, mai ales dacă este privită prin context istoric, căci în perioada medievală în care a trăit şi Vlad Ţepeş, căutarea şi aplicarea unor metode cît mai dureroase de execuţie era o îndeletnicire cât se poate de normală.
Cu toate acestea, există unele motive pentru care voievodul valah a ales tragerea în ţeapă drept metodă favorită de ucidere a duşmanilor ţării şi a trădătorilor, în detrimentul altor asemenea metode precum, dezmembrarea de viu prin intermediul a patru cai legaţi de mâini şi picioare, arderea pe rug, tăierea în două cu fierăstrăul, jupuirea de viu, tragerea pe roată sau aruncarea victimei în gropi cu câini, lupi sau urşi care o devorau pe loc.

În 28 august 1749, s-a născut Johann Wolfgang von Goethe, personalitate a culturii universale, poet, dramaturg şi filosof al culturii: “Faust”, “Afinităţi elective”, “Suferinţele tânărului Werther” (m. 22 martie 1832).
Johann Wolfgang a fost fiul lui Johann Kaspar Goethe, înalt funcţionar de stat, şi al Catharinei Elisabeth Textor.
De-a lungul întregii sale vieţi, Johann Wolfgang von Goethe a scris şi trimis peste 10.000 de scrisori.
De timpuriu, a început să iubească literatură, pe care o putea găsi în vasta bibliotecă de circa 2000 de volume a tatălui său. Fascinat era şi de teatru, în casa părintească anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuşi.

La data de 23 august 1944, România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, regele Mihai îşi dă acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaţilor. Din 1948 şi până în 1990 a fost sărbătorită ca Ziua Naţională a României
În urmă cu 72 de ani, la 23 august 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România ieşea din alianţa cu Puterile Axei (Germania, Italia şi Japonia), declara încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaţilor (Franţa, Imperiul Rus, Marea Britanie, Italia şi Statele Unite ale Americii) şi declara război Germaniei naziste şi Ungariei horthyste.

Cărţile vechi capătă un miros specific, deseori îndrăgit de pasionaţii de lectură.
Secretul din spatele mirosului produs de cărţile vechi se află în compuşi organici volatili din care sunt alcătuite paginile cărţilor, informează IFL Science.
În timp aceşti compuşi se descompun şi elimină chimicale în aer. De asemenea şi cărţile noi au un miros specific. Diferitele materiale utilizate în timpul producerii cărţii pot schimba mirosul cărţii. Compound Chemistry sugerează că notele de alună sunt redate de benzaldehide, în timp ce notele de vanilie sunt produse de vanilină. Mirosul dulceag provine de la toluen, etil benzen şi 2-etil hexanol.

http://www.descopera.ro/mari-intrebari/16691199-de-unde-provine-mirosul-cartilor-vechi

Trei din zece persoane recunosc că au comis o infidelitate în timp ce erau într-o relaţie exclusivă cu o durată mai mare de 6 luni. E vorba de aproape jumătate dintre bărbaţi (45 %) şi de una din patru femei (26 %). Infidelitatea a avut o frecvenţa maximă la cei de 18-30 de ani şi a fost menţionată mai puţin frecvent la cei cu vârste de peste 30 de ani. Acestea sunt rezultatele unui sondaj online, ce a urmărit mai multe aspecte ce ţin de infidelitate şi impulsivitate, motive pentru care se apelează frecvent la terapia de cuplu.
În acest studiu, realizat de www.sex-psi.ro, motivaţiile infidelităţii au fost grupate în 4 categorii:

Dincolo de conotaţiile religioase sau filozofice ale întrebării care a bulversat şi încă bulversează omenirea de la începuturile sale, oamenii de ştiinţă au încercat să explice motivele pentru care orice organism viu ajunge să moară în cele din urmă.

Toate organismele vii îmbătrânesc şi mor din simplul motiv că Natura nu poate să le susţină la nesfârşit. Dacă scopul primar al fenomenului vieţii pe Terra este acela de a se procrea şi replica cu succes (logica din spatele aşa numitei Teoriei Genelor Egoiste), atunci toate organismele sunt programate să trăiască până generează urmaşi şi-i îngrijesc pe aceştia până când ajung independenţi.

Oamenii pot avea vise premonitorii, iar acestea depind de gradul de intuiţie pe care îl are fiecare persoană în parte. Totodată, oamenii tind să viseze în culori, afirmă psihologul şi lectorul Ştefania Gubavu.
Mai jos găsiţi răspunsurile oferite de psihologul şi lectorul Ştefania Gubavu la opt întrebări despre vise pe care şi le pun foarte mulţi oameni:
 
1. De la ce vârstă visăm?
 
Noi ne dăm seama că visăm pentru că ne amintim acţiunea, imaginile din vis, o stare, o senzaţie cu care ne trezim. Această capacitate de reflectare se dezvoltă în timp în psihicul nostru şi este nevoie să existe şi conştiinţa propriei persoane, a identităţii noastre - Eu am visat. De aceea nu se poate stabili clar de când începem să visăm, căci bebeluşul nu ne poate povesti dacă a visat.
Însă capacitatea creierului de a visa, fiziologic vorbind, este prezentă încă de când ne naştem.

Sunt mulţi germanii care cred că ceea ce s-a petrecut la Bucureşti în ziua de 23 August 1944 a fost momentul decisiv în pierderea celui de al 2-lea război mondial. Mulţi sunt şi germanii care nu ştiu nimic despre ziua de 23 August 1944. Pe scurt, pentru cei care nu cunosc subiectul, vom rezuma mai jos semnificaţia şi consecinţele celor petrecute la Bucureşti în ziua de 23 August 1944, cu intenţia deschis asumată de a demonstra cât este de falsă ideea unor germani că (1)„la 23 august 1944 românii i-au trădat pe nemţi”, că (2)„dacă românii nu părăseau Axa în august 1944 şi luptau până la capăt alături de germani, războiul s-ar mai fi prelungit cu încă cel puţin şase luni, timp suficient ca industria germană să finalizeze proiectul de fabricare a armei lor secrete, adică a bombei atomice nemţeşti”, iar soarta războiului ar fi fost alta. Sunt destul de mulţi germanii care nu-i pot „ierta” pe români pentru cele petrecute la 23 august 1944, pentru consecinţele acelei zile fatidice…