UK Bookmakers

Legi nescrise ale Republicii Franceze. Un "pacat" fatal al unui fost Presedinte de Stat francez!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Poate, ar fi prematur sa-l judecam pe Nicolas Sarkozy, fostul Presedinte al Frantei, pentru marile sale reforme pe care le-a lansat in timpul mandatului sau (2007-2012).
In timpul primului sau mandat, pentru ca gurile "rele" spun ca acesta ar fi prezent din nou la alegerile prezidentiale din 2017, avand in vedere triplul "esec" (social-politic si economic) a lui Francois Hollande, succesorul acestuia (2012-2017)!
Poate gaulle-ismul vechi, “traditional”, promovat de catre Jacques Chirac, precedesorul sau (1995-2007), trebuia intr-adevar “reimprospatat” din nou (cum a procedat si acesta in timpul mandatelor sale!),

pentru a putea face fata unori legi socio-economice specifice (de dreapta!) cu care se confrunta societatea franceza la inceputul acestui mileniu.

Poate, ar fi prematur sa afirmam ca cele sapte "pacate" capitale ale acestuia (Sarko) pe care le-am enumerat intr-un articol (a se vedea pentru detalii: "Cele sapte pacate capitale ale unui Presedinte de Stat francez":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/09/cele-sapte-pacate-capitale-ale-unui.html) ar fi cu adevarat pacate in fata "traditionalismului prezidential" francez, iar pentru a-l “ierta”, matematic vorbind, ar fi necesar si sufficient ca el sa se spovedeasca in cadrul unei vizite protocolare la Vatican in fata Papei  Francois.

Insa, copilul "minune" al secolului XXI, "reformatorul" de fond a societatii civile moderne franceze  (cu era convins ca ar fi!) a comis "din pacte", fara sa fi regretat si un al optulea "pacat", pentru care sigur, multi din anturajul sau (inclusiv cei fideli !), nu-l vor iertea si nici aprecia. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat problematicii de mai sus: "Copilul minune al Secolului XXI": http://www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=1092

Poate, niciodata !

Pentru ca traim intr-o lume manipulata si exista lucruri care sunt permise, altele care sunt tolerate.

Exista insa si unele care sunt "interzise" prin intermediul unor legi nescrise si sunt considerate "imorale" si "indecente".

Cu alte cuvinte, ele nu se fac !

Este vorba de radierea pe 25 martie 2010, printr-un decret prezidential datat din 12 martie (nepublicat in JO !) devenit insa irevocabil la sfarsitul anului), a lui Jean–Hugues Mattely, in varsta de 49 de ani (nascut pe 10 decembrie 1965 la Montpellier, Departamentul Hérault, Regiunea administrativa Languedoc-Roussillon, sudul Frantei), Sef de Esadron (unitata militara terestra de cavalerie cu 70 de oameni, corespunzand unei Companii) in cadrul Jandarmeriei Nationale (GN) [1]  franceze, cercetator politolog-sociolog asociat la CNRS (Centrul National de Cercetare Stiintifica), autor de esseuri si romane, pentru ca a avut curajul sa critice public, fuziunea incepand cu 1 ianuarie 2009, a Jandarmeriei Nationale (apartinand Ministerului Apararii Nationale) cu Politia Nationala (PN) [2] (aparinand Ministerului de Interne), in cadrul Ministerului de Interne, al Colectivitatilor teritoriale si al Imigratiei, aflat pe atunci sub "comanda" lui Brice Hortefeux (Guvernul Fillon III), un apropiat intim si fidel lui Nicolas Sarkozy.

Prezentat in sedinta Consiliul de Ministri din 21 august 2008, la propunerea Presedintelui Sarkozy, proiectul de lege, prin care GN urma sa treaca de sub tutela Ministrului Apararii sub a celei de Interne, a fost adoptat de catre Senat in"prima lectura",  in urma unei ordonante de urgenta,  din data de 17 decembrie 2008.

Este pentru prima oara din istoria celei de-a V-a Republici Franceze ca o asemenea fuziune are loc si ca o asemenea masura disciplinara este luata de catre un Presedinte de stat contra unui jandarm (de mare valoare militara si intelectuala).

Din fericire pentru el, unele "efecte distructive" ale acestei masuri disciplinare au fost suspendate de catre Consiliul de Stat pe 29 aprilie 2010 ! (Jandarmeria i-a platit in continuare salariul si il caza in localurile sale, in ciuda faptului ca el era "radiat pe viata" din acest Corp militar, conform decretului din 25 martie 2010).

 

Inainte de radierea sa, acest jandarm, Sef de promotie al Scolii de Ofiteri de la Melun (Scoala Superioara de Inalte Studii Militare, Departamentul Seine et Marne, Regiunea urbana pariziana), pe de o parte, isi desfasura o cariera militara (de exceptie) in calitate de Comandant de Companie la Blois (Departametul Loir et Cher, Regiunea administrativa Centre), de raportor al Comisiei de Recurs al Militarilor si Controlor de gestiune (in Regiunea administrativa Picardie), iar pe de alta parte, o cariera de cercetator stiintific in cadrul Centrului de Studii si Certcetari al Politiei (CERP) al IEP (Institutul de Studii Politice-"Sciences Po", una dintre cele mai celebre Scoli Superioare de Inalte Studii, in domeniul politologiei, stiintelor economice si sociale) de la Toulouse, respectiv la Centrul de Cercetare Sociologica al Dreptului si al Institutiilor Penale (CESDIP), un laborator al CNRS.

In lucrarile sale (articole, carti, seminarii, conferinte,  etc.) acesta insista asupra lipsei libertatii de exprimare individuala al militarilor in general si al jandarmilor in particular, denuntand printre altele si interzicerea sindicalizarii lor (a se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate problematicii:  "Legislatia Europeana a Sindicatelor de Politie":  http://www.prolex.ro/revista/index.php?cat=articole&articol=100, respectiv, "Culoarea politica a sindicatelor de Politie":http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/43502-legislatia-europeana-si-culoarea-poltica-a-sindicatelor-de-politie.html)

Esseurile sale in care acesta comenteaza situatia GN (Jandarmeriei Nationale) nu trec neobservate de catre sefii sai ierarhici, care contrar deontologiei profesionale, in loc sa-l sanctioneze cel putin administrativ, il sustin.

Si au si motive.

Pentru GN, cel putin de cand a debutat criza in 2008 a fost supusa unor reduceri bugetare care risca, pe buna dreptate,  sa-l "falimenteze".

Iar falimentarea ei ar pune in pericol siguranta nationala !

Ceea ce era, cel putin aparent, in contradictie totala cu marile reforme ale lui Sarko. 
Deja in 2009, bugetul GN pe regiuni a fost redus cu 0,8% fata de 2008.

Masa salariala, care reprezinta 80% din bugetul total GN, a fost redusa deja intre 2009-2010 cu cateva procente, iar intre 2009-2011, 3.500 de posturi vor fi suprimate.

Din care cca 60% in unitatile neoperationale (neoperative).

Printre cele mai semnificate putem mentiona: suprimarea a patru scoli superioare, restrangerea activitatilor in cadrul DG (Directiei Generale) si al Statului Major, transferul CRA (Centre de Retentie Administrativa) [3], in subordinea PN (7 EGM-Escadroane de Jandarmerie Mobila), reducerea efectivelor in cadrul brigazilor din zonele aflate sub jurisdictia PN, precum si reducerea numarului de km parcursi cu vehicule rutiere (automobile si motociclete).

Pana si rezervistii ar fi fost afectati.

In mai multe RAF (Regiuni Administrative Franceze) [4] in 2009 au avut loc reduceri bugetare intre 5-10%.

Acest lucru implica practic, pe de o parte, reducerea numarului de recrutari al rezervistilor tineri, ceea ce este in contradictie, cu cresterea efectivului care ar fi trebuit sa ajunga la cca 40.000 in 2012, iar pe de alta parte, reducerea numarului de ore afectate pregatirii profesionale (operationale), corespunzator unui singur an de instructie. 

Acest proces al carui bilant este negativ, analizat in mai multe lucrari ale luiMattely, s-a accentuat si mai mult odata cu "fuziunea la rece" dintre GN si PN de la 1 ianuarie 2009 in cadrul Ministerului de Interne.

Problema lui Sarko, la urma urmei, era ca exprimarea publica militara in Franta este extrem de limitata din punct de vedere juridic, iar Matelly a violat "cu consecventa" aceasta traditie.

Ceea cea ce nu este permis !

Astfel, la ceva nepermis, Sarko a raspuns tot cu ceva "nepermis" : Radierea lui Matelly "pe viata" din corpul GN, printr-un decret prezidential !

La scara istoriei franceze, ceea ce s-a intamplat lui Matelly este extrem de rar.

Si nu s-a intimplat niciodata in timpul Republicii a V-a[5].

In timpul cele de a IV –a Republici franceze a avut loc un asemenea eveniment, ramas celebru in istorie si intr-un context social-istoric cu totul diferit.

Este vorba de Generalul Jacques Pâris de Bollardière (16 decembrie 1907-22 februarie 1986), fost combatant, decorat in repetate randuri (unul dintre cei mai decorati militari francezi!), in cele de-al Doilea Razboi Mondial, in Razboiul din Indochina, precum si in Razboiul din Algeria.

Fiul unui ofiter de marina, absolvent al Scolii de Inalte Studii Militare din Saint Cyr (Ecole Spéciale Militaire de Saint Cyr), unde se distinge ca spirit contestator, rebel, este afectat in cel de-al 103 RIA (Regiment de Infanterie al Armatei) din Bastia (Insula Corsica), ca locotenent in 1932.

In 1935 se angajeaza in Legiunea Straina si este numit in Primul Regiment Strain de Infanterie la Saida (Egipt), care anul urmator se instaleaza la Marrakech (Maroc).

In februarie 1940, este avansat la gradul de capitan si pleaca in Norvegia cu cea de-a 13-a Semi-Brigada a Legiunii Straine, iar ulterior, in noiembrie participa la luptele din Africa (Gabon si Eritreea).

Promovat Sef de Batalion, in septembrie 1941, va comanda Primul Batalion al Legiunii Straine in luptele din Libia (in special la El Alamein).

Avansat Locotenent-Colonel la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, el preia comanda a doua escadroane SAS (Special Air Service 2° si 3°) franceze create in cadrul 1erRPIMa (Primului Regiment de Parasutisti de Infanterie al Marinei), in februarie 1946.

Intre 1950-1953 comanda trupele aeroportuare in Indochina.

Afectat la CHEM (Centrul de Inalte Studii Militare) in octombrie 1953, iar mai tarziu la Scoala de Razboi, insarcinat cu comanda a doua brigade terestre de lupta, pleaca in Algeria, in iulie 1956 si este avansat la gradul de General de Brigada, fiind atunci cel mai tanar general al armatei frnceze !

Si totusi, pentru ca se pronunta public contra torturii in Razboiul din Algeria, este condamnat la 60 de zile de arest, pe 15 aprilie 1957, intr-o fortareata de la Courneuve (Regiunea urbana pariziana), tot prin decret prezidential.

Ulterior a fost reabilitat.

Consiliul metropolei pariziene (Grand Paris), inaugureaza piata "General Jacques Pâris de Bolardière"(intersectia dintre Bulevardele Suffren-sectorul VII si Motte Picquet -sectorul XV) pe 29 noiembrie 2007, la Paris, cu numai trei ani si jumatate, inainte de radierea lui Matelly. 

O strada la Rezé (Loire Atlantique), a fost boteazata cu numele lui pe 30 ianuarie 2009 si in Comunitatea Urbana Monbéliard (Doubs) podul dintre Audincourt si Valentigney îi poarta numele din 25 iunie 2010, cu putin timp dupa "fuziunea la rece" dintre celor doua mari insitutii de securitate ale Statului: Politia si Jandarmeria Nationala.

In ceea ce il priveste pe Jean-Hugues Matelly, jandarmul-cercetator, inainte de a fi "radiat pe viata" din Corpul GN, totusi, Sarko l-a somat indirect (adica nu l-a luat prin surprindere!), in iulie 2009 (pe atunci Sef de Escadron), trimitandu-l in fata CEM (Consiliul de Ancheta Militara) pentru publicarea lucrarii sale critice (semnat si de catre alti colegi ai lui Matelly de la CNRS) : "Foc la Jandarmeria Nationala", in care acesta se pronunta contra deciziei lui Sarko de a transfera GN sub tutela Ministerului de Interne, in ciuda faptului ca el a avut numerosi sustinatori printre care putem mentiona doua mari sindicate din ambele branse in care lucra: SNAD CGT (Sindicatul National ai Agentilor Vamali), SNCS FSU (Sindicatul National ai Cercetatorilor Stiintifici).


             COMENTARIUL AUTORULUI


             Legea n° 2009-971 din 3 august 2009 relativ la GN, mentine acestui corp statul oficial de “forta armata”, ceea ce practic inseamna, ca alaturi de Armata Terestra, Armata Aerului si Marina Nationala, ea va face in continuare parte din FAF (Fortele Armate Franceze), insa, din punct de vedere bugetar si operational este tranferata de sub tutela Ministerului Apararii Nationale, sub tutela Ministerului de Interne al Colectivitatilor teritoriale si al Imigratiei.

Mentionez ca aceasta reforma a fost initiata inca de catre precedesorul lui Sarko, Jacques Chirac in campania sa electorala pentru functia de Presedinte al Statului in 2002 (in al doilea mandat).

Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, justifica acesta reforma prin doua asertiuni (sau leme), matematic vorbind:

1. Motive bugetare.

Criza Obliga. 

Evident, economia care se va face prin fuziunea GN cu PN, in cadrul unui proces ireversibil de restructurare de comisariate de politie, brigazi de jandarmerie, prin suprimarea de posturi de functionari de politie si jandarmerie, in cadrul ambelor corpuri, civil si militar, in special in sectoarele administrativ si neoperational, etc., este semnificativa.

2. Gradul ridicat de urbanizare a Frantei.

Astazi, peste 95% din teritoriul national este urbanizat (din care peste 85%, "puternic" urbanizat).

Cu alte cuvinte, datorita gradului foarte ridicat de urbanizare a Frantei, acele comune (localitati) care nu apartin unor diviziuni administrativ - teritoriale cu tesut urban dens cum sunt: comunitatile, aglomeratiile sau sistemele urbane, sunt rare.

Ceea ce face ca majoritatea dintre atributiile PN si GN sa se suprapuna, dupa parerea mea, conform unei Teoreme de superpozitie a lui Sarko !

Ceva in genul "Doi pe un balansoir".

Intr-adevar, lemele lui Sarko care stau la baza Teoremei sale de superpozitie, sunt, cel putin, teoretic, corecte si usor de demonstrat, cel putin empiric.

Cu secole in urma, cand inca si Franta era o tara predominant rurala (cum este inca azi Romania !), atributiile celor doua institutii de securitate si aparare al Statului, erau foarte diferite.

Jar Jandarmeria Nationala (creata in 1791) mult mai veche decat Politia Nationala (creata in 1966) si cu un efectiv mult mai mare, intervenea, practic, pe intreg teritoriul tarii, deci supraveghea teritoriul national.

Era deci logic sa fie considerata un corp armat militar si sa fie plasata sub tutela Ministerului Apararii Nationale.

Ceea ce in zilele noastre nu se mai justifica.

In ceea ce il priveste pe Jean-Hugues Matelly, cercetatorul stiintific, in analiza sa sociologica privind aceasta "fuziune" avea si el dreptate.

 

In primul rand pentru ca, o fuziune intre doua corpuri armate, unul civil (PN) si celalat militar (GN), cu atributii atat de asemanatoare astazi, insa, atat de diferite la origine si in defavoarea jandarmilor, care risca sa-si piarda identitatea (mult mai putin numerosi azi, cca 100.000, fata de cca 160.000 de politisti), prin "asimilarea" lor de catre politisti, este un proces deosebit de complex, din punct de vedere sociologic.

Cel putin daca ne gandim la fondul problemei si nu numai la forma ei, practic careia Sarko îi aplica Teorema sa de superpozitie.

Cele doua corpuri armate sunt atat de diferite : ele au fost create in contexte social-istorice cu atributii, cu ideologii, deontologii, mentalitati si devize,  complet diferite; sunt unitati de lupta contra criminalitatii care utilizeaza mijloace, respectiv, metode de investigatii si de lupta diferite; instruirea lor in scolile lor specifice, de elita, sunt si ele foarte diferite ; pana si structurile lor elitiste de interventie GIGN (Grupul de Interventie al Jandarmeriei Nationale) si RAID (Cautare-Ajutor-Interventie-Descurajare) al PN (a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat tematicii: "Legitima aparare sau Executie ?" :http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html) dispun de tehnici operationale (operative), diferite si care sunt gestionate diferit.

 

In al doilea rand, pentru ca prin aceasta reforma, Conjectura lui Matelly nu va fi solutionata.

Cum GN ramane in continuare un corp armat militar (din 11 aprilie 2010, sub comanda Generalului de Armata Jacques Mignaux, al treilea militar ocupand aceasta functie din 1947, dupa Roland Gilles) alaturi de celelalte forte ale FAF, in concluzie, jandarmii nu vor avea nici dupa aceasta fuziune acel drept ca politistii corpului armat civil PN: dreptul la opinie personala, la libera exprimare individuala, la sindicalizare, etc., chiar daca au trecut sub tutela Ministerului de Interne.

Pentru ca aceasta trecere nu a avut loc decat din punct de vedere bugetar si operational, nu si cu schimbarea statului jandarmului, din militar in civil.

Cu alte cuvinte, schimbarea este numai de forma, nu si de fond.

Ceea ce dupa parerea mea, nu este, in mod neconditionat, ceva bun !

__________________________

[1] GN (Jandarmeria Nationala franceza) in Franta este o forta armata militara avand misiuni politienesti plasata sub tutela Ministerului de Interne din 1 ianuarie 2009, in urma « fuziunii » cu Politia Nationala. GN a fost creata in 1791 si este insarcinata cu mentinerea ordinii publice in zonele periurbane (zonele dintre aglomeratiile urbane, ariile metropolitane) spre deosebire de PN care are aceasta misiune in unitatile si sistemele urbane.  Astfel, fiecare dintre cele doua corpuri armate au o zona de responsabilitate, notate corespunzator, cu ZGN pentru Jandarmeria Nationala si ZPN pentru Politia Nationala. Mentionam ca ZGN reprezinta cca 50% din populatia franceza si 95% din teritoriul national. GN asigura in principiu trei tipuri de misiuni : a) misiuni administrative (mentinerea ordinii publice, asistenta si ajutor, circulatie rutiera, politie administrativa) ; b) misiuni judiciare (cautarea infractorilor, anchete judiciare); misiuni militare (politie militara, misiuni exterioare) si are la origine un corp militar fondat in 1337 aflata sub comanda "Contetabilului" (Sefului Armatei Regelui). In 1626, odata cu suprimarea acestuia, ea este dirijata de catre Maresalii Frantei. Sintagma Mareşal al Franţeidesemnează o demnitate acordată de statul francez militarilor cu merite excepţionale.  Această demnitate nu reprezintă gradul suprem în armata franceză, dar este rezervată exclusiv militarilor. De-a lungul istoriei, a mai existat şi variaţiunea „Mareşal al Imperiului” (fr. Maréchal d'Empire), folosită în perioada Primului Imperiu şi al Celui de-al Doilea Imperiu, această variantă având în mare acelaşi sens cu cel de Mareşal al Franţei, cu excepţia că reprezenta o demnitate exclusiv civilă, acordată militarilor cu merite deosebite pe câmpul de luptă. Pe parcursul istoriei Franţei, 329 de persoane, printre care şi persoane care nu aveau naţionalitatea franceză, au primit această demnitate. În ultimii 50 de ani, bastonul de mareşal a fost acordat cu preponderenţă postum. Bastonul, semn distinctiv al mareşalului, îşi are originea în 1627, anul desfiinţării titlului de Conetabil.  Termenul este unul foarte vechi, provenind din perioada carolingiana (din cuvântul „marascahl”), din germana veche, desemnând grăjdarul regal. În Regatul francez, acest sens se va păstra până în secolul al XV-lea, când mareşalul încetează să se mai ocupe efectiv de cai şi preia trăsăturile moderne ale demnităţii, devenind un comandant militar. În timpul lui Ludovic al IV-lea, care a numit nu mai puţin de cincizeci de mareşali de-a lungul domniei sale, titlul de mareşal dobândeşte o formă definită, care va fi păstrată de toate regimurile ce îl vor acorda). Termenul de "Gendarmerie" vine de la"Gens d’arme" adica oameni purtatori (oficial) de arma si care desemneaza la sarsitului Evului Mediu si la inceputul epocii moderne cavaleria grea. Insa este Legea din 16 februarie 1971 este cea care marcheaza nasterea GN asa cum functioneaza astazi, in zilele noastre.  Legea “28 Germinal anul IV” (din 17 aprile 1798) precizeaza ca: ”Corpul de Jandarmerie Nationala este o forta instituita pentru asigurarea ordinii si executia legilor in interiorul Republicii Franceze. Corpul de Armata fiind organizat in 25 de Jandarmerii, 50 de escadroane, 100 de Companii si 2.000 de Brigade, cu urmatoarele misiuni: a) Politie Administrativa (supravegherea generala a teritoriului national, lupta contra vagabondajului, misiuni de asistenta, escortare de convoaie, mentinerea ordinii publice prin piete, targuri, sarbatori si diverse reuniuni populare) ; b) misiuni de Politie Judiciara (constatarea crimelor si delictelor, intocmirea proceselor verbale, consemnarea plangerilor si a marturiilor, arestarea criminalilor). Purificata in timpul "restaurarii" (perioada din istoria Frantei cuprinsa intre caderea Primului Imperiu pe 6 aprilie 1814 si "Revolutia celor trei (zile) glorioase" din 27-29 iulie 1830), ea este reorganizata printr-o ordonanta din 29 octombrie 1820. Incepand din 1835, efectivul ei creste, astfel incat Legea din 1850 fixeaza obiectivul : "o Brigada pe canton" (cea mai mica subdiviziune a unui departament-judet), iar in 1851 GN numara deja 16.500 de militari (din care 11.800 nde calareti) grupati in 3000 de brigade. La Paris, Garda Municipala (fosta Jandarmerie Regala, respectiv, Jandarmerie Imperiala, inainte) a fost transformata in Garda Republicana in 1849, ea fiind reorganizata prin decretul din 1 martie 1854. La sfarsitul celui de-al doilea Imperiu, GN era compusa din GD (Jandarmerii Departamentale-Judetene), un numar de 19.500 de jandarmi repartizati in 3.600 de Brigade si 25 de Legiuni. Odata cu instaurarea celei de-a a treia Republici franceze (a se vedea si [5]), datorita noilor probleme cu care se confrunta Franta, ea este din nou reorganizata printr-un decrat din 20 mai 1903. In timpul invaziei, in 1940 (dar si ulterior pana in 1944), GN (care dispuinea pe atunci de cca 54.000 de militari, din care cca 12.000 vor adera la "Rezistenta franceza") va lupta ca forta armata militara contra invadatorilor nazisti (Regimul de la Vichy), cazand victime al celui de-al Doilea Razboi Mondial, intre 1.300-1.600 de oameni. Dupa razboi, ea intra in subordinea Ministerului Apararii Nationale, devenind din ce in ce mai independenta de celelalte forte armate ale FAF.  Incepand din 1984, GN intervine intr-o serie de conflicte armate din strainatate, in: Liban, Algeria, Kosovo, Ruanda, Bosnia-Hertegovina, Haiti, Republica Democratica Congo, Palestina, Macedonia, Tailanda (pe 26 decembrie 2004, identificarea victimelor dupa Tsunami), Afganistan, etc. GN are este un corp armat de militari activi si rezrvisti, sispunand de urmatoarele servicii : DGDN (Directia Generala a Jandarmeriei Nationale) ; IGGN (Inspectia Generala a Jandarmeriei Nationale); FTGD (Formatiuni Teritoriale constituand Jandarmeriile Departamentale-Judetene); GM (Jandarmeria Mobila); GR (Garda Republicana) ; OAS (Organisme de Administratie si de Sprijin) ; OFP (Organisme de Pregatire al Personalului); GIGN Grupul de Interventie de Elita a Jandarmeriei Nationale.  A se vedea pentru detalii si articolul autorului : "Legitima aparare sau Executie?":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html);  PM (Politie Militara); RO (Rezrva Operationala, formata din rezervisti); Filierele de specializare ale Jandarmeriei sunt urmatoarele: GM (Jandarmeria Maritima) ; GAIR (Jandarmeria Aerului); GTA (Jandarmeria Transportului Aerian); GA (Jandarmeria Armamentului); GSAN (Jandarmeria Securitatii. Organismele de pregatire al personalului aflate sub autoritatea CEGN (Comandamentul Scolilor Jandarmeriei Nationale) creat pe 18 iulie 1959, cu sediul la Rochefort (Charente-Maritime, Regiunea Poitou-Charentes), care organizeaza controlul instructiei (initiale, continue si specifice) al intregului personal al GN la EOGN (Scoala de Ofiteri al Jandarmeriei Nationale) de la Melun, EG (Scoala de Jandarmerie), care formeaza subofiteri si elevi GAV (Jandarmi Adjuncti Voluntari) la Châteaulin, Chaumont, Montluçon, Tulle si Rochefort si CNF-CSTAGN (Centrul National de Pregatire al Corpului de Sprijin Tehnic si Administrativ al GN) la Rochefort. In urma deciziei Ministerului de Interne patru scoli ale GN si-au incetat activitatile incepand cu 1 septembrie 2009.  GN dispune si de un Institut de Cercetari Criminale (IRCGN) la Rosny sous Bois (Seine Saint Denis, regiunea urbana pariziana), avand in subordine UGIVC (Unitatea de Jandarmerie de Identificare a Victimelor Catastrofelor), membra a UNIVC (Unitateta Nationala de Identificare a Victimelor catastrofelor. . Efectivul total al GN in 2008, inainte de debutul crizei economice mondiale era de : 105.021 de oameni. GN are ca angajati, atat personal militar cat si civil. Prima categorie se divide in : personal activ si rezervisti, din care 6450 ofiteri si 74.063 subofiteri de jandarmerie, iar 239 de ofiteri si 4038 de suofiteri apartinand CTA (Corpului Tehnic si Administrativ) ; 25 Ofiteri de Armata ; 14.391 jandarmi aspirati voluntari (GAV) ; 40.000 de rezervisti (la sfarsitul acestui an, 2010, 25.000 de barbati si femei au semnat un angajament ESR-Angajament pentru a servi ca jandarmi in corpul rezervistilor, din care 3.500 in GM-Jandarmeria Mobila) ; 1928 de salariati civili, repartizati in : functionar si muncitori ai Statului, angajati permanenti, respectiv, contractuali cu statut sezonier. In alte structuri si organisme ale Ministerului Apararii Nationale erau afectati : 294 de ofiteri si 2.712 subofiteri, jandarmi; 7 ofiteri si 319 suopfiteri angajati al Corpului Tehnic si 581 GAV. GN fiind o forta armata militara, gradele pe care le are in structura sa sunt definite de catre Art. L4131-1 din Codul Apararii Nationale. GN franceza este membru-fondator a FIEP in 1994, cu Armata Carabinierilor Italieni si cu Garda Civila Spaniola, o Asociatie Euro-Mediteraniana regrupand jandarmii si fortele similare din Franta, Italia, Spania. Ulterior, au aderat la aceasta asociatie si Portugalia cu Garda Civila portugheza in 1996, Olanda cu Politia Regala cu statut militar si Marocul cu Jandarmeria Regala Marocana in 1999, respectiv, Jandarmeria Romanana in 2002. Cele mai utilizate arme ale jandarmilor sunt: FA-MAS, PAMAS G1, Heckler & Koch MP5 (GIGN), Heckler &Koch UMP9, Sig-Sauer SP 2002, MAC model 1950 si Manurhin MR-73. Cele mai utilizate vehicule de catre GN sunt: Citroën C4, C8, Berlingo; Renault Master II, Trafic II, Clio II, Cangoo II, Mégane II, Laguna Break, Scénic II. Iveco Daily; Ford Focus, Galaxy; Land Rover; Peugeot 206, 306, Partner. Utilitare: Peugeot Jumper, Jumpy, Boxer, Ford Tranzit, Mercedes Vito. Motociclete: BMV-R1150 RT, Yamaha FJR-1300. Gradele in cadrul GN sunt urmatoarele: Gradati: Jandarm Adj. cl a 2-a, J Adj. Cl. 1,Brigadier, Brigadier Sef, Intendent (Maréchal des Logis); Subofiteri: Elev – Subofiter, Jandarm sub contract, Jandarm de cariera, Intendent Sef (Maréchal des Logis Sef), Adjutant, Major; Ofiteri subalterni (inferiori): Elev – Ofiter, Aspirant, Sublocotenent, Locotenent, Capitan; Ofiteri Superiori: Comandant (Maior), Locotenent – Colonel, Colonel. Ofiteri – Generali: General de Brigada, General de Divizie, General de Corp de Armata, General de Armata. Numarul Jandarmilor ucisi la datorie este mai mic decat al politistilor, iar rata sinuciderilor in GN deasemenea, insa depaseste media nationala franceza.

 

[2] PN (Politia Nationala). A se vedea pentru detalii articolul autorului: "Criza de Identitate a Politiei Romane. Politia Romana incotro ?": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/06/criza-de-identitate-politiei.htmlTimp de 29 de ani, intre 1966-1995 in cadul PN existau 15 grade repartizate in corpuri active. Efectivul PN in 2008 era de 145.699 de persoane si ei erau imartiti in doua corpuri : a) activii, respectiv b) personal administrativ, tehnic si stiintific. Corpul functionarilor activi al PN, insarcinat cu misiuni de securitate, de investigatie si de mentinere a ordinii publice este impartit in patru subdiziuni : Corpul contractualilor (ADS - Adjunct de Securitate, care asista si ajuta in misiunile lor Corpul de Incadrare si Aplicatie); Corpul de Incadrarea si Aplicatie ("Gardienii pacii" - Functionari insarcinati cu mentinerea ordinii pe drumul public si gradatii); Corpul de Comanda (Ofiterii de Politie); Corpul de Conceptie si Directie (Comisarii de Politie). In 2008, acest corp de activi al PN numara 128.006 functionari de politie (cca 89% din afectivul total al PN). Gradele personalului activ al PN sunt urmatoarele: Corpul de Incadrare si Aplicatie : Elev-Gardian al Pacii, Gardian al Pacii Stagiar, Gardian al Pacii, Sub-Brigadier, Brigadier de Politie, Major; Corpul de Comanda: Elev-Locotenent de Politie, Locotenent de Politie stagiar, Locotenent de Politie, Capitan de Politie, Comandat de Politie (Maior); Corpul de Conceptie si Directie: Comisar de Politie, Comisar de Divizie (Sef) de Politie; Corpul Inaltilor Functionari de Politie: Controlor General, Inspector General, Directorul Serviciilor Active. Personalul Tehnic si Stiintific: Agent specialist al PTS (Politie Stiintifica si Tehnica), Agent specialist Principal al PST, Tehnician al PST, Tehnician Principal al PST, Tehnician Sef al PST, Inginer al PST, Inginer Principal al PST, Inginer Sef al PST. Personalul Administrativ al Ministerului de Interne in PN : Adjunct Administrativ (AA) Clasa 2-a, AA Clasa 1, AA Principal clasa a 2-a, AAP Clasa 1, Secretar Administrativ de Clasa Normala, Secretar Administrativ de Calasa Superioara, Secretar Administrativ de Clasa Exceptionala, Atasat de Administratie, Arasar Principal de Administratie. In anii 80, anual cca 20 de politisti erau ucisi la datorie. Incepand cu anii 90, numarul a scazut in medie la sub jumatate. Rata de siuncidere la politisti este mai mare decat media nationala franceza.

 

[3] Create oficial pe 29 octombrie 1981 dupa castigarea alegerilor prezidentiale a lui Francois Mitterrand, CRA (Centrele de Retentie Administrativa) franceze au ca vocatie retinerea strainilor care nu au drept se sejur pe teritoriul national (francez), fie ca au intrat pe cai ilegale in tara, fie ca au interdictie de sejur in uma unei proceduri de expulzare. Ei pot retine in egala masura si strinii care au solicitat azil politic si situatia sederii lor urmeaza sa fie regularizata. In conditiile legii, un strain poate fi retinut intr-un CRA intre 2-32 de zile, media fiind de 9-10 zile. Conform unori  documente pe care le-am putut consulta, 35.281 de straini au fost retinuti in CRA in 2007 (printre care 242 de minori din care 80% sub 10 ani), 32.298 in 2008 si 31.786 in 2009. Un CRA se distinge, cel putin teoretic, de un CD (Centu de Detentie), in sensul ca privarea de libertate intr-un CRA nu are caracter punitiv, ceea ce este pus in evidenta prin nume: "retentie" in loc de "detentie".  Ele nu au nimic de-a face cu Taberele de Refugiati sau cele pentru Prizonierii de Razboi si servesc in egala masura, cateodata si pentru reducerea fluxului migrator intern similar cu Programul de Detentie si Repatriere Chinezesc: O procedura administrativa in China intrata in functiune in 1982, inchis in 2003 de catre Presedintele Wen Jiabao. El permitea Politiei sa retina "strainii de loc" neavand permis de rezidenta definitiva (hukou) sau provizoriu (zanzhuzheng), in China si repatrierea lor in tarile lor de origine. Acest procedeu a fost utilizat, in special, contra exodului rural in metropole. Un sistem asemanator a existat si in SUA. Cel detinut in aceste centre, nu avea posibilitatea de a contesta in recurs decizia in urma careia el a fost inchis. Din informatiile pe care detinem pe aceasta tematica, estimam ca numarul acestor centre era in jur 830 – 835 in 2000 (si cca 1.120 peste un deceniu), fara regiunea Pekin, iar prin ele au tranzitat peste trei milioane de persoane, printre care in afara de muncitorii migranti, erau si vagabonzi, cersetori sau chiar si criminali cu care Biroul de Securitate Publica (Politia Chineza) ar fi facut un trafic mult timp.


[4] Franţa administrativ-teritoriala este impartita din punct de vedere adminisatrativ în 27 de regiuni: 22 in Franţa Metropolitana/continentala (Europa si Insula Corsica), iar cinci sunt regiuni necontinentale (peste mari). Aceste 27 de regiuni se subdivid în 102 departamente (judete in Romania). Cinci dintre aceste departamente (peste mari), sunt Departamente si simultan, Regiuni (DROM: Guyana franceza, Goudeloupe, Martinica, Reunion si Mayotte-din 2011) fac parte din Franta.  Departamentele, la randul lor se impart în 342 de arondismente compuse  din 4.035 de cantoane şi 36.682de localitati (urbane si periurbane). Trei metropole, Paris, Lyon si Marsilia,  sunt subdivizate la rândul lor în aronsismente (sectoare). Regiunile, departamentele, şi localitatile sunt cunoscute drept "colectivităţi teritoriale" (collectivités territoriales), deţinînd ca atare consiliu şi executiv propriu, în timp ce arondisementele şi cantoanele sunt doar diviziuni administrative. Pe langa cele 27 de regiuni şi 102 departamente, Republica Franceză este alcătuită şi din cinci Colectivitati teritoriale peste mari (TOM: Noua Caledonie, Polinezia Franceza, Insulele Wallis et Futuna, Saint Pierre et Miquelon, respectiv, Saint Barthélemy si Saint Martin) şi trei teritorii speciale nelocuite (Terres Australes si Antarctice, respectiv, Insula Clipperton), care  nu fac parte din UE. Teritoriile din Pacific continua sa utilizeze ca mondea nationala  Francul Pacific (Franc CFP), valoarea careia este raportata la euro (1 euro=119,3317 Fr. CFP). 

 

Din contra, cele cinci regiuni-departamente (sau departamente-regiuni) de peste mari (DROM), utilizeau, ca si regiunile metropolitane, francul francez, iar acum folosesc moneda locala euro ca si Franta. La ora actuala are loc o reorganizare administrativ-teritoriala a Frantei, care consta in reducerea celor 22 de regiuni administrative metropolitane la numai 13, conform ultimei propozitii a Adnarii Generale din 18 iulie 2014: Regiunea pariziana (Grand Paris), PACA-Provence-Alpes-Cote d'Azur (Cap. Marsilia),  Bretania (Cap. Rennes),  Pays de Loire (Cap. Nantes), Centre (Cap. Orléans) si Corsica (Cap. Bastia) raman neschimbate. Celelalte regiuni ar urma sa fuzioneze in felul urmator: Potitou-Charentes/Limousin/Aquitaine (Cap. Bordeaux), Nord-Pas de Calasis/Picardie (Cap. Lille), Champagne-Ardenne/Alsacia si Lorena (Cap. Strasbourg), Auvergne si Rhône-Alpes (Cap. Lyon), Bourgogne/Franche-Comté  (Cap. Dijon), Languedoc-Roussillon si Midi-Pyrénées (Cap. Toulouse) si Haute Normandie/Basse Normandie (Cap.  Rouen).

 

[5] Prima Republica franceza este regimul politic care a guvernat Franta intre septembrie 1972 si mai 1804. Este inceputul unui nou tip de guvernare in Europa. Pe 21 septembrie 1792, deputatii Conventiei, reuniti pentru prima oara, decid abolirea regalitatii in Franta. Republica nu a fost niciodata oficial proclamata. Pe 25 septembrie 1792, Republica este declara "una si indivizibila". In timpul Republicii au existat trei forme de guvernari : 21 septembrie 1972 -26 octombrie 1795, include si Perioada Terorii (1793-1794). Intre 26 octombrie 1795 – 9 noiembrie 1799 si intre 10 noiembrie 1799 – 18 mai 1804. A Doua Republica franceza este regimul politic francez intre 24 februarie 1848, data proclamarii provizorii a Republicii de la Paris si 2 decembrie 1851, dupa lovitura de stat a lui Louis-Napoléon Bonaparte. Acest regim a fost deosebit de original, pe de-o parte pentru ca a fost scurt, iar pe de alta parte, pentru ca a introdus votul masculin universal si a abolit sclavagismul in coloniliile franceze.  A Treia Rebublica franceza, care va dura aproape un secol, incepand cu 4 septembrie 1870, succede celui de-al doilea Imperiu. Este vorba de democratie parlamenta creata dupa caderea lui Napleon III, in urma razboiului franco-prusac, care supravietuieste Primului Razboi Mondial si se termina odata cu invazia Frantei de catre cel de-al Treilea Reich in 1940. Niciun regium nu a adurat asa de mult dupa Revolutia franceza din 1789. A Patra Rebublica franceza incepe din octombrie 1946 si se termina in octombrie 1958). A Cincea Republica franceza debuteaza pe4 octombrie 1958 si este un regim republican girata de catre Constitutia franceza din 1958. Este epoca marii constructii Europene, care debuteaza cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Roma si crerea Pietii Comune (Cominitatii Economice Europene) de la 1 inanuarie 1958.  (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: "Cele sapte pacate capitale ale Turciei! Europa incotro?:  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/cele-sapte-pacate-capitale-ale-turciei.html). Cei cinci Presedinti ai Republicii a V-a au fost : Charles de Gaulle (1959-1969);  Georges Pompidou (1969-1974); VGE (Valéry Giscard d’Estaing (1974-1981); Francois Mitterrand (1981-1995); Jacques Chirac (1995-2007);  Nicolas Sarkozy (2007-2012) si Francois Hollande (2012-).

 

NOTA

 

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/un-pacat-fatal-al-uni-presedinte-de.html

 

A se vedea si articolele autorului legate de aceasta problematica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/01/conjectura-lui-matelly.html

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/01/eppure-iocredo.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019