La 18 februarie 1516 s-a născut regina Maria Tudor (Maria I), regină a Angliei şi a Irlandei (1553-1558).
Maria I a fost regina Angliei şi regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558.
Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey şi predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârşitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanţi religioşi; drept urmare a primit porecla de Bloody Mary (Maria Sângeroasa).
 Maria a fost singurul copil care a supravieţuit copilăriei al regelui Henric al VIII-lea şi al primei lui soţii Caterina de Aragon. Prin mama sa, Maria era nepoată a lui Ferdinand al II-lea de Aragon şi a Isabelei de Castilia. S-a născut la palatul Placentia din Londra.
 Maria a fost un copil precoce. O mare parte din educaţia sa timpurie a fost făcută de mama sa, care l-a consultat pe umanistul spaniol Juan Luis Vives pentru consiliere şi a fost prima profesoră a Mariei la latină. De asemenea, Maria a studiat greaca, ştiinţele şi muzica.

China reprezintă pentru mulţi europeni locul în care poţi descopri Oraşul Interzis sau Mare Zid Chinezesc. Dar în realitate, China poate reprezenta şi locul de unde epidemii celebre au reuşit să apară şi să se răspândească în întreaga lume. Istoria acestor epidemii începe odată cu primele călătorii comerciale în Asia şi se termină în perioada modernă, când ţara a reuşit să devină cea de a doua putere economică a lumii.

1350-1894: Moartea Neagră

Moartea Neagră sau ciuma a măcinat întreaga Europă, provocând decesul a 30% din populaţie. Deşi  oamenii de ştiinţă moderni au reuşit să identifice bacteria Yersinia pestis ca fiind purtătoarea acestui virus, nici până astăzi nu se cunoşte cu exactitate locul de unde a provenit aceasta.  În 2010, o echipă de biologi, condusă de Barbara Bramanti, de la Institutul Pasteur din Paris, şi de Stephanie Haensch, de la Universitatea Johannes Gutenberg din Germania, au analizat ADN-ul provenit de la victime de pe întreg cuprinsul continentului european şi au identificat China ca şi ţară de provenienţă a virusului. 

Nicolae Ceauşescu a murit la vârsta de 71 de ani, în 25 decembrie 1989, după ce a fost împuşcat la Târgovişte. În ultimii ani ai vieţii, cel care a condus România comunistă timp de 24 de ani s-a confruntat cu o boală care afectează mulţi bărbaţi: cancer la prostată.
Informaţia privind cancerul la prostată al lui Nicolae Ceuşescu apare în documente desecretizate ale CIA, Agenţia Centrală de Informaţii a SUA.
Într-o pagină din cele şase ale unui raport trimis în 22 iulie 1985 directorului CIA, agentul George Kolt, unul dintre responsabilii agenţiei americane de spionaj pentru Europa, vorbea despre boala dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu şi implicaţiile pe care le avea acest lucru asupra Republicii Socialiste România.
Citând surse apropiate de încredere, de la Bucureşti, spionul american afirma că „Nicolae Ceauşescu ar putea fi supus în curând unei intervenţii chirurgicale din cauza unui cancer la prostată”.
„Perioada este însă una riscantă, din cauză că România trece prin mari probleme economice şi financiare înainte de iarna anului 1985, care se anunţă deosebit de aprigă”, preciza în continuare George Kolt.

După încheierea apariţiei serialului „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, am tipărit acest studiu, în serial, în România Mare, dar sub titlul, dat de către redacţie, „Istoria nu poate înlocui Codul Penal (1)“ . Întrucât, în toamna anului 2008, guvernanţii de atunci puseseră problema ridicării unui „monument al holocaustului“ la Bucureşti, iar, de 13 zile, Israelul a început un nou război criminal contra a ceea ce a mai rămas din Palestina, în Fâșia Gaza, este oportună republicarea acestui studiu de acum şapte ani – întrucât s-au confirmat, între timp, atât slugărnicia guvernanţilor români şi „politica filo-sionistă a României“ – cum se exprimă Dan-Cornel Niculae în cele trei volume ale sale –, cât şi, o dată mai mult, faptul că Israel este un stat terorist, căci practică, permanent, încă de la înfiinţarea sa, terorismul.
***
Anticipări confirmate

Conform denumirii sale, ordonanţa de urgenţă se promulgă atunci când există o situaţie de urgenţă, evidentă pentru toată lumea – precum, de exemplu, o calamitate naturală, aşa cum au fost inundaţiile din nordul ţării, în timpul verii, când Parlamentul Ţării era în vacanţă. Altfel, nimic nu justifică respectiva măsură. Dacă, dimpotrivă, se emite o ordonanţă de urgenţă fără temei real şi evident, se induce în conştiinţa publică starea de panică, presupunându-se că Guvernul României, în priceperea sa, adoptă această hotărâre întemeiată pe informaţiile – multiple şi, mai ales, secrete – referitoare la anumite stări potenţiale de pericol natural sau social, de care dispune numai el, dar nu şi opinia publică.

Fără îndoială, cel mai subţire dosar (fizic vorbind) de condamnare la moarte a unor inculpaţi în România, în toată istoria jurisprudenţei, a fost cel al soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu.
Avînd la bază doar cele două stenograme găsite în clădirea Comitetului Central de către procurorul militar Dan Voinea, din care reieşea ordinul dat de Ceauşescu de a se trage în manifestanţii revoltaţi la Timişoara, acesta din urmă a avut la dispoziţie mai puţin de o zi (practic, cîteva ore) pentru a alcătui dispozitivul de trimitere în judecată a soţilor Ceauşescu. Actele sînt reunite în dosarul înregistrat cu nr. 1/S[ecţia] P[enală], sugerînd că este primul proces care se judecă sub egida statului democratic şi nu de către vechea justiţie comunistă, se arată într-un material al istoricului Marius Oprea pentru Mediafax.
Sub imperiul grabei s-a desfăşurat şi procesul, pentru care generalul Victor Atanasie Stănculescu, cel care a organizat punerea în practică a deciziei politice de lichidare fizică a soţilor Ceauşescu în 24 decembrie, prin decretul CFSN semnat de Ion Iliescu, a dat termen de numai o oră, pentru judecarea lui.

Monarhii dinastiei Habsburg au rămas în istorie prin maxilarul deformat care poate fi observat în portrete.
Dinastia de Habsburg a reuşit de-a lungul a două secole să îşi consolideze influenţa asupra Spaniei, Austriei şi o poziţie sigură în Europa datorită modului în care alegea să îşi facă alianţele. Mai exact, alianţele politice şi militare se realizau adesea prin căsătorii care, în cazul familiei de Habsburg, erau adesea consangvine. Efectele acestor căsătorii selective au fost observate şi în plan genetic, portretele membrilor familiei prezentând ceea ce biologii numesc prognatismul mandibular, iar istoricii numesc „falca Habsburg”, notează Eurekalert.
„Dinastia Habsburgică a fost una dintre cele mai influente din Europa, dar a devenit renumită pentru consangvinizare, ceea ce a contribuit, eventual, la căderea ei. Arătăm pentru prima dată că există o relaţie pozitivă clară între consangvinizare şi aspectul maxilarului habsburgic”, a declarat profesorul Roman Vilas, de la Universitatea Santiago de Compostela.
În cadrul unui studiu condus de către profesorul Villa au fost implicaţi 10 chirurgi specializaţi în chirurgia maxilo-facială, care au analizat 66 de portrete a 15 membri ai dinastiei Habsburg, care în ciuda diferenţelor artistice erau reprezentări fidele ale fizionomiei umane. Cercetătorii au aflat că cinci dintre membrii familiei prezentau cazuri extreme de prognatismul mandibular: Maximiliam I (1459-1519), fica acestuia Margareta a Austriei (1480-1530), Carol I al Spaniei (1500-1558), cunoscut ca Carol Quintul al Sfântului Imperiu Roman, Filip al IV-lea al Spaniei (1605-1665) şi Carol al II-lea (1661-1700), ultimul monarh al liniei de Habsburg.

Am avut onoarea sa fac 2 luni armata alaturi Klaus .Omul a fost "prapad ",cum zice cronicarul. Klaus a fost singurul militar t.r. (astia erau studenti militari),care a incheiat stagiul nu cu gradul de sublocotenent in rezerva, cum era regula, ci doar de... obergefreiter (caporal) ca Joseph Porta, daca ati citit pe Sven Hassel..(de aia nu prezinta poze cu el din armata).Cu un asemenea grad plin de semnificatii, era clar pentru cei initiati, ca intr-o zi va ajunge comandantul suprem al Armatei. Si a ajuns. Ca si Hitler, care tot de la gradul de obergefreiter a inceput. La sugestia unor prieteni de pe f.b. pun acum un fragment dintr-o postare mai veche referitor la Klaus Werner Iohannis in armata. Nu trebuie interpretat electoral. Eu, ca fost tovaras de arme cu el, evident ca l-am votat, pentru ca stiu ca omul poate sa faca din imposibil ..posibil. Imposibil sa mearga lucrurile mai prost, Ba e posibil,va spune Klaus sigur pe el.
Era prin 1983 .In anul doi al scolii militare,arma infanterie, tocmai fusesem avansat la gradul de elev-sergent .Urma sa plec de la scoala militara din Sibiu timp de doua luni in stagiu la o unitate din teritoriu. Avusesem noroc, am fost repartizat impreuna cu alti 5 elevi-sergenti ,astia din urma de intendenta, la Comandamentul Armatei a 4-a din Cluj Napoca, comandant atunci generalul Topliceanu .Pentru mine era un stagiu de boier, spre deosebire ce colegii mei ,care nimerisera la cele mai nenorocite unitati de infanterie din tara. Eu fiind infanterist ,am fost trimis la compania de garda, care asigura paza comandamentului.

La 26 ianuarie 1940, în închisoarea Jilava, au fost împuşcaţi de legionari 64 de foşti demnitari ai regimului carlist şi participanţi la represiunile antilegionare (printre ei: Gh. Argeşeanu, fost prim-ministru, generalul Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, Victor Iamandi, fost ministru de Justiţie).
Masacrul de la Jilava este numele sub care a rămas cunoscută asasinarea din noaptea de 26/27 noiembrie 1940 a 64 de înalţi demnitari ai statului român de către legionari, aflaţi în stare de arest la penitenciarul Jilava.

Venirea lui Antonescu la putere

Având în vedere starea de dezordine generală care domina ţara în urma pierderilor teritoriale din vara anului 1940, regele Carol al II-lea a demis guvernul Ion Gigurtu şi l-a desemnat pe generalul Ion Antonescu cu formarea noului Consiliu de miniştri în ziua de 4 septembrie 1940.

La data de 21 septembrie 1939 a fost asasinat primul ministru Armand Călinescu de către un comandou legionar.
Armand Călinescu (n. 22 mai 1893, Piteşti - d. 21 septembrie 1939, Bucureşti) a fost om politic, jurist, economist. S-a format ca om politic în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc, activitatea sa în funcţii guvernamentale fiind îndreptată împotriva oricăror curente extremiste care ameninţau ordinea în stat.
Astfel, în calitate de subsecretar la Ministerul de Interne s-a implicat personal în înăbuşirea grevei de la Atelierele CFR „Griviţa” (februarie 1933).
Două lui mai târziu, la 29 aprilie 1933, Armand Călinescu cerea să se adopte măsuri drastice împotriva Gărzii de Fier. Astfel, el ordona Poliţiei şi Jandarmeriei să percheziţioneze toate sediile organizaţiilor legionare, să confişte publicaţiile, manifestele şi ziarele. Orice adunări, procesiuni, marşuri, manifestări trebuiau reprimate.

La 30 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, László Tőkés, considerat scânteia revoltei anti-Ceauşescu, eroul mişcării care a dus la căderea comunismului, este mai mult contestat, decât adulat.
Ca şi în cazul Revoluţiei, odată cu trecerea timpului şi estomparea emoţiilor care au marcat acele zile din decembrie 1989, şi în cazul lui László Tőkés istoricii caută insistent la întrebări rămase fără răspuns, cu răspunsuri parţiale sau nesatisfăcătoare. A fost sau nu erou László Tőkés? A fost sau nu scânteia Revoluţiei de la Timişoara ? A fost sau nu spion al unui serviciu secret străin? A lucrat împotriva României sau a lui Ceauşescu?A fost sau nu mânat de interese personale în bătălia cu regimul Ceauşescu?
O cronologie a cazului László Tőkés arată că primul semn de rebeliune a pastorului reformat a fost împotriva politicii lui Nicolae Ceauşescu de sistematizarea a satelor, care, practice, însemna dispariţia acestora şi, odată cu ele a bisericilor şi preoţilor.