« Lupta contra Sistemului Prostitutional » francez!
Nu exista o definitie exhaustiva si unica, unanim acceptata pe plan international, a prostitutiei !
Jurisdictiile (tuturor) tarilor lumii care se confrunta cu acest fenomen social (de proprtii, aflat intr-un trend puternic ascendent !), mai mult sau mai putin raspandit (in functie de zonele geografice continentale), sanctioneza mai mult sau mai putin sever pe acesta sau deloc, in functie de parametrii lor specifici traditionali: sociali, politici, economici, demografici si culturali, respectiv, democratici si religiosi.
Insa, conform cuvantului latin „prostitutio”, pragmatic vorbind, prostitutia consta, in prestarea de relatii sexuale OVA (Orale-Vaginale-Anale) contra unei remunerari stabilite, in general, de comun acord, de catre partile implicate, direct sau indirect, in proces.
Practicata de catre ambele sexe, in majoritatea cazurilor, sunt persoanele de sex feminin (eventual, transexuale) care „ofera”, iar cele de sex masculin, in general, sunt „consumatorii” fideli, al acestui „produs” social, care genereaza in lume (inclusiv, proxenetismul) o cifra de afaceri, deloc neglijabila:
cat PIB-ul Regiunii administrative franceze PACA (Provence-Alpes-Cote d’Azur, cu cap. Marsilia), al Regiunii-Capitale, Statul Rio de Janeiro (Brazilia), a Comunitatii Autonome a Andaluziei (Spania, cu cap. Sevilla), al Regiunilor administrative Venetia (Italia), respectiv, Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite) sau cat cel al Portugaliei, al Qatarului, respectiv, al Ucrainei si aproape de doua ori mai mare ca PIB-ul (real !) al Romaniei, adica cca 200 de miliarde de US$ (in 2013).
PREAMBUL
Desi majoritatea jurisdictiilor interzic prostitutia, iar altele nu, dar interzic activitatile tipic legate (asociate) de(cu) aceasta, exista totusi un numar restrans de tari in care ea „functioneaza” in conditii legale, pe care, practic, le putem grupa in doua mari categorii dferite: tari in care prostitutia este „legala”, pentru ca nu exista legi care sa o interzica (in general, tarile care sanctioneaza penal prostitutia organizata) si tari in care ea este legalizata si reglementata printr-un sistem coerent de legi specifice (in general, tarile in care prostitutia se practica, autorizat, in Bordeluri sau Case de toleranta).
In Franta, prostitutia desi este interzisa teoretic, ea este tolerata, practic, mai putin, circumstantele ei agravante (incepand din 2003): „racolajul” (activ sau chiar si pasiv), respectiv, „proxenetismul” (atat cel hotelier, cat si cel de „sprijin”, foarte criticat, pentru ca poate compromite intregul anturaj al unei prostituate), in special din motive de fiscalitate, avand in vedere faptul ca Statul (calificat in repetate randuri, „Primul proxenet al Frantei”), nu are posibilitatea de a controla (in mod eficace) profitul urias realizat din aceasta activitate nesalariata si oficial considerata „nelucrativa” (cu scop: „nelucrativ”).
In principiu, in lume, distingem trei politici (conceptii) diferite ale prostitutiei:
a) politica reglementarista (care percepe prostitutia ca o activitate profesionala „normala”, deci fiscalizata, considerand prostituatele ca „lucratori in domeniul sexului-lucratori sexuali”, incepand cu Olanda si Germania, continuand cu Elvetia, Austria, Ungaria si Grecia, in Europa, dar si cu Turcia, in Asia si Tunisia, in Magre-Africa de Nord);
b) politica abolitionista (care percepe prostitutia ca o forma de exploatare si ca o violare a demnitatii umane, motiv pentru care ea trebuie abolita, sanctionand clientii prostituatelor, cu precadere in tarile nordice/scandinave: Suedia, Norvegia si Islanda);
c) politica prohibitionista (care îi percepe pe principalii generatori ai prostitutiei: pe prostituatele cu proxenetii lor, ca infractori-criminali si care îi sanctioneaza pe acestia dar si pe clientii lor, cu precadere in SUA, mai putin in 10 comitate din Nevada; Egipt, Maroc si Yemen, in Africa de Nord si Centrala; Emiratele Arabe Unite, Iranul si Arabia Saudita, in Orientul Mijlociu; Birmania, Coreea de Sud, Laos, Mongolia, Nepal, Filipine, China, Sri Lanka si Vietnam, in Asia);
In Europa, la ora actuala exista, practic, numai doua tendinte (opuse) dintre cele trei mentionate mai sus: politica abolitionista si cea reglementarista.
Cum insa, politicile tarilor europene in privinta prostitutiei sunt diferite si nu rareori chiar opuse, legislatiile lor pot fi usor „ocolite” prin intermediul turismului sexual sau al Cybersexului (a se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/12/turismul-sexual-si-cyberpedopfilia.html; 22.%20288-8%20%28Turismul%20sexual%20si%20Cyberpedofilia%29.pdf), respectiv, al saloanelor de masaj, cluburilor sterp-tease, de noapte, serviciilor de « escorta », etc.
In Franta, un proiect de lege care dateaza inca din 2011, vizeaza sanctionarea (penalizarea) nu ale prostituatelor care incita la relatii sexuale remunerate, ci din contra, ai clientilor acestora.
Aceasta lege cu modificari, nu foarte importante a fost depusa pe 10 octombrie 2013, de catre Grupul Socialist al Adunarii Nationale (deputatii Maud Olivier si Catherine Coutelle), care prin votul din 4 decembrie, a obtinut o majoritate absoluta.
APROFUNDAREA DOSARULUI
Prostitutia, reprezinta, in general, o problema, in primul rand, pentru ca, in majoritatea cazurilor, ea reprezinta elementul central al crimei organizate (impreuna cu traficul de stupefiante si de organe vitale), victimele ei, fiind in principiu, supuse unei forme de sclavagism (a se vedea si articolul autorului: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42019-vanzarea-si-traficul-de-organe-vitale.html), iar in al doilea rand, pentru ca este generatoarea (cu o eficacitate maxima, cand scapa de sub control!) a BTS-urilor (Boli cu Tranmitere pe cale Sexuala).
In sfarsit si nu in ultimul rand, intr-un numar important de tari (in special, in cele care ea este legalizata!), acest flagel alimenteaza, nu bugetul statului, cum ar fi normal, ci, mai mult economia subterana.
Cu alte cuvinte, ea se „preteaza” la o evaziune fiscala de mari proportii (cca 200 miliarde de $US) , care, practic, este imposibil de controlat.
Conform unui raport al ONU (Natiunile Unite), destinatiile cele mai cunoscute pentru victimele exploatarii fiintei umane ar fi: Tailanda, Japonia, Israel, Turcia, SUA, China, Nigeria, din spatiul extracomunitar si Belgia, Olanda, respectiv, Germania si Itala, in cel comunitar (Schengen).
Ele se regasesc si in tarile Federatiei Ruse/Ex-URSS (fostele tari ale Uniunii Sovietice Socialiste): Ucraina, Moldova si Bielorusia, dar si in Albania.
Nici prostitutia infantila nu scapa de sub controlul proxenetismului.
In India (desi membra al grupului de tari emergente BRICS: Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud), conform unor documente ONU (de ultima ora!) la care am avut acces, peste 1,5 milioane de copii s-ar prostitua de maniera regulata, datorita saraciei, problemelor sociale grave cu care se confrunta aceasta tara, datorita coruptiei generalizate, precum si a cotei ridicate a criminalitatii.
In Tailanda, neexistand date oficiale, cele neoficiale ale Thailand's Health System Research Institute, pun in evidenta un procent de cca 45-46% al prostitutiei infantile, pentru ca in Filipene, conform unori documente UNICEF, cca 75-90.000 dintre minori sa se prostitueze regulat.
In Columbia numarul copiilor care se prostitueaza este de cca 37-40.000 (din care intre 9.000-10.000, la Bogota), iar in Elvetia, prostitutia este legalizata si pentru minorii cu varsta cuprinsa intre 16-18 ani (in total, cca 2.700-3.000 de persoane umane).
In Franta, pe 30 noiembrie, deputatii au abrogat „racolajul pasiv”, instaurat in timpul mandatului lui Sarko (Nicolas Sarkozy) UMP (Uniunea pentru Miscarea Populara, partid de dreapta si de centru dreapa, avand ca presedinte pe Jean-Francois Cope, fostul Partid : Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala, rezultat in 2002, prin fuziunea dintre partidele: RPR, Democratie Liberala si Ecologie Albastra).
Si acest lucru contra vointei deputatilor UMP: Marie-Louise Fort, respectiv, Philippe Goujon si in ciuda opozitiei deputatilor ecologisti EELV (Sergio Coronado).
In schimb, au adoptat proiectul de lege „Lupta contra sistemului prostitutional”, depus pe 10 octombrie 2013 (mentionat mai sus), care prevede printre altele si penalizarea clientilor prostitutiei (in vigoare in Suedia, inca din 1999, care a redus cu cca 55% prostitutia pana in prezent).
Este vorba de o contraventie de 1.500€, la prima „abatere”, care poate ajunge pana la 3.750€, in caz de recidiva.
In plus, de o alternativa la amenda penala sau o sanctiune complementara: „Stagiu de sensibilizare privind lupta contra cumpararii (remunerarii) actelor sexuale”.
Cu acest scop ei au alocat si un fond de 20 M€ pentru a pune in functiune un dispozitiv de ajutor social in favoarea acelor persoane are vor sa se „retraga” din aceasta activitate lucrativa „nesalariata”.
In ceea ce îi priveste pe straini (care ar reprezenta cca 87-91% dintre persoanele care se prostitueaza in Franta, dintr-un total de cca 22.000-35.000 de persoane, cu cca 18-20% barbati homosexuali, conform unori documente diferite!), originari, cu precadere din Romania si Bulgaria (UE), Nigeria si Camerun (Africa Neagra), Argentina si Brazilia (America Latina), Magreb (Africa de Nord) si China (Asia), care doresc sa se retraga din „activitate”, ei pot solicita un „Titlu de sejur” (resedinta/rezidenta provizorie) de sase luni (care poate fi reinnoit) pentru a fi ajutati (sprijiniti!) in demersul (lupta) lor contra prostituiei, avand in vedere faptul ca ei reprezinta o pouplatie distrusa din punct de vedere psihologic si exclusa din toate structurile socio-profesionale!
Franta nefiind o tara gazda si de „promovare” a prostitutiei, acest titlu de sejur ar avea un caracter „umanitar”, pe perioada caruia, prostituatelor care se reconvertesc profesional, Statul francez, va acorda si o locuinta corespunzatoare (adaptata), respectiv, o reducere fiscala considerabila/consistenta (conform Ministrului Drepturilor Femeii, Najat Vallaud-Belkacem) care sa le incuraje in (re)insertiunea lor sociala.
In general UMP-ul, desi era partizan al votului, pana la urma, el a lasat „calea libera” deputatiilor sai in privinta acestuia: „fiecare membru poate vota liber, cum si ceea ce isi doreste” (conform declaratiei lui Marie-Louise Fort, UMP), ceea ce vor face atat Radicalii de Stanga cat si UDI (Uniunea Democratilor si Independentilor, de centru-dreapa si de centru, fondat de catre Jean-Louis Borloo pe 16 septembrie, 2012).
Imediat dupa votarea noii legi au si aparut primele comentarii din partea Ministerului de Interne: Politia, respectiv Jandarmeria, nu dispun de mijloacele necesare pentru a face din aceasta lege, una „respectabila”, cel putin, practic!
Chiar daca „Calea catre Iad pentru Politie si Jandarmerie este pavata cu intentii bune” (Comisarul Patrice Ribeiro, Secretar General al Sindicatului de Politie Synergie-Ofiteri, a se vedea si articole autorului: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/culoarea-politica-sindicatelor-de.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/un-pacat-capital-al-uni-presedinte-de.html), „autoritatle politienesti nu dispun (nici macar!) de efectivele necesare pentru a alerga dupa....clientii prostitutiei”.
Apoi, este extrem de dificil de pus in evidenta un „client”, cand in cartierul respectiv (in care prostituatele „lucreaza”) exista o vasta complicitate intre lumea interlopa si proxenetii ei, pe de-o parte, cat si clientii lor, respectiv, comerciantii, etc, pe de alta parte.
In ceea ce îi priveste pe deputatii UMP, o mare majoritatea dintre ei au ridicat si problema unei „imigratii clandestine” legalizate de catre „Putere” (Partidul Socialist), prin acordarea unui titlu se sejur prostituatelor care doresc sa se „reabiliteze” socio-profesional, in Franta.
Ceea ce ulterior, dupa expirarea titlului de sejur, ridica problema „non-expluzarii” acestora in tarile lor de origine!
Cu atat mai mult, cu cat in Franta este in vigoare, oficial, regiumul abolitionist incepand din 1960, dupa ratificarea Conventiei pentru Reprimarea Tratamentelor Inumane si a Exploatarii Prostitutiei din 1949, prin care Ea s-a angajat pe plan international sa recunoasca ca prostitutia este „incompatibila cu demnitatea si valoare fiintei umane”.
Conform acestei conventii, proxenetismul este declarat ilegal si pedepsit de lege cu 7 luni de inchisoare si 150.000€, amenda penala.
Din contra, prostitutia, teoretic, pana in prezent, ea nu era (si nici nu este inca!) sanctionata penal (prin lege!), decat in cazul in care clientii ei sunt minori sau persoane „vulnerabile” (persoane cu handicap fizic sau psihic, femei insarcinate, etc.), iar din punct de vedere fiscal, ea fiind impozitata cu titlul (sub forma) de „beneficii necomerciale”.
Conform legilor „extrateritorialitatii” din 4 februarie 1994 si 17 iunie 1998, clientii (victimele) prostitutiei mai sus mentionati (mentionate) pot fi urmariti si in afara teritoriului national (francez), cu conditia insa, ca ei sa-si denunte proxenetii, in special dupa promulgarea legii securitatii interne a lui Sarko din 19 martie 2003 care pedepseste racolajul (chiar si pasiv, art.225-10-1) cu doua luni de inchisoare si cu 3.750€, amenda penala.
In realitate, nu exista in Franta nicio institutie publica care sa evalueze, cantitativ, prostitutia.
OCRTEH (Oficiul Central contra Represiunii Tratamentelor Inumane), la care am avut acces, aprecia in raportul sau din 2009, ca in Franta ar exista cca 18.000-20.000 de persoane care se prostitueaza, contestat de catre STRASS (Sindicatul Lucratorilor Sexuali), care argumenta ca OCRTEH nu tine cont decat de „prostitutia de strada”, ceea ce insa in multe tari este doar un fenomen „marginal”, reprezentand intre 13-15% din „volumul” sistemului prostitutional (Marea Britanie, Elvetia, Germania, Olanda, etc.).
Noua lege votata de catre Adunarea Nationala in favoarea „Luptei contra Sistemulului Prostitutional”, este inspirata din politica de lupta contra acestuia in tarile nordice (scandinave).
Adoptata pentru prima oara in 1999 in Suedia, legea pedepsea „orice fel de cumparare (remunerare) al oricarui tip de serviciu sexual”, vizand numai clientii nu si prostituatele.
Sanctionarea clientului fiind proportionala cu veniturile sale, iar pedeapsa cu inchisoarea poate ajunge pana la sase luni cu executare.
Si se pare ca legea si-a dovedit eficacitatea: de la intrarea ei in vigoare, prostitutia s-a injumatatit intr-un deceniu.
Unii totusi considera ca ea nu a diminuat, ci s-a „deplasat”, in special pe Internet si a luat alte forme prin care se manifesta indirect (in saloanele de masaj si de infrumusetare corporala, cluburi de strep-tease, de noapte, intalniri private, hoteluri, domiciliu, etc.).
In 2008 si norvegienii au pus in „functiune” o legislatie asemanatoare cu vecinii lor (de tip suedez, instaurata in 2009 si in Islanda), dar ea este si mai drastica (cu o eficacitate asemanatoare), avand in invedere faptul ca, „clientii” norvegieni pot fi urmariti penal (si deci, sanctionati!) pentru remunerarea serviciilor sexuale, chiar si in afara teritoriului national.
Din contra, in Finlanda (inca din 2006) si in Marea Britanie (Anglia si Tara Galilor, incepand din 2010), legislatia este mult mai putin severa (penalizanta), unde accentul se pune pe lupta contra „traficului de fiinte umane”, legea nepedepsind prostitutia, decat proxenetii si prostituatele implicate in acest trafic.
Nu este insa si cazul in Scotia (Marea Britanie), unde incepand din 2007, numai simplul fapt de a „solicita o prostituata intr-un loc public” sau „a o cauta pe strada cu scopul intretinerii de act sexual remunerat”, este considerat un „act criminal”, iar amenda penala poate ajunge la 1.500£.
In aceasta ordine de idei, pe la mijlocul lunii trecute (14 decemrie 2013), dupa peste o jumatate de ani de filatura si ancheta, in urma a numeroese sesizari depuse de catre localnici, o vasta retea de prostitutie si proxenetism international, de origine romana (rroma), a fost anihilata de catre SRPJ[1] Toulouse (Serviciul Regional al Politiei Judiciare de la Toulouse, Capitala Departamentului Haute Garonne si a Regiunii Administrative Midi Pyrenees; a se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/07/asediul.html).
Cei sase „leaderi” al organizatiei criminale care isi desfasurau activitatea lor lucrativa (dar „nesalariata”!) in Cartierul Ponts-Jumeaux (dintre cei 13 membri, cu varstele cuprinse intre 21 si 45 de ani, interpelati, printre care si „the Big Boss”, un rrom, seful Clanului: „Marian”), au fost arestati, inclupati cu capetele de acuzare: „proxenetism agravat in banda organizata”, respectiv, „asociere de raufacatori” si incarcerati preventiv la penitenciarul Toulouse-Seysses (a se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-i.html), iar 15 dintre victimele lor (adevarati sclavi sexuali, de origine rroma) au si fost identificate, dintre cei aproximativ 150 care activeaza in zona.
Conform Judecatorului de Instrctie Jean-Michel Gentil, insarcinat cu ancheta, de la JIRS Bordeaux (Jurisdictia Interegionala Specializata de la Bordeaux, Capitala Departamentului Gironde si a Regiunii Administrative Aquitaine, care investigheaza marea criminalitate organizata si marile fraude financiare), elementele din dosar pun in evidenta o serie de ramificatii a acestei « organizatii mafiote, prin excelenta » (de tip piramidala), bazata in Romania, cu extensii si in alte state ale UE : Portugalia, Spania, Germania si Marea Britanie.
Victimele, toate originare si recrutate din Romania (cu varstele cuprinse intre 19-23 de ani), dupa o serie de „presiuni fizice si psihologice” au fost obligate (fortate, sub supraveghere severa!) si controlul direct ai mandatarilor sefului de clan „Marian”, sa se prostitueze pe Bulevardul Suisse (Toulouse), precum si vecinatatea acestuia, respectiv, in sudul Frantei, intre Bordeaux si Montpellier (Capitala Departamentului Herault), metropole legate intre ele cu mijloace de transport ultrarapide (TGV-Tren de Mare Viteza, record mondial absolut pe sine: 574,8km/h, 2007).
Printre acestea, una pe nume „Anna” (numele ei real, nu sunt abilitat sa fac cunoscut publicului!), gravida in ultima luna, a fost obligata sa se prostitueze, pana in ultimul moment!
Adica, pana la,...cu trei zile inainte de a naste!
„Recolta” proxenetilor era in jur de 450-600€ pe seara, in functie de „timp”, de „loc” si de „imprejurari”, in intervalul „spatio-temporal” al serii-noptii.
Ironia sortii face ca reteaua de crima organizata si-a ales ca domiciliu (intre apartamente modeste si luxoase): cartierele rutiere „Route de Seysses”, „Chemin Lapujade”, „Route de Launaguet” si Cartierul rezidential Empalot, aflate in proximitatea Penitenciarului Toulouse-Seysses, in care ea a fost incarcerata, dupa anilihalrea ei, in urma mandatului eliberat de catre Judecatorul de Instructie Jean-Michel Gentil.
Ca urmare a celor doua evenimente, pe de-o parte, votarea legii „Lupta contra sistemului prostitutional” si anihilarea retelei de prostitutie internationala de origine rroma (ca o consecinta „directa”, a primului eveniment!), reactia prostituatelor de la Toulouse, nu s-a facut asteptata.
In cursul serii cca 120-150 de prostituate (mascate sau nu, cu sau fara masca) din Toulouse si Bordeaux, in majoritate de nationalitate franceza, au traversat centrul orasului, strigand lozinci mai mult sau mai putin decente: „Clienti sanctionati (penalizati), curve (prostituate) asasinate”, „Nici sanctionati, nici reprimati, vrem niste drepturi de rahat”, „cunilingus noua (termen folosit pentru sexul oral oferit femeii)”, etc., fiind sprijinite si de membri ai unori asociatii ca Griselidis, Act Up, Aides, Arc en Ciel, care le sustineau contra legii „Lupta contra sistemului prostitutional”.
Cortegiul s-a format in jurul orei 17h00 in Piata Belfort (Cartierul Bayard), de unde acesta s-a deplasat de-a lungul canalului Midi, Bulevardul Suisse, Les Minimes, etc., Aleea Jean-Jaurès, traversand Wilson si Capitole, pentru a ajunge in fata sediului PS (Partidul Socialist) din Str. Lancefoc, unde o delegatie a prostituatelor urma sa fie intampinata de catre parlamentarii PS (Partidul Socialist).
Si pentru ca o veste proasta nu vine niciodata singura (si in special, pentru romani!), amintim aici faptul ca la inceputul lunii septembrie, anul trecut (pe 8 septembrie 2013), o prostituata de origine romana, Giorgiana-Andreea (in varsta de 20 de ani) disparuta la Avignon (Capitala Departamentului Vaucluse, Regiunea Administrativa PACA-Prtovence-Alpes-Cote d’azur), in luna august, este gasita decapitata in raul Durance (de o lungime de 324 km, in Sud-Estul Frantei, care se revarsa in Rhone, al carui afluent este, a doua dupa Saone, ca lungime si a treia, dupa Saone si Isere ca debit).
Originara dintr-un sat din Judetul Galati, cu trei luni in urma, aceasta si-a parasit mama Elena-Manuela pentru a se stabili si a „lucra” in sisemul prostitutional nemilos din Avignon.
Aceasta o asigura pe mama ei (in repetate randuri) ca isi desfasoara o activitate lucrativa in domeniul „menajului” (la diverse familii), bine remunerata, in Cartierul Papes (alaturi de doua verisoare ale ei: Diana si Iulia), ceea ce îi va permita sa-i trimita lunar cateva sute de euro.
Viata ei se va derula fara mari complicatii (in afara de cateva „mici” neintelegeri cu proxenetii ei!) pana pe 23 mai, ora 23h30, cand este acostata de catre un tanar de origine marebina, aflat la bordul unui vehicul, marca Clio (de culoare albastra).
Pe 8 septembrie dupa-masa, absenta de la „locul de munca” timp de o luna, verisoarele ei, nu pot face decat sa-i identifice, in stare de soc, corpul ei decapitat (cca 1m52), iar capul taiat cu un satar (de transat carnea de animale) tinut doar de ligamente, in putrefactie avansata (pe care il recunosc dupa bratarile de pe maini, chiloti si „decoratiunile” erotice ale corpului).
Gasit (pescuit) de catre trei pescari, am aflat de la Procurorul Republicii de la Avignon, Catherine Champrenault, Giorgiana-Andreea, cu dosarul ei a fost incredintat Brigadei Criminale (specializata in prostitutie-proxenetism) al PJ (Politiei Judiciare) din Avignon.
Timp de patru saptamani de la eveniment, aceasta a depus toate eforturile posibile pentru a dezlega misterul disparitiei si a mortii prostituatei de origine romana, in imprejurari, clasate: misterioase.
Exploatarea datelor din telefonul mobil, precum si al contului bancar al acesteia, respectiv, al primei jumatati din numarul aflat pe placuta de inmatriculare al Clio-ului albastru (in care verisoarele ei, Diana si Iulia, au vazut-o pe ea urcand), vor conduce pe anchetatori la trei suspecti: doi legionari romani (angajati ca soldati in Legiunea Straina franceza) si un barbat de tip magrebin (arab, originar din Africa de Nord, cu precadere Algeria, Tunisia si Maroc).
Ancheta este inca in curs si chiar daca, mai mult ca sigur, ca ADN-ul va confirma identitatea lui Giorgiana-Andreea, anchetatoriilor va fi foarte greu sa stabileasca mobilul crimei, avand in vedre faptul ca, corpul tinerei nu a fost supus violentei fizice.
Si cu atat mai mult, confirmarea faptului ca unul dintre cei trei suspecti arestati (sau mai multi dintre ei), ar fi cu certitudine vinovatul (vinovatii).
COMENTARIUL AUTORULUI
Cert, este greu de „construit” imaginea „virtuala” si profilul „prototip”, al unei persoane care se prostitueaza (prostituate), in Franta.
Pentru ca prostitutia este o „activitate cu fete multiple”.
In majoritatea cazurilor este vorba de femei, cu varstele cuprinse intre 30-60 de ani.
In ceea ce priveste numarul lor real, este imposibil de apreciat corect, insa cca 85-87% dintre ele ar fi femei si restul barbati.
Sursele indica cifre diferite, insa majoritatea rapoartelor (oficiale) indica intre 20.000-40.000, dintre care peste jumatate ar „lucra” in Regiunea pariziana.
De exemplu, Asociatia Griselidis de la Toulouse, pe care am contactat-o, indica in metropola (in care ar „lucra” intre 500-600 de prostituate), dintr-un raport ai deputatilor Jean-Pierre Godefroy si Chantal Jouanno (2012), pentru prostitutia de strada: 89% femei, 8% transexuali si numai 3% barbati.
Aceasi asociatie afirma ca cca 36% aveau mai putin de 30 de ani, iar 59% intre 30-60 de ani si 5% aveau peste 60 de ani.
O situatie asemanatoare este intalnita si in alte metropole ca: Lyon, cu cca 650-800 prostituate; Marsilia, cu cca 600; Bordeaux, cu cca 250-600; Nisa (inclusiv Cannes), cu cca 450-750%.
La Paris, numai intr-o singura zi, PP (Prefectura de Politie) „identifica”, in principiu, intre 850-900 de prostituate.
In privinta nationalitatii lor, daca in anii ’90, cca 80% erau de nationalitate franceza, evenimentele geopolitice ulterioare in cadrul Federatiei Ruse, conflictele etnice din Balcani si crizele politice din Africa au contribuit la sosirea unui numar mare de prostituate pe teritoriul national, astfel incat, aproape ca procentul s-a inversat: cca 87-91% dintre ele sunt de origine straina (72% din Ameriuca Centrala si Latina; 12,5% din Magreb) si numai restul de nationalitate franceza.
Din investigatiile pe care le-am efectuat in acest dosar, s-ar parea ca ar exista in Franta, cca 745-758 de institutii (saloanele de masaj si de infrumusetare corporala, cluburi de strep-tease, de noapte, intalniri private, hoteluri, etc), in care ar exersa peste 4.000 de persoane, susceptibile de a practica prostitutia si intre 9.500-10.000 de anunturi de „escorta independenta”.
In ceea ce priveste minorii care s-ar prostitua in Franta, numarul acestora variaza intre 4.000-8.000, iar prostitutia masculina (inclusiv, travestiti si trasnsexuali) ar reprezenta intre 13-20% din „prostitutia de strada”, iar 12,5-15,5% dintre francezi de sex masculin s-ar fi recurs deja la prostitutie.
In alte tari ale Europei, numarul barbatilor care ar fi recurs la prostitutie procentajul este chiar mai mare: 16,75-45% in Italia; 27,6-39,1% in Spania; 13,75-21,8% in Olanda; 19-20% in Elvetia; 13-16% in Finlanda.
Numai Novergia (12,9-13,5%) si Marea Britanie (7,8-9,5%) sta mai bine (sau mai prost, depinde de interpretare!) la acest „capitol”.
Conform unor documente ale Asociatiei „Avec Nos Ainees”, condusa de Gabrielle Partenza, ar eista in Franta si prostituate octogenare!
Intr-un raport al ei, am descoperit ca ea ar fi identificat deja peste doua sute de prostituate cu varstele cuprinse intre 60-80 de ani, cu o pensie foarte mica, abandonata de catre rude si apropiati, pentru care prostitutia este in fond si la urma urmei, reprezinta un mijloc de supravietuire.
In sfarsit, credem ca in aceasta faza a mondializarii in care legea Junglei pentru supravietuire devine din ce in ce mai evidenta, prostitutia „traditionala”, cedeaza din ce in ce mai mult locul, retelelor de „exploatare sexuala”, iar numai in 2010 (conform unor documente ale Preceturii de Politie Paris), 39 dintre ele ar fi fost anihilate.
Din documentele acesteia „sistemul prostitutional” ar avea o alta dimensiune.
Numarul persoanelor care se prostitueaza in Franta Metropolitana ar fi intre 15.000-30.000 „profesioniste” (dintre care cca 95% „sub protectia” a cca 15.000 de proxeneti), intre 3.000-7.000 la Paris (pe strada, numai in Cartierul Saint Denis, cca 1.700), din care numai cca 1% reusesc anual sa se „reorienteze” socio-profesional.
Numarul persoanelor care se prostitueaza ocazional, insa, ar depasi 60.000!
Pe plan international, situatia este de-a dreptul dramatica: intre 750.000-800.000 femei si copii ar face obiectul unui „trafic” cu scopul exploatarii sexuale.
Conform unr documente ONU pe care le-am putut consulta, cca 4-4,2 milioane de femei si tinere sunt vandute si cumparate anual, printre care 7.770 de nepaleze, obligate sa lucreze ca „sex workers” la Delhi si Bombay in India, iar 2/3 dintre cele 55.000-58.000 de prostituate din Cambodgia sunt recrutate contra vointei lor (fara consimtamantul lor).
In timp ce turismul sexual din Tailanda, ar aduce acestei tari un beneficiu anual de peste 1,2 Md$US.
Siutuatia este ingrijoratoare si in Europa de Est: anual, intre 200.000-230.000 de femei intra in sistemul prostitutional vest-european, prin intermediul unori proxeneti care gireaza retele (bucle sau ochiuri de retele) internationale de exploatare sexuala.
Larysa Kobelyanska, responsabla cu Liga Femeii din Kiev, sustine ca numai in ultimii ani peste 100.000 de tinere ucrainiene au cazut victime ale retelelelor criminale din industria sexului (inclusiv a pornografiei).
Iar crima organizata in aceasta industrie este intr-o permanenta perfectionare si expansiune, prin intermediul a noi „specialisti”, recrutati cu scopul de a moderniza cu eficacitate structurile si fractiunile ei uzate moral, a caror revitalizarea este o conditie „sine qua non” pentru supravietuire in spatiu si timp!
NOTA
Tot conform unori documente ale PP, daca pana in 2008 asistam la o crestere continua si relativ constanta a delincventei si a criminalitatii de origine romana in metropola Pariziana (Coroana mica : Paris, Hauts de Seine, Seine Saint Denis si Val de Marne), cu o crestere « exponentiala » in perioada 2009-2011 (aproape 70%, conform DCPJ-Directia Centrala a Politiei Judiciare[1]), s-ar parea ele ar fi in scadere in ultimul timp, conform Comisarului Gilles Beretii, Seful UCLIC (Unitatea de Coordonare si de Lupta contra Imigratiei Clandestine) al PP.
Daca in prima jumatate a anului trecut, un numar de 4.459 de romani (inclusiv, rromi) ar fi fost arestati, acest numar a scazut la 4.765 fata de aceasi perioada a anului 2012.
Adica, este vorba de o scadere de 6,42%.
Care in randul minorilor ar ajunge chiar la 15,44%: 2.503, arestati anul trecut, fata de 2.960 in aceasi perioada a anului cu doi ani in urma.
Beretti, pune aceasta scadere considerabila pe seama colaborarii PP cu Politia Romana de la Bucuresti, care s-a dovedit a fi foarte eficace, in special in lupta contra delincventei romanesti (si in special al celei de origine rroma!), in cadrul patrulelor mixte franco-romane, din marile cartiere pariziene, declarate ZUS (Zone Urbane Sensibile), in care traiesc majoritatea delincventilor originari din Romania.
______________________________
[1] Are competenta teriroriala la Paris „intra-muros” (75), precum si in cele trei departamente (judete) periferice („extra-muros”), aria metropolitana pariziana ”Coroana mica”: Hauts-de-Seine (92), Seine-Saint-Denis (93) si Val-de-Marne (94). Pe plan juridic este insarcinata cu lupta impotriva criminalitatii si a delincventei organizate sau specialiazite, dispunand de Politia Stiintifico-Tehnica, precum si de Politia Identitatii Judiciare. Ea este compusa din mai multe structuri: Statul Major al DRPJ, Sub-Directia brigadelor centrale (BC-Brigada Criminala, BRI-Brigada de Cautare si de Interventie, BDS-Brigada de Stupefiante, BRB-Brigada de Reprimare a Banditismului, BPM-Brigada de Protectie a Minorilor, BRP-Brigada de Reprimare a Proxenetismului); Sub-Directia afacerilor economice si financiare (BF-Brigada Financiara, BRDI-Brigada de Reprimare a Delincventei Inteligente, BFMP-Brigada Fraudelor Mijloacelor de Plata, BRDE-Brigada de Reprimare a Delincventei Economice, BRDEP-Brigada de Reprimare a Delincventei contra Persoanei, BEFTI-Brigada de Ancheta a Fraudelor IT, BRIF-Brigada de Cautare si de Investigatii Financiare); Sub-Directia serviciilor teritoriale care regrupeaza trei Districte de Politie Judiciara (DPJ) la Paris (75) si trei servicii departamentale (judetene) de Politie Judiciara in „Coroana mica”:n°1 DPJ (Paris, sectoarele 1-4, 8-9, 16-17, Centrul si Vestul Parisului), n°2 DPJ (Paris, sectoarele 10-12, 18-20, Nordul si Estul Parisului), n°3 DPJ (Paris, sectoarele: 5-7, 13-15, Sudul Parisului), SDPJ Haute Seine (92), SDPJ Seine Saint Denis (93) si SDPJ Val de Marne (94), precum si cele 4 GIR (Grupuri de Interventie Regionale): Paris (75), Hauts Seine (92), Seine Saint Denis (93) si Val de Marne (94); Sub-Directia de sprijin a investigatiilor care cuprinde: ST-Serviciile Transversale (Gestiunea Personalului si a Mijloacelor), SRIJ-Serviciul Regional de Identitate Judiciara si SEDJ-Serviciul de Executie a Deciziilor de Justitie. Ca urmare a fuziunii a RG (Informatiile Generale) si DST (Directia Supravegherii Teritoriului), DCPJ are competenta teritoriala in toata Franta (A se vedea si articolul autorului:”Edvige si Cristina o baza de date al spatiului DCRI”), mai putin Paris si « Coroana mica », care depind de PP-Prefectura de Politie (DPJ). Pe plan juridic, printr-o ordonata din 8 august 2009 ea este insarcinata pe plan national (si teritorial), sa conduca si sa coordoneze investigatiile si anchetele. DCPJ, dirijat de catre un Director Central asistat de un Adjunct, compus din servicii nationale, specializate si teritoriale, se ocupa de lupta contra: infractiunilor comise impotriva persoanelor si bunurilor; disparitia surprinzatoare a persoanelor fizice; reprimarii traficului de arme, explozive si materiale sensibile; cautarii persoanelor date in urmarire generala; escrocheriile internationale; proxenetismului; traficului de bunuri culturale; traficului de vehicule furate si de documente administrative; terorismului; traficului de stupefiante; spalarii banilor; infractiunilor in dreptul afacerilor; falsificarii banilor, precum si a cyber-criminalitatii sau fraudelor cu cardurile de credit. DCJP dispune de trei unitati centrale: EM-Statul Major; UPO-Unitatea de Proiecte Operationale si SCCJ-Serviciul Central de Curse si Jocuri, precum si de patru Sub-Directii: SDLCODF-Sub-Directia de Lupta contra Criminalitatii Organizate si a Delincventei Financiare, impartita in trei diviziuni: DAC-Diviziunea de Analiza si Coordonare; DLO-Diviziunea de Logistica Operationala; DNIF-Diviziunea Nationala de Investigatii Financiare, fiecare dintre ele posedand opt oficii centrale cu brigazile lor specializate: BRIFN, BRIN sau BNRBT (Brigada Nationala de Reprimare a Banditismului si a Traficcului) si grupele specializate: OCLCO-Oficiul Central de Lupta contra Crimei Organizate, fostul OCRB-Oficiul Central de Reprimare a Banditismului; OCRTEH-Oficiul Central de Reprimare al Exploatarii Fiintei Umane; OCBC-Oficiul Central de Reprimare a Traficului de Bunuri Culturale; OCRTIS-Oficiul Central de Reprimare a Traficului Ilicit de Stupefiante; OCRGDF-Oficiul Central de Reprimare a Marii Delincvente Financiare; OCLCTIC-Oficiul Central de Lupta contra Criminalitatii legata de IT si de Comunicatii; OCRFM-Oficiul Central pentru Reprimarea Falsificarii Banilor; OCRVP-Oficiul Central al Reprimarii Violentei contra Persoanelor Fizice; BNEE-Brigada Nationala de Ancheta Economica; SIAT-Serviciul International de Asistenta Tehnica; Sub-Directia Antiterorista (SDAT); Sub-Directia Politiei Tehnice si Stiintifice (SDPTS) si Sub-Directia Resurselor, al Evaluarii si Strategiei (DRES). DCPJ dispune si de dousprezece directii teritoriale:DRPJ Paris (PP): Paris (75), Haute Seine (92), Seine Saint Denis (93), Val de Marne (94); DRJP Ajaccio-Bastia (2A-2B); DRJP Versailles (78); DIJP (Directia Interregionala de Politie Judiciara): Antilele-Guyana franceza; Bordeaux (SRPJ Bordeaux si Toulouse); Dijon; Lille; Lyon (SRPJ Lyon si Clermont Ferrand); Marsilia (SRPJ Marsilia si Montpellier); Orléans (SRPJ Orléans si Limoges); Rennes (SRPJ Rennes, Angers si Rouen); Strasbourg (SRPJ Strasbourg, Nancy si Reims). DIPJ-urile dispun de 31 de „antene”: PJ Nisa al DIPJ Marsilia, PJ Metz al DIPJ Strasbourg, etc.
A se vedea articolul pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/lupta-contra-sistemului-prostitutional.html
A se vedea si articolele autorului
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/09/eurosatra-algebra-euroromilor.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/01/nesedentarii-lui-ion-iliescu.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/06/satra.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/edvige-cristina-o-baza-de-date-al.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/11/nesedentarii-nostri-romani-blestemul.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/nesedentarii-nostri-romani-cosmarul.html