UK Bookmakers

Sacalii!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Dezvaluiri

De foarte mult timp Codul Penal de Procedura francez nu a fost reformat.

De sute de ani el nu a suferit modificari « esentiale ».

Codul de instructiune criminala din 1808 de care inca suntem foarte « atasati » in secolul XXI, nu este altceva decat o « reactulizare » a ordonantei din 1670, conform careia in cazul procedurilor juridice penale, Juriul de Acuzare este suprimat si înlocuit prin Judecatorul de Instructie, un feroce « mostenitor » al « Locotenentului Criminal », apoi, al « Magistratului de Siguranta », un Şacal in adevaratul sens al cuvantului, angajat trup si suflet in slujba adevarului.

 

Desi magistrat independent teoretic, avand « mana libera » in tot ceea ce intreprinde pentru descoperirea adevarului si trimiterea celor vinovati in fata instantelor judecatoresti, Şacalul serveste practic interesele Ministerului Public!

Elementul central al unui sistem juridic tip inchizitorial « fara falie », el isi alege singur echipa sa de anchetatori din randul politistilor (apartinand Ministerului de Interne) sau/si jandarmilor (apartinand Ministerului Apararii Nationale), oameni ai legii, in care are deplina incredere.

Un « fals » judecator pentru ca simultan dispune de doua functii antagoniste (dar si complementare !) cea de investigatie pe de o parte si cea de jurisdictie pe de alta parte, Şacalul « vaneaza » suspectul « no mercy », ataca si nu-l iarta.

Lipsit de indulgenta, rareori este « intelegator » sau « negociaza » si nu-i scapa nimic din « ceea ce este omenesc ».

Nu face compromisuri, iar pe avocatul apararii il tine (foarte din scurt!) la « distanta » de ancheta, ca pe un raios, facandu-l, practic, « sclavul » lui.

La nevoie calca peste cadavre in numele legii pentru descoperirea adevarului.

Cu alte cuvinte, acest Judecator de Instructie, (fara niciun superior pe cale ierarhica!) are puteri, practic, nelimitate! (a se vedea si articolul „Justitia Romana incotro ? http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/06/justitia-romana-incotro.html”)

Are competenta (legala) de a acuza (inculpa), respectiv, de a apara (disculpa) pe cel invinuit !

De a decide de soarta lui pe perioada anchetei, in functie de modul cum « vede » el pe cel acuzat, adica daca prezinta sau nu un pericol public (social) din punctul sau de vedere.

De ceea ce este bun sau rau pentru el.

De tot ceea ce este « necesar » si « suficient » pentru ca adevarul sa triumfe si sa fie cunoscut publicului!

Iata si « atributiunile » principale ale acestui Judecator de Instructie, care si aztazi (cu mici « reactualizari nesemnificative» !) sînt aceleasi ca în 1811 cand el a fost « incoronat ».

a) Utilizarea tuturor mijloacelor posibile (legale !) pentru a determina pe acuzat (invinuit, inculpat) sa-si recunoasca vina.

b) Utilizarea detentiei provizorii (preventive), ca un mijloc de instructie, exercitand astfel o puternica presiune psihologica asupra acuzatului cu scopul de a-l face pe acesta sa-si marturiseasca fapta.

c) Nici o presumptie de nevinovatie, considerandu-l pe acuzat intodeauna vinovat, pana cand cu anchetatorii sai ajunge la o concluzie contrara!

d) Confiscarea investigatiilor de catre un « jumatate-judecator » si « jumatate-politist », sau in termeni juridici francezi, instructiune « à charge » et « à décharge » in ceea ce-l priveste pe acuzat.

Secret de instructie imposibil de pastrat, pentru ca este vorba de doua fuctii complet diferite si antagoniste : jurisdictie pe de o parte si investigatie pe de alta parte.

f) Imposibilitatea suspendarii privarii de libertate (a detentiei provizorii) contra unei cautiuni in timpul anchetei! (mai putin in cazuri cu totul « exceptionale » !)

Si atunci ne punem firesc si întrebarea : de ce oare este necesar mentinerea unui asemenea sistem juridic inchizitorial in Franta începutului secolului XXI ?

Pentru ca fata de alte state care nu au cunoscut inchizitia (statele anglo-saxone !) jurisdictia franceza ramane ferm atasata « religiei» (ideii !) ca inculpatul sa-si marturiseasca fapta !

Aparent, acest sistem juridic « costa» mult mai putin administratiei de stat, decat cautarea probelor juridice incriminatorii împotriva lui!

In sfarsit, de ce sa fie ameliorat un sistem juridic atat de « eficace !? », a carui singura « calitate » pentru a asigura ordinea se bazeaza pe frica pe care el inspira?

 

COMENTARIUL AUTORULUI

 

Daca Şacalii isi mai au sau nu locul lor in jurisdictia franceza al mileniului trei, daca o reforma profunda a sistemului juridic francez este sau nu necesara, este una dintre marile dileme pe care atat legislativul cat si executivul trebuie sa o solutioneze de comun acord. (A se vedea si articolul autorului: „O reforma fara forma si fara fond”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/08/o-reformla-fara-forma-si-fara-fond.html)

Fostul Presedinte al Republicii Franceze, Sarko (Nicolas Sarkozy), el insusi jurist (avocat la Baroulde la Paris) de formatie, fost sef al unui mare cabinet de avocatura parizian inainte de alegerea sa in fruntea statului (si ulterior, a se vedea si articolul „Misteriosul pachet din Bulevardul Malesherbes”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_5094.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_3105.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/03/misteriosul-pachet-din-bulevardul.html) si-a pus si el aceasta intrebare, la care raspunsul solicitat celor implicati intr-un fel sau altul in reforma, era oarecum, rezervat.

La inceputul investigatiilor mele, la sfarsitul anilor 90, sistemul judiciar francez avand Judecatorul de Instructie ca element central, un « dictator » numit de catre Procurorul Republicii pentru instruirea unui dosar penal, precum si modul in care el isi desfasura activitatea, mi s-a parut un sistem depasit, un sistem neechitabil !

Un sistem care m-a revoltat!

Ulterior insa, intelegand mai bine rolul sau am devenit adeptul lui.

Cei cateva zeci de Şacali pe care i-am cunoscut direct sau indirect de-a lungul timpului in cadrul investigatiilor mele ciminale, in general, mi-au facut o impresie buna.

Unii dintre ei, “colosi”, chiar foarte buna!

Au fost oameni « scoliti » prin institute reputate (Grandes Ecoles), cu vasta experienta profesionala, de buna credinta, onesti, voluntari, responsabili si impartiali in instruirea dosarelor de care s-au ocupat (pe care l-au instruit)!

Rolul lor a fost intr-adevar determinant in descoperirea adevarului istoric al actelor criminale pe care le-au anchetat!

Am cunoscut insa si Şacali de mana a doua, si nu putini, oameni fara personalitate, fara « carte », diletanti in adevaratul sens al cuvantului, « dependenti politici », influentabili, care nu au instruit decat dosare relativ simple si acelea, prost sau chiar foarte prost, iar concluziile la care au ajuns au fost total gresite, conducand intr-adevar la grave erori judiciare, recunoscute ulterior sau nu, aducand mari prejudicii morale si materiale institutiilor statului implicate in proces! (A se vedea si articolele autorului: „Revizuirea Pedepselor in Procedura Juridica Penala”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/02/revizuirea-condamnarilor-in-pjp.html, respectiv:  „Procesul Outreau. Cel mai mare proces de Pedofilie in Franta. Capitularea sistemului juridic francez!”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html)

Inainte de a prezenta optinunea noastra pro sau contra Judecatorului de Instructie, prezentam pe scurt sistemul juridic care l-a creat, l-a format si care l-a inzestrat cu puterile sale, practic nelimitate.

 

În materie de jurisdictie penala, justitia franceza, dispune de doua tipuri de proceduri :

a) corectional (infractiuni « minore » : furt, talharie, înselaciune, accidente rutiere, deturnare de fonduri, prostitutie, consum ilegal de droguri, agresiune sexuala, vagabondaj, trecere fraudolosasa de frontiera, falsificare de documente, etc.)

In acest caz, Completul de Judecata este compus din trei magistrati, unul fiind presedinte, iar Ministerul Public (acuzarea) este reprezentata de catre Procurorul General sau la TGI (Tribunalele de Inalta Instanta), de catre un reprezentat al sau, Avocatul General al acuzarii.

Pedepsele in « corectional » sunt « relativ » mici, maximum de ordinul anilor.

b) criminal (infractiuni grave : crima organizata, viol, jaf armat, evaziune fiscala, omor prin imprudenta, omor cu sau fara premeditare, asasinat, terorism, spionaj, trafic de droguri, sechestrare de persoane, crime de razboi sau împotriva umanitatii, etc.)

In acest caz Completul de Judecata este reprezentat prin « Juriul Popular » (Curte cu Jurati), sase  jurati (noua in apel), alesi la intamplare de pe listele electorale si trei magistrati, adica : nous, respectiv, „doisprezece oameni furiosi”.

In « criminal » pedepsele sunt lungi, de ordinul zecilor de ani, respectiv, inchisoare pe viata. (A se vedea si articolul autorului: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html)

In sfrasit, Judecatorul de Instructie, care instruieste un dosar penal este « echipat » cu tot ceea ce este necesar, pentru descoperirea adevarului.

El dispune de anchetatori la « discretie », de mijloace de filatura si de urmarire a persoanei anchetate, de mijloace sofisticate de ascultare telefonica, de camere de luat vederi, etc.

Si dreptul de a face perchezitii la orice ora.

In general, in « corectional » un acuzat, el poate tine in detentie provizorie (folosit ca mijloc de instructie) timp de patru luni, care la nevoie poate fi reinoita cu inca patru luni, inainte ca sa-si ia decizia de a-l deferi parchetului sau sa-l scoata de sub urmarie penala, in functie de elemente si informatiile pe care le are in dosar.

In « criminal », termenul este mult mai lung, de 12 luni care poate fi reinoit in aceleasi conditii ca in « corectional ».

Adica, maximum doi ani !

In cazul acuzatului fara antecedente penale, ca regula generala reinoirea detentiei provizorii se injumatateste, adica dou luni in “corectional” si sase luni in “criminal”!

Pe toata perioada detentiei provizorii, acuzatul este « izolat » si sunt luate toate masurile pentru ca el sa nu poata comunica cu complicii sai sau cu « exteriorul » pentru a nu putea influenta derularea anchetei !

« Procedura » se numeste : «pastrarea secretului de instructie ».

In ceea ce il priveste pe avocatul apararii, el este la « mana » Sacalului!

El nu poate participa la ancheta pe care acesta o desfasoara, nu poate interveni in locul inculpatului la audierea lui (il poate doar sfatui !) si trebuie sa-i solicite acestuia consultarea dosarului la « fata locului », adica in cabinetul lui.

Si cand el este dispus pentru „asa ceva”!

Cand timpul îi permite sa-l primeasca pe aparator.

El nu-si poate asista clientul nici macar cand acesta este audiat la sediul PJ (Politiei Judiciare), dupa arestarea lui (unde poate fi retinut 2x24h00 = 48h, respectiv, 4x24h00, maximum, in caz de terorism, etentat, etc) inainte ca el sa fie condus in fata Judecatorului de Instructie.

Evident, sub pretextul ca « audierea » unui suspect nu necesita « aparare ».

Numai daca PJ considera ca suspectul poate fi incriminat, deci poate raspunde penal pentru crima care i se reproseaza, atunci apararea il poate asista pe client si numai in fata Judecatorului de Instructie care va decide de soarta lui, impreuna cu Judecatorul de Libertate si Detentie (JLD), creat prin Legea din 15 iunie 2000, privind prezumptia de nevinovatie (art.137-1, aliniatul 2 CPP-Codul de Procedura Penala), inlocuita cu Legea Perben II din 9 martie 2004 (pentru a lupta mai eficace contra criminalitatii organizate).

Cu rare exceptii, JI (Judecatorul de Instructie), foloseste detentia provizorie ca mijloc de instructie.

Si fara a tine cont prea mult de parerea avocatului apararii, care evident, vrea cu orice pret cercetarea clientului sau in libertate.

Pe scurt, in principu, Judecatorul de Instructie actioneaza exact ca un Şacal.

Isi fixeaza o tinta, ca regula generala, un posibil cupabil ideal, care i-a fost semnalat de catre autoritatile politienesti sau de jandarmerie.

Il urmareste, aduna probe impotriva lui, apoi « ocheste » si « loveste », distrugandu-l, miseleste, „pe nepregatite”.

Nu-si face mustrari de constinta in cazul in care greseste si nici nu se scuza chiar daca ulterior istoria confirma ca este vorba de o eroare judiciara.

Inculpatul nu are decat sa faca apel.

Care oricum, rareori îi este favorabil.

 

Din experienta mea, in cazul unei proceduri juridice corectionale, avocatul apararii rareori serveste la ceva.

In general, pentru cei trei magistrati ai Curtii (Completului de Judecata), instructia dosarului este « sfanta » pentru ca magistratii sunt colegi de « breasla » cu Sacalul.

Indiferent de pledoaria avocatului apararii.

Deci pedeapsa aplicata este una « compatibila » cu ceea pe care o « solicita » Şacalul (marcata pe marginea de sus a primei pagini din dosarul de instructie).

Daca instructia a fost proasta, pedeapsa va fi mare.

Si asta indiferent daca inculpatul este sau nu vinovat sau, este mai mult sau mai putin vinovat.

Din contra, in cazul procedurii juridice criminale, un avocat bun, care a studiat constincios dosarul clientului, poate convinge juratii de carentele instructiei sau de contradictiile care exista la nivelului instructiei, ceea ce poate fi favorabil clientului sau, in urma caruia pedeapsa pronuntata de Completul de Judecata (Curte cu Jurati=Juriul Popular), sa fie mai mica sau inculpatul sa fie chiar achitat.

In acest ultim caz el are dreptul sa reclame statului « reparatie ».

Despagubiri morale si materiale. (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica: http://www.necenzuratmm.ro/justitie/42451-repararea-detentiei-provizorii-in-jurisdictia-franceza.html; http://www.necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html).

Eu, personal consider ca « abolirea » Şacalului in jurisdictia franceza ar fi un eveniment la fel de important ca si abolirea pedepsei capitale in Franta, in 1981 de catre François Mitterrand dupa castigarea alegerilor prezidentiale. (A se vedea si articole autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/pedeapsa-capitala.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/ghilotina-o-masina-de-ucis-democratica.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/05/rolul-pozitiv-al-pedepselor-lungi-de.html).

Insa, daca parasirea scenei juridice de catre ghilotoina a fost un pas inainte in juridictia franceza, parasirea ei de catre Judecatorul de Instructie, care ar fi inlocuit prin parchet, nu se stie daca va fi un pas inainte sau un pas inapoi.

Pentru prima oara aceasta problema a fost pusa foarte serios cu ocazia celebrului proces « Outreau » (a se vedea articolul de mai sus « Procesul Otureau. Capitularea istemului juridic francez »), unul dintre cele mai mari (grave!) erori judiciare din intreaga istorie a jurisdictiei franceze, in care 17 inculpati tinuti in detentie provizorie (dintre care unul s-a sinucis in inchisoare) de catre un Judecator de Instructie « super scolit » (Fabrice Burgaud), au fost achitati la proces in mai-iulie 2004 (Saint Omer), respectiv la apel (Paris) in noiembrie 2005. (A se vedea articolul mai sus mentionat)

Dupa acest esec de proportii uriase, tanarul « super –Judecatorul » de Instructie care a instruit dosarul, Fabrice Burgaud, pentru prima oara in istoria Frantei a fost supus unei anchete parlamentare intre 10 ianuarie si 12 aprilie 2006, la care au participat treizeci de membrii ai Adunarii Nationale, condusa de catre André Vallini si Philippe Houillon.

Au fost audiati 221 de persoane timp de peste 200 de ore, iar ancheta a evidentiat multiple disfunctiuni la nivelul modelului inchizitorial al justitiei franceze.

Nascut pe 23 octobre 1971 la Niort (Deux-Sèvres), Fabrice Burgaud era absolvent al unori scoli de inalte studii juridice, IEP/Sciences Po (Bordeaux) si ENM/Scoala Nationala de Magistratura (Paris), fiind clasat la absolvire pe locul 91/161.

Pe 1 septembrie 2000 este numit Judecator de Instructie la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) la Boulogne sur Mer (Pas de Calais).

Procesul de pedofilie de la Outreau îi este incredintat in februarie 2001.

Inainte ca scandalul Outreau sa ia proportii, Burgaud este mutat in iulie 2002 la Parchetul de la Paris, unde Procurorul General Yves Bot il numeste la sectia aniterorista.

El a declarat anchetei parlamentare ca nu se considera vinovat pentru esecul procesului de la Outreau si, „si-a facut corect si constincios treaba” demn de un adevarat, mare Şacal in devenire.

Dupa parerea mea, ceea ce am si sustinut-o si in alte articole, printre care si „Procesul Outreau”, Burgaud a fost un Şacal „model”.

Din pacate, a fost mult prea tanar, lipsit de experienta.

Si acest lucru i-a fost fatal.

Niciodata un tanar ca el, ambitios, adevarat, dar lipsit de experienta, Procurorul Republicii nu lar fi trebuit sa-l insarcineze cu un dosar atat de complex si „sensibil” ca cel de pedofilie „de masa” de la Outreau!

Niciodata o instructie de talia dosarului Outreau nu ar fi trebuit sa-i fie atribuita.

Sa analizam acum inlocuirea Şacalului cu Parchetul asa cum propunea Sarko.

Unii cred ca disparitia unui magistrat independent, Şacalul, care instruieste dosarul, pune in pericol valorile democratice ale anchetei, pentru ca parchetul este „dependent” de politic, cum magistratii parchetului sunt subordonati „consemnului” Ministerului Justitiei.

„Sfarsitul” lui ar fi, sfarsitul egalitati „instruction à charge” si „instruction à décharhe”.

Investigatiile vor fi atribuite numai acuzarii, Parchetului, iar secretul de instructie nu va putea fi pastrat!

Ceea ce va genera o justitie in „doua viteze” ca in Statele Unite.

Altii, din contra, considera ca disparitia lui, pune capat sistemului juridic francez inchizitorial care timp de peste 400 de ani a „terorizat”, (de foarte multe ori pe nedrept!) populatia penala.

Trimiterea unui inculpat in detentie provizorie ne mai putand fi facuta de catre Judecatorul de Instructie, ci de catre o instanta juridica colegiala in urma unei audiente publice.

Insa pe 13 iulie 2008 Curtea Europeana de Justitie printr-o ordonanta considera ca „Procurorul Republicii” cel care numeste Judecatorul de Instructie, nu este o „autoritate juridica” si ca lui îi „lipseste in particular independenta de politic”.

 

Ce gandesc acum marii Şacali consacrati ai jurisdictiei franceze?

Eric Halphen (Vicepresedinte al TGI Paris, nascut pe 5 octobrie 1959 la Clichy, regiunea pariziana; s-a remarcat in 1994 in instruirea celebrei afaceri politice HLM Paris, in care a fost implicat Jean Tiberi, fost primar al Parisului si este autor al unei celebre carti „Sapte ani de singuratate”, Ed. Gallimard, 2002) : „Este timpul ca Judecatorul de Instructie actual sa cedeze locul unui alt tip de Judecator de Instructie, „nou” care sa controleze instructia dar care sa nu o mai dirijeze”.

O incercare pentru a limita „puterea” Judecatorului de Instructie a fost facuta prin crearea „Judecatorului de Libertate” de catre legea Guigou, votata pe 15 iunie 2000.

Dupa parerea mea aceasta lege n-a prea adus modificari esentiale in sistemul juridic francez si nici nu a prea slabit puterea Şacalului!

In majoritatea cazurilor, cei doi judectori erau „asociati”.

Este insa adevarat ca din cei 8300 de magistrati, Judecatori de Instructie sunt destul de putin, 649, si datorita muncii pe care o presteaza sunt destul de izolati in activitatile lor.

Din investigatiile noastre, reiese ca in 2006, in Franta au fost tratate 4.953.065 de dosare penale, din care numai 1.526.396 au fost inaintate Parchetelor si doar 30.566, adica 2% au fost instruite de Sacali.

Renaud van Ruymbeke (Prim Judecator de Instructie la polul financiar al TGI Paris, nascut pe 19 august 1952 la Neuilly sur Seine, regiunea pariziana; a instruit celebrele afaceri criminale financiare Urba, Fregatele din Taiwan si Clearstream II/Corbeau; momentan instruieste dosarul lui Jérôme Kerviel, de la Société Générale): „ Suprimarea Judecatorului de Instructie va duce la esuarea anchetelor de natura politico-financiare si este contra libertatilor individuale. Ea va intari puterile Parchetului si Politiei”

Eva Joly (Gro Eva Farseth, fosta Judecatoare de Instructie de nationalitate franco-norvegiana, nascuta pe 5 decembrie la Oslo; a instruit celebrele crime financiare „Benard Tapie (Olympique de Marseiile”, ELF si Fregatele din Taiwan) : „Suprimarea Judecatorului de Instructie este o regresiune, o frana in procesele judiciare care deranjeaza puterea! Anchetele vor fi incredintate Parchetului care este un supus al puterii. Aceasta propunere de reforma nu trebuie sa treaca....”!

Elisabeth Guigou (Vallier, Om politic de stanga-PS, fostul Ministru al Justitiei intre 1997-2000, nascuta pe 6 august 1946 la Marrakech in Maroc) : „Dorinta lui Nicolas Sarkozy de a suprima Judecatorului de Instructie, va pune magistratii in situatie de inferioritate in raport cu Parchetul si va crea o justitie in doua viteze. Prin legiferarea Judecatorul de Libertate in 2000, intocmai am reformat justitia, limitand puterea Judecatorului de Instructie, in special, in ceea ce priveste decizia lui de a plasa inculpatul in detentie provizorie”.

Contactat, USM (Uniunea Sindicala a Magistratilor) considera „rusinoasa” propunerea lui Sarko, iar Pesedintele ei Christophe Regnard, ne-a declarat ca el considera ca „abolirea” Sacalului va fi in Franta cu certitudine, o „regresiune democratica”.

 

 

POST SCRIPTUM

 

Propunerea lui Nicolas Sarkozy, de a suprima in numele libertatilor publice, Judecatorul de Instructie, magistratul-anchetator independent creat in 1811, pentru a insarcina procurorii cu instructia dosarelor penale, numiti pe baza de decret de catre seful statului, eu, personal (care am studiat mediul carceral francez si polulatia penala, atat din interior cat si din exterior, timp de peste un deceniu!), am convingerea ferma ca nu este o decizie buna. (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/09/in-umbra-vietii-lombre-de-la-vie.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42192-in-umbra-vietii-partea-i-organizarea-si-functionarea-mediului-parcului-carceral-francez.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41964-in-umbra-vietii-partea-ii-evadari-spectaculoase-cu-explozivi-si-arme-de-foc.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41618-in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri-legendare-ale-marilor-evadari-si-a-marii-criminalitati-franceze.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/39242-in-umbra-vietii-partea-iv-evadari-spectaculoase-datorita-neglijentei-sau-laxismului-personalului-penitenciar-respectiv-al-autoritatilor-politienesti-sau-judiciare.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/39715-in-umbra-vietii-partea-v-sanctiuni-contra-coruptiei-in-mediul-carceral-francez.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/40280-in-umbra-vietii-partea-vi-comentariul-autorului.html)

Pe de o parte, desi in investigatiile mele intr-o mare majoritate de cazuri Sacalii mi-au fost „dusmani de clasa”, cred a ei sunt deosebit de necesari si utili in instruirea dosarelor penale, intocmai pentru ca sunt magistrati independenti si nu „slugile” puterii politice aflata temporar la conducere.

Cel putin teoretic!

Pe de alta parte insa, consider la fel de necesar ca puterea lor sa fie limitata pentru ca sistemul juridic francez sa numai fie de tip inchizitorial!

Si solutia legii Guigou din 2000 nu era o solutie practica, ci numai una teoretica!

Pentru ca Judecatorul de Libertate si de Detentie (JLD) creat astfel, tot magistrat in cadrul aceluiasi tribunal, rareori se opunea deciziei Judecatorului de Instructie (JI), care in majoritatea cazurilor solicita detentia provizorie ca mijloc de instructie.

 

In incheiere, eu cred ca ar trebui facut un compromis intre a suprima sau nu Sacalii!

Judecatorul de Instructie ar trebui pastrat asa cum este el in „teorie” : un bun profesionist, absolvent de Scoli de Inalte Studii (Grandes Ecoles), independent, corect, onest, impartial, care sa nu fie insarcinat cu instruirea dosarelor penale de mare complexitate decat numai dupa confirmarea lui, adica in urma unei experiente profesionale dobandite de-a lungul timpului.

Pentru limitarea puterii lui inchizitoriale, ar trebui „liberalizata” puterea avocatului apararii.

Care sa aiba dreptul de a paritcipa la ancheta Judecatorului de Instrucrtie, care sa aiba dreptul de a atrage atentia asupra grselilor pe care acesta din urma ar putea comite.

Care sa aiba „puterea juridica” de a directiona ancheta in sensul realitatii obiective.

Doar in felul acesta „balanta”, simbolul justitiei, ar putea fi echilibrata cu adevarat, iar erorile judiciare care „gem” prin tribunale, limitate.

 

Articolul pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/sacalii.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019