Accesaţi link-ul pentru a citi revista Intelligence şi vă rog mult să omiteţi mizeria de articol semnat de slugoiul Hurezeanu! În rest sunt articole frumoase şi bine puse la punct. 

https://www.sri.ro/fisiere/publicatii/Revista_Intelligence_-_nr._28_decembrie_2014_-_martie_2015.pdf

Un raport interesant despre terorism:

http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%209956%202014%20INIT

Îmi povestea cineva de mizeria pe nume Hurezeanu: „Un vai de soarta lui care a fugit pe vremea comunismului din Romania, înainte dăduse cu gură pe la Securitatea din Sibiu, şi la ora actuală atârnă pe la toate mesele pentru bani. Se bagă în seamă cu oricine fără nici un pic de jena, tipul de parvenit care trăieşte cu impresia că are sânge albastru“.

“Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile pieţelor ca să fie văzuţi de oameni. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este acolo, în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor. Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, înainte ca să-i cereţi” (Matei 6,5-8).
Critica pe care Isus o face ucenicilor Săi în Matei 6,5-8 aminteşte cititorului de moriştile de rugăciune budiste sau de musulmanii cu şiragurile de rugăciune sau… de catolicii care se roagă Rozariul sau recită devoţiunea Sf. Faustina către Divina Milostivire.

De ieri circulă pe internet ştirea cu preotul din comuna doljeană Giurgiţa care n-a venit la-nmormântare până n-a primit banii ceruţi. Bani pentru care, mare mi-a fost mirarea, a eliberat şi-o chitanţă. Probabil s-a schimbat dictonul în „plăteşte şi nu cerceta”.
Ce au făcut năpăstuiţii? Au stat cu mortul în drum vreo patru ore, s-au împrumutat de ici-colo pentru a strânge de 500 de lei şi-ntr-un final a venit şi preotul, precum un rock-star, degajat, relaxat, sigur pe el, gata de show. Probabil vă veţi aştepta să-l iau la bani mărunţi şi să-mi manifest dezgustul faţă de gestul lui, dar n-am de gând să fac asta. 

Știut este că arma apărării (adesea cu toate meschinăriile ei) este atacul. Deunăzi, unul îmi spune, mai bine zis vrea să-mi dea lecții de caracter, șifonat fiind, că se aflase de cele câteva milioane (doar 12) pe care și le-a însușit din buzunarele celor care se așteaptă să se facă o minune legat de retrocedarea pădurilor.
 Caracter impulsiv, acest „atoateștiutor” al satului, folosind un ton amenințător, ține să-mi amintească faptul că el este cel care m-a făcut cu un hectar de pădure. Îi răspund pe această cale, că nu este binefăcătorul,  ci bunicii și străbunicii mei, oameni harnici și cu măsura bunului simț, care au știut să-și agonisească prin muncă cinstită ceea ce a rămas până astăzi.

Papa Francisc a lansat un avertisment privind consumul în exces şi pericolul pe care lăcomia oamenilor îl poate avea asupra planetei.

În faţa reprezentanţilor ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură, suveranul Pontif a spus:

„Este dureros să văd cum lupta împotriva foametei şi a malnutriţiei este împiedicată de priorităţile pieţei şi de punerea profitului pe primul loc. Acest lucru face din alimente nişte bunuri, care pot fi folosite în speculaţii financiare.

În după-amiaza zilei de sâmbătă, 29 noiembrie 2014, Papa Francisc a vizitat Catedrala romano-catolică a Duhului Sfânt, deschisă pentru cult în 1846. În curtea ei se află o statuie a Papei Benedict al XV-lea, înălţată în 1919, pe când trăia acest Pontif, pentru a-i mulţumi pentru eforturile în favoarea victimelor turce din primul război mondial. Ea poartă inscripţia: “Marelui Papă al ceasului tragic al omenirii, Benedict al XV-lea, binefăcătorul oamenilor, fără discriminare de naţionalitate sau religie, un semn de recunoştinţă din Orient”. În timpul pontificatului său, creştinii armeni au fost masacraţi în Imperiul Otoman, şi Papa Benedict al XV-lea şi-a folosit toate mijloacele aflate la dispoziţia lui – cuvinte, ajutor umanitar şi activitate diplomatică – pentru a se pune capăt măcelului.

 Nu sînt omul care să se îmbete înaintea nuntaşilor şi nu accept ca poporul să primească din nou doar o batistă de şters lacrimile din partea unui suflu, aparent, echilibrat. Nu cred nimic pînă nu voi vedea reparaţii morale şi financiare pentru români, locuri de muncă, salarii şi pensii ca în Vest. Abia atunci putem spune  că „România lucrului bine făcut” nu e o lozincă. Analistul Ilie Şerbănescu spune aşa: „Ajunsă la guvernare, fosta opoziţie nu poate face de fapt nimic pentru a combate marile neajunsuri ale românilor, care sunt aceleaşi cu cele ale bulgarilor: sărăcia, umilinţa de la Bruxelles, practicile coloniale ale monopolurilor (bănci şi companii) vest-europene care au luat în stăpânire ţara”.

Pe fondul sentimentelor generate de validarea lui Klaus Werner Iohannis şi de sfîrşitul mandatului său, cu fusul politic dereglat şi mîhnit de-a binelea, Preşedintele Traian Băsescu a nimerit cu premeditare la un restaurant din capitală, împreună cu liderii pemepeului, animaţi de minunata relaţie lucrativă şi de prestări servicii dintre aceştia: Elena Udrea, Emil Boc şi alţi conchistadori. Între gulerul berii şi îmbucături au schiţat în secret ţintele pe care le vor „ataca” în politica românească viitoare. Din 22 decembrie, Traian Băsescu se va afla, poate, la fel de mişcat popular, în fruntea pemepe şi-i va lua la dupăcit pe Klaus Iohannis şi pe Victor Ponta.

Prea mult partizanat şi răsfăţ, prea mulţi adulatori şi apostoli s-au ivit dintr-un foc în jurul preşedintelui ales! Prea mulţi călăi şi săbii scoase pentru cel învins! Salvatorul prezentat cu asupra de măsură fără de păcat, cavalerul dreptei venit de la Sibiu pe cal un alb, iar celălalt, adversar declarat al dictaturii băsesciene, transformat de presă în diavolul corupţiei pesediste. Drept este, cu destule şi grele păcate adunate în raniţă, pentru care va da socoteală. Însă, atît dreapta cît şi stînga sînt mîncate de corupţie. Pînă la proba contrarie, lăsaţi-mă să mă îndoiesc de prea multele bune intenţii ale Preşedintelui validat. E dreptul meu la îndoială şi lehamite născut şi dezvoltat de-a lungul celor 25 de ani de mizerie, deşi în sinea mea sper ca zicala, aceeaşi Mărie cu pălărie săsească să nu se confirme prea uşor.

Între 3 şi 6 noiembrie 2014, sociologul german Gabriele Kuby a venit în România pentru a-şi promova carte proaspăt lansată, Revoluţia sexuală globală: Distrugerea libertăţi în numele libertăţii, printr-o serie de conferinţe susţinute la Iaşi, Bacău, Constanţa şi Bucureşti. Stiripentruviata.ro a avut privilegiul unui interviu în exclusivitate cu această autoare catolică şi mamă a trei copii.

Cartea dumneavoastră despre revoluţia sexuală a fost caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un şoc”. Ce anume este atât de şocant în ea?