"Cândva, în cadrul unei nopți de literatură și traducere, la Iași, într-una dintre clipele acelea când se pogoară geniul în locantă, unul dintre cei mai buni poeți români încă în viață a dat glasacestor cuvinte: “Ioi, ioi, ioi, toți tații mei…”. Poetul avusese mulți tați vitregi. S-a convenit ad-hoc: acesta e posibil să fie cel mai bun vers din literatura română, dacă nu cea mai bună poezie întreagă.
Nu vă propun o analiză asupra lirismului. Încerc o parafrază după maestru și vă voi spune câte ceva despre șefii mei. Am muncit mult, ca un câine am muncit, an după an am tot strâns locuri de muncă și, pe o cale de consecință destul de dramatică, tot mai mulți șefuleți, șefuți, șefi de-a binelea.

Liga Profesionista de Fotbal a luat o pozitie oficiala in legatura cu prestatiile arbitrilor din ultima perioada. Comisia Centrala de Arbitraj este vazuta principala responsabila pentru situatia aparent fara iesire din arbitraj, Istvan Kovacs fiind desfiintat in comunicatul remis de LPF.

Comisia Centrala de Arbitraj – in trecut la Liga, acum in “curtea” FRF – este vazuta principala responsabila pentru situata aparent fara iesire din arbitraj, Istvan Kovacs fiind si el desfiintat in comunicatul remis de LPF. Va prezentam mai jos integral comunicatul postat pe siteul oficial al LPF:
“Inainte de toate, cu luciditate, trebuie sa reamintim un fapt simplu, care sta la baza intregului fenomen numit fotbal.

Şi-a propus sau nu, dar i-a ieşit de minune: Vladimir Putin a devenit cel mai rostit nume de pe planetă, devansând net un preşedinte american intimidat şi neputincios. Lucru de mirare, până şi americanii, în marea lor majoritate (78%), îl consideră pe Putin un lider foarte puternic, în vreme ce doar 45% gândesc la fel despre propriul preşedinte, conform unui recent sondaj de opinie. Neimpresionat ba chiar aţâţat  de ameninţările, sancţiunile şi  protestele internaţionale, aplicând principiul „bate vântul, latră câinii”, Putin a anexat fără să clipească teritoriul Crimeei, a influenţat şi întreţine conflictul din estul Ucrainei şi şantajează economic întreaga Europă.

Bani, bani, bani, bani, bani și iarăși bani! Biserica Ortodoxă Română încasează în acest moment sume neverosimil de mari de la un Guvern care se prăbușește văzând cu ochii. Capii Bisericii nu văd în asta o problemă, nici măcar una morală, deși fiecare argint pe care pune mâna în toiul campaniei electorale este echivalentul unei pălmi istorice date obrazului deja brăzdat al contribuabililor români. Peste 80% dintre ei se declară tocmai creștin-ortodocși.
Fenomenul alocărilor bugetare extraordinare (în general, banii provin de la Fondul de rezervă al Guvernului) capătă accente faraonice cu fiecare săptămână ce ne apropie de momentul primului tur al alegerilor prezidențiale.

Mă pune pe gânduri modalitatea prin care s-a ajuns la asta

 Mi se pare o golănie fără seamăn. Nu că aș avea ceva cu medicii. Dar aflu că, unii dintre ei, cei care trag  sfori prin Parlament au pus la cale și au reușit să nu mai fie funcționari publici. Adică să ia șpagă fără nici o grijă. Mă pune pe gânduri modul cum s-a ajuns la treaba asta. Așa cum mi-a luat somnul faptul că un venerabil, cum părea Viorel Hrebenciuc, își aranja legile, sau încerca pentru a scăpa de acuzațiile  care știa că i se vor aduce.

Încă un accident cu victimă decedată şi câteva ore rating prin ziarele locale, câteva naţionale plus vreo două televiziuni. Are toate şansele să piară în anonimat, ca atâtea altele. Inclusiv pentru statul, care a mai pierdut, pe drumurile patriei cel puţin un concetăţean contribuabil.
Iar restul cetăţenilor ratează încă o ocazie în care să pună autorităţile la colţ, cerându-le să respecte contractul social. Acela prin care noi le încredinţăm cuantumul impozitelor şi taxelor, iar ele trebuie să ne asigure măcar siguranţa pe şosele. Dacă nu chiar şi confortul.

Alegerile prezidențiale din 2014 vor fi decise de o parte, nu prea mare, a electoratului instruit, virulent anti-PSD și anti-Ponta, susținător al acțiunilor DNA și al statului de drept, electorat pe care îl numim „băsist“.
Ultimul sondaj de opinie INSCOP, fără a aduce in­formații neașteptate, sugerează că Victor Ponta nu este deja președintele României. Diferența dintre el și Klaus Iohannis, de 10 procente, fără a fi ne­gli­jabilă, nu-i poate garanta actualului prim-mi­nis­tru victoria în al doilea tur de scrutin. Totul ține de mobilizarea electoratului dintre cele două tu­ruri și mai ales a electoratului anti-Ponta, care a vo­tat cu un alt candidat decât Iohannis – în spe­cial cu Elena Udrea, Monica Macovei, chiar Teodor Me­leșcanu.

Dacă am deschide ochii mari am vedea că dincolo de nesfîrşitul război politic intern, unde cauza puterii adună fel de fel de corupţi, unii care profită din plin, iar poporul se alege tot cu mizeria, există războaie nevăzute şi dacă nu ne vom trezi la timp vom fi număraţi cu clic şi enter şi vom fi hrăniţi cu pîine biometrică. Războiul dintre Directorul F.B.I. James Comey şi Eric Schmidt - Preşedinte executiv al Google - a făcut înconjurul lumii. Conform A.F.P., spionajul practicat pe Internet de Statele Unite constituie o ameninţare gravă care ar putea să conducă la „spargerea Internetului”, a avertizat preşedintele Consiliului de Supraveghere al Google.

Dacă prin absurd aţi ratat spoturile noastre de pe tv, ziarul Libertatea este mai relaxant, mai util, mai intens şi e şi cu 25% mai mult. Noua Libertatea este un ziar desenat mai curat şi mai bogat în conţinut. Sună a sloganuri publicitare, ştiu, aţi mai auzit povestea. Nu vreau să vă conving, că nu e cazul acum, vocea Libertăţii o va face în lunile şi anii ce urmează. Aş dori însă să vă spun care sunt motivele pentru care am hotărât să investim efort, inteligenţă şi resurse financiare pentru noua Libertatea.
În curând, ziarul, primul apărut în România, chiar în zilele Revoluţiei din 1989, împlineşte 25 de ani.

Dragă doamnă ministru Rovana Plumb,

      Ne-aţi făcut o mare iluzie, că bucuria va fi când se vor materializa frumoasele promisiuni făcute, acum când fac şi aştia campania electorală. Nu ne-am îndatorat încă pe promisiunile făcute de dumneavoastră, cu toate că ne lipsesc destule, dar cred că undeva s-a omis un lucru "mic", poate că de aceea s-au făcut aceste promisiuni, care vor rămâne în istorie ca promisiuni, fiindcă nu se vor aplica niciodată, sunt numai gogoşi electorali.