UK Bookmakers

″Jihadul la feminin″. Primele atentate-sinucigase din istorie. Prima femeie-kamikaze de origine europeana !

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


"Merita sa mori, pentru ceea te face sa traiesti"  (Monitorul Drepturile Omului)

In timpul celor aproape doua decenii care au trecut de la atentatul-sinucigas comis in Liban contra militarilor israelieni pe 9  aprilie 1985  de catre Sana'a Mehaidli (prima femeie-kamikaze musulmana din istorie)si pana la cel comis pe  9 noiembrie 2005 contra celor americani de catre Myriam Dagauque (prima femeie-kamikaze europeana din istorie), cca 225 de femei-kamikaze s-ar fi sacrificat in ″Razboiul Sfant″, ceea ce reprezinta cca 1/3 din totalul atentatelor-sinucigase comise in lume, in acea perioada (in special in Liban, Israel, Sri Lanka, India, Pakistan, Afhanistan, Yemen, Turcia, Algeria,  Rusia, etc.)

 

PREAMBUL

 

Atentatele-sinucigase, realizarea carora implica moartea intentionala impreuna cu autorul acestora, practicate in scop subversif, ca acte de sacrificiu (sub forma de razboi) cu scopul destabilizarii adversarului (dusmanului) de catre grupari (organizatii) armate (militare-paramilitare), intr-o logica eterogena in cadrul conflictelor asimetrice (lupta armata contra unui stat/organe, insitutii ale statului), debuteaza (apar) inca din timpul conflictului israelo-palestinian (14 mai 1948-pana in prezent), respectiv,  al razboiului civil libanez (13 aprile 1975-13 octombrie 1990), dar ulterior, ele s-au raspandit  (propagat) atat in Razboiul Irak-Iran (Primul Razboi al Golfului Persic/22 septembrie 1980-20 august 1988) cat si in Razboiul din Afganistan (24 decembrie 1979-pana in prezent), respectiv in razboaiele din Irak (al Doilea Razboi din Golful Persic-al Kuweitului/2 august 1990-28 februarie 1991 si al Treilea Razboi din Irak-contra terorismului/20 martie 2003-18 decembrie 2011), desi acestea au ca radacina (origine) metodele practicate de catre pilotii japonezi (kamikaze/bombe umane/human bomb) in cadrul Fortele Japoneze de Autoaparare in Oceanul Pacific/7 decembrie 1941-2 septembrie 1945 contra US Army, in cadrul celui de-al Doilea Razaboi Mondial (1 septembrie 1939-2 septembrie 1945) sau inca si mai devreme, in Razboiul Sanghaiului (Primul incident/28 ianuarie-3 martie/1932, dintre Imperiul Japonez si China, la putin timp dupa invazia Manciuriei de catre acesta/19 septembrie 1931-27 februarie 1932), respectiv, Batalia de la Sanghai (Al Doilea incident/1 3 august-27 noiembrie 1937), ambele soldate cu victoria Japoniei, un preludiu al razboiului sino-japonez (1937-1945).

Totusi, cele mai multe atentate-sinucigase, ar fi fost comise in timpul Razboiului Civil din Sri Lanka (razboiul de independenta/1976-2009) de catre Tigrii de Eliberare al Tamil Eelamului (tinuturi din regiunile de nord si de est al statului Sri Lanka/tara insulara in sudul Asiei separata de India prin Strammtoarea Palk, independenta de Marea Britanie din 4 februarie 1948).

Desi independenta Tamil Eelamului nu este recunoscuta oficil, in timpul razboiului, Tigrii de Eliberare (organizatie laica, nationalista, marxist-leninista/socialista, fondata pe 5 mai 1976) ar fi comis  intre  168-239 de atentate-sinucigase, adica, peste jumatate din toate cate ar fi fost comise in lume (in acea perioada), primul dintre ele datand inca din 5 iulie 1987 la Jaffna (capitala Provinciei de Nord din Sri Lanka),  in care sunt ucisi 18 persoane.

Ulterior, pe lista neagra a atentatelor-sinucigase apare Pakistan, unde in 2009, ar fi fost comise 86 de asemenea atacuri teroriste, atat contra populatiei civile ocale cat si contra strainilor.

 

APROFUNDAREA DOSARULUI

 

Atentatele-sinucigase comise de catre femei (purtatoare de viata si de bombe, cca 1/3 in timpul Razboiului de Independenta din Sri Lanka), sunt mult mai impresionante decat cele comise de catre barbati si debuteaza cu cel a lui Sana Youssef Mhaydali/Sana'a Mehaidli  (14 august 1968-9 aprilie 1985, fosta membra al PSNS/Partidul Social-Nationalist Sirian), prima femeie care comite un asemenea act terorist, in timpul razboiului civil din Liban (ca urmare a invaziei Libanului pe 6 iunie 1982 de catre Israel), cand pe 9 aprilie 1985, intr-un Peugeot 504 (umplut cu 200kg de TNT/Trinitrotoluen – C7H5N3O6) care explodeaza, ucide in atentatul-sinucigas al ei doi militari israelieni in drum spre Jezzine (capitala districtului cu acelasi nume in Libanul de Sud, la cca 75km de Beirut, reputat pentru cascadele sale care depasesc 40m).

Cadavrul acesteia va fi restituit rudelor acesteia doar in 2008, in urma unor negocieri cu Hezbollah.

Ulterior, acest tip de atentat terorist a fost utilizat in repetate randuri contra Tsahal (Fortele Armate Israeliene), in special de catre  membri ″triplei aliante″ de partide laice de ideologie marxist-leniniste Partidul Baas (Hizb al-Ba'ath al-Arabi al-Ishtiraki/Partidul Resurectiei Arabe si socialiste, fondat in 1947 la Damasc/Siria),  PSNS (al-Hizb as-Sūrī al-Qawmī al-Ijtimā`ī/Partidul Social-Nationalist Sirian, fondat in 1932 la Beirut/Liban) si PCL (Partidul Comunist Libanez, fondat in 1924 la Beirut), dar si cu alte ocazii, in alte locuri, in special de catre membri PKK (Partiya Karkerên Kurdistan/Partidul Muncitorilor din Kurdistan, organizatie armata politica, terorista de ideologie marxist-leninista si nationalista kurda, specializata in luptele armate de gherila, atentate-sinucigase, fondata in 1978 in Turcia, activa si in Irak, Iran si Siria) care intre 1995-1999 ar fi comis 15 atacuri teroriste dintre care 11  ar fost comise de catre femei.

Merita sa mentionam inca cateva cazuri de atentate-sinucigase feminine  considerate ″deschizatoare″ de drumuri (in „domeniu”!) pentru alte organizatii teroriste.

Pe 27 ianuarie 2002, Wafa Idriss (1975-2002), infirmiera (asistenta medicala)  palestiniana specializata in acordarea primului ajutor pe o ambulanta a Crucii Rosii Palestiniene, care traia cu familia ei (mama, fratele lui cu sotia sa si cei 5 copii ai lor) in tabara de refugiati palestinieni Al-Am’ari (Ramallah, capitala administrativa a Autoritatii Palestiniene din Cisiordania) devine prima femeie-kamikaze palestiniana din istorie.

Casatorita cu varul sau Ahmed in 1991 (la 16 ani), ea va fi obligata (sub presiunea familiei acestuia) sa divorteze in 2000 pentru ca a devenit sterila (datorita unor complicatii la nasterea unui nou nascut mort la varsta de 23  de ani). 

Ea va de comite atentatul-sinucigas pe 27 ianuarie, cand in centrul Ierusalimului (strada comerciala Jaffa) isi explodeaza centura  (incarcata cu explozibil), ucigand 1 persoana si ranind alte 11.

Peste trei zile, atentatul-sinucigas este revendicat de catre organizatia de ideologie nationalista palestiniana laica, Brigazile Martirilor Al-Aqsa (de ideologie nationalist-palestiniana, socialist-democratica, specializata in atentate cu bomba, atentate-sinucigase, etc)fondata in 2000 de catre Fatah (harakat ut-tahrîr il-falastîniyy-Miscare de Eliberare a Palestinei, nationalist-palestiniana, socialist-democratica, fondata de catre Yasser Arafat/ 1929-2004, cu devizul „moarte subita”/„victorie eclatanta”), astazi membra a PLO(Palestine Liberation Organization, organizatie politica si militara palestiniana, nationalist-araba, antisonista, social-democrata, creata in 1964 la Ierusalim de catre omul  politic palestinian Ahmed Choukairy/1908-1980) alaturi de FPLP/FPLP-CG (al-Jabhah al-Sha`biyyah li-Tarīr Filasīn-Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, organizatie nationalista araba marxist-leninista/de extrema stanga, fondata in 1967 de catre  Georges Habache-Al Hakim/1926-2008 si Ahmed Jibril/n.1935) si FDLP (Al-Jabha al-Dimuqratiya Li-Tahrir Filastin/Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei, miscare politica si militara maoista, de ideologie comunista nationalist-palestiniana si antisionista fondata in 1969).

Conform unor investigatii aprofundate, exista  surse care  mentioneaza ca femeia ar fi fost batuta si torturata de catre un soldat israelian iainte de moartea sa.

               Dupa acest atentat-sinucigas organizatia terorista Brigazile Martirilor Al-Aqsa, va revendica alte trei atentate comise de catre femei, dintre care este de mentionat cel a lui Ayat al- Akhras (1984-2002), cea mai tanara  dintre ele, pe 29 martie 2002, care va ucide doi civili israelieni (dintre care unul, o adolescenta, Rachel Levy, in varsta de numai 17 ani) intr-un supermarket din Kiryat Yovel (un cartier din sud-vestul Ierusalimului).

Originara dintr-o comuna araba de langa Tel Aviv, familia acesteia se refugiaza, la inceputul conflictului  israelo-palestinian din 1948, in tabara de refugiati Deheishe (de langa Betleem), iar Ayat al- Akhras isi va petrece copilara in taberele de refugiati din Fasia Gaza,  unde se va si radicaliza, incercand sa integreze gruparile teroriste Hamas si Jihadul Islamist (Islamic), ceea ce nu reuseste pentru ca aceste organizatii nu accepta decat mujahidini (luptatori) barbati.

Din acest motiv, ea se va orienta catre Al-Aqsa, in cadrul careia va urma o pregatire  inainte de a comite atentatul.

Din pacate, in cursul lunii iulie 2002, ea urma sa se casatoreasca si sa-si intemeieze o familie.

Mentionam ca la aceasta data, inca, nici Hamas si nici Jihadul Islamist n-au organizat atentate-sinucigase cu femei.

In orice caz, dupa „succesul” organizatiei Al-Aqsa, Jihadul Islamist (Islamic) va organiza doua atentate-sinucigaase dintre care unul, remarcabil, fiind comis de catre o avocata (studenta la universitatea Yamouk/Iordania) Hanadi Tayseer Abdul Malek Jaradat (22 septembrie 1975-4 octombrie 2003), originara din orasul Jenin, membra a organizatiei Jihadul Islamic, care pe 4 octombrie 2003 isi explodeaza centru intr-un restaurant (Arab-Jewish Maxim) din Haifa (Israel), ucigand 21 de israelieni (18 evrei si 3 arabi, printre care si 4 copii evrei) si ranind alti 51 (printre care si 3 salariati/functionari al clubului de fotbal Maccabi Haifa (fondat in 1913).

Tanara femeie care isi terminase studiile si urma sa se califice ca avocata, ar fi fost foarte afectata de uciderea varului sau Salah (34 de ani), precum si al fratelui sau mai tanar Fadi (25 de ani), ulterior (amandoi membri al Jihadului Islamic) de catre fortele israeliene operative de aparare care stationau la Jenin.

Ceva mai devreme, in 1996, aceleasi forte de aparare israeliene i-ar fi ucis si logodnicul ei cu care urma sa se casatoreasca.

Bomba continea fragmnte metalice ambalate in jurul nucleului explozibil care prin pulverizare sa faca un numar maxim de victime.

Numai capul  teroristei a ramas intreg.

In sfarsit, exista si un caz (singurul cunoscut de altfel!), in care atentatul-sinucigas a fost comis de catre o femeie de origine europeana convertita la Islam.

Este vorba de cazul deosebit al lui Muriel Degauque (19 iulie 1967-9 noiembrie 2005), o tanara de confesiune romano-catolica, de origine belgiana, convertita la islam, care va comite un astfel de atentat pe 9 noiembrie 2005 la Bakouba/Baaqouba (capitala provinciei Diyâlâ, une dintre cele 18 ale Irakului, la cca 50km nord-vest de Bagdad), devenind astfel prima femeie europeana.

Conform versiunii oficiale, in acest atentat vor fi ucisi  5 politisti-militari si un al 6-lea, impreuna cu 4 civili, vor fi grav raniti.

Dupa o copilarie haotica pe 33, Av. de l'Europe la Monceau-sur-Sambre (un mic cartier muncitoresc), in proximitatea Place Charles II (domiciliul familial, regiunea urbana a orasului Charleroi, cca 0,5 Mil locuitori, Regiunea Valonia/Provincia Hainaut-Belgia, frontaliera cu Franta), in sanul unei familii de conditie modesta, dar stabile (peste 34 de ani la aceasi adresa) de o conduita sociala ireprosabila (Jean-tatal,  muncitor metalurgist, manuitor al unui pod rulant, timp de 47 de ani in cadrul uzinei Providence/fondata in 1836 si specializata in productia de otel-concediat medical in urma unui grav accident de munca la cap, iar Liliana-mama, secretara medicala), Muriel isi pierde fratele Jean-Paul  intr-un accident rutier (de motocicleta) in 1989 la varsta de numai 24 de ani (lovit de catre un camion care a trecut pe rosu !), iar ulterior (inca din adolescenta), in esec scolar, devine o consumatoare „fidela” de droguri (cu disparitii repetate de acasa pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp, in compania mai multor tineri cu care intretine si relatii sexuale neobisnit de multe, conform declaratiei mamei sale), motiv pentru care isi abandoneaza si studiile  medii (la Athénée Royal de Fontaine-l'Évêque) dupa cele primare de la Monceau si va compare in repetatea randuri in fata unor magistrati pentru minori (diverse delicte, in special legate de consumul de droguri).

Angajata de maniera intermitenta in sectorul restauratiei (ca ospatar/chelnerita la o Cafenea-snack bar), respectiv, al panificatiei/patiseriei (ca vanzatoare), Muriel, a fost concediata sub prextextul ca ar fi furat bani de la caseria unitatilor unde era angajata (fara ca vreodata acest lucru sa fi fost probat!).

Pe 23 noiembrie 1990 ea se casatoreste din interes (material, prin metoda figurativa Carusel”/”Mișcare, deplasare, circulație continuă și rapidă a unor mobile”) cu un marocan (turc, dupa alte surse), mai in varsta decat ea si divortat in tara sa de origine, (intocmai pentru a putea aranja o casatorie de complezenta!), aflat ilegal pe solul (teritoriul) belgian, contra sumei de 150.000€, pe care nu-i primit si reuseste sa se desparta de acesta in 1994.

Oricum, marocanul (turcul) si-a atins scopul, pentru ca in urma casatoriei cu Muriel Degauque, acesta isi regularizeaza situtia si prin intemediul regruparii familiale via OMI (Organizatia Internationala de Migratie) isi aduce in Belgia fosta sa sotie (cu care se recasatoreste!), impreuna cu copilul lor!

Inainte de comiterea atentatului-sinucigas in proximitate Falloujah, la intrarea in Baaqoub prin partea de est (localitatea Qara Taba) cu barbatul sau Issam (Hissam) Goris (un belgian de origine marocana, cu 7 ani mai in varsta decat ea-aparent cu o situatie materiala foarte buna in Maroc-conform declaratiei lui Liliane/mama lui Muriel, ucis si el in Irak de catre armata americana, cateva zile mai tarziu inainte de participa la o actiune kamikaze contra acesteia), Muriel Degauque mai contracteaza o casatorie „pasagera” din dragoste (desfacuta in 2001), cu Fateh Bouanina, un „algerian-musulman moderat nepracticant” (la care descopera Coranul si care o facineaza), dar il paraseste pentru ca ea considera ca acesta „nu se achita corespunzator de obligatiile sale  religioase” si  se converteste la islam,  schimbandusi prenumele din Muriel in Myriam.

Pe Issam Goris (n. 6 mars 1973), compagnonul (sotul) sau (din tata belgian si mama marocana), originar din Saint Sosse ten Noode (regiunea urbana Bruxelles), Muriel il intalneste anul urmator (in 2002), prin intermediul unui petitor de la Moscheea Al Hidaya (din Charleroi) si cuplul va locui in apartamentul acestuia de pe strada Mérode (aproape de Gara Midi/Saint Gilles).

Conform documentelor de la dosar, Muriel Degauque s-ar fi sinucis cu o masina-capcana lovind vehiculul unei patrule de Politie, provocand moartea a 5 politisti-militari si ranirea inca a unuia, respectiv,  a altor 4 civili, in timp ce Issam Goris, ar fi fost ucis tot pe 9 noiembrie 2005, putin mai tarziu, inainte de comiterea atentatului sau sinucigas.

Moartea lui Muriel Degauque va genera in anturajul ei o minutioasa ancheta a Politiei belgiene (cu ajutorul Europol si Interpol), care va opera (efectua) sub conducerea judecatorului de instructie Daniel Fransen (in urma efectuarii a 22 de comisii rogatorii, in special in Arabia Saudita, Ukraina, Tailanda si SUA),  la 14 arestari (la Bruxelles, Charleroi, Anvers si Riemst/Tongres) si 6 inculpari intr-un dosar criminal (″Filiera kamikiaze/irakiana), judecat in 2007 (15 octombrie-10 ianuarie 2008, in prima instanta), la Tribunalul Corectional din Bruxelles, in cadrul unui proces de anvergura (Ministerul Public/Procuror federal Bernard Michel, Presedinte/Pierre Hendrickx) in care vor compare Bilal Soughir (aparat de catre cunoscutul avocat Fernande Motte-de Raedt), belgian de origine tunisiana (principalul instigator si leader al grupului terorist kamikaze in Irak), respectiv, belgienii de origine marocana, combatanti in Irak,  Nabil Karmun (originar dinMolenbeek, un cartier reputat pentru atasamentul sau fata de islamismul radical)si Younes Loukili, aparati de catre Christophe Marchand, o alta figura marcanta in materie de aparare penala.

Alaturi de cei 3 vor compare si alti doi ″periferici″ dosarului, Pascal Cruypenninck (aparat de catreMehdi Aboudi), un belgian (originar din Haine-Saint-Paul, crescut la Saint-Josse) convertit la Islam, responsabil cu racolarea (recrutarea) membrilor grupului kamikaze si Souhaieb Soughir (mai mult amator de fete decat adept al Sariei, din cate stim), in calitate de fratele lui Bilal, leaderul gruparii.

Un al saselea, Sabri Bouabdallah (in varsta de 30 de ani din Schaerbeek) este inculpat, dar ulterior  relaxat (scos de sub urmarire penala)!

Toti erau radicalizati (indoctrinati cu jihadul islamist) si hotarati sa combata militarii americani in Irak prin intermediul unor atentate-sinucigase.

Bilal Soughir era singurul aresat si incacerat la Inschisoarea Forest-Berkendael/Saint Gilles (Maison d’Arrêt/Centru de Detentie Provizorie, construita inte 1878-1884, cu 750 de locuri, reconstruit in 1910/cu 400 de celule individuale, 270 pentru barbat si 130 pentru femei, una dintre cele 32 de inchisori ale Belgiei: 16 in Flandra, 14 in Valonia si 2 la Bruxelles) de unde a fost adus la proces cu o cagula pe cap, iar restul dintre ei au comparut in libertate, in fata Instantei.

Acesta ar fi intretinut o stransa legatura cu Abou Mazen, in Turcia, considerat ca recrutor pentru Reteaua Al-Zarqaoui,  o filiera a organizatiei jihadist-teroriste Al-Qaïda in Irak.

Conform documentelor de la Siguranta Statului (belgian), Islamismul (Islamul radical) are fi fost la Bial, o „afacere” de familie.

Unul dintre fratii sai, Kotob, ar fi murit in Irak, in „calitate” de combatant, iar tatal acestuia, tunisianul Habib Soughir ar fi participat (cu regularitate) in anii 1990 la manifestatiile in favoarea regimului libian cu sloganul :”Que la Belgique crève” (Sa crape Belgia)!

Mentionam aici faptul ca Bilal a declarat la proces (printre altele!) ca el ar dispune pentru traiul sau de zi cu zi, de numai de 600€/luna, respectiv, de alocatiile de somaj si familiale ale celor doi frati ai sai Kotob (plecat in „vizita” in Irak) si Souaieb (plecat, in „vacanta” in Tailanda), care in mod normal, ar fi trebuit suspendate de catre serviciile de prestatii sociale belgiene.

Pentru mentinerea alocatiilor acestora, Bilal ar fi falsificat documentele necesare pentru obtinerea lor.

Din contra, toti cei 5 (marginalizati mai mult sau mai putin social, care oficial erau intretinuti de statul belgian!), ar fi efectuat  mai multe voiaje („excursii”) in strainatate, in special in tarile Africii de Nord (Maroc, Tunisia, etc.) si in cele ale Orientului Apropiat/Mijlociu (Turcia, Siria, Irak, etc.), in Ukraina, in India (New Delhi) dar si in Kenya (unde opereaza o organizatia armata islamista/nemiloasa somaliana, clasata terorista Al-Shabbaab, de ideologie salafista, fondata oficial in 2006/neoficial da la inceptul secolului, specializata in rapiri si sechestrari de persoane, atacuri teroriste, atentate-sinucigase, etc., printre care mentionam: cele 6 atentate-sinucigase de la Hargeisa/Somaliland si Bosaso/Somalia-29 octombrie 2008, unul dintre kamikaze Shirwa Ahmed, era un student american in varsta de 27 din Mineapolis; rapirea si sechestrarea de Ziuna Nationala a Frantei, a doi membri al DGSE France/Directia Generala a Securitatii Externe-14 iulie 2009; atac terorist cu luare de ostatici la Centrul Comercial Westgate din Nairobi/68-90 de civili ucisi-22 septembrie 2013;  atac terorist la Universitatea din Garissa/Kenya/147 de morti-2 aprilie 2015, etc.)

Iar pe conturile lor ar fi tranzitat sume uriase de bani (de ordinul a mai multor zeci de mii de euro), cu care isi finantau „vacantele” in interesul „serviciului”!

Pe 7 noiembrie 2007, Parchetul federal, prin intermediul Procurorului General Bernard Michel (Avocat al acuzarii, reprezentand Ministerul Public) solicita membrilor filierei kamikaze in Irak, astfel: 10 ani de recluziune criminala contra lui Bilal Soughir, considerat ca sef (leader) al retelei si 5 ani de detentie criminala contra lui Nabil Karmun si Younes Loukili (care si-a pierdut un picior in timpul luptelor din Irak) al caror rol de combatanti (activi) era bine determinat, respectiv, 4 si 3 ani de inchisoare contra lui Pascal Cruypenninck si Souhaieb Soughir (fratele lui Bial) care ar fi fost insarcinati cu racolarea membrilor gruparii.

La proces a fost audiat in calitate de martor si Souhaieb Soughir, tatal lui Bial (aparat de avocata Nathalie Gallant), fara ca acesta sa fi facut obiectul unei urmari penale.

Sentinta pronuntata pe 10 ianuarie sub presedintia lui Pierre Hendrickx (in cca 200 de pagini !) este mai blanda pentru unii si mai aspra pentru altii: 10 ani de recluziune criminala/cu 11.000€ amenda penala,  pentru Bilal Soughir (34 de ani) si 5 ani de detetentie criminala/cu 2.750€ amenda penala pentru Pascal Cruypenninck (35 de ani), respectiv, 5 ani dedetentie criminala/cu 2.750€ amenda penala dintre care 2 ani cu suspendare, pentru Nabil Karmun (33 de ani) si 5 ani de detentie criminala cu suspendare/cu 2.750€ pentru ceea ce excede (depaseste) detentia provizorie, pentru Younes Loukili (29 de ani).

In sfarsit, 28 de luni cu executare/cu 2.750€ amenda penala, pentru Souhaieb Soughir (31 de ani), fratele lui Bilal.

Dupa cum era si de asteptat pe 27 ianuarie, Parchetul general va face apel (judecat la a 12-a Camera Corectionala a Curtii de Apel din Bruxelles/21 aprilie-26 iunie 2008, Presedinte Pierre Saint-Rémy) contra condamnarilor lui Younes Loukili et Nabil Karmun (considerate prea blande/insuficient de aspre), iar Bilal si Souhaieb Soughir, respectiv, Pascal Cruypenninck, contra sentintelor lor pe care le considera „exagerat” de aspre!

La proces isi vor face aparitia si unii avocati reputati ca Marc Uyttendaele si Laurent Kennes in sprijinul avocatului Mehdi Aboudi al lui Pascal Cruypenninck, respectiv, Olivia Venet si Alain Vergauwen pentru a-l sustine pe Bilal Soughir.

A fost prezent (pentru „incurajarea” lui Bial) si Bahar Kimyongur (in calitate de „suporter”), achitatat de catre Curtea de Apel din Anvers in luna februarie in calitate  de militant al organizatiei de origine turca, clasate ″terorista″, DHKP-C/Partidul-Frontul Revolutionar de Eliberare (Devrimci Halk Kurtuluş Partisi-Cephesi/organizatie de extrema stanga de ideologie marxist-leninista, fondata in 1994, cu o bransa armata/Silahlı Devrimci Birlikleri-Unitati Revolutionare Armate, redenumita, ulterior Silahlı Propaganda Birlikleri-Unitati de Propaganda Armata) continuator al organizatiei THKP-C(avand ca obiectiv, crearea unei Republici a Turciei independente democratice si socialiste).

In procesul de la apel pedepsele celor 5 membri al Filierei kamikaze irakiene (o adevarata „intreprindere” de documente false: carduri/carti de identitate, pasapoarte, permise de conducere,  cu falsi someri cu false fise/state de plata,  care au bruiat si dezorientat profund pe anchetatori si pe magistrati!) au fost sensibil reduse, gratie confuziilor de proportii create in dosar, dar si faptului ca inculpatii au reusit sa-i manipuleze pe magistrati (prin intermediul avocatilor lor), dand explicatii „logice” si „coerente” contra tuturor acuzatiilor, chiar daca acestea erau mai mult sau mai putin credibile, negand in bloc existenta unei celule teroriste organizate si structurate, careia apartineau, conceperea si pregatirea de atentate de tip kamikaze in Irak (n-ar fi avut nicio idee despre intentiile sinucigase ale lui Muriel Degauque!), legatura dintre ei, chiar si calatoriile extraeuropene (sponsorizate ca „excursii” in perioada „vacantelor”!)  cu scopul radicalizarii lor, precum si a informarii (specializarii) lor in domeniul, atacurilor teroriste si a atentatelor-sinucigase, etc.

Cu alte cuvinte, cei 5 cu avocatii lor au invins magistratii celei de a 12-a Camere Corectionale de la Tribunalul din Bruxelles, deci, in concluzie, pedepse lor trebuiau reduse (sa fie mai „blande”): Bilal Soughir, va fi condamnat la numai 5 ani de detentie criminala; Younes Loukili, care a declarat ca si-ar fi pierdut  un picior nu in razboiul din Irak, ci intr-un accident de masina in Siria, a fost sanctionat numai cu 2 ani (dintre care 1 cu suspendare) pentru ceea ce exceda detentia provizorie; Nabil Karmun va fi si el condamnat la numai 3 ani de inchisoare cu suspendare pentru ceea ce excede detentia priovizorie; lui Pascal Cruypenninck pedeapsa a fost convertita in 100h00 de munca (de interes general) in folosul comunitatii (fiind dat faptul ca el nu ar fi participat sub nicio forma la organizarea atentatelor-sinucigase si nici nu a fost in Irak); in sfarsit, Souhaieb, fratele  lui Bilal a fost achitat, pentru ca magistratii nu i-a putut reprosa mai mult decat ca acesta era fratele lui Bilal (iar el n-ar fi avut cu acesta, nico relatie pe problematica atentatelor-sinucigase din Irak, chiar daca era in „pelerinaj” in acea perioada inaceasta tara).

In sfarsit, exista si procese verbale aflate in arhiva Politie Federale Belgiene (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Criza de identitate a Politiei Romane”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/49841-criza-de-identitate-a-politiei-romane.html)  in care un islamist belgian de origine marocana Mohamed Reha (in varsta de numai 18 atunci) arestat dupa atentatul-sinucigas al lui Muriel Dagauque, avertizeaza autoritatile belgiene si probate cu inregistrai telefonice (si mesaje) ca ar exista mai multe sotii de islamisti incarcerati, pregatite sa comita atentate-sinucigase, solicitandu-i acestuia explozibil.

In incheiere, mentionam aici si faptul ca Inainte de plecarea celor doi, Muriel si Issam in Irak (la sarsitul lunii septeùmbrie 2005), cei doi pleaca in Maroc  (la familia lui Issam) si Siria, iar dupa intoarcere, frecventeaza un timp, Centrul Islamic (Islamist) din Saint-Josse-ten-Noode (din strada  “de la Limite“/Limitei), unde tinea prelegeri (predicatii) Seicul Abou Chayma in cadrul unei asociatii (sub acoperire), oficial ″La Plume″ (Pana), in care, in 2004 a avut loc o practica islamica Ruqiya/Roukia (o forma de exorcism proprie/specifica Islamului/ansamblu de practici si metode spiriuale care permite cu acordul lui Allah anularea magiei negre-sihr si exorcizarea posesiunii demoniace pentru vindecarea unor boli oculte) care s-a terminat cu moartea (ca urmare, a batailor, strangularilor si inecarilor repetate timp 56 de zile, precum si a subnutritiei) pe 5 august 2004 (dupa 56 de zile suferinta) a tinerei de origine marocana, Latifa Hachmi, in varsta de numai 23 de ani.

Ironia sortii face ca pe 2 mai 2008, in timpul derularii procesului ″Filiera kamikiaze″, are loc, tot la Tribunalul Corectional de la Bruxelles (intr-o sala vecina) si procesul celor implicati in moartea lui  Latifa Hachmi (dupa  doua luni de „sedinte” maltratante de tip Ruqiyacu scopul „alungarii demonilor” din ea, care nu i-ar fi permis tinerei fate sa ramana insarcinata).

            Xavier Meert, principalul vinovat, brutalitatea caruia au cauzat moartea tinerei (fara premeditare) a fost condamnat la 5 ani de detentie criminala, impreuna cu sotul ei, Mourad Mazouj (″cheikhs″) sanctionat cu 4 ani de inchisoare, iar Jamila Zian si Fatima Zekhnini, respectiv, Hayate Saif Nasr  (″sœurs musulmanes″/surori musulmane), prerezente si ele la sedinte, au fost condamnate, primele doua la 1 an, iar ultima la 8 luni (toate cu suspendare) pentru lovituri necauzatoare de moarte si neacordarea de asistenta a unei persoane aflate in pericol de moarte, ultimul inculpat Abdelkrim Aznagui (de meserie reparator de jackpot in cazinouri), somer (din 1982) care s-a recoinvertit in exorcist (autoproclamandu-se Cheikh Abou Chayam/fratele surorii lui Allah) si ar fi practicat sute exorcisme de tip roqyas el n-a fost inculpat pentru ca nu a fost prezent in timpul decesului tinerei (fiind in vacanta in Maroc) si rolul lui nu a putut fi definit.  Dupa cum era insa de asteptat, partea civila a facut appel pe 27 mai si o ancheta complementara a fost atribuita in acest dosar Judecatorului de Instructie Hervé Louveaux, pe 14 mai 2009, care la terminarea acesteia a recalificat infractiunile comise de catre cei sase inculpati, in infractiuni deosebit de grave (conform art. 417 bis si ter al CPPB), in urma caruia dosarul lor a fost transferat de la Tribunalul Corectional, la Camera Criminala, al Tribunalului din Bruxelles din Piata Poelaert, pentru a fi judecat de catre o Curte cu Juriu Popular (Curte de Justitie cu Jurati). In felul acesta cei inculpati riscau pedeapsa maxima in executare: 30 de ani de recluziune criminala.

Pierre Chomé, Avocatul general (al acuzarii) reprezentand Ministerul Public desi a precizat faptul ca pedepsele ″full″ in urma recalificarii infractiunilor in procedura criminala ai celor inculpati (printre care si Cheickh Abou Chayam) sunt cuprinse intre 20 si 30 de ani de recluziune criminala, prevazuta de lege pentru acte de tortura si barbarie (sanctionata penal intre 10-15 ani), respectiv, ucidere din culpa, el a solicitat intre 3 si 5 ani, pentru doi dintre cei sase inculpati care nu s-au implicat in moartea tinerei, intre 5 si 10 ani pentru cele doua femei care au practicat sedintele de exorcizare, respectiv, intre 10 si 15 ani pentru
cei doi exorcisti considerati ″mentorii″ ritualului, dintre care unul, sotul victimei. Acesta a reprezentat o prima victorie pentru familia Bamu, conform avocatului Jean-Paul Tieleman, reprezentand partea civila.

In noaptea de luni, 11 iunie catre marti, 12 iunie, 2012, cei sase exorcisti acuzati ca ar fi provocat moartea tinerei femei Latifa Hachmi (in varsta de 23 de ani), au comparut in fata unui Juriu Popular (Curte de Justitie cu Jurati) de la Bruxelles (Belgia), avand ca Presedinte pe Karine Gérard. Cei doi "exorcisti-mentori" Mourad Mazouj (sotul victimei, in varsta de 34 de ani) si Xavier Meert (in varsta de 44 de ani), au fost condamnati la cate 9 ani de inchisoare fiecare (care in noaptea de 4 catre 5 august au tinut victima scufundata in cada pana aproape de inecare !), iar ceilalti patru, la inchisoare cu suspendare: 5 ani pentru cele doua femei "exorciste-vindecatoare" Jamila Zian (in varsta de 44 deani) si Fatima Zekhnini (in varsta de 41 de ani), care au practicat sedintele de exorcizare si cate trei ani pentru Abdelkrim Aznagui (in varsta de 60 de ani) si Hayate Saif Nasr si ea "exorcista-vindecatoare" (in varsta de 31 de ani), cele doua persoane care nu au fost implicate in decesul lui Latifa Hachmi si nici nu erau prezente la fata locului in noaptea decesului acesteia. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului „Exorcismul in fata justitiei”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/40358-exorcismul-in-fata-justitiei.html).

 

COMENTARIUL AUTORULUI

 

Mentionez aici ca in acest dosar (pe care l-am urmarit de aproape atat in Belgia cat si in Irak) exista o serie de disconcordante (divergente) care creaza confuzii de anvergura!

In primul rand, parintii lui Muriel, Jean si Liliane Dagauque, afirmau ca fata lor s-ar fi convertit la Islam (adica, ca ar fi fost indoctrinata cu acesta !) de catre Issam, cand ar fi plecat cu acesta in Maroc (in vizita la familia lui) si ar fi fost vorba mai mult de o spalare a creierului ei decat de un sentiment religios profund si sincer.

Ori, exista probe materiale fiabile in dosarul ei la arhiva Securitatii Statului (belgian) conform carora,  Muriel devine Myriam (in urma convertirii ei la Islam) in 2002, inainte sa-l cunoasca pe Issam.

Mai exact, convertirea ei are loc in timpul celui de-al doilea mariaj cu algerianul Fateh Bouanina (la care descopera Coranul) si de care se desparte pentru ca pe acesta nu-l considera ″suficient″ de religios (practicant), la nivelul asteptarilor ei.

In plus, conform declaratiilor mamei sale, comunicarea dintre Muriel si parintii sai ar fi fost sub orice critica.

Altfel spus, Muriel nu comunica decat foarte rar cu parintii ei (pe mama ei nu o vizita nici macar cand era internata la spital, iar cu tatal lui nu avea niciun fel de contact!) ceea ce implica faptul ca ei n-aveau de unde sa cunoasca nici intimitatile ei si nici intentiile acesteia, cu atat mai putin, cand si cum, cu ce ocazie, fata lor s-ar fi convertit la Islam si s-ar fi radicalizat.

In concluzie, eu cred ca este ea ceea care isi indoctrineaza barbatul (si nu invers!) cu islamismul extremist-salafist-jihadist (fiind si cunoscuta de catre cei de la Siguranta Statului Belgian/Serviciul begian civil de informatii pentru „cochetarea” cu islamismul extremist), radicalizandu-se impreuna, iar la sfarsitul lunii septembrie 2005, cei doi se hotaresc impreuna, de comun acord, sa plece in Irak, cu scopul comiterii unor atentate teroriste.

In sprijinul conjecturii mele vine si jurnalistul de investigatie olandez Chris De Stoop.

Conform tot unor documente apartinand Securitatii Statului (confimat si de catre Chris De Stoop intr-o carte), Muriel ar fi fost atinsa in pubertate de Sindromul  MRKH (AFJK Mayer/1787-1865, K. Rokitansky/1804-1878, H. Küster si GA Hauser) o patologie rara care defieste absenta congenitala partiala (sau totala), a vaginului si a uterului la femeie (cu trompe si ovare, normal dezvoltate) ceea ce ar fi putut contribui substantial la radicalizarea ei (pentru ca se considera ″anormala, diferita si incompleta″  ceea ce ôi crea un puternic complex de inferiorite!).

Putea sa fi fost si acesta unul dintre motivele pentru care, incepand inca din adolescenta, din cuza unei instabilitati pshice sa fi multiplicat peste masura numarul relatiilor sale amoroase (in exclusivitate, de natura sexuala : ″stiu si eu cati o fi avut“, conform declaratiei mamei sale).

In al doilea rand, exista contradictii in ceea ce priveste nationalitatea primului ei sot.

Unele surse indica Turcia, altele Marocul.

Exista prea putine informatii despre el, care intr-adevar, aparent nu conteaza.

Insa, s-ar putea ca, convertirea ei la islam sa aiba radacini in aceasta prima casatorie, de complezanta, iar in ciuda faptului ca atat Turcia cat si Marocul sunt tari musulmane, mentalitatea legata de islam si de convertire la islam, ca de altfel si cea legata de fundamentalism, extremism, salafism, (d)jihadism si radicalizare in acestea, au dimeniuni socio-confesionale foarte diferite, avand in vedere faptul ca Turcia este o tara musulmana asiatica, iar  Algeria si Marocul, tarile de origine  ale sotilor ei care urmeaza, fac parte din Magreb (nordul Africii).

Asa cum parcursul ei in viata ne-a aratat, dupa divortul de  primul ei sot, ea a ramas fidela in urmatoarele doua, mariajului musulman, ceea ce ne indeamna sa credem ca, convertirea ei la islam si radicalizarea ar fi fost proiecte fundamentale in viata ei, iar pentru realizarea lor, avea nevoie de un barbat musulman suficient  de credincios (si practicant), pe care sa-l poata  convinge  de necesitatea radicalizarii, exact asa cum era Issam.

Dupa parerea mea, Muriel s-ar fi razvratit contra unei societati in care nu se recunostea, iar in religia islamica si ulterior, in radicalizare, ar fi identificat un sentiment de solidaritate.

Astfel, cum, in general, noi toti avem o parte de raspundere in ceea ce ni se intampla, chiar daca ni se pare nedrept, trebuie sa admitem faptul ca parintii lui Muriel au si ei o parte de vina in ceea ce priveste esecul in viata a tinerei lor fete, pentru ca nu au reusit sa-i gestioneze viata in mod corespunzator (nici nu mai conteaza motivele !),  care sa-i permita sa calce pe urmele lor.

In al treilea rand, exista contradictii serioase si in ceea ce priveste modul in care Muriel ar fi comis atentatul-sinucigas in Irak.

Unele surse (printre care si ale mele) indica faptul ca aceasta si-ar fi explodat centura in fata unei patrule a Politiei militare americane (ucigand 5 dintre membri sai, ranind unul si alti 4 civili), iar  sotul sau Issam (care o onotea) ar fi fost ucis, cu putin timp dupa atentaul ei, in urma interventiei politistilor-militari care l-ar fi demascat (ca si acesta era pregatit sa-si explodeze centura) in haosul creat dupa atentat.

Conform altor surse, atentatul-sinucigas al ei ar fi fost un esec, pentru ca ea ar lovit, intentionat  cu  masina-capcana (la volanul careia era), un camion al unui convoi american si n-ar ranit decat lejer un singur militar.

Iar in ceea ce il priveste pe Issam, acesta ar fi fost ucis ulterior, in ziua urmatoare (sau cateva zile mai tarziu) dupa atentatul-sinucigas al lui Muriel.

Si de aici rezulta faptul ca in cuplul Muriel-Issam, ar fi fost Muriel, cea mai curajoasa (si motivata),  sacrificandu-se prima pentru a-l incuraja pe Issam (in trecerea la act !).

In timpul celor aproape doua decenii care au trecut de la atentatul-sinucigas comis in Liban contra militarilor israelieni pe 9 aprilie 1985de catre Sana'a Mehaidli (prima femeie-kamikaze musulmana din istorie)si pana la cel comis pe  9 noiembrie 2005 contra celor americani de catre Myriam Dagauque (prima femeie-kamikaze europeana din istorie), cca 225 de femei-kamikaze s-ar fi sacrificat in ″Razboiul Sfant″, ceea ce reprezinta cca 1/3 din totatul atentatelor-sinucigase comise in lume, in acea perioada (in special in Liban, Israel, Sri Lanka, India, Pakistan, Afhanistan, Yemen, Turcia, Algeria,  Rusia, etc.)

 

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2016/03/jihadul-la-feminin-primul-atentat.html

 

NOTA

Pentru detalii a se vedea si articolrlr autorului

("Terorismul nu are religie. Partea I si Partea II ″http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/49597-terorismul-nu-are-religie-partea-i.html si http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/49785-terorismul-nu-are-religie-partea-ii.html

Impreuna contra Pedepsei cu Moartea. Partile I, II si III“: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47574-impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea-partea-i-malaezia-kuala-lumpur-11-13-iunie-2015.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47708-impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea-partea-ii-malaezia-kuala-lumpur-11-13-iunie-2015.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/48396-impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea-partea-iii-malaezia-kuala-lumpur-11-13-iunie-2015-lucrarile-congresului.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2020