UK Bookmakers

Deznodamant la frontiera de Est. Masacru in stil al Capone!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Condamnat la RCV (Recluziune Criminala pe Viata-inchisoare pe viata) in iunie 2006 pentru asasinarea a cinci membri al familiei Flactif  in aprilie 2003, David Hotyat, principalul inculpat in dosar, a facut apel la aceasta sentinta la Curtea de Casatie pentru rejudecarea procesului sau. 

Spre marea mirare ai celor prezenti in sala la deschiderea procesului in apel (rude, prieteni sau apropiati ai familiilor Flactif si Hotyat), precum si ai avocatilor sai, in a doua zi, in fata Juriului Popular (Curte cu Jurati, compus din 12 Jurati, 3 magistrati si 9 alesi de pe listele electorale) care s-a reunit pentru reexaminarea dosarului sau la sfarsitul anului trecut, inculpatul a renuntat, parasind, „resemnat” dar „hotarat”, Tribunalul de Inalta Instanta,  „no comment”!

 

Luand aceasta decizie, sentinta pronuntata de catre Juriul Popular Annecy (Departamentul Haute Savoie, Regiunea administrativa Rhones-Alpes, frontaliera cu Geneva) in iunie 2006, in dosarul David Hotyat, ramane defintiva: recluziune criminala (inchisiare) pe viata, cu 22 de ani de perioada de siguranta! (A se vedea si articolele autorului pe tematica condamnarii la inchisorii pe viata, precum si a sistemului juridic de tip "inchizitorial" francez: "Condamnat la inchisoare pe viata!"http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html"Sacalii":  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html;  "O posibila reforma a Justitiei franceze, fara forma si fara fond":  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html)


PREAMBUL


Dupa mai mult de cinci ore si jumatate de deliberare, Tribunalul de Inalta Instanta din Annecy (Capitala Departamentului  Haute Savoie,  frontalier cu Cantonul Geneva, Elvetia), l-a condamnat pe David Hotyat, de profesie mecanic, in varsta de 30 de ani, la recluziune criminala pe viata (inchisoare pe viata) cu o perioada de siguranta de 22 de ani, (termen inainte de care, condamnatul nu poate solicita eliberarea sa conditionata sub control judiciar), pedeapsa maxima prevazuta de lege (practic !), pentru omor  deosebit de grav (multiplu!), cu cruzime si  premeditare (clasat cvintuplu asasinat), pedeapsa solicitata de catre Avocatul General al acuzarii (reprezentand Ministerul Public), Philippe Drouet, Procurorul Republicii de Annecy.

David Hotyat, a fost acuzat de faptul ca pe 11 aprilie 2003, in cabana lor din statiunea Grand-Bornand  (vanduta prin licitatie de catre Tribunalul de Inalta Instanta din Annecy, pe 23 aprilie 2009), aproape de frontiera franco-elvetiana, ar fi ucis (asasinat) cu sange rece pe Agentul Imobiliar Xavier Flactif  in varsta 41 de ani si i-ar fi masacrat cu bestialitate familia acestuia: sotia Graziella Ortolano, in varsta de 36 ani si cei trei copii ai lor, Laetitia, in varsta de 9 ani, Sarah, in varsta de 10 ani si Grégory, in varsta de 7 ani.
Primii asasinati ar fi fost cei trei copii, cu un obiect contondent (probabil o bata, ranga de fier!), dupa care parintii "executati" prin impuscare (cu o rama de calibrul 6,35mm), iar ulterior, cadavrele lor sunt transportate intr-o padure din Villards-sur-Thônes  (orasel in Departamentul Haute-Savoie), unde ele sun incinerate! 

Urmarind cu "strictete" rechizitoriul Avocatului General al acuzarii, reprezentand Ministerul Public, Curtea nu a fost blanda nici cu Alexandra Lefevre, "tovarasa" de viata a lui Hotyat, condamnand-o la zece ani de detentie criminala, pedeapsa maxima, pentru "asociere de raufacatori" (crima organizata), avand in vedere faptul ca ea ar fi fost la curent cu planul diabolic a lui Hotyat!

Si asta in ciuda faptului ca ea a incercat sa-si minimizeze rolul, afirmand ca,  "ea insasi ar fi fost victima lui Hotya", care ar fi terorizat-o si avea de gand "sa-i rezerve aceasi soarta ca si familiei Falctif" ! 

In special, pentru ca expertii Institutului de Cercetari Criminale al Jandarmeriei Nationale (GN[1]), ca si cei de la Crematoriu cu Medicii Legisti de la Institutul Medico-Legal din Annecy, nu au " confirmat" versiunea ei.

Nu au fost "iertati" nici ceilalti complici, Stéphane Harmeza (30 de ani), condamnat pentru complicitate la crima, la 15 ani de recluziune criminala, iar sotia sa Isabelle Harmezala sapte ani, pentru "asociere de raufacatori si nedenuntare de crima".

In sfarsit, Michael Hotyat, fratele inculpatului, care s-a debarasat de arma crimei, aruncand-o in Canalul Pas de Calais, a fost condamnat si el la un an de inchisoare cu suspendare, cu toate ca Ministerul Public solicitase 2 ani de inchisoare ferma (cu executare in penitenciar) .

In ceea ce il priveste pe David Hotyat, de-a lungul a trei saptamani de audienta cat a durat procesul (la care am asistat si eu), doi dintre cei 4 avocati ai lui, Didier Leick si Luc Brossolet, au incercat sa puna in evidenta "indoiala" in privinta autorului masacrului in fata Juriului Popular compus din (9 jurati, in prima instanta, trei femei si sase barbati dintre care trei magistrati profesionisti), cerand curtii achitarea clientului lor, sustinand ca masacrul a fost comis de doi necunoscuti, neidentificati, neexistand nici o proba "directa" la dosar care sa-l incrimineze pe inculpat !

De-altfel, "era imposibil ca pe 11 aprilie 2003, el singur sa fi putut ucide toti membri familiei Flactif, sa fi putut transporta cavdavrele lor in padure, sa le fi putut arde si ingropa, fara ca nimeni sa nu-l fi remarcat! In plus, sa fi putut curata cabana astfel incat anchetatorii sa nu fi putut gasi, concret, nicio urma a masacrului si nici  probe materiale directe impotriva  acestuia".

Difuzarea "marturiei", cuplului Hotyat-Lefevre inregistrata si prezentata in mai 2003 in cadrul emisiunii "De la Sapte la Opt" pe Canalul de Televiziune TF 1 (cel mai important canal national de televiziune francez, dar si european), pe cand disparitia familiei Flactif era considerata inca "misterioasa" (si vinovatii neidentificati!), a pus in evidenta o serie de incoerente in sistemul de aparare al cuplului, principalii acuzati.

In imagini, in prim plan apare Alexandra Lefevre"aroganta, surazatoare, cinica si nedemna"!

Ea, care stia deja ca familia Flactif a fost masacrata cu cruzime si apoi  incinerata in padure, imbracata fiind intr-o tinuta de "vampa", utilizand un "limbaj vulgar", avea tupeul sa  insulte  membri familiei cu o rautate iesita din comun.

Acest lucru mi s-a parut si mie deplsat putin, fara insa sa fi fost convins, nici de vulgaritatea ei si nici de faptul ca ar fi fost, neaparat si o "vampa".

David Hotyat insa, "diplomat", era mai rezervat, dand impresia celor care îi luau interviul ca el "nu prea cunoaste" de aproape familia Flactif si nici nu prea are "multe de comentat" in legatura cu "desfasurarea" anchetei aflate in curs !

 

APROFUNDAREA DOSARULUI


Ceea ce cel putin poate fi considerat "interesant" in acest dosar, pe care l-am urmarit de aproape (avand in vedere faptul ca in aceasta zona frontaliera franco-elvetiana am trait si eu peste un deceniu si am avut ocazia sa lucrezi cu multi politisti si magistrati), este ca Hotyat interpelat pe 16 septembrie 2003 isi recunoaste vina si isi marturiseste fapta, indicand atat locul incinerarii cadavrelor (cu mare precizie), intr-o padure in apropiere de Villards-sur-Thônes (orasel in Departamentul Haute-Savoie), aproape de frontiera franco-elvetiana cat si modul cum ele au fost incinerate.

Si asta  fara dificultati, fara regrete si  fara remuscari !

Depozitia acestuia era cu atat mai convingatoare cu cat, Procurorul General de Annecy, Denis Robert-Charrerau, ne-a anuntat ca doua gloante (cartuse) trase cu arma lui David Hotyat (6,35mm, expediat prin Posta fratelui sau Michaël,  in Departamentul Pas de Calais!), ar fi fost si extrase din corpurile carbonizate ale victimelor.

Ulterior, schimband avocatul, Hotyat isi schimba si depozitia, negand orice legatura a sa cu crimele comise care îi sunt reprosate (cvintupla crima), coniderandu-se o victima manipulata de catre "cuplul" politie-justitie si "avanseaza" ideea ca masacrul ar fi fost comis de catre doi straini, "misteriosi" din zona de frontiera (frontaliera).

Astfel, intre 5-7 mai 2003 echipa de Jandarmi Speologi (GN) vor cerceta peste 40 de cavitati in padurea indicata pentru a descoperi oseminte ale cadavrelor familiei Flactif, insa fara nici un rezulta. Cu alte cuvinte, locul indicat de Hotyat, nu era unul bun!
Si atunci?

Hotyat a spus sau nu adevarul in depozitia sa?

Este sau nu vinovat de cintuplul asasinat de care a fost acuzat, iar ulterior inculpat si condamnat, la inchisoare pe viata?

Hotyat ar fi actionat singur (asa cum mentiona in depozitia sa!) sau ar fi avut complici, cei care au comparut in fata Curtii, alaturi de el, Alexandra Lefevre, Isabelle  si Stéphane Harmesa, respectiv, fratele acestuia, Michaël?

Din contra, jandarmii gesesc, mai tarziu pe 13 mai si Jeep-ul luiXavier Flactif in apropierea Aeroportului din Geneva (Cointrin), in partea elvetiana, in care se vor gasi amprentele victimelor si pete de sange apartinand lor.

In schimb, nu vor gasi browning-ul (revolver automat) care ar fi putut servi inculpatului la masacrarea familiei Flactif (cum acesta a fost expediat lui Michaël prin posta in Departamentul Pas de Calais, nordul Frantei).In sfarsit, dupa stergerea urmelor la locul crimei (al cvintuplului asainat), casa este (re)aranjata, iar asaasinul dispare fara urma.
Timp de mai multe saptamani, disparitia familiei Flactif (anuntata dupa 10 zile de catre Mario Leblanc, baiatul Graziellei din prima casatorie) ramane un mister, pana cand IRCGN (Institutul de Cercetari Criminale al Jandarmeriei Nationale), descopera in cabana familiei Flactiv, o serie de urme de pete de sange, invizibile cu ochiul liber!
Cercetatorii-jandarmi, vor identifica 6 tipuri diferite de pete sange, dintre care 5 apartin victimelor, iar unul, mai mult ca sigur, agresorului, de unde vor trage concluzia ca macelul (masacrul) ar fi avut loc in imobil. 

Vor fi practicate 130 de teste de ADN apatinand persoanelor care locuiesc in regiunea de frontiera (frontaliera Annecy-Geneva), pentru a le compara cu cele gasite in cabana si fiind diferita de cele ai membrilor familiei Flactif.

Insa, vor trece sase luni pana cand acestia aduna suficiente "probe" materiale contra lui David Hotyat, pe care il aresteaza, dar, in special pentru faptul ca dintre cele 6 pete de sange, colectate la locul dramei, una ar apartine acestuia.

Aceasta restare nu a fost insa "suficent" de convingatoare, dupa parerea mea pentru simplul fapt ca familiile Flactif, Hotyat si Harmeza, se cunosteau si se frecventau (reciproc), fiind toate originare din Nordul Frantei.

Mai mult, ulterior, am descoperit si faptul ca David Hotyat si Alexandra Lefevre, cu cei doi copii ai lor in varsta de 3 si 5 ani locuiau in cabana inchiriata de Flactif, iar Alexandra se ocupa si de intretinerea cabanei.

Si chiar mai mult!

Ei s-au stabilit in regiunea de frontiera (frontaliera) franco-elvetiana in 2001, cum de-altfel si familia Harmeza, care la inceputul sejurului lor in regiune au lucrat toti in aceasi intreprindere de depanaj cu Hotyat, la Cluses (orasel din Departamentul Haute Savoie, nu departe de Annecy).

In ceea ce il priveste pe Flactif Xavier, din investigatiile pe care le-am efectuat, reiese ca el ar fi fost girant al unei Agentii Imobiliare la Auchy-les-Mines (Departamentul Pas-de-Calais, Regiunea administrativa Nord-Pas de Calais) si ar fi parasit nordul Frantei cu toata familia in 1999 din motive judiciare, stabilindu-se "in graba" in regiunea de frontiera (Annecy-Geneva, un tesut urban transfrontalier,  cu ccc 1 million de locuitori).

Se pare ca in cadrul tranzactiilor lui imobiliare, acesta, ar fi facut "calcule gresite" pentru Administratia Fiscala si ca ar mai fi facut si cateva escrocherii, nu "fara interes", pentru anchetatori, in care sotia sa Graziella Oortolano, in varsta de 37 ans, ar fi fost si ea, direct implicata.
Pe 23 aprilie 2009, cabana familiei Flactif a fost scoasa la vanzare prin licitatie de catre TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Annecy, avand in vedere faptul ca Societatea Imobiliara a acestuia (asasinat) era in lichidare judiciara.

Cu o suprafata utila de cca 325 m2 (si o valoare estimata la cca 830.000 de euro), aceasta cabana (la care licitatia demara de la 200.000 de euro),  a fost vanduta unei familii de pensionari belgieni pentru suma de 315.000 de euro, care sistematic, anual (in cursul iernii), pana in luna martie,  este inchiriata cu suma de 3.500 euro/saptamana (evident, dupa ce a fost complet reamenajata in interior).

In ceea ce îi priveste pe "toleratii" locatari in cabana (condamnatii in Dosarul Flactif), s-ar parea ca nici ei nu ar fi fost "copii de suflet" !

In "paralel" cu masacrul (macelul!) comis in cabana din statiunea Grand-Bornand, cei inculpati ar fi avut si alte "activitati" mai mult sau mai putin ilicite   pentru care erau cercetati in alte dosare penale. 

In decembrie 2004, la Tribunalul Corectional din Annecy, are loc primul proces al cuplului Hotyat-Harmeza, pentru ca in noaptea de 28 catre 29 aprilie 2002 acestia"pun focul" (dau foc !) la cabana Flactif, pe atunci nelocuita si nici asigurata.

Este la putin timp de la sosirea lor  in regiune, in 2001, cand din lipsa de locuinta, ei ar fi fost obligati sa se cazeze provizoriu in si sub diverse forme in regiune.

Mobilul ar fi  fost trivial : "Razbunarea pe Flactif"! 

Cei doi inculpati au fost condamnati la trei ani de inchisoare, fiecare, iar sotiile lor Alexandra Lefevre si Isabelle Harmeza fiind citate la proces ca martori.

Ceva mai tarziu, la scurt timp dupa regasirea libertatii (care se pare ca n-ar avea pret!), pe 4 iulie 2005, ei se "reintinesc" din nou intr-un al doilea proces, pentru 33 de spargeri si furturi  (calificate) din locuinte,  furturi si trafic de masini furate, in special la Manigod si Saint-Jean-de-Sixt. 
Diverse obiecte furate apartineau chiar si familiei Flactif !

In acest al doilea proces, Hotyat si Harmeza sunt condamnati din nou la cate trei ani de detentie fiecare, iar sotiile lor Alexandra si Isabelle, la 15, respectiv 10 luni !

In sfarsit, ca regula generala, dupa fiecare verdict, in toate cazurile, rudele victimelor se prnonunta, exprimandu-si multumirea (sufleteasca!), respectiv, "increderea" lor in Justitia franceza.

Sandra Ortolano (aparata de catre Jean Chevais), sora Graziellei, foarte emotionata, se considera "usurata": "De trei ani asteptam ca Hotyat si complicii sai sa fie declarati vinovati. Acum sora mea se va putea odihni in pace".

Mario Leblanc, in varsta de 17 ani, baiatul Graziellei din prima casatorie, singurul scapat teafar si nevatamat (viu !), si cel care a si alertat autoritatile pentru disparitia "nejustificata" a familiei sale timp de 10 zile, "rasufla usurat" si el manifestandu-si multumirea, facand cunoscut prin intermediul avocatului sau Marc Dedour  ca: "im iconvine, chiar daca vor face apel, justitia i-a declarat vinovati de masacrul familiei mele. Ne-a fost frica ca juratii vor solicita o pedeapsa mai putin severa. Acum imi voi putea reconstrui viata ".

O alta observatie, cred, interesanta, ar fi ca in acest dosar atat apararea cat si partea vatamata au reunit nume celebre, sonore, in jurisdictia franceza, cum ar fi Gilbert Collard, unul dintre cei mai reputati si respectati avocati penalisti francezi contemporani si Jacques Verges (devenit celebru cu dosarul lui Omar Raddadfost aparator al nazistului german Klaus Barbie, respectiv, al teroristului venezuelan Carlos-"Sacalul", pe numele lui adevarat Ilich Ramírez Sánchez), prezent  la toate marile procese criminale, decedat intre timp, pe 15 august 2013. (A se vedea si articolele autorului:"Les grandes Affaires Criminelles de la Republique": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/les-grandes-affaires-criminelles-de-la.html;  "Repararea erorilor judiciare in Jurisdictia franceza": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html"Affaire Omar Raddad": http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/03/affaire-omar-raddad.html).

Avocat al lui Stéphane Harmeza, Gilbert Collard s-a declarat "deceptionat" de verdict, remarcand insa ca "pedepsele au fost pe masura asteptarilor partii vatamate", care a si fost pe buna dreptate  satisfacta  de verdict" !

Aceasi impresie a impartasit-o si avocata Isabellei Harmeza, Anne Delzant, care s-a facut remarcata in celebrul proces (o crima pasionala !) al fostului legionar Josef Miselek in 1998, pe care l-am urmarit de aproape, petrecand ore nesfarsite in dezbatera unori tematici stiintifice sau socio-educative nu fara interes cu acesta, la Centrul de Detentie Aiton.

Miselek, fost soldat in Legiunea Straina (franceza) era incarcerat in detentie provizorie pentru ca a comanditat uciderea sotului amentei sale (mai in varsta cu 20 de ani), proprietara unui bar-dansant din regiunea urbana Annecy (Lacul Annecy).

O crima pasionala pentru care Anne Delzant a reusit sa obtina un scor "no cooment": numai 15 ani, fara perioada de siguranta.

Procesul a fost urmarit cu mare interes de localnici, iar opinia publica solicita 20-25 de ani,. In timp ce partea vatamata, crelama recluziune criminala  (inchisoare) pe viata.

De partea cealalta a baricadei, Eric Dupont-Moretti, reprezentand interesele familiei Ortolano, alta personalitate in domeniul auxiliarilor de justitie, unul din "colosii" apararii in celebrul proces de pedofilie Outreau, cea mai mare eroare judiciara a tuturor timpurilor, esecul justitiei franceze (a se vedea si articolul :"Procesul Outreau"http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html), precum si in procesul Prefectului Erigniac (Castela-Andriuzzi, a se vedea si articolul autorului "Affaire Erignac": http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/affaire-erignac.html), se felicita ca rudule victimelor, pot in sfarsit sa-l "cunoasca" pe asasinul familiei Flactif, al carui nume chiar daca il stiau, aveau nevoie totusi ca justitia lor sa le "confirme!

In ceea il priveste pe Géry Humez, reprezentand parintii lui Xavier Flactif, Marie-Clotilde si Michel, remarca in comunicatul sau de presa ca: "Stiam ca familia Flactif a fost exterminata, acum cunoastem si verdictul Tribunalului prin care Hotyat si cei patru complici ai sai», au fost condamnati. Nu cunoastem insa adevarul. Este bine ca avem cel putin niste nume… (...)".

Dupa cum era si de asteptat, numai David Hotyat (care afirma la interogatoriul sau in fata Curtii cu Jurati ca l-ar fi inspirat ciminalul in serie Alfred Stranieri), a facut apel.

Incarcerat in cadrul celorlalte dosare penale corectionale ale sale, la Inchisioarea Villefranche-sur-Saone (Saône-et-Loire) el a depus o cerere de rejudecare al procesului sau pe 5 iulie, anul trecut, in cadrul dosarului sau criminal, masacrul familiei Flactif.

Din surse apropiate parchetului (pe care nu le putem cita !) ar rezulta ca este foarte probabil ca tribunalul retinut "competent" in rejudecarea procesului sa fi fost cel de laChambéry (Departamentul Savoie, Regiunea Rhone-Alpes).

 

COMENTARIUL AUTORULUI


Luni, pe pe 10 decembrie 2007, Curtea cu Jurati la Lyon a analizat solicitarea lui David Hotyat  (prin avocatii sai) pentru rejudecarea dosarului acestuia legat de cvintuplul asasinat (al familiei Flactif) in 2003, pentru care acesta a fost condamnat in 2006 la inchisoare pe viata, cu 22 de ani de perioada de siguranta.

Este o premiera in istoaria analelor judiciare franceze , cand intr-un dosar criminal, un Juriu Popular intervine pentru anularea unui proces in apel (facut de catre Hotyat cu avocatii sai!), care a formulat aceasta cerere in afara termenului legal, adica, numai cu o saptamana inainte de deschiderea procesului sau si pe care ar fi trebuit sa faca cel tarziu pe 15 octombrie 2006, cand a fost extras la interogatoriu de catre  Presedintele Curtii de Apel.

In sfarsit, un studiu aprofundat al dosarelor penale pe care le-am putut studia de-a lungul timpului in direct sau indirect din surse, avand ca subiect crimele de sange, arata ca in majoritatea cazurilor probele incriminatoare sunt indirecte si nu exista o certitudine in sens "matematic" a vinovatiei inculpatului (inculpatilor)!

Modul in care decurge ancheta depinde in mare masura de competenta anchetatorilor si in primul rand, a magistratului care instrumenteaza dosarul (Judecatorul de Instructie, in modelul inchizitorial al Jurisdictiei franceze), precum si ai celor care fac investigatiile, Politia sau Jandrameria, de antecedentele penale ale inculpatului, de probele recoltate, precum si de declaratiile martorilor prezenti la locul crimei.

In sfarsit, rezultatele anchetei si recunoasterea sau nu a faptei de catre cel acuzat (inculpat!), sunt "pilonii" principali pe care se sprijina verdictul pronuntat in instanta de catre Completul de Judecata [(Curtea populara, o Curtea cu Jurati format din 9 membri in prima instanta si 12 in apel: 3  magistrati si 6, respectiv, 9 jurati alesi de pe listele electoralea (a se vedea si articolul autorului: "Justitia romana incotro? Catre modelul inchizitoriu al Justitiei franceze? : http://necenzuratmm.ro/justitie/42514-justitia-romana-incotro-catre-modelul-inchizitorial-incizitoriu-al-justitiei-franceze.html) fara Cazier Juridiciar (a se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica:"Cazierul Judiciar in Jurisdictia franceza" : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/cazierul-judiciar-francez-buletinul-b3.html).

Odata un verdict pronuntat, rareori in deciziile Justitiei in materie de crime de sange apelul poate sa "amelioreze" o pedeapsa pronuntata in prima instanta !

Si indiferent, daca inculpatul este vionovat  sau nu.

In primul rand, pentru ca in asemenea procese investigatiile dureaza ani de zile, dosarele continand sute, mii de pagini de procese verbale si "reconsiderarea" cazului ar implica un efort de mari proportii (anvergura) din partea magistratilor si anchetatorilor. 
Atat din punct de vedere material cat si uman.

In cel de-al doilea rand, pentru ca opinia publica este deja "formata" si "satisfacuta" (in general si in principiu!) de verdict, care cu rare exceptii, este pedeapsa maxima prevazuta de lege.

In plus, este de retinut ca justitia prin "politica" ei, favorizeaza, fara exceptii, satisfacerea partii vatamate, in particular, respectiv,  a  opiniei publice, in general.

Si nicidecum partea inculpata, respectiv, condamnata.

In cazul crimelor de sange, mai mult ca in orce alte dosare penale, exista o presiune politica, pentru solutionarea cazului (dosarului).

In concluzie, "trebuie" gasit un cupabil (vinovat).

Unul, care corespunde din punct de vedere juridic, "elementelor" (probelor) din dosar!

Daca el nu exista, el trebuie "fabricat" ! 

Putin conteaza deci daca cel in cauza este si adevaratul vinovat.

Autoritatile "solicita".

Opinia publica o "pretinde".

Victimele "cer", pentru a-si putea face doliul.

Si totusi, exista numeroase cazuri, care raman neelucidate, ani sau chiar zeci de ani de zile !

Pentru ca acel cupabil ideal, cu toate eforturile depuse de catre cei implicati in ancheta, nu a fost nici "descoperit" si nici nu a putut fi "fabricat" in conditii "rezonabile" si in timp util.

Deci, in cazuri, nu rareori izolate, unii ispasesc pedepsele altora!

Adica un recidivist, cu antecedente penale grave, condamnat pentru crime de sange, poate "regla" si o "nota de plata" suplimentara, intr-o crima tot suplimentara, fara sa fi "consumat" el insusi "actul" in sine !

Este un principiu generalizat, cel putin in tarile in care se aplica "legea contopirii pedepselor", conform principiului : “La imbulzeala mare nu se mai cunoaste”.

In aceasta "mentalitate", recidivistii monitorizati ai crimelor de sange, in special cele precedate de viol cu violenta si bestialitate, nu vor putea fi condamnati,  practic decat la pedeapsa maxima in conditiile legii: Inchisoare pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani (in in legislatia franceza).

Astfel, incepand de la a doua victima, pedeapsa nu poate fi marita.

In cazuri de exceptie, teoretic, instanta poate "parasi" cadrul legal (dar tot "in conditiile legii"!), cerand 30 de ani ca perioada de siguranta, sau chiar mai mult, adica :inchisoarea pe viata reala, dar acest lucru practic nu se intimpla niciodata! (A se vedea si articolul autorlui pentru detalii: « Condamnat la Inchisoare pe viata » : http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html)
Acest principiu este un "generator" care fabrica in conditii legale un vinovat ideal intr-o crima de sange pe care el poate ca nu a comis-o si de care el nu este nici macar responsabil, dar in cazul lui, oricum, nu mai conteaza daca el este deja condamnat la inchisoare pe viata, insotita de o pedeapsa maxima de siguranta.

Un alt amanunt.

In cazul crimelor de sange multiple de tip "masacru" (macel), comise de catre o singura persoana cu sau fara complicitate sau de catre un grup de persoane, cu premeditare, cercetarile intreprinse ne-au demonstrat ca masacrul este in general un "amanunt" neprevazut de catre criminal (criminali), el neavand in general decat scopul de a nu lasa martori in "urma ".

Din pacate, asemenea crime, transformate in masacru, nelasand martori la fata locului, lasa din contra, in urma lor, victime nevinovate care nu au nimic de-a face nici cu cel care executa crima (sau o "comanda" !), nici cu cel care a comanditat-o si nici cu cel executat.

Si inca ceva.

In majoritatea cazurilor, desi inculpatul isi recunoaste  vina in declaratia sa "smulsa" la Politie (Politia Judiciara) sau in fata Magistratului care instrumenteaza dosarul (Judecatorul de Instructie),  el se "razgandeste" ulterior si incepe sa-si sustina nevinovatia !

Responsabili de aceasta situatie ar fi anchetatorii implicati direct in instrumentarea dosarului, care dupa arestarea invinuitului, in prima faza a anchetei, fac "presiuni" asupra acestuia si il "sfatuesc" sa-si "recunoacsa" vina, adica, sa recunoasca ceea ce i se reproseaza, indiferent daca el este sau nu vinovat! 

Pentru ca o asemea"pstura" îi va putea fi favorabila, fie in sensul ca daca este vinovat, i se va diminua pedepasa (datorita recunoasterii crimei, regretului sau, etc.), fie in sensul ca daca este nevinovat, dar el nu-si poate proba nevinovatia (in fata Juriului Popular), numai marturisind fapta si regretand actul, poate profita de circumstante atenuante din partea Avocatului General al acuzarii (Ministerul Public), respectiv, in fata  Curtii cu Jurati. 

In incheiere, autorul masacrului familiei Flactif a fost pedepsit cu toti complicii sai.

Asa cum mentiona insa avocatul familiei, noi insa nu cunoastem adevarul !

Am avut niste nume si niste inculpati.

Avem niste condamnati.

Avem o parte vatamata "satisfacuta" (mai mult sau mai putin).

Si este mai mult decat nimic ! 

Nu pot sa nu mentionez aici, fara intentia de a-l disculpa pe David Hotyat, un Dosar Criminal cu totul iesit din comun si la care lucrez de peste doua decenii, alaturi de o serie de alte persoane (sau personalitati) care a marcat sfarsitul secolului (dar si al mileniului!) trecut.
Este vorba de Dosarul "Dany Leprince" ("Macelarul din Sarthe"), un cvadruplu asasinat, care are o serie de elemente comune cu cvintuplul asasinat al lui David Hotyat, numai ca daca in cazul lui Dany Leprince, desi Justitia franceza, recunoaste "neoficial" eroarea judiciara, refuza revizuirea procesului acestuia, respectiv, repararea acesteia (!), acest lucru insa nu-l putem afirma si in cazul lui David Hotyat. 

Cel putin in stadiul actual al "realitatii", de care dispunem.  (A se vedea si articolele autorului pe aceasta tematica:"Revizuirea condamnarilor in rocedura jursidica penala franceza"http://necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.htmlrespectiv, "Repararea erorilor judiciare in Jurisdictia franceza":  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html).

In ciuda lipsei unor probe materiale solide, fiabile si convingatoare, Dany Leprince, cunoscut si sub numele de"Macelarul din Sarthe", este inculpat in 1994 (pe atunci in varsta de 37 de ani) pentru un cvadruplu asasinatcomis cu o rara cruzime la Thorigné sur-Dué (Departamentul Sarthe, Regiunea administrativa Pays de la Loire, nord-vestul Frantei) si condamnat pe 16 decembrie 1997 de catre Juriul Popular Sarthe la Le Mans (Capitala Departamentului Sarthe), la recluziune criminala pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani.

Este vorba de Christian si Brigitte Leprince, fratele lui si sotia sa, preum si Sandra, respectiv, Audrey Leprince, cei doi copii ai lor. 

Evenimentul a fost (si este inca!) considerat ca unul dintre cele mai tragice din intreaga istorie criminala a Frantei, care a indoliat cea de a V-a Republica si a bulversat profund, atat institutiile statului implicate in ancheta cat si opinia publica franceza!

Dupa 16 ani de la acest tragic eveniment, in iulie 2010, procesul lui Dany Leprince din 16 decembrie 1997, este considerat de catre justitia franceza unul dintre posibilele (cele mai grave !) erori judiciare din toate timpurile, care compromite pe de-o parte atat competenta Brigazii de Jandarmerie Le Mans, respectiv, al magistratului (Judecatorului de Instructie) care a instruit dosarul cat si expertiza medicala (efectuata de carte patru medici-psihiatrii care au examinat pe cei implicati, intr-un fel sau altul, direct sau indirect in acest dosar), pe de alta parte.

Eliberat in aceasta ipoteza, dupa o detentie de 16 ani in Centrul Penitenciar de maxima siguranta (Poissy, Regiunea urbana pariziana), Avocatul general al Curtii de Revizuire a Condamnarilor Penale, Claude Mathon, la cererea Parchetului General a solicitat joi, pe 17 martie 2011, anularea procesului lui Deny Leprince din 16 decembrie 1997 in care acesta a fost condamnat la recluziune criminala pe viata cu 22 de ani de siguranta pentru cvadrupla crima comisia la Thorigné pe 4 septembrie 1994, precum si organizarea unui nou proces pentru a ”face dreptate”, dupa cum declara in public in cursul unei declaratii de presa.

Avand in vedere aceasta propzitie a Avocatului general, Comisia de Revizuire la si pus in liberatate pe Dany Leprince pe 8 iulie 2010 in urma suspendarii executiei pedepsei acestuia, conform unei ordonante emise pe 1 iulie 2010, cu mentiunea ca “exista elemente suficiente pentru revizuirea procesului sau”.

Insa, pe 6 aprilie 2011, exact la orele 14h13, Curtea de Revizuire ale Condamnarilor Penale la Tribunalul de Inalta Instanta de la Paris, compusa din 17 magistrati si prezidata de catre Bertrand Louvel, inmana unuia dintre avocatii lui Deny Leprince, Yves Baudelot, in fata unui public numeros compus din apropiatii si sustinatorii acestuia, precum si din jurnalisti, mai mult sau mai putin implicati in acest dosar, raportul sau in 26 de pagini, cu mentiunea socanta pe prima pagina, marcata, cu litere mari ”RESPINS”.

Cu alte cuvinte, exact ceea ce noi am mentionat in articolul nostru ca prima posibilitate, dar cea mai putin probabila.

Ca urmare a acestei decizii, Dany Leprince este reincarcerat din nou.

In sfarsit, dupa refuzul pe 29 iunie 2011 al Procurorului Republicii de pe langa Parchetul general de la Angers (Departamentul Maine et Loire, Regiunea administrativa Pays de la Loire), Jean-Paul Simonnot, de a relua ancheta la solicitarea lui Claude Mathon, respectiv al Presedintelui Republicii Nicolas Sarkozy de a-l gratia pe Dany Leprince pe 5 octombrie 2011 (cerere depusa de catre aparare inca din 2008), datorita insistentei noastre (printre care si a mea personala), care am adresat o scrisoare deschisa in presa Candidatului François Hollande (cel mai titrat presedinte al Rebublicii a V-a !) la alegerile prezidentiale din mai 2012 (http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/04/lettre-ouverte-monsieur-francois.html), in ziarul Necenzurat, postat si pe site-ul PS (respectiv, Le Figaro, Le Monde, etc.), expediat si lui, personal, intr-un curier clasic cu confirmare de primire (in care solicitam gratierea lui, un gest promis in aceleasi conditii si facut si de catre Mentorul sau François Mitterrand in privinta lui Philippe Maurice, pe 25 mai 1981 (a se vedea si articolul consacrat de catre autor, acestuia: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/05/rolul-pozitiv-al-pedepselor-lungi-de.html), pe 19 aprilie 2012, TAP (Tribunalul responsabil cu executia pedepselor) din Melun anuleaza perioada de siguranta de 22 de ani, care in conditii normale, ar fi expirat in 2017. 

Intr-o asemenea situatie, conform CPP francez, pe 10 octombrie 2012, la executarea a 18 ani de recluziune criminala, din care aproape 9 luni in libertate provizorie (intre 8 iulie 2010-6 aprilie 2011, in asteptarea raspunsului Comisiei de Revizuire al Condamnarilor Penale), condamnatul este liberabil (dupa 15 ani, in cazul condamnarii la sentinta maxima in termen, de 30 de ani de inchisdoare) sub control judiciar, in cazul in care prezinta seriroase garantii de reinsertiune in societate, ceea ce in cazul lui Dany Leprince nu au ridicat niciun fel de probleme, avand in vedere faptul ca in timpul incarcerarii sale, el a fost un detinut model, a muncit tot timpul in atelierele penitenciarului (oferind ca indemnizare lunara a partii civile, pe langa cei 20% prelevati automatic de pe contul sau, inca 20€ suplimentari !) si este casatorit cu Béatrice Leprince, medic anestezist la Marmande, de moralitate ireprosabila, cu o situatie materiala mai mult decat ″corespunzatoare″ pentru a-i asigura o reinsertiune sociala cu succes a acestuia.

Astfel, reunind marti, pe 11 septembrie 2012, TAP (Tribunalul responsabil cu Executarea si Amenajarea Pedepselor) Melun nu s-a opus pe 10 octombrie eliberarii conditionate a lui Dany Leprince (si nici Parchetul general), motiv pentru care acesta, in seara zilei de joi, pe 18 octombrie 2012, este transferat la Inchisoarea Agen (Departamentul Lot et Garonne, Regiunea administrativa Aquitaine), inainte sa fie eliberat conditionat sub control judiciar in dimineata zilei de vineri, pe 19 octombrie, pentru a trai alaturi de sotia sa Béatrice la Marmande, avand obligatia sa poarta o bratara electronica timp de un an si sa fie sub un control judiciar strict (sever) inca timp de sapte ani.  (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat "Dosarlui Criminal Dany Leprince", unul dintre cele mai grave erori judiciare nerecunoscte (din pacate!) de catre Justitia franceza (inca!)":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/thomas-csinta-dosarul-criminal-dany.html)


NOTA


In incheiere, Cvintuplul asasinat a lui David Hotyat, ma face sa ma gandesc la mascarul comis in 1981 in noaptea de la 18 catre 19 iulie, la Auriol Departamentul Buche du Rhone (Aria metropolitana Marsilia, "Chicago francez", Regiunea PACA) in perioada plinei expansiuni a filierei "French connexion" !

Inspectorul de Politie Jacques Massié, patronul departamental (Bouche du Rhone) al SAC[2] (Serviciul  de Actiune Civica), o "Politie" paralela de tip "Gaulle-ist", a fost ucis cu brutalitate si intreaga sa familie, sotia sa, Marie-Dominique cu parintii ei Maurice si Emanuelle Jacqueme, respectiv, baietelul lui, Alexandre, precum si cumnatul sau Georges Ferarini, au fost toti masacrati cu bestialitate, cadavrele lor fiind ingropate intr-o zona dezafectata din apropiere ! (A se vedea pentru detalii si articolele autorului in limba romana si franceza : "Drama de la Douronne. In cautarea adevarului istoric":  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42719-drama-de-la-douronne-in-cautarea-adevarului-istoric.html, respectiv, "Affaire Jacques Massié":
 http://dossiers-criminels.blogspot.com/2010/12/affaire-massie.html).
Deghizat in asasinat politic si comandidat de catre adjunctul sau la SAC, Jean-Joseph Maria, comando-ul a fost condus de Lionel Collard, fost parasutist in Legiunea Straina, avand alaturi de el alti patru fideli a lui Maria, invatatorul "model", Jean-Bruno Finochietti, precum si functionarii de la Posta, Ange Poletti, respectiv, Didier Campana si Jean-Francois Massoni!

Desi ar fi trebuit executat numai Jacques Massie, restul familiei a fost lichidat pentru a nu lasa martori in urma ! 

Maria si Collard au negat intotdeauna implicarea lor in acest masacru, mai mult decat sinistru.

Un alt caz asemanator, si mai dramatic, care a "doborat" tristul record a lui Al Capone (pe 14 februarie, de ziua de Saint-Valentin in 1929 la Chicago) a fost tot la Marsilia in 1978 pe 3 octombrie de Saint-Gérard, cand un comando format din patru mercenari cagulati in Barul Telefonului (Le Bar du Téléphone) au masacrat nu mai putin de 10 persoane, din care noua au murit pe loc si unul mai tarziu ! 

In afara de cel care trebuia executat (care nu se stie nici astazi cu certitudine cine era!), restul au fost victime ale hazardului, pentru a nu lasa martori in urma. In masacrul de la "Barul Telefonului", retinem un "amanunt" foarte important!

 Si anume ca, dupa 32 de ani de ancheta de la sinistrul eveniment, nu numai ca persoana care trebuia executata in acest bar nu a fost identificata, dar nici macar cei care au executat "contractul" nu au fost identificati! 


Cu atat mai mult, nu au fost identificati nici care au comandidat acest "contract"! (A se vedea si articolele autorului in limba franceza consacrate tematicii: "Affaire du Bar du Telephone"http://dossiers-criminels.blogspot.com/2010/12/laffaire-du-bar-du-telephone.html, respectiv, "Affaire Pierre Michel":  http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/01/laffaire-pierre-michel.html )
Revenind acum la aceasta ancheta legata de cvintuplul asasinat comis (probabil?!) de catre David Hotyat,  de o mare complexitate, au fost implicati o serie anchetatori de prim (cu care nu intotdeauna m-am inteles bine, iar cu unii dintre ei am avut chiar realatii incordate!), printre care pot mentiona ca magistrati pe Procurorul General din Annecy, Denis Robert-Charrerau si Philippe Drouet, Procurorul Republicii de Annecy, Avocat General al acuzarii, reprezentant Ministerul Public; Judecatorii de Instructie la Tribunmalul de Inalta Instanta (TGI) din Annecy: Jérôme Lazard, François Ruze, Michel Mollin; Auxiliarii de justitie (avocatii) : Luc Brossollet (David Hotyat), Gery Humez (Familia Flactif), Marc Dufor (Mario), Jean Chevais (Familia Oretolano), Grégoire Lafarge (Alexandra Lefevre), Georges Rimondi (Stéphane Haremza), Colonelul Frantz Tavart, Sef de Sectie al GN (Jandarmeria Nationala) incepand din 2006 la Paris (pe atunci Capitan, Comandant de Companie al Grupului de Jandarmerie din Annecy), Locotenentul Thierry Dupin, Director de Ancheta la Brigada de Cautare din Chambéry, Adjutantul Sef James Mosimann, de la Brigada de Cautare din Annecy,Adjutantul Sef Philippe Kara-Agop, Tehnician de Identificare Criminala in cadrul celulei de Investigatii Criminale din Annecy, Adjutantul Philippe Esperanca de la Institutul de Cercatari Criminale al GN (IRCGN), precum si expertul-psihiatru Pierre Lamothe.

 

 

 

 

 

 


________________________________

[1] GN (Jandarmeria Nationala franceza) in Franta este o forta armata militara avand misiuni politienesti plasata sub tutela Ministerului de Interne din 1 ianuarie 2009, in urma « fuziunii » cu Politia Nationala. GN a fost creata in 1791 si este insarcinata cu mentinerea ordinii publice in zonele periurbane (zonele dintre aglomeratiile urbane, ariile metropolitane) spre deosebire de PN care are aceasta misiune in unitatile si sistemele urbane. Astfel, fiecare dintre cele doua corpuri armate au o zona de responsabilitate, notate corespunzator, cu ZGN pentru Jandarmeria Nationala si ZPN pentru Politia Nationala. Mentionam ca ZGN reprezinta cca 50% din populatia franceza si 95% din teritoriul national. GN asigura in principiu trei tipuri de misiuni : a) misiuni administrative (mentinerea ordinii publice, asistenta si ajutor, circulatie rutiera, politie administrativa) ; b) misiuni judiciare (cautarea infractorilor, anchete judiciare) ; misiuni militare (politie militara, misiuni exterioare) si are la origine un corp militar fondat in 1337 aflata sub comanda « contetabilului » (Sefului Armatei Regelui). In 1626, odata cu suprimarea acestuia, ea este dirijata de catre Maresalii Frantei. Sintagma Mareşal al Franţei desemnează o demnitate acordată de statul francez militarilor cu merite excepţionale. Această demnitate nu reprezintă gradul suprem în armata franceză, dar este rezervată exclusiv militarilor. De-a lungul istoriei, a mai existat şi variaţiunea „Mareşal al Imperiului” (fr. Maréchal d'Empire), folosită în perioada primului imperiu şi a celui de-al doilea imperiu această variantă având în mare acelaşi sens cu cel de Mareşal al Franţei, cu excepţia că reprezenta o demnitate exclusiv civilă, acordată militarilor cu merite deosebite pe câmpul de luptă. Pe parcursul istoriei Franţei, 329 de persoane, printre care şi persoane care nu aveau naţionalitatea franceză, au primit această demnitate. În ultimii 50 de ani, bastonul de mareşal a fost acordat cu preponderenţă postum. Bastonul, semn distinctiv al mareşalului, îşi are originea în 1627, anul desfiinţării titlului de "conetabil". Termenul este unul foarte vechi, provenind din perioada carolingiană, din cuvântul „marascahl”, din germana veche, desemnând grăjdarul regal. În regatul francez, acest sens se va păstra până în secolul al XV-lea, când mareşalul încetează să se mai ocupe efectiv de cai şi preia trăsăturile moderne ale demnităţii, devenind un comandant militar. În timpul lui Ludovic al XV-lea care a numit nu mai puţin de cincizeci de mareşali de-a lungul domniei sale, titlul de mareşal dobândeşte o formă definită, care va fi păstrată de toate regimurile ce îl vor acorda). Termenul de «gendarmerie» vine de la « gens d’arme », adica oameni purtatori (oficial) de arma si care desemneaza la sarsitului Evului Mediu si la inceputul epocii moderne cavaleria grea. Insa este Legea din 16 februarie 1971 este cea care marcheaza nasterea GN asa cum functioneaza astazi, in zilele noastre. Legea “28 Germinal anul IV” (din 17 aprile 1798) precizeaza ca: ”Corpul de Jandarmerie Nationala este o forta instituita pentru asigurarea ordinii si executia legilor in interiorul Republicii Franceze. Corpul de Armata fiind organizat in 25 de Jandarmerii, 50 de escadroane, 100 de Companii si 2000 de Brigade, cu urmatoarele misiuni: a) Politie Administrativa (supravegherea generala a teritoriului national, lupta contra vagabondajului, misiuni de asistenta, escortare de convoaie, mentinerea ordinii publice prin piete, targuri, sarbatori si diverse reuniuni populare) ; b) misiuni de Politie Judiciara (constatarea crimelor si delictelor, intocmirea proceselor verbale, consemnarea plangerilor si a marturiilor, arestarea criminalilor). Purificata in timpul «restaurarii» (perioada din istoria Frantei cuprinsa intre caderea Primului Imperiu pe 6 aprilie 1814 si « Revolutia celor trei (zile) glorioase » din 27-29 iulie 1830), ea este reorganizata printr-o ordonanta din 29 octombrie 1820. Incepand din 1835, efectivul ei creste, astfel incat Legea din 1850 fixeaza obiectivul : «o brigada pe canton» (cea mai mica subdiviziune a unui departament-judet), iar in 1851 GN numara deja 16.500 de militari (din care 11.800 nde calareti) grupati in 3000 de brigade. La Paris, Garda Municipala (fosta Jandarmerie Regala, respectiv, Jandarmerie Imperiala, inainte) a fost transformata in Garda Republicana in 1849, ea fiind reorganizata prin decretul din 1 martie 1854. La sfarsitul celui de-al doilea Imperiu, GN era compusa din GD (Jandarmerii Departamentale-Judetene), un numar de 19.500 de jandarmi repartizati in 3.600 de Brigade si 25 de Legiuni. Odata cu instaurarea celei de-a a treia Republici franceze (a se vedea si [6]), datorita noilor probleme cu care se confrunta Franta, ea este din nou reorganizata printr-un decrat din 20 mai 1903. In timpul invaziei, in 1940 (dar si ulterior pana in 1944), GN (care dispuinea pe atunci de cca 54.000 de militari, din care cca 12.000 vor adera la «Rezistenta franceza») va lupta ca forta armata militara contra invadatorilor nazisti (Regimul de la Vichy), cazand victime al celui de-al Doilea Razboi Mondial, intre 1.300-1.600 de oameni. Dupa razboi, ea intra in subordinea Ministerului Apararii Nationale, devenind din ce in ce mai independenta de celelalte forte armate ale FAF. Incepand din 1984, GN intervine intr-o serie de conflicte armate din strainatate, in : Liban, Algeria, Kosovo, Ruanda, Bosnia-Hertegovina, Haiti, Republica Democratica Congo, Palestina, Macedonia, Tailanda (pe 26 decembrie 2004, identificarea victimelor dupa Tsunami), Afganistan, etc. GN are este un corp armat de militari activi si rezrvisti, sispunand de urmatoarele servicii : DGDN (Directia Generala a Jandarmeriei Nationale) ; IGGN (Inspectia Generala a Jandarmeriei Nationale) ; FTGD (Formatiuni Teritoriale constituand Jandarmeriile Departamentale-Judetene) ; GM (Jandarmeria Mobila) ; GR (Garda Republicana) ; OAS (Organisme de Administratie si de Sprijin) ; OFP (Organisme de Pregatire al Personalului) ; GIGN (Grupul de Interventie de Elita a Jandarmeriei Nationale. A se vedea si articole autorului  : "Legitima aparare sau Executie ?": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html, respectiv, "Un pacat fatal al unui Presedinte de Stat francez":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/un-pacat-capital-al-uni-presedinte-de.html); PM (Politie Militara) ; RO (Rezrva Operationala, formata din rezervisti) ; Filierele de specializare ale Jandarmeriei sunt urmatoarele : GM (Jandarmeria Maritima) ; GAIR (Jandarmeria Aerului) ; GTA (Jandarmeria Transportului Aerian) ; GA (Jandarmeria Armamentului) ; GSAN (Jandarmeria Securitatii. Organismele de pregatire al personalului aflate sub autoritatea CEGN (Comandamentul Scolilor Jandarmeriei Nationale) creat pe 18 iulie 1959, cu sediul la Rochefort (Charente-Maritime, Regiunea Poitou-Charentes), care organizeaza controlul instructiei (initiale, continue si specifice) al intregului personal al GN la EOGN (Scoala de Ofiteri al Jandarmeriei Nationale) de la Melun, EG (Scoala de Jandarmerie), care formeaza subofiteri si elevi GAV (Jandarmi Adjuncti Voluntari) la Châteaulin, Chaumont, Montluçon, Tulle si Rochefort si CNF-CSTAGN (Centrul National de Pregatire al Corpului de Sprijin Tehnic si Administrativ al GN) la Rochefort. In urma deciziei Ministerului de Interne patru scoli ale GN au incetat activitatile incepand cu 1 septembrie 2009. GN dispune si de un Institut de Cercetari Criminale (IRCGN) la Rosny sous Bois (Seine Saint Denis, regiunea urbana pariziana), avand in subordine UGIVC (Unitatea de Jandarmerie de Identificare a Victimelor Catastrofelor), membra a UNIVC (Unitateta Nationala de Identificare a Victimelor catastrofelor. . Efectivul total al GN in 2008, inainte de debutul crizei economice mondiale era de : 105.021 de oameni. GN are ca angajati, atat personal militar cat si civil. Prima categorie se divide in : personal activ si rezervisti, din care 6450 ofiteri si 74.063 subofiteri de jandarmerie, iar 239 de ofiteri si 4038 de suofiteri apartinand CTA (Corpului Tehnic si Administrativ) ; 25 Ofiteri de Armata ; 14.391 jandarmi aspirati voluntari (GAV) ; 40.000 de rezervisti (la sfarsitul acestui an, 2010, 25.000 de barbati si femei au semnat un angajament ESR-Angajament pentru a servi ca jandarmi in corpul rezervistilor, din care 3.500 in GM-Jandarmeria Mobila) ; 1928 de salariati civili, repartizati in : functionar si muncitori ai Statului, angajati permanenti, respectiv, contractuali cu statut sezonier. In alte structuri si organisme ale Ministerului Apararii Nationale erau afectati : 294 de ofiteri si 2.712 subofiteri, jandarmi ; 7 ofiteri si 319 suopfiteri angajati al Corpului Tehnic si 581 GAV. GN fiind o forta armata militara, gradele pe care le are in structura sa sunt definite de catre Art. L4131-1 din Codul Apararii Nationale. GN franceza este membru-fondator a FIEP in 1994, cu Armata Carabinierilor Italieni si cu Garda Civila Spaniola, o Asociatie Euro-Mediteraniana regrupand jandarmii si fortele similare din Franta, Italia, Spania. Ulterior, au aderat la aceasta asociatie si Portugalia cu Garda Civila portugheza in 1996, Olanda cu Politia Regala cu statut militar si Marocul cu Jandarmeria Regala Marocana in 1999, respectiv, Jandarmeria Romanana in 2002. Cele mai utilizate arme ale jandarmilor sunt: FA-MAS, PAMAS G1, Heckler & Koch MP5 (GIGN), Heckler &Koch UMP9, Sig-Sauer SP 2002, MAC model 1950 si Manurhin MR-73. Cele mai utilizate vehicule de catre GN sunt: Citroën C4, C8, Berlingo; Renault Master II, Trafic II, Clio II, Cangoo II, Mégane II, Laguna Break, Scénic II. Iveco Daily; Ford Focus, Galaxy; Land Rover; Peugeot 206, 306, Partner. Utilitare: Peugeot Jumper, Jumpy, Boxer, Ford Tranzit, Mercedes Vito. Motociclete: BMV-R1150 RT, Yamaha FJR-1300. Gradele in cadrul GN sunt urmatoarele: Gradati: Jandarm Adj. cl a 2-a, J Adj. Cl. 1,Brigadier, Brigadier Sef, Intendent (Maréchal des Logis); Subofiteri: Elev – Subofiter, Jandarm sub contract, Jandarm de cariera, Intendent Sef (Maréchal des Logis Sef), Adjutant, Major; Ofiteri subalterni (inferiori): Ele – Ofiter, Aspirant, Sublocotenent, Locotenent, Capitan; Ofiteri Superiori: Comandant (Maior), Locotenent – Colonel, Colonel. Ofiteri – Generali: General de Brigada, General de Divizie, General de Corp de Armata, General de Armata. Numarul Jandarmilor ucisi la datorie este mai mic decat al politistilor, iar rata sinuciderilor in GN deasemenea, insa depaseste media nationala franceza.

[2] SAC-Seviciul de Actiune Civica, organism "independent" de Partidul Gaulle-ist, in legalitate intre 1960-1981 creat sub forma unei asociatii conform legii specifice ONG-urilor din 1901 in serviciul Generalului Charles de Gaulle si apoi « succesiunilor » gaulle-iste, a fost considerat si ca o « Politie paralela », initiata in serviciul Generalului dupa intoarcerea sa « la putere » in 1958, de catre o «garda de fidel» si «devotati inconditional» gaulle-ismulu ! SAC-ul conceput si organizat conform ideologiei gaulle-iste avea ca «obiect de activitate» (principalul scop !) mobilizarea poporului francez contra comunismumlui ! Printre membri sai fondatori se disting Jacques Foccart adevaratul sau patron si confident al Generalui, Pierre Debizet, un erou, un vetren al «Frantei Libere» (ramura Libération du Nord si BCRA), Christian FouchetCharles Pasqua  si prietenul sau Étienne Leandri, ex-colaborator notoriu al Gestapo-ului, reconvertit in traficul de droguri si protejat de catre CIA pentru activitatile sale anti-comuniste ! Oficial, SAC-ul a fost infiintat pe 4 ianuarie (dupa sarbatorile anului nou) in 1960, data inregistrarii lui la Prefectura Parisului cu scopul de a-l sustine inconditional pe Generalul de Gaulles si ideologia gaulle-ista ! In principiu, SAC-ul recruta militanti gaulle-isti dar si «altii» care puteau servi gaulle-ismului cum ar fi Jo Attia si Christian David (supranumit «Le Beau Serge»), borfasi ai epocii, pentru «simplul» motiv ca ei ar fi servit Rezistentei intre 1940-1944. In timpul razboiului de independenta a Algeriei, multi membri SAC favorabili Algeriei franceze, demisioneaza in bloc ! In particular, Pierre Debizet isi lasa locul de sef al SAC-ului, lui Paul Comti, o garda de corp al generalului. Odata cu demisia celor fideli lui De Gaulle si miscarii gaulle-iste, SAC-ul incepe sa recruteze indivizi din ce in ce mai putin seriosi, mai mult dubiosi, iar «incidentele», la inceput politice, iar ulterior chiar si de drept comun, care nu mai reprezentau miscarea gaulle-ista incep sa succede in lant. Astfel, in 1965 SAC-ul este banuit de a fi participat la rapirea si sechestrarea sefului opozitiei marocane Mehdi Ben Barka. De-altfel, Jaqueline Hémard si Ali Bourequat, membri ai Retelei Voltaire acuzau SAC-ul ca ar fi fost finantat de catre traficul de stupefiante din Maroc. In 1968, membri ai SAC-ului deghizati in angajati ai serviciului de urgenta spitalicesc si ai salvarii ataca manifestantii pe care îi imbarca in ambulenta si îi zdrobesc in bataie la cartierului lor gneral din strada Solférino, preparand simultan o contra-manifestatie in favoarea lui De Gaulle. Este tot SAC-ul care dupa alegerile din 1968 a lichidat din casele de tineret (Maisons des Jeunes) diverse asociatii cum au fost Maoiste, Katangais. Ulterior, SAC-ul a creat grupul « l’UNI » contra « subversiunilor de stanga » in mediul universitar. Debizat a ajutat sindicatul studentilor in toate demersurile pe care acesta l-a facut pe langa guvern pentru ameliorarea conditiilor socio-economice ai studentilor si pentru revalorizarea lor pe plan social. In 1968, cu ocazia manifestatiilor in mai, Foccart aduce inapoi pe Debizet in fruntea SAC-ului. El decide inlocuirea cartii de membru al SAC-ului, care semana mai mult cu un «Police Card» si solicita noilor aderenti (dar si celor vechi, teoretic !) extrase din cazierul lor judiciar. In anii 70, Patrice Chairoff publica in Libération un plan detaliat al SAC-ului, atribuit lui Gérard Kappé, din Marsilia, un om de incredere si fidel lui Charles Pasqua, privind distribuirea locurilor in stadioane al sustinatorilor partidelor de stanga cu scopul de a-i putea « supraveghea » pe acestia si eventul sa-i provoace « la nevoie » sub un pretext sau altul, int-un timp cand conflictul dintre partidele de orientare de dreapa si de stanga isi atinge apogeul ! In repetate randuri se produc incidente sangeroase sodate cu victime ! Rolul principal, dar necunoscut al SAC-ului in realitate, este supravegherea Partidului Gaulle-ist. Responsabilul departamental (judetean in Romania) al SAC-ului este membru al comitetului UNR (Union pour la Nouvelle République), apoi UDR (Union pour la Démocratie et la République) si in sfarsit RPR (Rassemblement pour la République), care ulterior intra in coalitia de dreapta UMP (Union pour la Majorité Présidentielle) ! Prin aceasta «filiera» in general, Jacques Foccart este informat direct de catre sefii departamentali ai SAC-ului care transmite lui Debizet toate informatiile despre unii «posibil alesi ai natiunii» compromisi dar si « incomozi » ai opozitiei care vor fi indepartati de la candidaturile lor chiar inainte ca justitia se se autosesiseze. Din documentele furnizate de Daniele Ganser si publicate inca 2005, reiese ca si Jacques Chirac ar fi fost presedinte de drept al Sac-ului in 1975! Datorita epuratiilor efectuate in particular in anii 1968-1969, dar in general pana in 1981, numerosi membri ai SAC-ului, conform unor informatii care ne furnizeaza François Audigier, au fost tarati in fata tribunalelor, acuzati si condamnati pentru : vatamari corporale grave voluntare, port ilegal de arme, agresiuni armate, escrocherii, fals si uz de fals, falsificare de bani, proxenetism, santaj, incendii voluntare, racket, trafic de droguri, hold-upuri, abus de incredere, atentate, furturi si comercializare de obiecte furate, asociere de reufacatori in banda organizata, degradare de vehicule, utilizare de cecuri falsificate, ultraj si tot felul de talharii ! Multi dintre membri SAC-ului spre sfarsitul existentei sale figureaza chiar si in fisierele marelui banditism («le grand banditism») si al organizatiile de exrema dreapta. La inceputul anilor 80, datorita unor conflicte de interese si lupta pentru putere care apar intre membrii si conducatorii locali, departamentali, in cadrul SAC-ului, Pierre Debizet este alertat de fidelii sai si incearca sa ia niste masuri drastice pentru a putea tine sub control situatia. Insa, este deja «tarziu», pentru ca in 1981 la Marsilia are loc celebra drama de la Auriol, un masacru comis de catre menbrii ai SAC-ului departamental Bouche de Rhône. In lupta pentru putere, Inspectorul de Politie Jacques Massié responabilul local al SAC-ului este asasinat cu bestialitate, in noaptea de 18 catre 19 iulie la Auriol (aria metropolitana a Marsiliei) de catre membri ai acestuia cu intreaga sa familie, sotia, Marie-Dominique cu parintii ei Maurice si Emanuelle Jaqueme si, baietelul sau Alexandre, precum si cumnatul lui Georges Ferarini, cadavrele lor fiind ingropate intr-o zona dezafectata ! (cum credem ca s-a procedat si cu Agnès Le Roux, in  "Procesul Secolului. O noua pista dupa 30 de ani!" (Dosarul Agnelet-Agnes le Roux) ! A se vedea si articolul autorului : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-ziarul-politia-capitalei_9580.htmlhttp://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-secolului-dosarul-agnelet-le.html).  Deghizat in asasinat politic si comandidat de catre adjunctul sau la SAC, Jean-Joseph Maria, comando-ul a fost condus de Lionel Collard, fost parasutist in Legiunea Straina, avand alaturi alti patru fideli lui Maria, invatatorul model, Jean-Bruno Finochietti si functionarii de la Posta, Ange Poletti, Didier Campana si Jean-Francois Massoni. Desi nu trebuia executat decat Jacques Massié, restul familiei a fost lichidat pentru a nu lasa martori in urma ! Maria si Collard, arestati si condamnati, au negat intotdeauna implicarea lor in acest masacru ! Ulterior s-a aflat ca Inspectorul de Politie Jacques Massié era implicat in deturnari de fonduri, dar si intr-o serie de afaceri dubioase care il dezonorau atat ca politist cat si ca responsabil departamental al SAC-ului local! In urma cestui masacru si Michel Debizet a fost cercetat de catre justitie insa fara urmari penale. Dupa castigarea alegerilor in mai 1981 de care Mitterrand, o comisie parlamentara (majoritate de stanga) solicita dizolvarea SAC-ului. Astfel, ordonanta de urgenta a scoaterii in afara legii a SAC-ului ajunge in Parlament, iar in 1982 este votata lichidarea lui, definitiv, ca organizatie/miscare gaulle-ista! Insa, imediat dupa dizolvarea lui apar si «succesorii» lui cum se intampla in general ! «Iar ursul isi schimba parul dar naravul ba» ! Noul Ministru de Interne de atunci Charles Pasqua infinteaza SDL-ul (Solidarité et Défense des Libertés) care intruneste membri ai RPR, UDF si vechii gaulle-isti de la SAC, insa si unele miscari «foarte» de dreapa (vezi «extrema dreapta»), cum ar fi PFN (Parti des Forces Nouvelles). Acest prim nou «descendent» al SAC-ului n-a prea avut o existenta « fericita » ! In urma artentatului din strada Marbœuf la Paris 1982 comis de catre Carlos in cadrul celui de-al doilea val de atentate siriano-iraniene : leader Béchir Gemayel si Ambasada Franceza la Beyrouth, Liceul Carnot, Ambasada Israelului, Bulevard St Michel, Pub St Germain, Capitole Paris-Toulouse si Strada Rosiers, miscarea Pasqua precipita organizarea unei manifestatii unde militantii CNIP (Centre National des Indépendantes et Paysans) si PFN se « disting » din pacate in rau, ceea ce conduce rapid la «dizolvarea» DDL-ului. Trebuie sa mentionam si faptul putin cunoscut ca Charles Pasqua a fost exclus din SAC la ordnul lui Jacques Foccart la inceputul anului 1969 pentru ca a incercat sa preia controlul cu ocazia evenimentelor din mai 1968. O alta organizatie gaulle-ista cunoscuta descendenta al SAC-ului, « MIL » (Mouvement Initiative et Liberté) al carui sediu se afla la Levallois-Perret (aria metropolitana pariziana-coroana mica) care utiliza ca simbol «Crucea Lorraine» pe afise are ca presedinte intre 1981-1986 pe Jacques Rougeot. "Decendenta" tot al SAC-ului era si cea fondata de Michel Debizet dupa alegerile prezidentiale din 1981, chiar inainte de dizolvarea lui, dar o structura creata pe « scheletul» solid al « UNI » pentru a permite celor vechi membri «intrati» ulterior in viata profesionala sa fie «aproape» de mediul universitar. In sfarsit, « Le SACHET » si el o miscare gaulle-ista inlocuieste in mod secret SAC-ul, creat din fonduri oculte ale statului (« La caisse noire » de l’état !), din care cativa politisti de elita, gaulle-isti convinsi, mari patrioti, fideli generalului si gaulle-ismului se constituie ulterior in mod secret intr-un grup, « Les loups des Mers » care traiesc azi in exclusivitate in DOM-TOM ("Départements et Téritoires d’Outre Mer") franceze ! Ei nu au fost identificati  niciodata !


Articolul cu detalii si imagini in Ziarul Politia Capitalei si pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/deznodamant-la-frontiera-masacru-in.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2020