Istoria unui asasinat „in interior” executat la comanda din „exterior”, fara precedent in istoria criminala a Frantei. Sinuciderea ucigasului in detentie!
Mediul carceral este unul misterios si plin de surprize.
Un mediu fascinant, in care poti descoperi o vocatie si poti realiza deseori "ceva" deosebit, "ceva" temerar care sa reziste timpului.
Ceva de valoare care sa "anihileze" in timp, chiar si pedeapsa insasi la care ai fost condmnat.
Ceva, care in general te ajuta sa rezisti sa supravietuiesti in asteptarea libertatii, care nu are pret. (A se vedea pentru detalii si articolul: "Rolul pozitiv al Pedepselor Lungi de inchisoare": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42767-rolul-pozitiv-al-pedepselor-lungi-de-inchisoare.html).
MCF (Mediul Carceral Francez) insa (in special de tip, QHS [1] - Cartierele de Inalta Securitate din marile Centre de Detentie sau MSP - Inchisorile de Maxima Siguranta) este si un "adapost fortat" in care se moare,
fie pentru ca legile lui sunt violate "brutal", fie pentru ca cei impotriva carora te revolti nu mai au ce pierde ! (A se vedea si articolul: "In umbra vietii": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/thomas-csinta-in-umbra-vietii-ziarul.html).
Exista desigur nenumarate cazuri in care "comanda" vine din "exterior" pentru ca ea sa fie executata ulterior, in "interior" (in MCF), in special, de catre cei care nu mai au nimic de pierdut, fiind condamnati la pedepse lungi de inchisoare sau la recluziune criminala (inchisoare) pe viata.
Insa, niciodata pana in prezent nu s-a consemnat in istoria sistemului carceral francez o "comanda" venita din "interior" pentru a fi executata tot in "interior", insa din "exterior"!
Este un caz fara precedent.
Un caz unic ! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Detinut de profesie": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42690-detinut-de-profesie.html).
PREAMBUL
Niciodata in istoria MCF, asasinarea unui detinut, inchis intr-un Penitenciar (inchisoare) nu a fost comisa din exterior!
Centrele de Detentie prevazute cu QHS sau MSP-urile, in care detinuti periculosi, recidivisti, isi executa pedepse lungi de inchisoare, respectiv, inchisoare (recluziune criminala) pe viata si-au luat toate masurile de siguranta, pentru ca un asemenea eveniment sa nu sa poata intampla.
Fac exceptie, poate, acele evenimente rare, in care au loc evadari organizate din exterior (minutios concepute), de catre comandouri de raufacatori, specializate in luptele urbane, care pot lasa in urma lor si victime din randul populatiei penale (din interior).
Si totusi, pentru prima oara un asemenea eveniment s-a porodus (a avut loc) duminica, pe 28 septembrie 2008, la Inchisoarea Varces-Grenoble (Departamentul Isère, Regiunea administrativa Rhône-Alpes, estul Frantei, deschis in 1972, cu o populatie carcerala de 354 de detinuti pentru un parc carceral de 233 de locuri, pe 1 iulie 2008) in directia Sisteron (Le chemin du Buis).
Capitala a Alpilor Francezi (Comunitate Urbana, de aproape 700.000 de locuitori), Grenoble, un renumit centru universitar (stiintific), dar si un puternic centru industrial, cunoaste in ultimul timp o crestere importanta a criminalitatii, in special a celei "hors normes"(iesite din comun) "zbatandu-se" din rasputeri sa-si "faca" un loc de "cinste" pe harta nationala a "talhariei la drumul mare" (grand banditism), alaturi de marile metropole franceze "consacrate", cu traditie infractionala ridicata, Paris (cu celebrele sale inchisori, La Santé, Fresnes, Fleury-Mérogis), Marsilia (Les Baumettes),Lille (Loos, Sequedin), Lyon (Saint Paul, Corbas), etc.
Duminica dupa masa, in jurul orei 16h55, un "tragator de elita"(sniper) a tras asupra a doi detinuti, din exterior.
Unul dintre ei, Sghaïr Lamiri, a decedat pe loc, iar celalat, Nordine Aguaguena, care a sarit in ajutorul detinutului-ranit, a fost spitalizat de urgenta la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar) din Grenoble (unul diontre cele mai doate din Franta, dar si din lume, unde a fost internat si septuplul campion mondial de Formula 1, Michael Schumacher, in urma accidentului survenit pe 29 decembrie 2013).
In urma acestui incident s-a declansat o revolta ai detinutilor, fara precedent, ei dand foc la diverse anexe interioare ale inchisorii la care aveau acces si in special in atelierele lor, in care, in cursul zilei isi presteaza activitati lucrative remunerate, fie in contul AP (Administratiei Penitenciare), fie in contul unori institutii (intreprinderi) cu care aceasta detine partenariate.
La caderea serii, Rachida Dati, pe atunci Ministrul Justitiei, a fost obligata sa se deplaseze la fata locului pentru calmarea spiritelor si ele "aprinse" cu mult entuziasm, cu nu mai putin de 110 jandarmi (aflati in subordinea Ministerului Apararii Nationale, a se vedea si articolul autorului:"Un pacat fatal al unui presedinte de Stat francez": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/un-pacat-capital-al-uni-presedinte-de.html).
APROFUNDAREA DOSARULUI
In dupa-masa zilei de duminica, 28 septembrie 2008, in jurul orei 16h55, un sniper, cunoscut infractor multirecidivist,Marcel Égéa, in varsta de 58 de ani, ar fi executat o "comanda", a lui Mourad Bouziane, in varsta de 23 de ani, atunci, din vecinatatea Inchisorii Varces-Grenoble.
Este vorba de asasinarea lui Sghaïr Lamiri, un tunisian de origine, in varsta de 29 de ani, atins de cinci proiectile (gloante), in timpul "recreatiei", din curtea inchisorii.
Un alt detinut, prieten cu acesta, Nordine Aguaguena, in varsta de 45 de ani, in detentie provizorie pentru detinere de stupefiante, este si el grav ranit la incheietura mainii stangi cu un proiectil de 7.65mm si internat in regim de urgenta la CHU Grenoble.
Focurile de arma ar fi fost trase, conform declaratiei Procurorului Republicii de la Lyon, Xavier Richaud, de pe o colina nu foarte indepartata, din exteriorul inchisorii, de catre suspectul mai sus mentionat, care dupa un sfert de ora dupa eveniment a si fost retinut (arestat si incarcerat preventiv la Inchisoarera Lyon-Corbas) de catre functinarii Brigazii de Jandarmerie autonoma teritoriala din Vif-Grenoble al GN[2] (Jandarmeria Nationala, a se vedea si articolul autorului: "Criza de identitate a Politiei Ropmane. Politia romana incotro?": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/06/criza-de-identitate-politiei.html), acesta fiind deja reperat prin zona (intr-o tinuta de camuflaj) cu putin timp inainte, pe o motocicleta Yamaha cu placute false de inmatriculare de Paris, declarata furata de catre proprietaul acesteia, in Departamentul Herault (Regiunea administrativa Languedoc-Roussillon, sudul Frantei).
Asupra lui, anchetatorii DIPJ [3] (Directia Interegionala a Politiei Judiciare) Lyon, sectia Grenoble, gasesc si carabina (pusca) de vanatoare cu luneta Remington, cu teava inca "calda", cu care au fost trase focurile de arma asupra celor doi detinuti: Lamiri si Aguaguena. (A se vedea si articolul autorului : "Lupta contra sistemului prostitutional francez": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42212-lupta-contra-sistemului-prostitutional-francez.html).
La arestarea lui, Marcel Égéa, a declarat jandarmilor ca ar fi fost la cules de ciuperci prin zona pe colinele din Grand-Rochefort.
Insa, o ancheta minutioasa, ne-a demonstrat ca acesta a facut in repetate randuri deplasari in vecinatatea inchisorii, in "poligonul" (colina) de tragere (pentru identificarea locului "ideal"!), iar acasa la domiciliul acestuia anchetatorii au gasit un intreg arsenal militar compus din arme de diferite tipuri si dimensiuni, munitie, binoclu, etc., precum si un tripied (suport cu trei picioare) pe care se sprijina arma in timpul efectuarii unei trageri la distanta!
In ceea ce il priveste pe detinutul decedat, Sghaïr Lamiri, Dl. Martin Parkouda, Seful Satului Major al SAP (Securitatea Administratiei Penitenciare), ne-a comunicat ca acesta a fost condamnat in iulie 2008 si executa o pedeapsa privata de libertate (de detentie criminala) de 8 ani pentru o serie de jafuri armate comise in perioada 2001-2002, iar fratele acestuia Lasaad Lamiri, un traficant notoriu de stupefiante, a fost ucis pe 13 ianuarie 2003 la Fontaine (pe atunci in varsta de 23 de ani), de catre membri unei bande rivale, activa in aria metropolitana a Grenoblei.
Investigatiile ulterioare, bazate in special pe interceptarea convorbirilor telefonice dintre presupusul asasin si comanditar (dar si pe informatiile "anonime" obtinute de la detinuti incarcerati in inchisorile Lyon-Corbas siGrenoble-Varces) au scos la iveala si faptul ca in timpul jafului comis in aprilie 2007 la Champagnier (Aria metropolitana a Grenoblei), in care Sghaïr a fost achitat, dar unul dintre membri comandoului a fost ucis, iar altul grav ranit, Mourad Bouziane, cel care ar fi comanditat asasinarea lui Sghaïr Lamiri, a scapat nevatamat.
Cu alte cuvinte, acesta ar fi participat si el la "lovitura"!
In plus, inregistraile "neoficiale" ale convorbirilor dintre Égéa si alti doi amici de ai sai (V. A si B. L) incarcerati la Grenoble-Varces, efectuate de catre autoritatile judiciare la "Parloir" (vizita), ar fi pus in evidenta clara faptul ca acesta ar fi fost platit de catre Bouziane, atat in "natura" (rasina de canabis, imbracaminte Lacoste, etc.) cat si in "lichid" pentru executarea "comenzii"!
Din informatiile pe care le-aveam pe atunci din MCF (de la detinuti cu care am avut ocazia sa lucrez si care cunosc bine conflictele dintre bandele rivale din zona), dupa achitarea de catre Juriul Popular Isère (Grenoble) pe 27 ianuarie 2007 ai celor cinci suspecti (Medhi M'Sallaoui, si fratele sau Rochdi, Miloud Hairane, Amine Henchour si Tark Boudieb) care ar fi fost implicati in asasinarea lui Lasaad Lamiri (fratele lui Sghaïr) pe 13 ianuarie 2003, parea evident ca Grenoble, Capitala Alpilor francezi, va fi scena unori varsari de sange de proportii, imposibil de evitat si de gestionat de catre autoritatile politico-politienesti locale!
Si aceasta conjectura s-a si transformat rapid intr-o cruda realitate: intre 11 februarie si 24 decembrie 2007, zece oameni, printre care si doi dintre cei cinci acuzati au fost ucisi, iar alti noua au fost mai mult sau mai putin grav raniti in timpul unori fuziade (schimburi de focuri violente) care au scapat de sub control chiar si Politiei si Jandarmeriei Nationale (teritorial-regionale).
Investigatiile noastre in acest dosar conduc la urmatoarele regalari de conturi (legat de traficul de droguri) in aceasta regiune franceza, in care cel asasinat Lamiri ar fi putut ocupa un loc central:
Pe 11 februarie 2007, un grup de indivizi, apropiati lui Lasaad Lamiri sunt prinsi intr-o ambuscada de un comando de tragatori in parcul Karl Marx la Fontaine, care il lichideaza pe Sabil Dhibi, in varsta de 23 de ani si raneste grav doi camarazi al acestuia: pe Ahmed Bellabes, in varsta de 35 de ani si Charles Aprile in varsta de 27 de ani.
Pe 24 februarie, la Sassenage, Medhi M'Sallaoui, in varsta de 23 de ani si alti doi prieteni al acestuia Azouz Atallah, tot in varsta de 23 de ani si Houssam Nigr, in varsta de 25 de ani sunt asasinati in Zona Industriala Argentière, de catre doi tragatori echipati cu carabiniere si pusti automate.
Pe 27 aprilie, Ali Khadraoui in varsta de 38 de ani, este ucis cu trei gloante in piept (torace) pe Calea Reflet la Champagnier, iar prietenul lui Oualid Mokrane, care il insotea este grav ranit, ocazie cu care Ahmed Bellabes, ale carui aprente for fi identificate la locul crimei, dintr-o banda rivala, este arestat si incarcerat.
Pe 28 iulie la Eybens, Bilel Boualita, un tanar in varsta de 22 de ani din Grenoble, necunoscut autoritatilor politienesti este ucis de catre necunoscuti, care l-au abordat din intamplare, confundandu-l (probabil) cu cineva si care nu s-ar fi supus solicitarilor acestora...
Pe 31 decembrie, in Piata Géants, la Grenoble, Christophe Morival, in varsta de 35 de ani si varul sau Frédéric (in varsta de 30 de ani) sunt ucisi cu sange rece de catre trei necunoscuti cagulati, purtand veste antiglont cu mentiunea "Police", sosisti la locul faptei la bordul unei masini (de Politie) banalizate cu girofarul in functiune.
In cursul fuziadei (schimbului violent de focuri), Stéphane in varsta de 32 de ani, fratele lui Christophe Morival si un prieten al acestuia, Mauricio Tores, in varsta de 27 de ani, sunt grav raniti.
Probele prelevate la locul dramei, conduc la arestarea si incarcerarea la Inchisoarea Pontet (Departamentul Vauclause) a lui Hamdi Khadraoui, in varsta de 32 de ani, fratele lui Ali, ucis la Champagnier pe 27 aprilie si pentru evadarea caruia 10 persoane vor fi inculpate intr-un dosar penal judecat la Tribunalul de Inalta Instanta la Lyon in octombrie 2010.
Pe 24 decembrie 2007, la Fontaine, un barbat necunoscut, in jurul orei 09h30, il ucide cu mai multe focuri de arma pe Miloud Hairane, in varsta de 33 de ani, la domiciliul acestuia, dupa ce acesta îi deschide usa in fata.... In sfarsit, desi Parchetul a facut apel, datorita nenumaratelor amanari procesul a fost rejudecat doar in 2009 la Valence (Departamentul Drome, Regiuna administrativa Rhones-Alpes), insa numai cu 3 inculpati (avand in vedere ca doi au fost ucisi intre timp!).
In sfarsit, asasinarea lui Sghaïr a pus capac la toate, in special, pentru faptul ca evenimentul este fara precedent in istoria criminala a Frantei.
Mentionam ca din investigatiile pe care le-am facut, ar fi exitat tousi un antecedent esuat (avortat): in noiembrie 1990, Jean Tocci (Jeannot), un borfas din Marsilia, era la un pas de a fi fost ucis la fereastra celulei sale la Inchisoarea din Luynes (Departamentul Bouches-du-Rhône, Regiuna administrativa Provence-Alpes-Cote d'Azur, regiunea urbana a Marsiliei).
In schimb, ar exista un precedent "reusit" in Spania: in 1984, Raymond Vaccarizzi, o figura remarcabila al marelui banditism francez (din Lyon), a fost ucis la fereastra celului sale in Inchisoarea de la Barcelona.
Arestat, practic, in momentul in care incerca sa-si demareze motocicleta, dupa revenirea din "poligonul de tragere" si suspecta de catre jandarmi ca ar fi furata, Marcel Égéa, in timpul interogatoriului sau, neaga orice legatura cu asasinarea lui Sghaïr Lamiri.
Mentionam aici faptul ca Ronald Gallo, avocatului de peste un deceniu al decedatului, a incercat in cumunicatele sale de presa sa sasugereze faptul ca acesta, daca ar fi fost incarcerat in orice alta inchisoare din regiune (Lyon-Corbas, Chambery, Valence sau chiar si Aiton), ar fi ramas in viata!
Cu alte cuvinte, avand in vedere rafuiala continua dintre bandele rivale din Grenoble, faptul ca Sghaïr a fost incarcerat la Inchisoarea Grenoble-Varces, nu ar fi fost o decizie justa din partea AP (Administratiei Penitenciare), respectiv, al JAP (Judecatorului responsabil cu executarea si amenajarea pedepselor), cu atat mai mult cu cat, in materie de securitate aceasta este considerata de catre sindicatele penitenciare CGT (Confedereatia Generala a Lucratorilor) si FO (Fortele Muncitoresti-Stéphane Mazuyer), una dintre cele mai deficitare ale parcului carceral francez (354 de detinuti pentru 233 de locuri disponibile).
Si toutusi, mentionam ca aceasta era pe atunci "mai putin" suprapopulata decat inchisorile de la Bonneville (193 de detinuti pentru 90 de locuri disponibile) sau Lyon-Perache (805 detinuti pentru 364 locuri disponibile).
Fiind inculpat, simultan, cu capetele de acuzare : "asasinat" si "tentativa de omor", Marcel Égéa, care risca recluziunea criminala (inchisoarea) pe viata, cu o perioada de 22 de ani de siguranta, a fost incarcerat tot la Inchisoarea Grenoble-Varces.
Din procesele verbale aflate in acest dosar, se pare ca el ar fi tras cinci focuri de arma (dintre care patru l-ar fi lovit pe decedat) de pe o colina din preajma inchisorii de la cca 200-300 de m (Comuna Vif, vecina cu Varces, apartinand amandoua regiunii urbane Grenoble) in jurul orei 16h55 in timpul "recreatiei" detinutilor ("la promenade") de dupa masa, cand erau in curte cca 70 dintre ei.
Imediat, cel ranit (grav la mana, pierzand peste 2 litri de sange, in urma sectionarii arterei si tendonului), este identificat in persoana lui Nordine Aguaguena.
Ancheta derulata ulterior de catre PJ si AP (Administratia Penitenciarelor) a pus in evidenta faptul ca individul a fost victima unui "accident" incercand sa-l ajute pe cel care trebuia "executat" si care a murit pe loc!
Si numai din solidaritate, cu acesta.
Cu alte cuvinte, acesta n-ar fi fost vizat de catre sniper!
Dar inainte, supus unui interogatoriu "amical", in ciuda retinerii sale "prelungite prin continuite" (48 ore in loc de 24 !) in localurile Politiei Judiciare (a se vedea si articolul autorului legat de structurile administrativ-organizatorice ale Politiei Judiciare in Franta: "Asediul": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/07/asediul.html), individul nega orice legatura cu acest asasinat.
Omul, dupa cum mentioneaza in declaratia sa din PV (Proces Verbal) aflat la dosar, fiind in ziua sa libera, era la "culesul ciupercilor" pentru cina, deci se afla in zona penitenciarului numai din "intamplare".
Adica, prezenta lui in vecinatatea inchisoarii, in ziua de 28 septembrie in jurul orei 17h00, ar fi fost o simpla "coincidenta".
Este intocmai acest lucru care ma pune pe ganduri (ma intriga!), pentru ca si eu, ma aflu, intotdeauna, unde ma aflu, numai din "intamplare"!
Si totusi, un studiu atent al individului in "Spatiul DCRI" (a se vedea si articolul autorului "Edvige si Cristina noile fisiere ale Directiei Centrale de Informatii Interne francez": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html) ne arata ca el este considerat de catre anchetatori un "bun tragator", fost "sef de banda " in anii '60, condamnat la 20 ani de recluziune criminala in 1978 intr-un dosar penal legat de mai multe jafuri armate comise (in regiune) cu carabina in 1970 (pe atunci in varsta de 20 de ani) : la Fontaine (Departamentul Isère), apoi la Montpellier (Departamentul Hérault) si la Nîmes (Departamentul Gard).
Eliberat in iulie 1989 (dupa 18 ani de detentie), desi in anii '90 acesta a fost implicat din nou in alte furturi sau jafuri (de mai mica anvergura), el nu a fost cunoscut autoritatilor politienesti si judiciare, pentru crime de sange, pana la data asasinarii lui Sghaïr Lamiri.
Acest element juca in favoarea nevinovatiei acestuia!
Din contra, elementul care il defavoriza (si il inculpa!), era ca nu peste mult timp dupa aceasta executie la comanda "reusita", jandarmii au remarcat faptul ca acesta avand la umar o carabina cu luneta de calibrul 7,65mm (inca "in calduri"!), se grabea sa-si recupereze motocicleta sa, Yamaha 1000, cu placi de inmatriculare false de Paris (75), furata in departamentul Hérault (34)!
In sfarsit, avand in vedere complexitatea dosarului, precum si contradictiile din acesta, Parchetul din Grenoble ("depait de evenimente!") a hotarat transferul acestuia la TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) Lyon (Capitala Regiunii administrative Rhône-Alpes, a doua ca marime si importanta in Franta, dupa cea pariziana), mai exact JIRS-ului (Jurisdictiei Interregionale Specializate), cu o vasta experienta in domeniu, care a solutionat in repetate randuri dosare penale in care au fost implicate, direct sau indirect, activitati criminale de tip crima organizata ("grand banditism") din capitala Alpilor francezi.
COMENTARIUL AUTORULUI
Merita sa mentionam faptul ca nimic din ceea ce noi am avut la dispozitie ca material documentar, legat de acest individ suspect de asasinat, Marcel Égéa, nu ne permite sa facem legatura intre acesta si cel decedat, pe nume Sghaïr Lamiri, in varsta de 29 ani, care isi executa o pedeapsa de opt ani privata de libertate din iulie 2008, pentru o serie de jafuri armate comise in perioada 2001-2002 (fiind liberabil in 2013), fratele lui Lasaad Lamiri, un traficant notoriu de stupefiante care a fost si el asasinat pe 13 ianuarie 2003 la Fontaine (Regiunea urbana Grenoble, Departamentul Isère).
Documentele de arhiva legate de trecutul acestuia, din ce in ce mai mult, ne conduc la ideea ca "evenimentul" ar fi legat de un "razboi al controlului drogurilor" in metropola alpina franceza dintre doua bande rivale, caruia in cursul anului 2007 ar fi cazut victime deja 10 raufacatori aflati pe "lista" neagra al marelui banditism alpin (cate cinci de fiecare parte !).
Cu atat mai mult cu cat decdedatul s-a constituit parte civila in procesul celor cinci inculpati pentru asasinarea fratelui sau, toti achitati in 2007.
Parchetul facand apel, procesul a fost rejudecat la Valence (Drôme, Rhône-Alpes) in 2009 in care au comparut cei trei care erau inca in viata, doi fiind asasinati (executati!) in cursul anului 2008.
Evident, “partea civila”, a fost desigur marele absent la acest proces, cum Sghaïr Lamiri a fost executat pe 28 septembrie 2008 la Inchisoarea Grenoble-Varces.
Si la care nu s-a intamplat nimic deosebit, pentru ca, Curtea de Apel a confirmat pedeapsa pronuntata in prima instanta.
Si oricum, acest lucru nu mai avea decat o importanta simbolica, pentru ca "partea civila" nu mai era in viata si doi dintre cei inculpati erau si ei decedati.
Tot elemente de arhiva confirma partial faptul (afirmat si de catre avocatul lui Lamiri, Ronald Gallo), ca acuzatul ar fi fost un "boxer emerit cu un viitor stralucit" cu o conduita absolut demna de un mare sportiv, insa in urma unui grav accident la varsta de 20 de ani a fost "obligat" sa se retraga din boxul profesionist, devenind ulterior o victima al marelui banditism datorita unei "frecventatii de proasta calitate".
In sfarsit, studiind asezarea "geografica" in "spatiul tridimensional" a inchisorii Varces este adevarat ca exista o “cale” destul de “accesibila” si “deschisa” publicului cu vederea catre "curtea de recreatie" ai celor incarcerati.
Acesta "zona verde" a curtii ar fi fost in repetate randuri semnalata de catre SSAP (Sindicatul Supraveghetorilor Administratiei Penitenciare) al Directiei Penitanciarului ca o "veriga slaba" a inchisorii, asa cum rezulta din rapoartele lor periodice transmise prin grefier inaltilor functionari ai Ministerului de Justitie.
Infiintata in 1972 pentru a asigura privarea de libertate in conditii "optime" si "decente" a 233 de detinuti, iar din 2005 fiind construit in interiorul acesteia si un "cartier" pentru 14 detinuti minori, Inchisoarea Varces, la sfarsitul anilor '2000, a devenit suprapopulata (datorita cresterii marii criminalitati in regiune pe de o parte, iar pe de alta parte datorita politicii carcerale al Presedintelui Frantei, pe atunci, Nicolas Sarkozy) dar si una dintre cele mai nesigure pe plan national.
Pe 21 iunie 2009, Nordine Agaguena (reincarcerat in convalescenta la Inchisioarea Lyon-Corbas) a depus o plangere la Procurorul Republicii de la Grenoble, prin intermediul avocatului sau, David Metaxas, contra Directiei Penitenciarului, pentru "neacordare de asistenta unei persoane aflate in pericol de moarte", avand in vedere faptul ca serviciului de prim-ajutor din penitenciar i-a trebuit 20 de minute sa intervina si sa-i salveze viata.
El soloicita deasemenea suspendarea statutului sau de DPS (Detinut Deosebit de Supravegheat), constituindu-se in parte civila si la procesul lui Marcel Égéa.
Numai ca acesta, in noaptea de joi catre vineri (27 catre 28) aprilie 2012, pe atunci in varsta de 61 de ani, inainte de ziua deschiderii proseului sau, s-a sinucis in celula sa (din izolare) la Inchisoarea Lyon-Corbas, spanzurandu-se, cu cablul de alimentare al unuia dintre aparatele electrice pe care le avea indemana.
Corpul lui neinsufletit este descoperit la ora 06h30 cu numai cateva ore inainte de sedinta de deschidere al procesului sau.
Contactata, avocata acestuia, Morgane Gibert, desi surprinsa, ne-a declarat ca "evenimentul" era oarecum prevzibil, pentru ca Égéa era deprimat si nu isi dorea sa asiste la procesul sau.
Stiind ca va fi condamnat la inchisoare pe viata, acesta "nu mai astepta nimic " din partea nimanui....si in special din partea lui Jean-Paul Gandolière, care in fata Juriului Popular Rhone (Lyon) care il judeca, reprezentand Ministerul Public, a fost desemnat ca Avocat general al acuzarii!
Din contra, aceasi Curte cu Jurati, il gaseste vinovat pentru instigare la asasinat (pe care il si comanditeaza!), in seara zilei de joi, 31 ianuarie 2013 (dupa zece zile de la deschiderea procesului), pe Mourad Bouziane, pe care aceasta il condamna la 15 ani de recluziune criminala (20 de ani de recluziune solicitati de catre Avocatul general al acuzarii, cu o perioada siguranta de2/3 din pedeapsa), in ciuda faptului ca si acesta nega (ca de altfel si presupusul asasin) orice fel de implicare a lui, in asasinatul lui Sghaïr Lamiri.
Din pacate, Marcel Égéa, nu este singurul care isi pune capat zilelor, pentru nu a participa la procesului sau.
Investigatiile noastre conduc la cateva cazuri care merita toata atentia.
Jean-Pierre Treiber, singurul inculpat in dublul asasinat in 2004 a lui Géraldine Giraud et Katia Lherbier se sinucide, spanzurandu-se cu o coarda confectionata din cearceafuri, numai cu opt saptamani inainte de debutul procesului sau, pe 20 februarie 2010, la Inchisoarea Fleury-Mérogis din regiunea pariziana.
Cu trei luni in urma, dupa 74 de zile petrecute in cavala (fuga de autoritatile judiciare si politienesti) in urma unei evadari rocambolesti, spectaculoase (ascunzandu-se intr-o cutie de carton incarcata intr-un camion care facea legatura cu exteriorul), din Inchisoarea Auxerre, acesta este arestat din nou nu fara eforturi conjugate ale jandarmilor si politistilor din regiune.
Sid Ahmed Rezala (de origine algeriana, in varsta de 21 de ani), arestat pe 11 ianuarie 2000 (de catre Politiile Franceza si Portugheza), si inculpat in Franta pentru uciderea a trei femei (intre octombrie si decembrie 1999 : Isabel Peake, Emilie Bazin si Corinne Caillaux), acesta se sinucide pe 28 iunie 2000 la Inchisoarea din Lisabona, dupa o lunga cavala (fuga de autoritati) prin Franta si Spania, in faza extradarii sale din Portugalia in Franta.
Richard Durn (de origine slovena, in varsta de 33 de ani), dublu licentiat in stiinte politice si istorie, participant la actiunile umanitare din fosta Iugoslavie, militant ecologist, fost membru al PS (Partidul Socialist), autor a unui carnaj in noaptea de 26 catre 27 martie 2002 la ora 01h15 la Primaria Nanterre (Regiunea pariziana) care a facut opt morti (alesi locali de la PCF-Partidul Comunist Francez: Louisa Benakli, 40 de ani ; Christian Bouthier, 46 de ani; Jacqueline Duplenne, 48 de ani; Valérie Méot, 40 de ani ; alesi locali de la UPN-Union pour Nanterre, dreapta, opozitie municipala : Monique Leroy-Sauter, 43 de ani; Olivier Mazotti, 38 de ani; Michel Raoult, 58 de ani ; Pascal Stemberg, 30 de ani, PE- Partidul Ecologist) si 19 raniti (din care 12 cu handicap definitiv), se siuncide (sarind de la etajul 4) pe 28 martie 2002, in timpul arestului sau la BC (Brigada Crimanala) al PP (Prefecturii de Politie) Paris.
Pierre Chanal, militar de cariera (in varsta de 56 de ani), medaliat cu stele de argint in Liban (in cadrul misiunii castilor albe franceze), fost Adjutant Sef (cel mai mare grad de subofiter in Armata) si Instructor in cadrul celui de-al 4-lea Regiment de Dragoni la Mourmelon (Departamentul Marne, regiunea administrativa Champagne-Ardenne, nordul Frantei), condamnat in 1988 la zece ani de detentie criminala pentru sechestrarea si violarea unui tanar de origine maghiara (Palázs Falvay) si presupusul asasin a trei dintre cei opt disparuti la Mourmelon le Grand (militarii :Patrick Dubois, Serge Havet, Manuel Carvalho, Pascal Sergent, Olivier Donner, Patrice Denis, Patrick Gache si turistul autostopist irlandez Trevor O’Keffee), se siuncide in a doua zi al procesului sau in fata Curtii Populare (cu Jurati) Marne la Reims (pentru a nu fi prezent la audiente).
Bolnav, pe 15 octombrie 2003 fiind internat la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar) Reims, acesta isi sectioneaza artera femurala cu o lama de ras.
Justitia franceza îi reproseaza intre 8-17 victime in perioada 1980-1988.
In 2011, Jurnalistul de Investigatie Eric Bellahouel publica o carte ″Disparutii de la Mourmelon, toutul nu a fost spus″, in care acesta atrage atentia asupra faptului ca acest dosar ar fi fost protejat de catre Statul Francez, motiv pentru care el este foarte lacunos si victima a unei grave disfunctiuni judiciare (in interesul inculpatului, evident !).
Yvan Keller (de origine alsaciana, in varsta de 46 de ani), un nomad sedentarizat (descris de vecinii sai ca ″sensibil″ si ″simpatic″, ″un tip bine″ dar considerat de catre Procurorul Republicii de Mulhouse Régis Delorme : ″criminalul secolului″), arestat pentru furt (fiind suspect pentru uciderea a mai multor zeci de femei in varsta, peste 100, din care 35 confirmate, din estul Frantei, Germania si Elvetia), s-a spanzurat cu sireturile bocancilor sai intr-o celula al TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) din Mulhouse, pe 22 septembrie 2006.
Inainte de a se sinucide, Keller a fost inculpat deja pentru cinci crime (asasinate) in Regiunea administrativa Alsacia: trei la Burnhaupt le Haut (Departamentul Haut Rhin) si doua in Departamentul Bas Rhin. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "In umbra vietii. Evadari spectaculoase datorita neglijentei sau laxismului personalului penitenciar, respectiv, autoritatile politienesti si judiciare": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/39242-in-umbra-vietii-partea-iv-evadari-spectaculoase-datorita-neglijentei-sau-laxismului-personalului-penitenciar-respectiv-al-autoritatilor-politienesti-sau-judiciare.html
NOTA AUTORULUI
In momentul derularii asasinatului lui Lamari, comanditat de catre Bouziane si executat de catre Égéa, “suprapopularea” carcerala incepe sa devina un fenomen de "masa" (adica, in majoritatea locurilor private de liberate ale Mediului Carceral francez), in mare parte datorita politicii severe adoptate de catre Nicolas Sarkozy (pe atunci Presedintele Frantei) pentru combaterea delincventei, precum si criminalitatii organizate !
Conform investigatilor noastre, atunci ar fi existat deja in Franta 62.843 de incarcerati (preveniti si condamnati, 69.760 astazi, in 2014) in cele 188 de inchisori franceze (Centre de Arest Preventiv, Centre de detentie, Inchisori de Maxima Siguranta, Centre de Retentie, de Semi-libertate, etc.) pentru o populatie carcerala de 52.246 de detinuti.
Pe 1 iunie 2008, deja 60.870 de detinuti au fost incarcerati conform celor declarate de catre Martine Joanin, responsabil regional OIP (Observatorul International al Inchisorilor), din care 17.691 preveniti si 43.179 condamnati, la care s-ar adauga si un numar de 1.679 aflati in semi-libertate si 2.306 in libertate, purtand "bratara electronica". (A se vedea pentru detalii si articolele autorului: "Libertatea sub sechestru electronic": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41220-libertatea-sub-sechestru-electronic.html; "Lungul drum al reinsertiunii sociale": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43074-lungul-drum-al-reinsertiunii-sociale.html)
Cresterile ar fi variat intre 0,3-0,7%, in principiu de la o luna la alta.
Numarul minorilor incarcerati ar creste cu cca 10% de la o luna la alta, trecand de la 712 la 784, ea reprezentand cca 1,3% din populatia penala.
Cei mai multi privati de libertate (incarcerati), in Franta, au fost inregistrati in 2004, pe vremea lui Sarko (Nicolas Sarkozy) in calitate de Ministru de Interne, cand in sistemul carceral francez populatia penala a atins un numar record de 63.652 !
Acest numar astazi se apropie de 70.000!
Conform unor studii efectuate de catre Profesorul parizian Pierre Tournier, cele mai solicitate sunt inchisorile in care sunt incarcerati prevenitii (in detentie provizorie !), in medie 135 pentru 100 de locuri.
Inchisorile mici, in general, depasesc 200% de suprapopulare, cum ar fi cele de la La Roche sur Yon (Vendée, 94 de detinuti pentru 40 de locuri), Béthune (409 pentru 180 de locuri), Lyon Perrache (794 pentru 350 de locuri), Le Mans (133 pentru 62 de locuri), Fontenay le Comte (82 pentru 39) sau Saint Denis (Insula Réunion, 248 pentru 123).
Conform unei surse guvernamentale, Sarko (Nicolas Sarkozy) ar fi facut Agentiei Reuters o declaratie, pe vremea presedentiei sale, in sensul ca ar ramane "fidel" precedesorilor sai in ceea ce priveste gratiile colective cu ocazia sarbatoririi zilei nationale a Frantei, 14 iulie, chiar daca inainte de alegeri si ulterior s-a opus acestora !
______________________________
[1] Inchisorile in Franta sont girate de catre AP (Administratia Penitenciarelor) ratasata Ministerului de Justitie din 1911. Ele sunt locuri private de libertate, avand ca rol, pe de o parte, protejarea societatii contra unor persoane cu comportament antisocial sau periculosi pentru societate, iar pe de alta parte, reinsertiunea in societa te ai celor care executa o pedeapsa privata de libertate. In inchisorile franceze exista doua tipuri de incarcerati : a) prevenitii, cei care asteapta sa fie judecati, al caror dosar fiind in instruire de catre un Judecator de Instructie (a se vedea si articolul autorului :"Sacalii": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html). Desi sunt « considerati » nevinovati de catre justitie pana la pronuntarea sentintei, judecarea lor in liberatate creaza probleme cum ar fi parasirea tarii, efectuarea de presiuni asupra martorilor, etc. ; b) condamnatiii, care au epuizat toate procedurile de recurs (apel, opozitie, casatie), astfel incat condamnarea lor de catre o jurisdictie a ramas definitiva. In Franta exista 194 de institutii carcerale din care 114 Maison d’Arrêt (Centre de arest preventiv, in care in afara de cei care sunt in asteptarea procesului, sunt cazati si condamnati la pedepse scurte de 1-2 ani), 60 de institutii penitenciare pentru condamnati, 13 Centre de Semi-Libertate, 6 institutii private de libertate pentru minori si un centru pentru pedepse « amenajate » (CPA). QHS - Cartier de Inalta Securitate, este un departament carceral al centrelor private de libertate (in special in Maison d’Arrêt-MA, dar si in, Centre de Detentie-CD, Centre Penitenciare-CP, etc.) dispunand de masuri de securitate intarite in raport cu celelalte departamente, rezrvate unor detinuti considerati periculosi de catre AP sau prezentand un risc ridicat de evadare.
[2] GN (Jandarmeria Nationala franceza) in Franta este o forta armata militara avand misiuni politienesti plasata sub tutela Ministerului de Interne din 1 ianuarie 2009, in urma « fuziunii » cu Politia Nationala. GN a fost creata in 1791 si este insarcinata cu mentinerea ordinii publice in zonele periurbane (zonele dintre aglomeratiile urbane, ariile metropolitane) spre deosebire de PN care are aceasta misiune in unitatile si sistemele urbane. Astfel, fiecare dintre cele doua corpuri armate au o zona de responsabilitate, notate corespunzator, cu ZGN pentru Jandarmeria Nationala si ZPN pentru Politia Nationala. Mentionam ca ZGN reprezinta cca 50% din populatia franceza si 95% din teritoriul national. GN asigura in principiu trei tipuri de misiuni : a) misiuni administrative (mentinerea ordinii publice, asistenta si ajutor, circulatie rutiera, politie administrativa); b) misiuni judiciare (cautarea infractorilor, anchete judiciare); misiuni militare (politie militara, misiuni exterioare) si are la origine un corp militar fondat in 1337 aflata sub comanda "contetabilului" (Sefului Armatei Regelui). In 1626, odata cu suprimarea acestuia, ea este dirijata de catre Maresalii Frantei. Sintagma Mareşal al Franţei desemnează o demnitate acordată de statul francez militarilor cu merite excepţionale. Această demnitate nu reprezintă gradul suprem în armata franceză, dar este rezervată exclusiv militarilor. De-a lungul istoriei, a mai existat şi variaţiunea „Mareşal al Imperiului” (fr. Maréchal d'Empire), folosită în perioada primului Imperiu şi a celui de-al doilea Imperiu, această variantă având în mare acelaşi sens cu cel de Mareşal al Franţei, cu excepţia că reprezenta o demnitate exclusiv civilă, acordată militarilor cu merite deosebite pe câmpul de luptă. Pe parcursul istoriei Franţei, 329 de persoane, printre care şi persoane care nu aveau naţionalitatea franceză, au primit această demnitate. În ultimii 50 de ani, bastonul de mareşal a fost acordat cu preponderenţă postum. Bastonul, semn distinctiv al mareşalului, îşi are originea în 1627, anul desfiinţării titlului deconetabil. Termenul este unul foarte vechi, provenind din perioada carolingiană, din cuvântul „marascahl”, din germana veche, desemnând grăjdarul regal. În regatul francez, acest sens se va păstra până în secolul al XV-lea, când mareşalul încetează să se mai ocupe efectiv de cai şi preia trăsăturile moderne ale demnităţii, devenind un comandant militar. În timpul lui Ludovic al XIV-lea, care a numit nu mai puţin de cincizeci de mareşali de-a lungul domniei sale, titlul de mareşal dobândeşte o formă definită, care va fi păstrată de toate regimurile ce îl vor acorda). Termenul de "Gendarmerie" vine de la "gens d’arme", adica oameni purtatori (oficial) de arma si care desemneaza la sarsitului Evului Mediu si la inceputul epocii moderne cavaleria grea. Insa este Legea din 16 februarie 1971 cea care marcheaza nasterea GN asa cum functioneaza astazi, in zilele noastre. Legea “28 Germinal anul IV” (din 17 aprile 1798) precizeaza ca: ”Corpul de Jandarmerie Nationala este o forta instituita pentru asigurarea ordinii si executia legilor in interiorul Republicii Franceze. Corpul de Armata fiind organizat in 25 de Jandarmerii, 50 de escadroane, 100 de Companii si 2000 de Brigade, cu urmatoarele misiuni: a) Politie Administrativa (supravegherea generala a teritoriului national, lupta contra vagabondajului, misiuni de asistenta, escortare de convoaie, mentinerea ordinii publice prin piete, targuri, sarbatori si diverse reuniuni populare) ; b) misiuni de Politie Judiciara (constatarea crimelor si delictelor, intocmirea proceselor verbale, consemnarea plangerilor si a marturiilor, arestarea criminalilor). Purificata in timpul "restaurarii" (perioada din istoria Frantei cuprinsa intre caderea Primului Imperiu pe 6 aprilie 1814 si "Revolutia celor trei (zile) glorioase" din 27-29 iulie 1830), ea este reorganizata printr-o ordonanta din 29 octombrie 1820. Incepand din 1835, efectivul ei creste, astfel incat Legea din 1850 fixeaza obiectivul : « o brigada pe canton » (cea mai mica subdiviziune a unui departament-judet), iar in 1851 GN numara deja 16.500 de militari (din care 11.800 nde calareti) grupati in 3000 de brigade. La Paris, Garda Municipala (fosta Jandarmerie Regala, respectiv, Jandarmerie Imperiala, inainte) a fost transformata in Garda Republicana in 1849, ea fiind reorganizata prin decretul din 1 martie 1854. La sfarsitul celui de-al doilea Imperiu, GN era compusa din GD (Jandarmerii Departamentale-Judetene), un numar de 19.500 de jandarmi repartizati in 3.600 de Brigade si 25 de Legiuni. Odata cu instaurarea celei de-a a treia Republici franceze (a se vedea si [6]), datorita noilor probleme cu care se confrunta Franta, ea este din nou reorganizata printr-un decrat din 20 mai 1903. In timpul invaziei, in 1940 (dar si ulterior pana in 1944), GN (care dispuinea pe atunci de cca 54.000 de militari, din care cca 12.000 vor adera la « Rezistenta franceza ») va lupta ca forta armata militara contra invadatorilor nazisti (Regimul de la Vichy), cazand victime al celui de-al Doilea Razboi Mondial, intre 1.300-1.600 de oameni. Dupa razboi, ea intra in subordinea Ministerului Apararii Nationale, devenind din ce in ce mai independenta de celelalte forte armate ale FAF. Incepand din 1984, GN intervine intr-o serie de conflicte armate din strainatate, in: Liban, Algeria, Kosovo, Ruanda, Bosnia-Hertegovina, Haiti, Republica Democratica Congo, Palestina, Macedonia, Tailanda (pe 26 decembrie 2004, identificarea victimelor dupa Tsunami), Afganistan, etc. GN are este un corp armat de militari activi si rezrvisti, sispunand de urmatoarele servicii : DGDN (Directia Generala a Jandarmeriei Nationale); IGGN (Inspectia Generala a Jandarmeriei Nationale); FTGD (Formatiuni Teritoriale constituand Jandarmeriile Departamentale-Judetene); GM (Jandarmeria Mobila); GR (Garda Republicana); OAS (Organisme de Administratie si de Sprijin); OFP (Organisme de Pregatire al Personalului) ; GIGN (Grupul de Interventie de Elita a Jandarmeriei Nationale). A se vedea si articolul autorului: "Legitima aparare sau Executie ?": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html); PM (Politie Militara) ; RO (Rezrva Operationala, formata din rezervisti); Filierele de specializare ale Jandarmeriei sunt urmatoarele : GM (Jandarmeria Maritima); GAIR (Jandarmeria Aerului); GTA (Jandarmeria Transportului Aerian); GA (Jandarmeria Armamentului); GSAN (Jandarmeria Securitatii. Organismele de pregatire al personalului aflate sub autoritatea CEGN (Comandamentul Scolilor Jandarmeriei Nationale) creat pe 18 iulie 1959, cu sediul la Rochefort (Charente-Maritime, Regiunea Poitou-Charentes), care organizeaza controlul instructiei (initiale, continue si specifice) al intregului personal al GN la EOGN (Scoala de Ofiteri al Jandarmeriei Nationale) de la Melun, EG (Scoala de Jandarmerie), care formeaza subofiteri si elevi GAV (Jandarmi Adjuncti Voluntari) la Châteaulin, Chaumont, Montluçon, Tulle si Rochefort si CNF-CSTAGN (Centrul National de Pregatire al Corpului de Sprijin Tehnic si Administrativ al GN) la Rochefort. In urma deciziei Ministerului de Interne patru scoli ale GN au incetat activitatile incepand cu 1 septembrie 2009. GN dispune si de un Institut de Cercetari Criminale (IRCGN) la Rosny sous Bois (Seine Saint Denis, regiunea urbana pariziana), avand in subordine UGIVC (Unitatea de Jandarmerie de Identificare a Victimelor Catastrofelor), membra a UNIVC (Unitateta Nationala de Identificare a Victimelor catastrofelor. Efectivul total al GN in 2008, inainte de debutul crizei economice mondiale era de : 105.021 de oameni. GN are ca angajati, atat personal militar cat si civil. Prima categorie se divide in : personal activ si rezervisti, din care 6450 ofiteri si 74.063 subofiteri de jandarmerie, iar 239 de ofiteri si 4038 de suofiteri apartinand CTA (Corpului Tehnic si Administrativ) ; 25 Ofiteri de Armata; 14.391 jandarmi aspirati voluntari (GAV) ; 40.000 de rezervisti (la sfarsitul acestui an, 2010, 25.000 de barbati si femei au semnat un angajament ESR-Angajament pentru a servi ca jandarmi in corpul rezervistilor, din care 3.500 in GM-Jandarmeria Mobila) ; 1928 de salariati civili, repartizati in : functionar si muncitori ai Statului, angajati permanenti, respectiv, contractuali cu statut sezonier. In alte structuri si organisme ale Ministerului Apararii Nationale erau afectati : 294 de ofiteri si 2.712 subofiteri, jandarmi ; 7 ofiteri si 319 suopfiteri angajati al Corpului Tehnic si 581 GAV. GN fiind o forta armata militara, gradele pe care le are in structura sa sunt definite de catre Art. L4131-1 din Codul Apararii Nationale. GN franceza este membru-fondator a FIEP in 1994, cu Armata Carabinierilor Italieni si cu Garda Civila Spaniola, o Asociatie Euro-Mediteraniana regrupand jandarmii si fortele similare din Franta, Italia, Spania. Ulterior, au aderat la aceasta asociatie si Portugalia cu Garda Civila portugheza in 1996, Olanda cu Politia Regala cu statut militar si Marocul cu Jandarmeria Regala Marocana in 1999, respectiv, Jandarmeria Romanana in 2002. Cele mai utilizate arme ale jandarmilor sunt: FA-MAS, PAMAS G1, Heckler & Koch MP5 (GIGN), Heckler &Koch UMP9, Sig-Sauer SP 2002, MAC model 1950 si Manurhin MR-73. Cele mai utilizate vehicule de catre GN sunt: Citroën C4, C8, Berlingo; Renault Master II, Trafic II, Clio II, Cangoo II, Mégane II, Laguna Break, Scénic II. Iveco Daily; Ford Focus, Galaxy; Land Rover; Peugeot 206, 306, Partner. Utilitare: Peugeot Jumper, Jumpy, Boxer, Ford Tranzit, Mercedes Vito. Motociclete: BMV-R1150 RT, Yamaha FJR-1300. Gradele in cadrul GN sunt urmatoarele: Gradati: Jandarm Adj. cl a 2-a, J Adj. Cl. 1,Brigadier, Brigadier Sef, Intendent (Maréchal des Logis); Subofiteri: Elev – Subofiter, Jandarm sub contract, Jandarm de cariera, Intendent Sef (Maréchal des Logis Sef), Adjutant, Major; Ofiteri subalterni (inferiori): Ele – Ofiter, Aspirant, Sublocotenent, Locotenent, Capitan; Ofiteri Superiori: Comandant (Maior), Locotenent – Colonel, Colonel. Ofiteri – Generali: General de Brigada, General de Divizie, General de Corp de Armata, General de Armata. Numarul Jandarmilor ucisi la datorie este mai mic decat al politistilor, iar rata sinuciderilor in GN deasemenea, insa depaseste media nationala franceza.
[3]Are competenta teriroriala la Paris „intra-muros” (75), precum si in cele trei departamente (judete) periferice („extra-muros”), aria metropolitana pariziana ”Coroana mica”: Hauts-de-Seine (92), Seine-Saint-Denis (93) si Val-de-Marne (94). Pe plan juridic este insarcinata cu lupta impotriva criminalitatii si a delincventei organizate sau specialiazite, dispunand de Politia Stiintifico-Tehnica, precum si de Politia Identitatii Judiciare. Ea este compusa din mai multe structuri: Statul Major al DRPJ, Sub-Directia brigadelor centrale (BC-Brigada Criminala, BRI-Brigada de Cautare si de Interventie, BDS-Brigada de Stupefiante, BRB-Brigada de Reprimare a Banditismului, BPM-Brigada de Protectie a Minorilor, BRP-Brigada de Reprimare a Proxenetismului); Sub-Directia afacerilor economice si financiare (BF-Brigada Financiara, BRDI-Brigada de Reprimare a Delincventei Inteligente, BFMP-Brigada Fraudelor Mijloacelor de Plata, BRDE-Brigada de Reprimare a Delincventei Economice, BRDEP-Brigada de Reprimare a Delincventei contra Persoanei, BEFTI-Brigada de Ancheta a Fraudelor IT, BRIF-Brigada de Cautare si de Investigatii Financiare); Sub-Directia serviciilor teritoriale care regrupeaza trei Districte de Politie Judiciara (DPJ) la Paris (75) si trei servicii departamentale (judetene) de Politie Judiciara in „Coroana mica”: n°1 DPJ (Paris, sectoarele 1-4, 8-9, 16-17, Centrul si Vestul Parisului), n°2 DPJ (Paris, sectoarele 10-12, 18-20, Nordul si Estul Parisului), n°3 DPJ (Paris, sectoarele: 5-7, 13-15, Sudul Parisului), SDPJ Haute Seine (92), SDPJ Seine Saint Denis (93) si SDPJ Val de Marne (94), precum si cele 4 GIR (Grupuri de Interventie Regionale): Paris (75), Hauts Seine (92), Seine Saint Denis (93) si Val de Marne (94); Sub-Directia de sprijin a investigatiilor care cuprinde: ST-Serviciile Transversale (Gestiunea Personalului si a Mijloacelor), SRIJ-Serviciul Regional de Identitate Judiciara si SEDJ-Serviciul de Executie a Deciziilor de Justitie. Ca urmare a fuziunii a RG (Informatiile Generale) si DST (Directia Supravegherii Teritoriului), DCPJ are competenta teritoriala in toata Franta (A se vedea si articolul autorului: ”Edvige si Cristina o baza de date al spatiului DCRI”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html), mai putin Paris si "Coroana mica », care depind de PP-Prefectura de Politie (DPJ). Pe plan juridic, printr-o ordonata din 8 august 2009 ea este insarcinata pe plan national (si teritorial), sa conduca si sa coordoneze investigatiile si anchetele. DCPJ, dirijat de catre un Director Central asistat de un Adjunct, compus din servicii nationale, specializate si teritoriale, se ocupa de lupta contra: infractiunilor comise impotriva persoanelor si bunurilor; disparitia surprinzatoare a persoanelor fizice; reprimarii traficului de arme, explozive si materiale sensibile; cautarii persoanelor date in urmarire generala; escrocheriile internationale; proxenetismului; traficului de bunuri culturale; traficului de vehicule furate si de documente administrative; terorismului; traficului de stupefiante; spalarii banilor; infractiunilor in dreptul afacerilor; falsificarii banilor, precum si a cyber-criminalitatii sau fraudelor cu cardurile de credit. DCJP dispune de trei unitati centrale: EM-Statul Major; UPO-Unitatea de Proiecte Operationale si SCCJ-Serviciul Central de Curse si Jocuri, precum si de patru Sub-Directii: SDLCODF-Sub-Directia de Lupta contra Criminalitatii Organizate si a Delincventei Financiare, impartita in trei diviziuni: DAC-Diviziunea de Analiza si Coordonare; DLO-Diviziunea de Logistica Operationala; DNIF-Diviziunea Nationala de Investigatii Financiare, fiecare dintre ele posedand opt oficii centrale cu brigazile lor specializate: BRIFN, BRIN sau BNRBT (Brigada Nationala de Reprimare a Banditismului si a Traficcului) si grupele specializate: OCLCO-Oficiul Central de Lupta contra Crimei Organizate, fostul OCRB-Oficiul Central de Reprimare a Banditismului; OCRTEH-Oficiul Central de Reprimare al Exploatarii Fiintei Umane; OCBC-Oficiul Central de Reprimare a Traficului de Bunuri Culturale; OCRTIS-Oficiul Central de Reprimare a Traficului Ilicit de Stupefiante; OCRGDF-Oficiul Central de Reprimare a Marii Delincvente Financiare; OCLCTIC-Oficiul Central de Lupta contra Criminalitatii legata de IT si de Comunicatii; OCRFM-Oficiul Central pentru Reprimarea Falsificarii Banilor; OCRVP-Oficiul Central al Reprimarii Violentei contra Persoanelor Fizice; BNEE-Brigada Nationala de Ancheta Economica; SIAT-Serviciul International de Asistenta Tehnica; Sub-Directia Antiterorista (SDAT); Sub-Directia Politiei Tehnice si Stiintifice (SDPTS) si Sub-Directia Resurselor, al Evaluarii si Strategiei (DRES). DCPJ dispune si de dousprezece directii teritoriale:DRPJ Paris (PP): Paris (75), Haute Seine (92), Seine Saint Denis (93), Val de Marne (94); DRJP Ajaccio-Bastia (2A-2B); DRJP Versailles (78); DIJP (Directia Interregionala de Politie Judiciara): Antilele-Guyana franceza; Bordeaux (SRPJ Bordeaux si Toulouse); Dijon; Lille; Lyon (SRPJ Lyon si Clermont Ferrand); Marsilia (SRPJ Marsilia si Montpellier); Orléans (SRPJ Orléans si Limoges); Rennes (SRPJ Rennes, Angers si Rouen); Strasbourg (SRPJ Strasbourg, Nancy si Reims). DIPJ-urile dispun de 31 de „antene”: PJ Nisa al DIPJ Marsilia, PJ Metz al DIPJ Strasbourg, etc.
Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/istoria-unui-asasinat-in-interior.html
Articolul (tiparit) in Ziarul Necenzurat