În slăbiciunea ispitelor, pe care toți o avem, harul lui Isus ne ajută să nu ne ascundem de Domnul ci să cerem iertare, pentru a ne ridica și a merge mai departe. Astfel a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri, 10 februarie 2017, în capela de la Casa „Sfânta Marta”, reflectând asupra diavolului care îi ispitește atât pe Adam și Eva, cât și pe Isus. Însă, a amintit pontiful, cu diavolul nu se dialoghează, deoarece se ajunge la păcat și la decădere.
Sfântul Părinte a observat că ispitele ne pot face să ne ascundem de Isus, rămânând cu „vina” noastră, cu „păcatul” nostru, cu „decăderea” noastră. Plecând de la prima lectură a zilei, din Cartea Facerii, episcopul Romei s-a oprit asupra ispitirii primilor oameni, Adam și Eva, apoi asupra ispitirii lui Isus în deșert.

– Ia te uită! Popa merge cu Mercedesul. Bine o mai duc popii ăştia! Prostesc lumea, se distrează noaptea prin karaoke, umblă cu Mercedesuri! Da’ la biserică vorbesc de sărăcie, de neiubirea de arginţi! Făţarnicii!
Nu o singură dată am auzit asemenea cuvinte. Poate, într-o oarecare măsură, sunt justificate. Dar, am să vă spun o istorie…
Părintele despre care vreau să vă povestesc are două case, are Mercedes, şi uşor poate deveni centrul atenţiei şi bârfei de genul celei arătate mai sus. Dar…
S-a căsătorit când avea 19 ani, din dragoste pură ca lacrima. Erau ambii studenţi în anul trei la Facultatea de Limbi Străine. Când s-a născut fiica mai mare erau deja în anul patru.

 Papa Francisc a atras atenția cu privire la „victimele ascunse” ale capitalismului, la idolatria banului și la falsa filantropie, spunându-le sâmbătă unor oameni de afaceri că trebuie să acționeze pentru a schimba un sistem care produce victime, și nu doar să ajute oamenii când sunt deja în situații dificile. „Un întreprinzător care este numai un samaritean milostiv face jumătate din datoria sa: îngrijește victimele de astăzi, dar nu le reduce pe cele de mâine”, le-a spus el participanților la proiectul „Economia de comuniune” al Mișcării Focolarelor, în 4 februarie 2017.
„Primul dar al întreprinzătorului este propria persoană: banul vostru, deși important, este prea puțin”, a spus Papa.

Toţi cei care am terminat şcoală românească ştim măcar o singură poezie de Mihai Eminescu. De când Ziua Culturii Române este ziua de naştere a lui Eminescu, 15 ianuarie, vorbim mai mult la fiecare început de an despre poetul nepereche al românilor şi ne amintim de cele învăţate în anii noştri de studii. Cunosc copii din şcolile noastre care când îi întrebi care este poetul lor preferat răspund automat: Eminescu. Dar dacă-i întrebi de ce, habar nu mai au ce să spună. Ştiu doar că Eminescu a scris poezii care trebuie să le înveţe pe de rost, pentru că este obligatoriu, altfel vor avea notă proastă la literatură. Că Eminescu scria poezii despre dragoste, despre codru verde şi despre floare albastră, şi că a fost un poet melancolic care tot timpul era îndrăgostit. Cam atâta ştiu copiii de la şcolile noastre româneşti din Ungaria. Dar că l-ar fi inspirat pe careva ca şi el să scrie poezie nu am auzit niciodată...

Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș. Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, prea desfrânați, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.

Du duminica de azi, numită a Vameșului și a Fariseului, începem pregătirea duhovnicească pentru luminatul praznic al Învierii Domnului.

„Mesajul meu scurt, clar și cuprinzător, este către autoritățile române. Mă bucur că Bucureștiul începe să capteze două lucruri extrem de importante. Bucureștiul are trei legende și merită să vii la legende. Națiunile care nu au legende mor de frig, spunea un francez recent, acum câteva săptămâni. Legendele acestea se cheamă Basarabia, nordul Bucovinei și Maramureșul istoric. Aceste trei mituri au o valoare inestimabilă fiindcă sunt productive. Ceea ce produc aceste trei mituri este regenerarea României. Dacă Bucureștiul nu va înțelege lucrul ăsta, înseamnă că nu vom putea trece bariera care este în fața noastră, ce înseamnă sec. XXI și încercările prin care trecem acum, în prezent", a declarat Mircea Druc, relatează InfoPrut preluat de Romanian Global News.

Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.
Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.
Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând:
Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?
Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se.

În vremea aceea a venit Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului. Și, iată, o femeie cananeeancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chi­nuită de diavol. Iisus însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și, apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este cre­dința ta; fie ție după cum voiești! Și s-a tămă­duit fiica ei din ceasul acela.

Acum ştim în ce stă agăţată harta ţării. Trecem prin dreptul lui poate de mai multe ori într-o zi. Semeţ, ne priveşte de la înălţimea celor 4m pe care estimez că-i are. Un cui mare pe un soclu mic. Mic, dar cu un text isteţ.
Nu cred să fie vreun sighetean care într-o discuţie cu altcineva mai din interiorul ţării să nu fi auzit din partea partenerului de dialog expresia „acolo unde se pune harta-n cui”. Constatare uneori răutăcioasă (legată de distanţa faţă de alte puncte de interes ale patriei), alteori compătimitoare, din acelaşi motiv.
Toţi nemaramureşenii se sperie când aud că trenul de la Sighet la Bucureşti face 14 ore. Sunt 600 de Km, deci nu distanţa-i problema. Dar nu infrastructura feroviară e punctul de luat în seamă în articolul de faţă, drept pentru care mă opresc aici.

Să fii sluga cuiva, în România de azi, este o normalitate. Cu cât stăpânul este mai puternic (în partid, administrație sau companie), cu atât sluga trăiește mai bine. Uitați-vă la slugile din audiovizual!
Membrii Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) sunt slugile oamenilor de partid care i-au trimis în aceste funcții. Este de ajuns să subliniem lipsa de reacție a CNA față de prestațiile jurnalistice de la România TV. Mai mult, în ultimii ani, membrii CNA au închis ochii la minciunile, manipulările și toxinele generate de Antena 3 și România TV, televiziunile cu cele mai mari audiențe de pe nișa știrilor TV. (Slugile care își fac treaba bine au audiențele meritate din partea slugilor care îngroașă aceste audiențe.)
Degradarea în care a ajuns piața TV din România se datorează, în primul rând, slugilor care s-au perindat de-a lungul timpului la CNA.