Anul 2020 este an bisect, cu 366 zile, luna februarie având 29 zile. Din patru în patru ani este nevoie ca lunii februarie să-i fie adăugată o zi.
29 februarie este ziua cu cele mai puține aniversări. Aproape 13.000 de români sunt nevoiți să își serbeze ziua doar din patru în patru ani.
Când nu sunt ani bisecți, în unele țări se consideră că persoana respectivă împlinește vârsta la 28 februarie, în alte țări - la 1 martie.
Printre cele mai cunoscute personalităţi aniversate la 29 februarie se numără patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I, cântăreţul Khaled, cunoscut mai ales pentru piesele „Aicha” şi „C'est la vie”, precum şi rapperul nord-american Ja Rule.
O altă statistică arată că luna februarie dintr-un an bisect este mai ieftină pentru angajatori cu 3,57%. Organizaţiile beneficiază de o zi muncită în plus de faţă de lunile februarie din ceilalţi ani. Nu este cazul în 2020, când 29 februarie cade într-o zi de sâmbătă.
Ziua Burlacului. Tradiții de 29 februarie
În unele țări, 29 februarie este Ziua Burlacului. Este ziua când o femeie îl poate cere în căsătorie pe un bărbat. Dacă acesta refuză, atunci e obligat să-i dea femeii bani sau să-i cumpere o rochie.

 Mai țineți minte când vă vorbeam de ultramediocrul Ioan Moldovan, cel care a luptat vehement pentru combaterea celor care au tras semnale de alarmă cu privire la neregulile din lumea literară (vezi cazul denigrării excepționalului critic Ion Simuț) și a premiat scriitori cu influență din cercurile favorizate, aplicându-se principiul reciprocității? Cel care a fost un model excepțional pentru cei de la București, slujindu-le ca un adevărat locotenent? Cel care a fost nominalizat la premiile Mihai Eminescu absolut nemeritat, în timp ce poeți cu zece clase peste el nici măcar nu au fost reținuți pe lista nominalizărilor, chiar dacă au fost propuși? Cel care a fost aspru criticat de Virgil Podoabă pentru neregulile de la Familia, despre felul cum circulă banii, despre costuri, încasări, despre munca directorului în comparație cu munca redactorilor? (vezi cotidianul Crișana, 18 iunie 2019) Cel care a trucat concursul pentru reangajarea redactorului-șef, Traian Ștef, la revista Familia? (vezi ziarul Bihoreanul, 22 iulie 2019) Cel care, dacă nu ar fi avut funcția pe care o are la Familia, ar fi fost un mare anonim al literaturii române?

    Populismul nu-i de azi sau de ieri, căci nu numai că istoria înregistrează formele specifice ale acestuia în trecutul și în prezentul tuturor popoarelor (la români, de pildă, în pas cu vremurile politico-ideologice, s-a trecut de la moderatul populism interbelic la monstruoasa formă   constructivistă  din perioada bolșevică și apoi la cea destructivistă, în formă continuată, de după Decembriadă), dar el va rezista, ba chiar va demonstra nebănuite resurse adaptative, atâta timp cât alegătorii de pretutindeni vor tolera sforăriile jocului politic demonocratic cu victoria cantității votului la grămadă în dauna calității aleșilor, iar grosul românilor se va mulțumi cu firimiturile azvârlite de jigodiile cârmuitoare ale postdecembrismului otova și, aidoma viermelui din hrean, se va simți ca-n sânul lui Avraam în originala democrație iliesciană.
    Dar, pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare, haide să intrăm nițel în încețoșata istorie a celor trei decenii postdecembriste. Mai întâi că – potrivit dezvăluirilor făcute de colonelul în rezervă Filip Teodorescu, fostul locțiitor al șefului contraspionajului ceaușist, la „Nașul” Radu Moraru – serviciile secrete românești știau încă din octombrie 1989 că Nicolae Ceaușescu va fi executat în luna decembrie. Sigur, nici măcar generalul Iulian Vlad n-a îndrăznit să-i amintească președintelui „muribund” de așa ceva...

Ce spunea Klaus Iohannis în campania pentru al doilea cincinal neconvingător la Cotroceni? Că România va cunoaște normalitatea doar atunci când Partidul Social Democrat (PSD) nu numai că n-o să mai fie la guvernare, dar chiar va dispărea de pe eșichierul politic în urma loviturilor aplicate „cu parul” de liberalii orbanieni și de aliații lor conjuncturali (useriștii ofticați, pemepiștii resemnați, aldiștii delabrați).
    Ei bine, toate astea s-au făcut „păs cu păs” în favoarea democrației iohanniene și în defavoarea grosului românilor (câștigarea europarlamentarelor de către liberali, prelungirea contractului de chiriaș la Cotroceni cu încă cinci ani pentru prezidentul lucrului lamentabil făcut în primul mandat, demolarea prin moțiune de cenzură a Cabinetului Dăncilă și preluarea  Executivului de niște liberali doar cu numele), dar mult promisa normalitate pentru țară și omul de rând încă n-a apărut.
Sau – mai știi? – pesemne că asta înțeleg prin normalitatea de pe aceste meleaguri  președintele reales (cu peste 60% din jumătatea românilor prezenți la urne, ceea ce înseamnă taman 30% din totalul românilor cu drept de vot) și tovarășii săi: ca disponibilizările, prin înlăturarea adversarilor politici din posturile decizionale și prin comasarea ministerelor, să întărească spusa „Pleacă ai lor, vin ai noștri”, chit că cei mai mulți dintre noii înscăunați se ridică deasupra predecesorilor doar prin oribilul lor fripturism;

Motto:
Prin egoism și înarmare,
în lume pacea șanse n-are...

    Cât de ușor este să vorbești și să faci ceea ce fac cei mai mulți dintre preoți (bunăoară, să fii ipocrit, zgârcit și să aduni averi pe care le mănâncă moliile și le fură hoții), dar cât de greu este să faci ceea ce l-a îndemnat Mântuitorul pe tânărul bogat: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă” (Matei 19/21). Întrucât tânărul , „pentru că avea multe avuții”, a plecat foarte întristat, Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu” (Matei 19/24).
    Prin urmare, dacă este atât de greu în cazul unui individ „plin de bani, cu vâlfă mare”, vorba lui G. Coșbuc, pentru o societate putredă în plan moral-spiritual din pricina belșugului material în care se bălăcește și se sufocă (precum întregul Apus, mai cu seamă nord-americanii), practic este o blasfemie să viseze la așa ceva. Dar, oare (evident, cu anumite excepții), îmbuibații ăștia găunoși și cei asemeni lor de pe întregul Pământ, căci pragmatismul face din ce în ce mai mulți bogați săraci lăuntric, mai sunt în stare să mediteze la fragila condiție umană și la propria lor mântuire, când lamentabilul lor efort zilnic vizează doar vremelnicia întruchipată în belșug material (purcoaie de bani, case fățoase, mașini bengoase), putere trecătoare, plăcere degradantă și faimă îndoielnică?!...

„Împotriva prostiei, Dumnezeu însuşi este neputincios.”. (Proverb evreiesc).
 „În politică, prostia nu e un handicap”. (Napoleon Bonaparte).

Dezbaterile cu privire la modalitatea de alegere a primarilor (și nu numai a acestora), într-un tur de scrutin sau în două, se poartă de 30 de ani.
Se disting două tabere: tabăra „A” cu politicienii care susțin alegerea primarilor într-un singur tur, și  tabăra „B” cu politicienii care susțin alegerea primarilor în două tururi.
Printre argumentele contra alegerii primarilor într-un singur tur se remarcă și cel conform căruia alegerea într-un singur tur ridică probleme de reprezentativitate în sensul că un primar ales într-un singur tur cu mai puțin de jumătate din voturile exprimate are mai puțină legitimitate în comunitate decât un primar care a câștigat o majoritate a voturilor în turul doi.
Altfel exprimat, un primar ales într-un singur tur cu, spre exemplu, 40% din voturile exprimate are mai puțină legitimitate în comunitate decât un primar care a câștigat cu 52% din voturile exprimate în turul doi.
Un asemenea raţionament este greşit, atât din punct de vedere al realităţilor practice, cât și logicii matematice, aşa după cum rezultă și din următorul exemplu, care exprimă numeroasele cazuri care au avut loc cu ocazia alegerilor în două tururi de scrutin, indiferent pentru ce au fost organizate acestea.

Ceea ce ar fi trebuit să fie Gala Sportului Maramureșean, s-a transformat în „Gala VOLUNTARILOR și sportivilor Maramureșeni”!, organizată de o instituție care se numește (fără voia lor) Direcția Județeană pentru SPORT și Tineret Maramureș. La evenimentul organizat în sala mare a Teatrului Dramatic  din Baia Mare au participat doar o parte a sportivilor care au reprezentat cu cinste Maramureșul și Baia Mare pe plan național și internațional, așa-zisa Gală având doar 3 (trei!!!!) secțiuni dedicate sportului din Maramureș, ca și cum acesta nici măcar nu ar exista pe aceste plaiuri încarcate de performanțele sportivilor din anii de glorie, când Maramureșul era supranumit a doua capitală a sportului românesc!
De unde sport în Maramureș, când cei care păstoresc destinele sportului județean, distinșii reprezentanți ai Guvernului în teritoriu pe domeniul sportului, au hotărât că este mai important ca voluntariatul să ia fața SPORTULUI, după cum zice chiar denumirea mărețului eveniment? Ce-i drept am văzut foarte mult tineret la Gală destoinici voluntari ai numeroaselor ONG-uri apărute peste noapte ca ciupercile. Nu e vorba că nu ar fi nevoie de voluntari și de activitatea lor demnă de laudă, dar mi se pare cel puțin deplasat să omiți la un așa eveniment o serie de sportivi și cluburi sportive care au adus glorie Maramureșului.

O caracteristica a Europei din secolului 21 e spiritul de reconciliere. Un accent usor vizibila a istoriografiei romanesti din trecut si pina in ziua de azi e atitudinea beligeranta si negativista in felul in care e vazut poporul maghiar. Scriitorul american de origine evreiasca Robert Kaplan relateaza in cartea "Balkan Ghosts" o parte din conversatiile avute la Cluj cu intelectuali romani si reda opinia  romanesca despre relatiile romano-maghiare in care acesti intelectuali afirmau:"ungurii sunt sovini". Atitudinea negativista e alimentata la toate clasele sociale romanesti de interpretari ale istoriei in care se trag concluzii eronate cum ar fi: romanii au fost iobagi crunt expoatati de aristocratia maghiara pentru ca erau romani. Acest aspect i se da un caracter eronat de subjugare nationala fara sa se aminteasca  ca iobagul maghiar avea parte de exact acelas tratament ca obligatii fata de curtea nobiliara de care apartinea. Pina in secolul 19 conceptul de natiune avea o alta conotatie. Actul de unire politica a "Trei natiuni" din Transilvania (Maghiari-Secui-Germani) nu avea de-a face cu nationalitaea in termeni in care e definita azi ci cu conceptul de a fi parte din nobilime. Deci actul de unire a celor trei natiuni transilvane are actul de unitate a nobilimii din cele trei grupuri in a-si apara interesele.

O tema favorita romaneasca in a prezenta pozitia romanilor in Transilvania pare inspirata din gindirea politico-filozofica a lui JJ Rousseau pe tema "bunului si nobilului salbatic". Romanul din Transilvania a fost fiinta nevinovata si simpla pe care maghiarii au tratat-o cu cruzime, de aceea publicitatea si cultul lui Horea,Closca si Crisan sau Avram Iancu si retorica anti-maghiara din unele cintece populare romanesti. Aproape orice roman cunoaste crimele comise de armata maghiara ca represalii in Ardealul de Nord in localitatile Ip si Trasnea (243 de morti) ca exemple de intoleranta a maghiarilor, uitindu-se ca in acelas timp armata romana la Odesa a masacrat mii de civili nevinovati ca represalii, au fost omoriti circa 25000 de civili.
 
Este maghiarul mai bun sau mai rau decit romanul? Este un om european nici mai bun nici mai rau decit un roman european insa o diferenta e produsa de cultura la care au fost expusi cei doi. Maghiari fiind in sfera de influenta a Catolicismului au fost conectati la Universitatile din Vest si la cultura scrisa in limba latina, pina in secolul 18 orice maghiar care se considera educat putea vorbi si scrie in latina. In acest sistem al Catolicismului maghiari au dezvoltat dupa modelul occidental un regat cu aristocratie, castele, institutii culturale care a devenit o mare putere politica in evul mediu. In schimb noi romanii am fost ancorati se pare prin intermediul imperiului bulgar dupa anul 885 in Ortodoxie care a fost parte din nesansa noastra ca natiune. Iata ce scrie istoricul roman Xenopol:"Inriurirea bisericii bulgaresti asupra mintii si dezvoltarii poporului roman, care tinu aproape opt veacuri ,fu din cele mai daunatoare.....La noi slavismul,timpit,orb,si lipsit de orice idee,apasa ca un munte asupra cugetului poporului roman,fara sa-i aduca nici un folos, ingrosind mereu intunerecul care-i cuprinse mintile"
Acelasi concluzii sunt in scrierile filozofului roman Horia Patapievici in volumul "Cerul vazut prin lentila" pg.117:"Oricum am caracteriza dogmatic sau cultural deosebirile dintre catolicism si ortodoxie, eu sunt interesat numai de consecintele lor istorice. Ungurii au avut un Ev Mediu feudal glorios, noi nu;castele,cetati,orase intarite,regalitate impetuoasa,nobili,influenta administrativa si demnitate politica-au avut ungurii;noi ortodocsii,am preferat sa raminem in imprecizia si sub tutela ruralitatii...Unde la noi a fost sfiala si surdina,la unguri a fost aroganta si expansiune...Din spiritul monumental si glorios al Romei,ungurii care nu sunt latini,au mostenit mai mult decit noi,care suntem. Atunci la intemeiere ,ungurii au ales catolicism,regalitate,civilizatie urbana,feudalism;noi,cu un geniu specific,am ales ortodoxie,voevodat,civilizatie sateasca,devalmasie.Incepind din acel moment istoriile noastre au fost diferite. Astazi cind serviciile culturale romanesti vor sa recomande Romania,turistic,potentialilor vizitatori,ofac in spiritul fara de moarte al acestui "geniu" specific:"La Roumanie,pays du folklore authentique".Nimic mai mult."
 
Ce datoram maghiarilor

-Aducerea colonistilor germani (sasii) in sud-estul Transilvanie in cursul secolui 12 de catre regii Ungarie. Scopul colonizarii a fost eficienta economica si protectia granitei Transilvaniei fata de navalirile barbare. Populatia germana a fost un scut militar pentru ardeleni si model de inspiratie. Germanii din Brasov inspirati de Reforma tiparesc in sec 15 carti in limba romana. Si astazi ,chiar daca minoritatea germana a disparut aproape complect din Ardeal (nu din vina ungurilor), ca romani beneficiem de monumentele istorice care le-au lasat in urma,cetati bisericii fortificate care aduc sute de mii de turisti.
 
-Sub conducerea maghiarilor Transilvania ca stat independent a devenit in secolul 16 tara cea mai mare libertate religioasa din Europa prin actul istoric din 1568 denumit "Proclamatia dela Turda" prin care sa proclamat libertate religioasa. Ortodoxia ca religie era "tolerata" asta insemna ca nu avea privilegii dar nimeni nu era impieticat sa se inchine in bisericile de rit ortodox, nu a existat o politica de exterminare a populatiei si de darimare a locaselor de cult a celor de alta credinta cul se intimpla in acelas timp in Occident. "Transylvania was the first nation in the world......to pass laws protecting religious freedom so that within her borders no man thereafther  should be persecuted for his religious opinions. This was in 1568, and was in sharp contrast to the laws and customs of the rest of Europe" Louis C. Cornish-"Transylvania the land beyond the forest" pag.12
 
-Printre primele scoli in care tinerii romani sunt motivati sa invete sa scrie si sa citeasca in romaneste in loc de slavona. Principesa maghiara Susana Lorantffy a avut in proiect infiintarea unui institut de invatamint in limba romana "pentru marirea lui D-zeu si pentru inaltarea natiei valahe"-Istoria bisericii din Transilvania de Stefan. Metes pag. 217.Scoala a functionat la Fagaras pe cheltuiala principesei, si a fost mijlocul prin care multi tineri au primit educatie in limba romana .
 
-Traducerea Noului Testament in limba romana, (Noul Testament dela Balgrad), adica Alba-Iulia. Initiativa a apartinut superintendentului reformat Stefan Geleji care intr-o circulara din 19 august 1643 noteaza:"Se va traduce Noul Testament pe romaneste din greceste, deoarece pina in momentul de fata a fost tradus numai din slavona. Am gasit un traducator roman care stie greceste...."-Istoria bisercii. Stefan Metes pag.395.
 
Privind la prezent
 
Timpul cu noi nu are rabdare. Atit noi cit si maghiarii avind natalitate negativa e doar o chestiune de timp pina vom deveni minoritari in propriile tarii, de accea batalia pe tema istoriei. e absolut irelevant azi de exemplu cine a venit primul in Transilvania: Maghiarul sau romanul. Un exemplu frumos de apropiere e "Parcul Reconcilierii" din Arad unde a fost restaurat grupul statuar "Ungaria Milenara" asezat fata in fata cu grupul statuar al "Revolutionarilor romani de la 1848".
Maghiarii ne pot sluji si ca exemplu de demnitate si curaj. In 1956 conducatorul Ungariei Imre Nagy a fost gata sa plateasca cu viata pentru ca a iubit Ungaria mai mult decit i-a fost frica de sovietici. Tot in acelas spirit premierul de azi a Ungariei Viktor Orban se comporta cu aceas demnitate in fata cerintelor discutabile exercitate de catre birocratia Uniunii Europene, dovedind ca este unul dintre putinii lideri din Europa cu coloana vertebrala. Prea multe urme ca si romani nu am lasat in istoria europeana, cit a fost vina noasta si cit au fost circumstantele e greu de precizat, sa cautam in putinul timp care ne-a mai ramas ca si natiune sa traim frumos, in armonie si dragoste cu vecinii cu care suntem impreuna de mai bine de un mileniu.

Alegerile europarlamentare din primăvara acestui an, în urma cărora Partidul Social Democrat (PSD) s-a clasat pentru prima dată în era postdecembristă după Partidul Național Liberal (PNL) și doar cu câteva procente în fața Uniunii Salvați România (USR), au arătat oricărui om nepătimaș și cu scaun la cap două lucruri importante:
    a)Că PSD, formațiunea politică aflată la butoanele aparentei puteri după acel năucitor peste 40% din 2016, avea/continuă să aibă grave probleme de imagine publică (internă și externă) din diverse pricini: scandaloase derapaje și neîmpliniri în procesul guvernării, sfidătoarea nerenunțare la liderii necușeri și ticăloasele eforturi depuse de gașca pesedisto-aldistă, pe-atunci majoritară în Parlament, pentru salvarea acestora de rigorile legii, mai apoi întemnițarea lui Liviu Dragnea și amuzanta dăncilizare a partidului, inclusiv prin desemnarea Vioricăi drept candidat la prezidențiale;

  Acest  articol este dedicat tuturor elevilor şi cadrelor didactice care au crezut şi cred în valoarea orei de dirigenţie dar şi celor care au gândit cel puţin odată că este una dintre cele  cea mai  complexe  ore pe care  au pregătit-o vreodată.De asemenea va constitui  secvența introductivă a  unui nou  proiect educațional ce vizează editarea unui compediu  care va prezenta realitatea acestui paradox şi anume –De ce elevii consideră ora de dirigenţie cea mai aşteptată oră, iar  o parte importantă dintre  profesorii diriginţi o consideră ca fiind cea mai grea?
   Ideea,  considerăm că este generoasă şi  are ca şi etapă o analiză atentă a evoluţiei orei de dirigenţie actuală ora de consiliere şi orientare / consiliere și dezvoltare personală
Elementele introductive ale studiului au ca şi punct de plecare Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.Astfel la articolul 28-29 specifică” Orice copil are dreptul la educaţie ,educaţia trebuie să îl pregătească pentru viaţă,să îi dezvolte respectul pentru drepturile omului,,să îl formeze în spirirtul înţelegerii şi toleranţei”. În acest context sistemul educational românesc este în continuă transformare ,adaptare şi are ca şi obiectiv focalizarea pe armonizarea laturii cognitive a elevului cu cea afectivă,atitudinală şi comportamentală.Astfel se urmăreşte ca elevul să fie considerat ca o persoană unică reală,cu individualitate şi reacţii emoţionale determinate de tribulaţiile unei persoane în formare.