Până în anul 1990, Uzina Electroputere Craiova era cunoscută în toată țara ca o adevărată „citadelă a electrotehnicii româneşti”.
Acum fosta Uzina Electroputere a ajuns „Mallul unor multinaționale”.
Pentru cartea autobiografică pe care o am în lucru, fac o documentare și în localitatea Lăcrița , în care m-am născut și în care am trăit până la vârsta de 14 ani.
 Foarte multe și prețioase informații le-am obținut și le obțin de la domnul Matei Florea, cunoscut în sat ca Florea lui Ioniță Matei.
O bună imagine despre modul în care s-a muncit pentru ca Uzina Electroputere Craiova să ajungă o „citadelă a electrotehnicii româneşti” mi-a fost descrisă de domnul Matei Florea, pe care o prezint în continuare.
Matei Florea s-a născut la l aprilie 1936 în Lăcrița.
În Lăcrița a trăit toată viața, locuind la circa 100 de metri de casa părintească a subsemnatului.

    Am scris și publicat până în clipa de față o mulțime de articole, în care arăt/demonstrez (ulterioara desfășurarea a faptelor pe aceste meleaguri mi-a dat dreptate!) că nu trebuie să ne încredem absolut deloc în promisiunile deșănțate ale politrucilor dâmbovițeni și că ei, cu toții (șefi de stat postdecembrist, parlamentari, guvernanți de toate culorile, nevrednici aleși în teritoriu) au contribuit din plin la crucificarea României, în cei peste 30 de ani de demo(no)crație, „balet” al proștilor și furtișaguri mai ceva ca-n falnicii noștri codri de altădată.
    Iar zdrobitoarele dovezi la acest fundamental capitol al vieții sociale nu trebuie luate din contrafăcutele statistici oficiale (de exemplu, în urmă cu câteva zile și împotriva evidenței, penibilul premier Cîțu încă îndrăznea, cu cifre măsluite, să le „demonstreze” milioanelor de oropsiți din această țară că avem cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, prin  urmare, n-au dreptul să se plângă că o duc din ce în ce mai rău!), ci ele (dovezile privind alarmanta scădere a nivelului general de trai) sunt arhicunoscute/simțite pe pielea lui de omul de rând în acești doi ani de pandemie și neindexare a veniturilor modeste (lefuri, pensii, alocații), taman perioada în care băieții „deștepți” își fac nestingheriți mendrele în sectorul energetic, trusturile farmaceutice și companiile transnaționale se simt la noi ca-n sânul lui Avraam, inflația zburdă și prețurile explodează la toate cele.

Nu sunt un alarmist sau  distribuitor de bârfe, dar  am fost efectiv uimit de faptul că  guvernul Câțu  dorește să ajungă în ”Cartea recordurilor”, deoarece după calendarele IULIAN și GREGORIAN  dorește să facă ”Calendarul Câțu”, un calendar  evident în folosul celor care împart PIB-ul...
    Dumneavoastră știți cu câtă nerușinare, s-a anunțat mai la începutul anului că energia electrică se va ”reduce” cu un ban ?!
    Asta arată disprețul acestui om față de propria nație. Apoi ca gălușca  să ne rămână în gât au uitat de microscopica micșorare a prețului curentului și ne propun creșteri de 20% a energiei electrice.
    Cum lumea și sindicatele  au ieșit în stradă, au făcut o rectificare a acestei prostii și promit, fără a fi o lege, preluarea ”din chitanțele săracilor” a  acelei majorări de preț pe perioada de  6 luni. Asta este afacerea.
    Dacă în momentul când s-a rostit  cuvântul  ”SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ” toate statisticile, cu aprobarea  Parlamentului, a Administrației de Stat, ale Armatei,  Geo-Topo Meteorologii s-a stabilit că în  România  IARNA  are 7 luni iar vara 5 luni...     După acest calendar se fac stocurile de aprovizionare și chiar ”STOCURILE INTANGIBILE”.

Precizări preliminare

Articolul „Medici care prescriu medicamente prin practici periculoase pentru sănătatea și viața oamenilor” nu este o critică la adresa întregului sistem medical, ci prezintă numai un caz, dintre mai multele de acest fel, care (încă mai) există, cu scopul că „injecția doare dar face bine”.

Dacă nu facem injecția cum trebuie și când trebuie s-ar putea ca tot organismul (= sistemul medical) să se îmbolnăvească, ceea ce ar fi cu adevărat foarte grav și pentru întreaga populație.

Este un adevăr care nu mai trebuie demonstrat faptul că „Tot ceea ce este necesar, pentru ca răul să triumfe, este ca oamenii buni să nu facă nimic.” (Edmund Burke) sau, altfel spus succesul oamenilor care fac rău provine și din tăcerea oamenilor de bine.

Dacă privim harta Europei din punct de vedere pandemic, cu culorile ce rezultă din statisticile oficiale în ceea ce privește rata infectărilor și numărul răpușilor de virus, vedem că România constituie singura pată integral neagră, indubitabil semn că aici lucrurile sunt, taman ca într-un pandemoniu, complet scăpate de sub controlul autorităților necalificate. Iar această necalificare (a se citi „impostură”), consistent combinată cu prostie, minciună și aroganță, mai bine spus cu dispreț față de uriașa masă a românilor sărăciți și umiliți tocmai de ei, se constată în toate instituțiile centrale ale statului: Parlament, Guvern, Președinție.
    De unde normala neîncredere a românului de rând în toate aceste instituții nevolnice și – mai mult sau mai puțin – antinaționale (vezi superprofitabilele drepturi ale companiilor transnaționale și ale băncilor neromânești), la care, mai nou, se adaugă cutremurătoarele dovezi de jaf din sânul Bisericii ortodoxe, potlogării știute, tăinuite și discret dirijate de însuși patriarhul Daniel (atenție, ne informează Recorder, din Consiliul de administrație al Bisericii Ortodoxe Române face parte și Ioan Aurel Pop, controversatul și necușerul președinte al Academiei Române).

    După aproape o săptămână de la trântirea Cabinetului Cîțu prin votul parlamentarilor PSD-USR-AUR, iată că mocăitul de Klaus Iohannis (alții îi spun ba plăvanul, ba slugoiul occidentalilor) l-a numit premier pe dubiosul Dacian Julien Cioloș, fostul prim-ministru al „tehnocraților” din nevrednica perioadă (pentru țară) nov. 2015 - ian. 2017, noul președinte al făcăturii neomarxiste USR-Plus și – susțin persoanele avizate – omul francezilor (nu degeaba s-a „specializat” în Franța și este căsătorit cu o franțuzoaică), după cum sasul cotrocenizat este, pe față, valiul nemților în vilaietul numit România postdecembristo-unionistă.
    Adică, o demonocratică împărțire a primelor două funcții executive din actualul stat român jalnic (președintele de/din partea nemților, premierul de/din partea francezilor), totul spre deplina armonie (!) în Uniunea Europeană cu rol decizional și înspre incomensurabila pagubă a grosului românilor.

    Ar fi interesant să aflăm (desigur, pur informativ, nicidecum întru liniștea grosului omenirii) cam câți dintre locuitorii planetei Pământ nu se sinchisesc de înjositoarele „recomandări” ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și de restricțiile „democratice” la care, tot acuși-acuși, se dedau guvernele obediente ale lumii de rahat în care ne târâm existențele (cică alde ăștia o fac pentru protejarea/imunizarea cetățenilor – cu botnițe obligatorii și făcături supranumite vaccinuri anti-Covid, în realitate pentru înfăptuirea criminalelor planuri ale sforarilor planetari de reducere a omenirii prin poluare, înfometare pe întinse zone ale globului, respectiv prin îndoparea celorlalți cu alimente cancerigene, nu în ultimul rând prin avorturi și medicamente contrafăcute, care nu sunt fabricate ca să-i vindece pe bolnavi, ci doar să-i facă dependenți de ele și astfel să sporească necontenit nerușinatele superprofituri ale cartelurilor farmaceutice).

Se spune că presa scrisă și vorbită (radioul, televiziunea) ar fi, după cele trei puteri existente în orice țară și separate constituțional în fiecare stat cu pretenții democratice (puterile  legislativă, executivă și judecătorească), cea de-a patra putere, care – prin curajul și obiectivitatea/imparțialitatea slujitorilor ei – are (mă rog, ar trebui să aibă!) nu doar un fundamental rol educațional cu funcția sa cetățenească de formare a opiniilor, corecte au ba, ci și acela de a semnala la timp derapajul uneia dintre puteri (în principal puterea executivă), în sensul restrângerii atribuțiilor firești ale celorlalte două (fie prin abuz și ticăloșie politrucianistă, fie prin corupție la cel mai înalt nivel și șantaj legalizat), astfel contribuind la apariția și întărirea celor mai toxice forme ale unei demonocrații originale, precum postdecembrista făcătură dâmbovițeană.

Da, iată că se poate și așa ceva: o moțiune împotriva unei persoane! E drept, acea persoană nu e una oarecare, adică un oltean de rând (total neînzestrat în plan moral-spiritual, însă puternic împins din spate de năbădioasa sa ambiție politico-materială și – după cum se zvonește mai nou – de către Serviciul postdecembrist pentru Informații Externe, alias SIE), ci actualul premier al României, adică agasantul, nedemnul și necalificatul Florin Vasile Cîțu.
    Cu alte ocazii (vezi articolele „Guvernul Cîțu fără har, în străchini calcă iar și iar...”, „Cu Cîțu astăzi la timonă suntem o nație atonă...”, „Cinism cu carul și competență cu paharul din partea actualilor liberali”, „Techergheul premier Florin Cîțu”) am demonstrat, cu argumente irefutabile, că acest ipochimen, extrem de nociv pentru întreaga nație prin nemeritata funcție pe care (încă) o deține (pentru că așa vor mușchii lui Klaus Iohannis), este în primul rând un triplu „t” (tembel-trufaș-tenebros) și abia pe urmă, dar nu în ultimul rând, „agasant, nedemn, necalificat”.

Citind în presă dramele din Afganistan produse de o grupare teroristă, mi-am adus aminte de evenimentele prin care am trecut, împreună cu familia, într-un orășel de pe malul Oltului.De fapt despre ororile comuniștilor din perioada 1945-1960 am mai scris în câteva romane ale mele.
Ceea ce citesc acum despre crimele talibanilor îmi dau seama că acestea sunt copy and paste cu crimele pe care le făceau comuniștii față de poporul român sprijiniți de armata rusă, zis Roșie.
Eram copil, apoi elev în clasele primare când auzeam pe tata, vorbind în șoaptă cu mama,  care-i povestea cele auzite la servici de crimele față de țăranii care nu doreau să se înscrie în colectiv, de arestările de pe strada Leulești în miez de noapte, de chinurile pe care le îndurau opozanții regimului în iadul închisorilor.