A trecut deja o săptămână de la izbucnirea crizei guvernamentale declanșată de Iohannis prin semnătura pusă pe decretul de revocare al  a fostului ministrul USR+ Vlad Voiculescu. O săptămână în care zi de zi, președintele și-a ignorat datoria constituțională de a media pentru asigurarea stabilității țării. Culpa sa e cu atât mai gravă cu cât această criză este întreținută de Guvernul pe care l-a girat personal.
România se adâncește în criză, mor oameni, dar nimeni nu-și asumă aceste decese. Președintele Iohannis este Marele Absent și autorul moral al acestei crize politice. El este cel care a nesocotit rezultatul alegerilor și  constituit Coaliția Pierzătorilor, care acum este incapabilă să treacă peste orgoliile de partid pentru a asigura „o guvernare lungă și stabilă”, cum garanta în decembrie Iohannis.
În loc să facă „reforme importante în domenii cum ar fi sănătatea, educația și reforme importante în marile sisteme publice, reducerea birocrației”, cum promitea Iohannis la învestirea Guvernului Cîțu, cei din Coaliția Mincinoșilor fac câte 4 ore pe zi de „terapie pe ciolan”, în care se acuză unii pe alții, de minciuni, de falsuri și de eșec în guvernare și în gestionarea pandemiei.

    Înclin să cred că tot omul cu scaun la cap (firește, din această nobilă familie umană nu face parte grosul politrucilor și toți trepădușii ce se gudură pe lângă ei!) nu se ia orbește după poruncile date de lighioanele cârmuitoare, îndeosebi când aceste lighioane aplică în mod cât mai abuziv „recomandările” antiumane făcute de sforarii planetari (cartelurile farmaceutice,  Organizația Mondială a Sănătății, Bill Gates ș.a.), ci se conduce după competentele opinii și sfaturi, respectiv după exemplul oferit de adevărații specialiști în materie. Îndeosebi atunci când în joc este sănătatea omului, familiei, nației și lumii (cazul de față) și când cetățenii sunt neîncetat bombardați (de peste un an de către toată presa oficial-globalistă) ba cu știri intenționat exagerate (morți, infectați, carantinați, izolați etc.) și, deci, în bună măsură false, ba sunt efectiv amenințați de autoritățile obediente cu amenzi și cu obligativitatea vaccinării prin legi special elaborate în acest sens.

    Se știe și chiar s-a scris enorm pe marginea „emblematicului” paradox al României postdecembriste: țara cea mai săracă din Uniunea Europeană (asta rezultă din principalii indicatori ai nivelului general de trai), cu toate că – potrivit probelor prezentate de diverși specialiști – ea se situează pe locul trei în Europa la capitolul „Bogățiile solului și ale subsolului”! Unde mai punem formidabilul fapt că, la asasinarea cuplului Ceaușescu taman în ziua de Crăciun a anului 1989 (cică s-a făcut vinovat de genocid economic!), România nu doar că poseda un apreciabil potențial economic (însuși redutabilul antibolșevic Petre Țuțea recunoștea că Nicolae Ceaușescu, în pofida unor grave erori politico-ideologice, a scos România din feudalism și a propulsat-o în familia țărilor emergente ale lumii, unde – ca să dau doar un exemplu – ocupa un foarte onorant loc patru la capacitatea totală a transportului maritim și fluvial), dar - și asta este cu adevărat remarcabil – ea nu avea la sfârșitul fatidicului an niciun cent datorie externă (câte țări se puteau mândri cu așa ceva?), dimpotrivă, avea de încasat creanțe de miliarde dolari de la țări africane și arabe, contravaloarea lucrărilor efectuate de specialiștii și muncitorii români în perioada ceaușistă.

Doar pentru că nu înțelegem etapa sau locul în care se află cineva, nu înseamnă automat că se află într-un punct greșit în viața lor. Ni se spune destul de des: „aș vrea să lucrezi cu mama mea”, „soțul meu face asta și cred că greșește”, „copilul meu ar putea fi mai bine” etc. și tot ce auzim de fapt este „nu pot accepta că persoana din viața mea se află în alt punct decât cred eu că ar trebui să fie".
    Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), majoritatea oamenilor au intenții bune și își doresc ca oamenilor din viața lor să le fie bine, să fie fericiți și împliniți, însă problema este că rar se sincronizează ceea ce credem noi că le-ar aduce fericirea cu ce le aduce de fapt asta.

Din nou o să se supere sustinatorii lui Şoşoacă pe mine, dar nu pot sa nu semnalez anumite lucruri. Dacă observaţi de câteva zile s-au rărit şi chiar aproape dispărut mişcările în stradă pentru îngheţarea salariilor, a pensiilor, problema alocaţiilor şi evident căderea acestui guvern criminal şi vândut. Nu va întrebaţi oare de ce? Eu cred că şi pentru faptul că Şoşoaca împreună cu manifestanţii din jurul ei distrag atenţia de la problemele arzătoare pentru care românii ar trebui sa iasă în strada.
 Nu vi se pare curios că nici un partid, dar absolut nici unul nu o atacă, cel mult persoane fizice din aceste partide. Ţinând vie şi continuă  ,,lupta cu pandemia,,- „uite masca nu e masca”- „ne vaccinam sau nu ne vaccinam” românii uită de problemele grave legate de viaţă şi nivelul de trai scăzut, provocate de măsurile de austeritate luate de acest guvern la ordinul străinătăţii.

    Trebuie  să spun că  descoperind  acest minunat oraș, în 1955 și starea aceasta de repulsie, care mi-a dat o impresie de pustiu selenar (citit pe atunci cu Jules Verne în Mână) pentru mine ca un țânc care  eram, sigur că pădurile eminesciene nu aveau farmecul pădurilor  de aici din Nordul țării. Eu care ”îmi umpleam plămânii cu aerul curat al pădurilor”  culegând alune sau zmeură, adesea ciuperci, încercând să merg pe malul Săsarului, cum zilnic o făceam pe malurile  Someșului, efectiv m-am îngrozit, trecând pe locul unde acum este Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” loc în a cărui albie se întâlneau vasarâșul minei  ca o urină de cal bolnav și cu  ce se ”scurgea” de la abator...
    După această expediție, la doi colegi i-au venit  părinții  și i-au luat de la școală. Ar fi venit poate și ai mei, dar eu nu aveam pe atunci așa ceva. Cum scriam mai în față, ce se făcea pentru mineri cam toate erau  improvizații și chiar construcțiile păreau ”desăvârșite” de oameni fără calificare.

Așkenazii devin neliniștiți și adaugă o nouă voce în corul calomniilor debitate contra mea: blonda Sabina Fati. Dar pe Internet nu găsești nici o știre despre ea; adică e un nime᾿-n drum: nu are loc de baștină, nu are vîrstă, nu are stare civilă, nu are biografie etc. E-adevărat, are multe poze, din care te privește o față urîtă, o tipă care parcă suferă de progerie (îmbătrînire prematură). Dar are însă un doctorat în istorie, obținut la Școala „Națională“ de Științe Politice și Administrative (Ș.N.S.P.A.), poreclită „Fane Ideologu’ 2“ (cu trimitere, pentru cine nu mai știe, la defuncta Academie „Ștefan Gheorghiu“), și pe care eu am rebotezat-o Ș.N.A.P.S. – Școala Nemernicilor Abilitați cu Prostirea Studenților  – fiindcă este, în fapt, o școală antinațională.
Acum Sabina Fati este vorbete la defunctul post de radio Europa liberă – resuscitat la București, fiindcă fusese alungat din München, din Praga și din Budapesta – și la alte posturi, ca Deutsche Welle, care denigrează România. În plus, e și redactor-șef la revista 22, fițuica Grupului de Dialog Social (G.D.S.), fondat, la finele lui decembrie 1989, de „Bestia Brucan“ – cum corect a fost poreclit de regretatul Eugen Florescu.

Gândul realizării unul număr special de revistă închinat în întregime debutanților din acest colț de țară m-a bântuit de multă vreme.
Fac parte din rândul celor care nu și-au uitat începuturile, iar aportul unor nume ca Geo Bogza, Eugen Barbu, Alexandru Boboc, Romul Munteanu, Henri Zalis sau Alexandru George în devenirea mea literară m-a mânat spre această mână întinsă mai tinerilor confrați.
Deși vremurile pandemice m-au încurcat mult în munca de găsire, chiar de descoperire a acestor voci și talente extrem de promițătoare, existența revistelor școlare a fost ușurătoare și îmbucurătoare, la fel îndestulătoarele biblioteci.
Așa am adunat între coperți caractere și destine aflate la început de drum, cel mai fraged vlăstar fiind Teodora Anastasia Calaidjoglu, cel mai vârstnic Cornelia Vaida.

Johannis a fost criticat dur de OSCE pentru că a pactizat cu PNL la alegeri

Încă o dată s-a dovedit faptul că din exteriorul țării se vede mai bine ce mizerii face președintele Johannis în exercițiul funcției sale.
Bătrânii noștri spuneau că pe la noi se poartă băgarea „gunoiului sub preș”, ascunderea lui „după ușă”, sau că „ce știe tot satul, nu știe bărbatul”.

Scurt istoric, antecedente

Când PSD-ul condus atunci de Liviu Dragnea a taxat de fiecare dată aceste derapaje constituționale, președintele germanofil s-a victimizat și, pe românește, a crescut în sondaje, ca-n basme.

Sorin Vlașin, președintele PSD Sighetu Marmației și candidatul PSD Maramureș pentru Senatul României a arătat faptul că, așa cum face de un an încoace, ministrul Finanțelor din Guverul PNL, Florin Cîțu minte și manipulează românii.
”Cîțu nu se dezminte și continuă să mintă cu o crasă nerușinare. Mă uit cu stupoare cât de senin privește în ochii românilor și avansează niște aberații care ar face să râdă și un copil de grădiniță. Așa-zisul succes, așa-zisa mare revenire este de fapt o mare prăbușire! Economia nu a crescut ci a scăzut cu peste 5% față de anul trecut, așa cum reiese din datele publicate de Institutul Național de Statistică. Spre exemplu, trimestrul III al anului 2020 a prezentat o contracție a P.I.B de 6,0% comparativ cu aceeași perioadă anului trecut, pe serie brută, luna septembrie reducându-și același indicator cu 5,1%. Nu mai puțin adevărat este și faptul că toate cele trei trimestre ale anului în curs măsurate până în prezent de INS au marcat involuții ale indicatorilor economici. Revenirea în „V” a lui Câțu este de fapt un „L” de la Ludovic Orban.