Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Mohammed Merah trebuia „executat”?

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Rolul "pozitiv" al colonizarii, din punctul de vedere al tarilor coloniale, a permis "civilizarea", "modernizarea" si "democratizarea" sclavilor din colonii (o imensa majoritate dintre ei de confesiune musulmana!), avand ca efect, mobilitatea lor, in general si migratia lor catre tarile coloniale "mama", in particular, nu cu scopul cum cred unii, de a cucerii lumea, ci din contra, pentru imbunatatirea conditiilor lor de viata, pentru cresterea nivelului lor de trai, mai exact, pentru realizarea lor pe plan material si spiritual, ceea ce in colonii era greu de realizat. (A se vedea si articolul autorului: "Holocaustul islamic euro-asiatic": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html).

 

Din pacate, o mare majoritate dintre ei, nu au reusit sa se integreze din punct de vedere socio-cultural si profesional in tarile coloniale "mama", in special datorita dispozitivelor sociale inadecvate puse la dispozitia lor, ceea ce a avut ca efect orientarea lor catre delincventa si criminalitate, insa tot cu acelasi scop: realizarea lor pe plan material si spiritual. Celor care au reusit sa se mentina, cat de cat in limitele normale ale legilor  de convietuire in cadrul societatii civile, dispozitivul de discriminare "pozitiva", ca o "prelungire prin continuitate" al rolului "pozitiv" al colonizarii, le-a permis accesul in insitutiile publice ale Administratiei de Stat (Politie, Jandarmerie, Justitie, Administratia Penitenciarelor, etc.), care contribuie esential la scurgerea de informatii catre organizatiile islamiste extremiste, radicale, teroriste,  iar prin dispozitivul de manipulare,  la radicalizarea celor naturalizati in fostele tari coloniale, din centrele private de liberate, de maniera generala, nu pentru terorism, ci pentru delicte sau crime de drept comun. Unii dintre ei, intr-un esec total in libertate, pe toate planurile vietii sociale, dezorientati,  si fragili din punct de vedere psihic,  usor de manipulat, incearca sa se "realizeze" ca martiri pentru Allah,  in "Razboiul Sfant"!

 

Corespondenta de la Toulouse

Motto : "Adevarul este ca nu exista adevar" ! (Pablo Neruda) si chiar daca exista, in niciun caz, sub nicio forma, "El nu depinde de numarul celor care cred in el"! (Henrik Johan Ibsen)

 

 

Imediat dupa aparitia in presa a lucrarii mele de investigatie: ″Adevarul despre drama terorista de la Toulouse″ (http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44181-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse.html), legat de evenimentele criminale care au avut loc la Toulouse in cursul lunii martie, 2012 si care ar fi fost comise de catre un fost ″mic borfas (lichea, smecher) de cartier″Mohammed Merah, care s-ar fi autoradicalizat in inchisoare, devenind astfel peste noapte jihadist (djuhadist), un furibund islamist-extremist-salafist care vrand sa ajunga la ″Allah si cele Saptezeci si doua de Virgine″ a preferat sa moara ca un ″mujahidin″(considerat de catre unii oficiali responsabil cu ancheta, ″lup solitar″ si, membru activ al gruparii teroriste Al Qaeda din Magreb, de catre altii, datorita unei grave disfunctiuni care domneste in cadrul serviciilor franceze de informatii interne si externe, atat din punctul de vedere al atributiilor care revin angajatilor sai cat si din punctul de vedere ale metodelor si tehnicilor utilizate de catre acestia: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html), un prieten apropiat de la"Associated Press" (New York) pe care l-am vizitat anul trecut, in cursul lunii august si unul de la "Le Monde" (Paris), mi-au atras atentia, aproape simultan, asupra faptului ca in articolul meu ″pun mult prea multe paie pe foc″, iar la sfarsitul acestuia, ″exprimandu-ma in niste termeni matematici mult prea academici″, care nefiind deloc pe intelesul tuturor, acesta (articolul) n-ar converge, deloc, catre acel adevar ″inexistent″ pe care il sugerez !

Cu alte cuvinte, de ce Mohammed Merah ar fi fost ″executat″ de catre RAID[1] ?

Recitind articolul meu cu atentie, mi-am dat seama, ca intr-adevar, chiar daca adevarul este ca nu exista adevar, ei aveau dreptate!

Din acest motiv, m-am gandit sa ″explicitez″, pe intelesul tuturor sfarsitul articolului, in special, acel ″Post Scriputm″, care nu angajeaza decat responsabilitatea mea si in niciun caz, sub nicio forma, responsabilitatea juridica ale institutiilor ale caror atasat de presa sunt si pe care le reprezint!

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa mentionez faptul ca ″Pedeapsa Capitala″ a fost abolita in Franta in 1981 de catre François Mitterrand (al patrulea Presedinte al cele de a V-a Republicii franceze; 1981-1995), imediat dupa castigarea alegerilor prezidentiale de catre acesta in mai (invingandu-l pe VGE-Valery Giscard d'Estaing), prin intermediul celebrului avocat penalist abolitionist, Profesorul de Drept, Robert Badinter, numit Ministrul Justitiei (23 iunie 1981 - 18 februarie 1986), care a aparat (benevol!) zeci de condamnati la moarte, care urmau sa fie ghilotinati. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat acestei problematici in Ziarul Necenzurat:  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-33-de-ani-de-la-abolirea.html)

Este important de retinut faptul ca in cadrul unui emisiuni politice de televiziune,"Cartes sur table" (Cartile pe masa, titlu inspirat dupa un roaman a lui Agatha Cristhie), difuzata la ora 20h30 pe Canalul national Antenne2 (intre 20 martie 1977-30 martie 1981), pe 16 martie 1981, Mitterrand se declara in fata a doi mari jurnalisti Jean-Pierre Elkabbach si Alain Duhamel, contra Pedepsei Capitale si promitea ca daca va fi ales Presedintele Republicii (ceea ce se si va intampla pe 10 mai), el va aboli aceasta sanctiune penala, in ciuda faptului ca pe atunci sondajele aratau ca cca 66-67% din populatia franceza era pentru mentinerea ei !

In concluzie, abolirea acestei pedepse de catre legislator, nu era deloc pe placul Poporului francez!

In nenumarate situatii am putut constata acest lucru.

Si in special in mediul politienesc, respectiv, juridic, franceze,   pe care le cunosc foarte bine (!) si care se confrunta din ce in ce mai mult cu o rata ridicata a infractionalitatii (in special a criminalitatii), precum si a recidivei, in particular, in domeniul cimei organizate (crime de sange, crime sexuale, marele banditism, etc.).

Cu toate ca dupa Abolirea Pedepsei capitale in Franta de catre Mitterand in 1981, rata criminalitatii nu a crescut !

Din contra, aceasta a inregistrat o usoara scadere in raport cu anii precedenti.

In sfarsit, in cazul masacrului terorist de la Toulouse, lema legitimei aparari, transormata in executie de catre RAID, ″intamplator, nu a fost intamplatoare″ !
Exact ca si prezenta mea de-altfel,  la fata locului!

In general, cand RAID-ul (unitatea de elita de lupta al Politiei Nationale) sau GIGN[2]-ul (unitate de lupta, de elita  a Jandarmeriei Nationale) sunt trimise intr-o misiune, obiectivele lor sunt clare si sunt bine definite de catre oficiali responsabili cu ele, inca de la inceput.

Adica cine trebuie ″sa scape″ (sa ramana in viata !) pentru a fi deferit justitiei si cine trebuie ″executat″ (sub acoperire de legitima aparare).

Cum nu mai exista Pedeapsa Capitala in Codul Penal, in general, in cazul crimelor sau asasinatelor (multiple), in care victimele sunt politisti, militari, copii, etc. sau in cazul sechestrarii de personae, atentate, terorism, aceste unitati de lupta aplica ″lema executiei sub acoperirea de legitima aparare″, o lege nescrisa, ″hors la loi″.

Este simplu, usor de pus in practica, fara remuscari si corespunde legii Talionului :″Ochi pentru ochi. Dinte pentru dinte. ″ (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Legitima aparare sau Executie"http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html).

In cazul de fata, al lui Mohammed Merah (ca de-altfel, intotdeauna in asemenea situatii!), era vorba de o colaborare intre "echipe", pe de-o parte : "Justitiarii" (″Cei trei muschetari″ Sarko, pe atunci Presedintele Republicii, de profesie avocat, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Cele sapte pacate capitale ale unui Presedinte de Stat francez": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/09/cele-sapte-pacate-capitale-ale-unui.html; Consilierul sau, Profesorul de Drept Hugues Moutouh si Ministrul Justitiei pe atunci, Michel Mercier, absolvent Sciences Po, fost asistent si lector la facultatea de Drept a Universitatii Jean Moulin -Lyon 3), respectiv,  ″Completul de judecata″, care hotareste (″Cei sapte magnifici″: Claude Guéant, pe atunci Ministrul de Interne ; Gérard Longuet, pe atunci Ministrul Apararii ; Bernard Squarcini, Directorul DCRI; Erard Corbin de Mangoux, Directorul DGSE; Frédéric Péchenard, Directorul PN; Christian Lothion Directorul DCPJ si Amaury de Hauteclocque, Patronul RAID, care organizeaza misiunea, concepe si pune la punct planul de actiune),  si in sfarsit, RAID-ul, care a executat-o, fara remuscari si fara a polemica, in numele Poporului francez!

In situatia in care intervenea GIGN, evident, ar fi fost probabil, inlocuirea lui Frédéric Péchenar cu Jacques Mignaux, Directorul General al Jandarmeriei Nationale (GN), iar Amaury de Hauteclocque, cu Denis Favier, Patronul GIGN.

In concluzie, Mohammed Merah trebuia executat, pe de-o parte, pentru ca conform legislatorului, el merita Pedeapsa Capitala (chiar daca nu mai exista in CP) pentru atrocitatile sale (asasinatele comise, in special contra militarilor francezi!) si societatea civilia o aproba, iar pe de alta parte, pentru ca Franta era in plina campanie electorala.

Iar in ADN-ul francez (al natiunii !), amandoua sunt mai presus de lege !

Aceasta decizie luata de catre ″Cei trei muschetari″ si planificata minutios de catre ″Cei sapte magnifici″, pentru a fi executata de catre RAID, imi intareste convingerea ca Merah ar  fi fost totusi, aparent, vinovat (contrar convingerii avocatului tatalui sau Zahia Mokhtari), pentru ca nici unii nici altii, nu ″condamnau la moarte″ si nu executau un nevinovat!

Nici RAID si nici GIGN nu sunt unitati de lupta, de criminali!

Ele servesc o cauza dreapta, o cauza nobila, o cauza nationala.

In Franta, Justitia ca institutie, in general, este considerata, ca una dreapta si cu o moralitate incontestabila, in care putem avea incredere (in general!), nefiind corupta ca in alte tari, pe alte meleaguri, mai mult sau mai putin bananiere.

Ea este (relativ!), independenta, anchetele fiind efectuate de catre magistrati instructori independenti de puterea politica (Judecatori de Instructie), care nu sunt subordonati, nici macar presedentiei! (A se vedea pentru detalii si articololele autorului: "Sacalii":  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html"O posibila reforma a justitiei franceze, fara forma si fara fond": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html"Condamnat la inchisoare pe viata (Whole life Tariff)": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html)

Greseli exista desiguri, care pot provoca erori judiciare de mari proportii, dar ele nu se datoreaza coruptiei in sistem, ci datorita superficialitatii sau lipsei de experienta ai celor care sunt insarcinati cu ancheta! (A se vedea pentru detalii si articolele autorului pe aceasta tematica: "Roland Agret, un simbol al erorilor judiciare de pretutindeni": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42969-roland-agret-un-simbol-al-erorilor-judiciare-de-pretutindeni.html "Procesul Outreau. Capitularea sistemului Juridic francez. Cea mai grava eroare judiciara din intreaga istorie criminala a Frantei"http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html"Affaire Patrick Dils": http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/01/affaire-dils.html)

 

In sfarsit, daca Merah ar fi fost prins in viata, el ar fi fost arestat si ar fi fost inculpat pentru presupusele sale crime, cu scopul de a fi  judecat.

In acest caz insa am fi asistat la o nemultumire profunda din partea societatii civile!
In special, din partea rudelor militarilor ucisi, dar si din partea comunitatii evresiesti din Franta, care in aceasta drama a pierdut un Rabin-profesor si patru copii nevinovati.

Ceea ce este, oarecum si de inteles!

Pe de-o parte, avand in vedere laturile neorientate principale ale grafului tri-conflict:arabo-arab, arabo-israelit, cu legislatorul francez ca ″arbitru″ pe latura franco-araba-israelita, iar pe de alta parte, mentatelitatea rudelor victimelor, adepti (cel putin in asemenea situatii!) a legii Talionului.

Indiferent daca Merah era sau nu vinovat, Justitia, care se serveste si ea de legi nescrise, nu mai mult desigur decat Sfanta Scriptura, avea nevoie de un tap ispasitor, pentru ca in caz contrar societatea civila ar fi facut presiuni asupra institutiilor statului, iar el (Merah) era la indemana lor.

Insa, instruirea dosarului sau de catre un Judecator de Instructie sau chiar mai multi (antiteroristi, in asemenea cazuri!), ar fi durat ani de zile, timp in care rudele victimelor ar fi fost grav afectate atat psihic, cat si moral, nemaivorbind si de campania electorala care si ea ar fi fost compromisa, intr-un fel sau altul!

In cazul unui proces in procedura juridica criminala (crime sexuale, crime de sange, evaziunea fiscala in cazul semelor mari de bani, rapire si sechestrare de persoane, jaf armat, trafic de droguri dure, atentate, terorism, etc.), Merah ar fi comparut mai mult ca sigur in fata unui Juriu Popular Special, format nu din trei magistrati si sase persoane alese (in prima instanta) prin tragere la sorti de pe listele electorale (noua in apel), ca de obicei, ci compus din doisprezece magistrati, in caz de terorism, crime politice, etc.)

In general, pedeapsa cea mai mare la care el putea fi condamnat, ar fi fost recluziunea criminala (inchisoarea) pe viata ″reala″ (incompresibila!), adica fara posibilitatea de eliberare in timpul vietii, ceea ce se intampla extrem de rar ! (A se vedea si cazul luiMichel Fourniret, condamnat pentru violarea si uciderea a noua tinere, respectiv, articolul autorului pe aceasta problematica: "Padurarul din Ardennes":http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42265-padurarul-din-ardennes.htmlhttp://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/01/affaire-fourniret.html, el fiind cel de-al treilea condamnat la o asemene sanctiune panala, alaturi de Pierre Bodein et Christian Beaulieu, dupa introducerea lui in 1994.)

Insa, cu un bun avocat penalist, celebru, tinand cont de profilul sau psihologic (si psihiatric) care desi oficial nu a fost facut public, in perfecta concordanta cu rezultatele expertizei practicate de catre expertul psiholog-clinician Alain Penin (in inchisoare), precum si copilaria sa dificila (de compatimit !), Merah, poate ar fi scapat cu o perioada de siguranta maxima (de exceptie !) de 30 de ani (sau poate chiar si numai de 22 de ani, frecventa, ca maxima acordata in practica !), ceea ce ar fi alimentat si mai mult ura rasiala si nemultumirea rudelor victimelor, care ar fi putut avea, poate, indirect, consecinte dramatice si asupra societatii civile ! 
Iata si cativa avocati de renume, care dupa parerea mea, mai mult ca sigur, s-ar fi implicat si ar fi putut obtine si un "scor" (rezultat) foarte bun in privinta condamnarii lui Mohammed Merah : Jacques Vergès (decedat intre timp, pe 15 august 2013 la Paris) reputat specializat in atentate-terorism,  in apararea marilor criminali, care s-a remarcat in procesle Carlos, Klaus Barbie si Omar Radadd (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/03/affaire-ommar-raddad...; ), Profesorul Robert Badinter, parintele abolirii Pedepsei Capitale in Franta, care a aparat benevol zeci de condamnati la moarte cu succes (a se vedea pentru detalii si aticolele aurorului: "Rolul pozitiv al pedepselor lungi de inchisoare": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42767-rolul-pozitiv-al-pedepselor-lungi-de-inchisoare.htmlAcademiciaul Jean-Denis Bredin, remracat in procesul Seznec (a se vedea si articol autorului consacrat acestui proces: "Reabilitarea respinsa lui Seznec": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/reabilitarea-respinsa-lui-seznec.html); Georges Keijman, remarcat in procesul lui Pierre Goldman (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Drama de la Douronne, o crima politica ?!": http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42719-drama-de-la-douronne-in-cautarea-adevarului-istoric.html), care a organizat si procedura de divort dintre Nicolas si Cécilia Sarkozy; Serge Klarsfeld, un vanator si dusman de moarte  al nazistilor; Gilbert Collard, deputat, pe listele Frontului National, Partid de extrema dreapta, devenit celebru in procesele Klaus Barbie, Alegre, Richard Virenque si Christian Ranucci (a se vedea pentru detalii si: http://dossiers-criminels.blogspot.com/2010/12/affaire-ranucci.html)Eric Dupont-Moretti devenit celebru dupa cel mai mare proces de Pedofilie Outreau, vezi si articolul detaliat: "Procesul Outreau. Cel mai mare proces de pedofilie din intreaga istorie criminala a Frantei. Capitularea sistemului Juridic francez":http://dossiers-criminels.blogspot.com/2010/12/affaire-outreau.html http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2009/03/procesul-outr... sau in cel politico-terorist Erignac-Colonna, "Asasinarea Prefectului Erignac", ae vedea pentru detalii si articolul: http://dossiers-criminels.blogspot.com/2010/12/affaire-erignac.html),  Jean-Marc Varautcare s-a remarcat in procesul Maurice Papon ; etc., a se vedea si articolul autorlui: "Eliberarea celui mai vechi deninut din Franta":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/12/thomas-csinta-eliberarea-celui-mai.html)


In incheiere, mai mult ca sigur, fostul (si poate viitorul!) Presedinte al Frantei Nicolas Sarkozy, a carui moralitate politica niciodata n-am pus-o la indoiala si nici faptul ca cel putin doreste (nu stiu daca si reuseste !) sa serveasca interesele natiunii, ascultand vocea neauzita al ″Poporului″, si gestionand ″corect″ (depinde de punctul de vedere !) aceasta situatie de criza (deloc neglijabila !), a urcat in sondaje pentru alegerile prezidentiale din mai. (A se vedea si articolul autorului dedicat Presedintelui Nicolas Sarkozy: "Cele sapte pacate capitale ale unui Presedinte de Stat francez": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/09/cele-sapte-pacate-capitale-ale-unui.html

De-altfel, dupa refuzul autoritatilor algeriene de a accepta corpul neinsufletit al lui Mohammed Merah in Algeria, sub pretextul ca el era francez si nu franco-algerian ca fratii si surorile sale, afirmatia lui scurta si concisa : „Era francez. Corpul lui sa fie ingropat, fara polemici!”, acceptat si de catre tatal lui Merah, Mohamed Benalel Merah: "Allah Ghaleb" ("Este dorinta Domnului"), poate fi interpretata intr-o „traducere libera” (in interpretarea mea personala!), astfel: ””Merah, indiferent daca facea parte dintr-o organizatie terorista sau a fost un mujahidin solitar, indiferent daca a fost indoctrinat si s-a autoradicalizat sau nu in inchisoare, indiferent daca era vinovat sau nu, exista suficiente probe materiale pentru a-l considera mai mult decat suspect in comiterea crimelor odioase de la Toulouse. In concluzie, pentru aceste fapte macabre, inumane, atat pentru rudele victimelor cat si pentru natiune, el nu poate fi iertat si nu trebuie iertat. Adica, el trebuie sa moara, nu de maniera oficiala -„oficielle” (pentru ca pedeapsa capitala nu mai exista in Codul Penal!) ci ne-oficiala-„officieuese” (executat de catre RAID sub acoperirea de legitima aparare!). Fiind francez (natiunea mai are si uscaturi!), acceptam situatia, il inmormantam crestineste, religios in confesiunea lui (ca o natiune generoasa!), fara polemici, pentru a pune capat urei rasilale (interetnice!) pe teritoriul national (care poate degenera!) si sa clasam dosarul, pentru ca ne asteapta alegerile prezidentiale, de care va depinde soarta intregii natiuni in ultimii cinci ani. In felul acesta i-am indeplinit si lui ultima sa dorinta (din generozitate!), sa ajunga la „Allah si cele Saptezeci si doua de Virgine””!

 

 

 

 

_____________________

 

[1]RAID-ul (Cautare-Asistenta-Interventie-Disociere), este o unitate de lupta de elita, aflata sub comanda directa al Directorului General al PN franceze, avand mascota pantera, deviza « Interventie fara esec» si sediul central la Bièvre, Domeniul « Bel Air » (la 15 km sud-vest de Paris, Essonne-91, reg. pariziana). Ea a fost creata in 1985 de catre Robert Broussard (fost Comisar Sef de Politie, devenit ulterior Prefect, care a initiat lichidarea in 1979 a lui Jacques Mesrine « inamicul n°1 al poprului francez) si Ange Mancini (Ex-Director al SRJP-Serviciul Regional al Politiei Judiciare Ajaccio in 1983, Prefect al DOM francez Martinica din 18 iulie 2008, primul sef al RAID-ului, care a anihilat grupul terorist « Action Directe » in 1897), pentru combaterea tuturor formelor de criminalite, precum si al marelui banditism, pe intreg teritoriul national. Printre misiunile sale (in special in zonele urbane de mare densitate), mentionam si protectia inaltilor functionari (demnitari) ai statului (SPHP), inclusiv al Presedintelui Republicii. Ea participa deasemenea la formarea politistilor francezi si straini in lupta antiterorista si anti-kidnapping, efectuand si investigatii, precum si testari de materiale specifice si sofisticate in profitul diferitelor servicii ale PN.  Asista, in cazul in care situatia o impune, serviciile de securitate publica si serviciile specializate in securizarea actiunilor de mare risc, in special, in escortarea detinutilor periculosi. In cazul amenintarii teroriste, nucleare, radioactive, biologice sau chimice (NRBC), ea coordoneaza actiunea de detasare centrala a interventiei tehnice (DCI), structura interministeriala. In anumite misiuni, desi RAID-ul, poate intervine pe intregul teritoriu francez, sunt preferate GIGN-Grupul de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale (echivalentul RAID-ului in cadrul JN, care spre deosebire de acesta, desi are aceleasi tip de misiuni, intervine in special, in zonele periurbane, aeroporturi, porturi maritime, penitenciare, etc.) sau BAC (Brigada Anti-Comando), la Paris, in special. Daca RAID si GIGN au o misiune comuna, este seful RAID-ului (sau adjunctul sau) care este responsabil cu coordonarea interventiei. Pe 1 august 2009, RAID dispunea de un buget de 2.019.669 euro, precum si de doua fonduri suplimentare, unul de 85.000 de euro (pentru achizitionare de material) si altul de 70.000 de euro (pentru formarea personalului), respectiv, de un efectiv de 168 functionari, din care trei membri (Comisari de Politie) al CCD (Corpul de Conceptie si Directie), 21 al CC (Corpul de Comanda), 119 al CEA (Corpul de Incadrare si Aplicatie) si 25 de persoane cu statut administrativ si tehnic (din care 1 psiholog si 6 medici), fiind compus dintr-o DAF-Diviziune Administrativa si Financiara ; 2 SO-Sectiuni Operationale (fiecare cu cate o specialitate) ; un GM-Grup Medical (compus din 6 medici anestezisti-reanimatoristi, respectiv, urgentisti) ; GF-Grup de Pregatire ai noilor recruti RAID ; un SOTI-Serviciul Operational de Tratament al Informatiei si un GN-Grup de Negociatori. Seful RAID-ului si cei doi adjuncti ai sai sunt membri ai CCD al PN. Actualul sef este Amaury de Hautecloque, in functie din 2007. Sectiunea RAID I (« de interventie ») este formata din 80 de politisti si se afla sub comanda unui Maior (Subcomisar) de Politie. Aceasta sectiune care asigura totalitatea misiunilor pe teren este impartita in patru grupe pluridisciplinare specializate in toate tipurile de lupta intalnite in practica, in tirurile de mare precizie, in scufundari subacvatice si submarine, in parasutism, in explozive, in NRBC, etc. Aceasta sectiune este insarcinata, in particular, si cu interventii dificile si riscante (arestare de raufacatori periculosi, eliberare de ostatici, deturnare de avion, etc.) dar si cu filatura si supraveghere in materie de terorism si mare banditism (crima organizata).  Sectiunea RAID II («srijin operational») aflata tot sub directia unui Subcomisar de Politie este formata din urmatoarele grupe : GTP-Grupa Tehnica si de Prospectie (specialisti de inalt nivel si armamentul lor sofisticat) ; GC-Grupul Cynofil (specializat in educatia animalelor si comportamentul lor, format din 8 dresori de caini, 3 caini de atac si 8 caini specializati in detectarea explozivelor) ; GL-Grupul Logistic ; GGCN-Grupul de Gestiune a Crizelor si de Negociere (format din 3 politisti criminologi si un psiholog) ; GA-Grupul de Armament ; GT-Standul de Tragere. Armamentul din dotarea RAID-ului este format din : revolver MR73 ; Glock 17, Glock 18, Glock 19, Glock 26 ; Beretta F-92; Heckler and Koch G36 ; Heckler & Koch MP-5k ; Heckler & Koch 53; SIG 553 SOW; FN-90 - VIP protection ; Remington M870 Police ; Bennelli Super 90 M3 ; Molot Vepr 12 ; Beretta M3P ; Franchi SPAS 15 ; Pusti de precizie PGM Ultima Ratio, 308 Winchester; Pusti de precizie cu raza mare de actiune PGM Hécate II 50 BMG ; Heckler & Koch PSG-1 ; FN Minimi ; Heckler & Koch MG3 ; Heckler & Koch 69. RAID s-a remarcat printre altele in anihilarea grupului terorist « Action Directe » in 1987; in dosarul “Human Bomb” (Eric Scmitt) la Neuilly (Paris) in 1993; in mai multe interventii contra GIA la Roubaix (Gang de Roubaix-Lille) in 1996; in arestarea fugitivului Yvan Colonna in 2003, inculpat pentru asasinarea Prefectului Claude Erignac in 1998; in arestarea unor membri-leaderi ai organizatiei teroriste ETA in 2009, respectiv, 2010, precum si in arestarea lui Jean-Pierre Treiber in 2009, considerat suspect in asasinarea lui Katia Lherbier Géeraldine Giraud. Interventiile spectaculoase ale RAID au dat insa nastere si la o serie de polemici in ceea ce priveste « impartialitatea », precum si « corectitudinea » cu care ea executa misiunile cu care este insarcinat.

 

[2]GIGN-ul (Grupul de Interventie a Jandarmeriei Nationale) devine operational pe 1 martie 1974 ca urmare a luarii ca ostatici al echipei israeline la Jocurile Olimpice de la Munchen in 1972, cum JN creaza in 1973 ECRI (Echipa de Comando regional de Interventie) in cadrul EGM (Escadrilei Jandarmeriei Mobile) la Maisons-Alfort (regiunea pariziana). In aprilie 1974, numai la o luna de la creara lui sunt infintate doua GIGN: GIGN1 la Maisons-Alfort din ECRI care opera pe teritoriile primului celui de-al doilea, al treilea, respectiv, al saselea regiuni militare si GIGN2 constituita in cadrul EGM care opera in a parta, a cincia, respectiv, a saptea regiuni militare. Cu cartierul general, din 1983, la Satory (Versailles, regiunea pariziana) si centrul de instructie la Frileuse (Beynes), GIGN este o unitate de elita a JN (Jandarmeria Nationala franceza), specializata in operatiunile de lupta anti-terorista in orice mediu (aer, mare, uscat), in cele de eliberare a ostaticilor, in cele de transfer de « persoane sensibile », in arestari cu risc ridicat, respectiv, in revoltele din unitatile penitenciare sau centre de detentie-retentie. El intervine in general in zonele periurbane, aeroporturi, aerogari, penitenciare, deviza lui fiind : « GIGN-ul, angajat pentru viata… ». Pentru integrarea acestui corp de elita a JN candidatul trebuie fie jandarm si sa aiba mai putin de 32 de ani. Incepand cu 1 septembrie 2007 are loc o profunda reorganizare a lui in trei forte operationale, „absorbind” GSIGN (Grupul de Securitatea a Jandarmeriei Nationale) : Forta de Interventie (vechiul GIGN); Forta de Observatie-Cautare, vechiul grup de obserervatie-cautare al EPIGN (Escadrila de Parasutisti al Jandarmeriei Nationale) si Fortele de Securitate-Protectie (membrii sectiei de securitate si protectie a EPIGN si al GSPR- Grupul de Securitate al Presedentiei Republicii). GIGN dispunea de un efectiv de 420 de militari (407 in august 2009, 380 in 2008, pe cand JN apartinea Ministerului Apararii Nationale) si de un buget cca 2 milioane de euro (1,5 milioane de euro, efectiv, la care se adauga un drept de „cheltuieli de deplasare” de 0,5 milioane de euro). Ca misiuni principale ale GIGN mentionam: Piratair (deturnari de avioane), Piratmer (deturnari sau atacuri asupra navelor), Piratome (atac nuclear), Piratox (atac chimic sau biologic), Piratext (sechestrare de persoane-luare de ostatici de nationalitate franceza in afara teritoriului national). Printre alte atributii ale sale putem mentiona si: neutralizarea furibunzilor, precum si arestarea persoanelor considerate „periculoase” si inarmate. SSP (Serviciul de Securitate si Paza) asigura deasemenea protectia inaltilor functionari francezi sau straini, precum si ai diplomatilor in zonele cu risc ridicat de atac armat; Securitatea Ambasadelor si a reprezentantilor diplomatici francezi, in strainatate (Algeria, Coasta de Fildes, Haiti, Afrganistan, Pakistan, Irak, etc.); Extradarea cetatenilor francezi in strainatate; Gestioneaza crize de conflict armat in strainatate in care sunt implicati cetateni francezi, precum si alte evenimente nationale sau internationale in careinteresele Frantei sau francezilor sunt in cauza. In 2004, cu ocazia a treizeci de ani de existenta a lui, GIGN avea la activ aproape 1100 de misiuni, peste 1000 de criminali arestati sau ucisi si peste 600 de ostatici eliberati. Astazi, el a pierdut 17 militari in misiuni, dintre care 15 in cursul antrenamentelor. Mentionam aici ca antrenamentele GIGN sunt printre cele mai grele si cele mai dure luand in consideratie toate trupele de lupta (nationale si internationale) avand ca „obiect” de activitate combaterea criminalitatii (inclusiv Legiunea Straina, SWAT, etc.). El s-a remrcat in mod cu totul special in decembrie 1994, cand a intervenit pe Aeroportul International Marsilia-Marignane pentru eliberarea ostaticilor cursei Air France AF8969, luat ostatec de catre GIA (Grupul Islamist Armat). El a intrevenit in egala masura si in strainatate: in Djibuti, San Salvador, Arabia Saudita, Tara Basca spaniola, Nigeria, Insulele Comore, etc. Din 2007 el se afla sub comanda Generalului Denis Favier. Printre cele mai spectaculoase operatiuni la care a participat GIGN mentionam urmatoarele: 1) GIGN1 intrevine in mai 1974 cu ocazia unei rebeliuni la Centrul Penitenciar Fleury-Mérogis (regiunea pariziana). Interventia lui este determinanta pentru solutionarea crizei cu un minim de violenta; 2) GIGN intervine pe 3 februarie 1976 (in cooperare cu a 13-a DBLE-Semi-Brigada a Legiunii Straine, creata in 1940) intr-o operatiune de salvare la Loyada (Djibuti, pe atunci colonie franceza: Teritoriul francez al Afars si Issas) a treizeci de copii luati ostatici de catre teroristii FLCS (Frontul de Eliberare a Coastei Somaleze). Doi copii, sapte teroristi, si noua soldati somalieni sunt ucisi; 3) Intreventia in septembrie 1976 intr-o deturnare, de catre cinci teroristi croati anti-Tito, a unui avion Boeing 727 al TWA (Trans World Airlines, o companie americana veche care facea parte din „Big Four”, alaturi de celelalte trei mari companii: American Airlines, United Airlines si Eastern Air Lines), care a fuzionat cu American Airlines in aprilie 2001. Cursa asigura legatura regulata pe ruta New York-Chicago. GIGN reuseste pe calea negocierilor eliberarea a 49 de ostatici si predarea teroristilor; 4) Interventia pe 30 septembrie 1977 pe Aeroportul Orly-Vest (in cooperare cu BAG-Brigada Anti-Gang condus de catre Comisarul Robert Broussard) in deturnarea unui avion al Companiei Air Inter, Cursa 429 (Paris-Lyon) de catre un furibund Jacques Robert, care tinea ostatici 49 de persoane, (printre care si Deputatul Lucien Neuwirth si fostul Ministru, Philippe Malaud) de peste sapte ore. La asaltul GIGN, un pasager moare, alti patru sunt raniti, dintre care unul grav, iar Jacques Robert se preda, fiind ulterior, incarcerat; 5) Pregatirea unei tentative de eliberarea a functionarilor Ambasadei Frantei in San salvador, in mai 1979. Teroristii accepta sa se predea inainte de interventia armata a GIGN si sa elibereze ostaticii, insa acestia din urma, in schimb, îi elibereaza in Panama; 6) Intreventia in Arabia Saudita la Marea Moschee din Mecca, Al-Masjid al-Haram (cu mii de ostatici, care isi facveau rugaciunile in interior), intre 23 noiembrie-5 decembrie 1979, care este ocupata de catre 187 de teroristi (fundamentalisti islamici) saudieni si egipteni, studenti si studente la Universitatea islamica Médine pe 20 noiembrie, prima zi a anului 1400 al calendarului musulman. Seful teroristilor Juhaiman ibn Muhammad ibn Saif al Utaibi, era un caporal al Garzii Nationale saudiene la pensie, apartinand unei influente familii sunnite din Najd, care solicita in schimbul eliberarii ostaticilor recunoasterea lui Mohammed Ben Abdallah Al Qahtan (cumnatul lui, aflat cu el in Moschee) ca Mahdi (aducatorul dreptatrii si justitiei pe Pamant). Interventia aramata a GIGN a facut numeroase victime atat in randul teroristilor cat si in randul celor sechestrati in Moschee; 7) Interventia cu ocazia luarii de ostatici la Hotelul Fesch (Corsica, Franta), de catre un comando corsican condus de catre Marcel Lorenzoni (militant nationalist) in februarie 1980. In urma negocierilor cu GIGN teroristii se vor preda; 8) Eliberarea ostaticilor, cu o interventie-surpriza, cu ocazia deturnarii unui avion la Touquet (Le Touquet-Paris-Plage, Pas de Calais) in mai 1981. Piratul care incerca sa oblige Papa sa dezvaluie cel de-al treilea secret al Fatimei (dezvaluit pe 26 iunie 2000) este neutralizat si arestat. Cele trei revelatii (care de fapt ar fi una in trei parti) ar fi fost adresata pe 13 iulie 1917 de catre Fecioara Maria (cu numele de Notre-Dame de Fátima) catre Lúcia dos Santos si versorii ei Jacinta si Francisco Marto in micul orasel Fátima din Portugalia; 9) Arestarea unui furibund (turbat) la Chelles (Seine et Marne, regiunea pariziana) in aprilie 1982. Acesta, terorizand orasul, a tras peste 2000 de cartuse, inainte de neutralizarea lui de catre oamenii GIGN; 10) „Irlandezii din Vincennes (Vincennes, regiunea pariziana)”. Pe 9 august 1982, catre orele 13H00 are loc o fuziada (schimb de focuri) pe strada Rosiers: un om arunca o grenada in interiorul restaurantului Goldenberg, iar mai tarziu, un comando format din cinci persoane deschide focul asupra celor de pe strada. Rezultatul: sase morti si douzeci si partru de raniti. Pentru a descoperii instigatoriia cestui atac armat, Presedintele Frantei, François Mitterrand, instaleaza la Palatul Élysée o celula anti-terorista cu un consilier tehnic, pe care o pune la dispozitia lui Christian Prouteau, pe atunci patronul GIGN. Pe 29 august catre orele 21H30 militarii GIGN condusi de catre Capitanul Paul Barril iau cu asalt apartamentul din Vincennes al unui numit Michael Plunkett, banuit care ar face parte din organizatia separatista irlandeza IRA (Armate Republicana Irlandeza) si gasesc la acesta, in urma unei perchezitii « minutioase » urma de exploziv ! Irlandezul cu camarazii sai (care il frecventau) sunt arestati, inculpati si incarcerati. Dupa noua luni, la sfarsitul lunii mai 1983 sunt eliberati, probele fiind insuficiente pentru traducerea lor in fata justitiei. Aceasta interventie a GIGN a dat nastere la o serie de polemici. Se pare ca, chiar oamenii GIGN au adus explozivul cu ei, pentru ai putea inculpa pe Plunket si camarazii sai, cum « problema » trebuia « solutionata », in lipsa unor dovezi clare si certe ; 11) Arestarea lui Filipe Bidart, seful gruparii teroriste baste Iparretarrak, in februarie 1988 ; 12) Eliberarea ostaticilor detinuti in grota Ouvéa in Noua Caledonie (TOM-Teritoriu francez autonom, nemetropolitan, din Pacificul de Sud) in mai 1988. Operatiunea a fost clasata de « mare succes » in ciuda decesului a doi militari de la DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe, un serviciu de informatii francez extern aflat sub autoritatea Ministrului Apararii, condus din 10 octombrie 2008 de catre Erard Corbin de Mangoux) si 19 separatisti Kanak (Canaques, poulatia din Noua Caledonie); 13) Membri ai GIGN, uneori sub comanda COS (Comandamentul Operatiunilor Speciale, aflat su comanda Sefului de Stat Major al Armatei) au participat la o serie operatiuni de mare succes in Bosnia-Hertegovina intre 1992-1995, in special in ceea ce priveste arestarea criminalilor de razboi; 14) Pe 26 decembrie 1994, eliberarea celor 164 de pasageri al zborului AF8969 (cursa regulata intre Paris-Alger) luati ostatici de catre 4 teroristi islamisti GIA (Grupul Islamist Armat, condus Abdul Abdallah Yahia alias "Emirul", in varsta de 25 an, un apropiat a lui Djamel Zitouni, seful GIA) pe Aeroportul Marignane (Marsilia), avand in plan prabusierea avionului deasupra Turnului Eiffel. Avionul, un Airbus A300 cu 220 pasageri la bord, decoleaza de la Aeroportul Alger (Houari Boumedienne) pentru Paris pe 24 decembrie, insa aterizeaza la Aeroportul Marignane pentru alimentare cu carburant (la orele 03H30), unde este retinut la sol timp de doua zile de catre teroristi, pana pe 26 decembrie, cand GIGN (la orele 17H08) il va lua cu asalt (filmat integral de mai multe posturi de televiziune!) si ucide cei patru teroristi, eliberand toti pasagerii, nevatamatiTeroristii revendicau eliberarea a doi responsabili FIS (Frontul Islamic de Salvare), Abbassi Madani si Ali Belhadj incarcerati din 30 iunie 1991 in Algeria. Sechestrand avionul inca pe Aeroportul Houari Boumedienne, in urma refuzului revendicarii lor de catre autoritatile algeriene, ei executa la orele 14H00, primul pasager: un politist algerian care insotea avionul. In urma negocierilor, la Marignane sunt eliberati 63 de pasageri (femei si copii). Insa, la orele 21H30 in seara Craciunului, un angajat al Ambasadei Frantei la Alger, Yannick Beugnet este totusi executat, el fiind cea de a doua victima a acestui eveniment terorist fara precedent pana atunci. Aceasta interventie care a facut celebru GIGN in lumea intreaga, in 2010 este considerata de catre autoritati ca una dintre cele mai remarcabile reusite ale GIGN. In ciuda faptului ca in urma interventiei lor 13 pasageri si membri ai echipajului sunt raniti si noua membri ai GIGN lejer (printre care si capitanul Favier) si unul grav. In urma acestui eveniment, Air France a suspendat zborurile sale catre Algeria pana in 2003. Astazi zborul AF8969 nu mai exista, el fiind inlocuit cu cele AF3543 si AF7667; 15) In septembrie 1995, GIGN participa alaturi de EPIGN la prinderea lui Khaled Kelkal (islamist algerian, membru GIA, considerat ca principalul responsabil de atentatele comise in Franta in vara anului 1995) in padurea Vaugneray in apropiere de Malval (Lyon, Rhône), insa majoritatea fiind tranferati intr-o alta actiune „Azalée” in Comore, este EPIGN care localizeaza si il ucide pe Kelkal pe 29 septembrie (filmata de catre televiziunea locala Lyoneza). Si aceasta „executie” a dat nastere la o serie de polemici. Dupa parerea mea, care am urmarit de aproape acest eveniment, Khaled Kelkal, nu trebia ucis! Merita mentionat aici faptul ca, contrar politistilor (functionari al Ministerului de Interne), jandarmii (pe atunci functionari Al Ministerului Apararii) au fost autorizati sa faca uzaj de arma (cu foc) chiar daca nu erau intr-o situatie de „legitima aparare”, conform Decretului din 20 mai 1903!; 16) Participarea la „Operatiunea Azalée. Este vorba de eliberarea statului african, Uniunea Comore fosta Republica Federala Islamica Comore, situata in Oceanul Idian, colonie franceza pana la obtinerea independentei pe 6 iulie 1975, ocupand Arhipelagul Comorelor, ale caror insule apartin Colectivitatii TOM franceze Mayotte. Operatiunea a avut ca scop si arestarea mercenareului Bod Denard sub autoritatea COS in septembrie-octombrie 1995; 16) Intreventia pentru arestarea unui furibund la Valaurie (Drôme) pe 23 iunie 1997, cand un membru GIGN, Jean-Louis Prianon, este ucis ; 17) Interventia, in 2005, in colaborare, cu Comandoul marin „Hubert” (creat in decembrie 1947 purtand numele locotenentului Augustin Hubert ucis in batalia din 6 iunie 1944 la Riva Bella) pe vasul „Pascal Paoli„ (dupa numele omului politic si amiral corsican Pascal Paoli) de la SNCM (Societatea Nationale Maritima „Corse-Méditerranée”), deturnat e catre sindicalistii STC (Sindicatul Muncitorilor Corsicani, fondat pe 1 mai 1984); 18) Arestarea pe 19 ianuarie 2007 a unui furibund (furios turbat), inarmat, baricadat la el acasa in Gensac-sur-Garonne (Haute Garonne). In timpul asaltului, catre orele 22H00, individul deschide focul si raneste mortal pe Maréchal des logis-chef (sergent) Frédéric Mortier 35 ans (promovat major, cel mai mare grad in corpul subofiterilor militari, post-mortem). Este vorba de cel de-al doilea membru GIGN care moare in cadrul unei operatiuni armate ; 19) Pe 11 aprile 2008, participarea la Operatiunea « Thalathine ». Este vorba de interventia GIGN pentru eliberarea ostaticilor de pe vasul de croasiera de lux « Ponant » apartinand CMA-CGM (Compagnie Maritime d'Affrètement - Compagnie Générale Maritime), al treilea armator mondial de transport maritim in containere si primul francez, rezultata din fuziunea in 1996 dintre CMA (creat in 1978) si si CGM (creat in 1975, prin fuzionarea dintre CGT-Compagnie Générale Transatlantique fondat in 1851 si MM-Messageries Maritimes in 1855), cu sediul social-administrativ la Marsilia (a se vedea si articolul autorului pe aceasta problematica : „Infernul indian, un secret de stat” : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_1867.html). La acestea se adauga numeroase arestari ai unor teroristi (in special in tara Basca de nord din sudul Frantei al grupului IK-Iparretarrak-cei din nord, in limba basca), ai unor criminali periculosi, precum si o serie de interventii in mediul penitenciar contra rebeliunilor. Armamentul folosit de GIGN este foarte variat si de mare precizie, de ultima generatie. In general, in cazul unei misiuni „ordinare”, armamentul „de baza” se compune din pistoale (trei-patru), un MP-5 si pusti calibrul 12 (una-doua), pentru fiecare militar. Pistoalele cele mai utilizate, in functie de dificultatea misiunii, sunt: Manurhin MR-73 cu cartuse 357 Magnum de diverse lungimi al tevii (4, 5 ¼ inci, respectiv, 8 inci şi 10 inci, pentru o tragere de mare precizie); PA (Pistol Semi-automat) de talie „compacta” (in principiu Glock 19 de 9mm Para echipata cu o lampa Insight Technology M3 LED sau M6 cu laser integrat, SIG-Sauer P228, FN Five-seveN si PAMAS G1S, respectiv, G26, G27); S&W 686 GFS « Stainless » cu cartuse 357 magnum si lungimea tevii intre 4-10 inci; Sig-Sauer P228 (si P226) de 9 mm Para cu incarcatoare de 20 de cartuse; Beretta 92F ; FN Five-seveN Tactical IOM de 5,7 mm cu o lampa-sare Insight Technology M6 fixata pe sina Picatinny; GIAT PAMAS G1S de 9 mm Para (Parabellum) ; Beretta 92G ; SIG-Sauer Pro SP 2022 de 9 mm Para. In misiunile „clasice” sunt utilizate MR-73 cu teva de 4", Glock 19 si P228. Din contra, in misiunile „kaki” (in natura) sunt preferate Glocks 17 si P226. Printre pistoalele-mitraliera mentionam: HK MP5 in versiunea A5 (selector 3-Round Burst), SD3 si K-PDW (amundoua cu selectoare SEF) cu colimatoare Aimpoint CompM2 sau EOTech 550 AA, respectiv lunete Trijicon ACOG 3,5 x 35 sau inca tip « mini-luneta» montata lateral. Pe Modelele MP-5A5 si MP 5K PDW exista montaje SureFire ”cocking tube mount” pe extremitatea tubului cu gaz de admisie care permit fixarea laserilor L72 de culoare rosie si L75 infrarosie, precum si a lampilor Nitrolon P. Le MP-5SD6 ; FN P90 Tactical cu laser integrat si 50 de cartuse tip FN5,7 x 28mm care pot traversa si vesta anti-glont. Pustile de lupta cele mai utilizate in misiuni sunt : Remington 870 de calibru 12 Magnum cu colimator Aimpoint CompM2, Aimpoint 3000 ou EOTech 550 AA si o lampa cu laser ; Benelli M3T Super 90 de calibre 12 ; Franchi SPAS 12 Special Purpose Automatic Shotgun également de calibre 12. Pustile de asalt : HK G3 TGS de 7,62 mm echipate cu un selector de tragere tip numeric si cu MSG-90 si cu o aruncatoare de granada HK 79, respectiv un colimator Aimpoint 3000 sau 5000 cu un montaj SureFire « cocking tube mount » 490 sau 491 pentru o lampa si laser in varianta diurna ; SIG-550 si 551 SWAT cu luneta Hensoldt 6 x 42 BL, SIG-552 Commando cu un colimator Bushnell HOLOsight ; HK 33 EA2 echipata cu un HK tip A3, cu un selector 3-Round Burst avand patru pozitii si o luneta diurna Hensold 6 x 42 BL ; GIAT FAMAS F1 ; HK G36C, de calibru 5,56 OTAN. Arme de precizie : MR-73 de 8 si 10 inci, modele speciale echipate cu lunete Magnum Phantom marind de 1,5 x, produse de catre Bushnell, precum si optice 4x32 ; S&W ; Modele Accuracy cu lunete Schmidt & Bender Mk.II 3-12 × 50 si Mil-Dot : AW de 308 (7,62 mm OTAN) ; AWS de 308 cu o teava echipata cu un amortizor de zgomot ; AW SM de 338 Lapua Magnum (8,6 × 70 mm) pentru trageri intermediare cu munitie de 7,62mm -12,7mm ; Barrett M82, Barrett M95 si McMillan, cu modelele Hécate II standard si Hécate II polimer cu o luneta Scrome J10 10 × 40 Mil-Dot, pentru neutralizarea vehiculelor ne sau blindate usor. GIGN are in dotare cca 128 de astfel de arme, echipate si cu telescoape monoculare Leica Televid 77 mm (sau l'Apo-Televid 77 mm) cu mariri pana la 60 ×, un binoclu Leica Vector IV (sau infrarosii Thomson Sophie, noaptea). Echipele de tragatori de elita (compuse in general din doi militari, un observator si un tragator) dispun si de un telemetru laser Leica Rangemaster LRF 1200 dotata cu o optica de 7 × 21 mm avand o precizie de un metru (abatere) pana la o distanta de 1100 m, de o mini statie meteo Skywatch Geos 9 (anemometru cu palete-vânt, busola, higrometru, termometru, barometru, altimetru). Arme sub-letale utilizate de GIGN sunt : Pistoale cu impulsuri electrice Taser X26 in experimentare din 2003 (a se vedea si articolul autorului : «Pistoale Taser X26 cu camera video incorporate»http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/03/pistoale-taser-x26-cu-camera-video.html). Din 2006 GIGN dispune ca mijloace de deplasare de elicoptere armatei terestre si ale aerului pusa la dispozitia lui de catre 4e RHFS (al 4-lea Regiment de Elicoptere al Fortelor Speciale, instalata la Baza Aeriana 107 la Villacoublay (Yvelines, regiunea pariziana).

 

 

Articolul cu detalii si imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/04/thomas-csinta-adevarul-despre-drama_13.html

Articolul in Revista Politia Capitalei
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-revista-politia-capitalei_7137.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2024