UK Bookmakers

Adevarul despre drama terorista de la Toulouse!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Rolul "pozitiv" al colonizarii, din punctul de vedere al tarilor coloniale, a permis "civilizarea", "modernizarea" si "democratizarea" sclavilor din colonii (o imensa majoritate dintre ei de confesiune musulmana!), avand ca efect, mobilitatea lor, in general si migratia lor catre tarile coloniale "mama", in particular, nu cu scopul cum cred unii, de a cucerii lumea, ci din contra, pentru imbunatatirea conditiilor lor de viata, pentru cresterea nivelului lor de trai, mai exact, pentru realizarea lor pe plan material si spiritual, ceea ce in colonii era greu de realizat. (A se vedea si articolul autorului:
 "Holocaustul islamic euro-asiatic": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html)

 

Din pacate, o mare majoritate dintre ei, nu au reusit sa se integreze din punct de vedere socio-cultural si profesional in tarile coloniale "mama", in special datorita dispozitivelor sociale inadecvate puse la dispozitia lor, ceea ce a avut ca efect orientarea lor catre delincventa si criminalitate, insa tot cu acelasi scop: realizarea lor pe plan material si spiritual.

Celor care au reusit sa se mentina, cat de cat in limitele normale ale legilor  de convietuire in cadrul societatii civile, dispozitivul de discriminare "pozitiva", ca o "prelungire prin continuitate" al rolului "pozitiv" al colonizarii, le-a permis accesul in insitutiile publice ale Administratiei de Stat (Politie, Jandarmerie, Justitie, Administratia Penitenciarelor, etc.), care contribuie esential la scurgerea de informatii catre organizatiile islamiste extremiste, radicale, teroriste,  iar prin dispozitivul de manipulare,  la radicalizarea celor naturalizati in fostele tari coloniale, din centrele private de liberate, de maniera generala, nu pentru terorism, ci pentru delicte sau crime de drept comun.

Unii dintre ei, intr-un esec total in libertate, pe toate planurile vietii sociale, dezorientati,  si fragili din punct de vedere psihic,  usor de manipulat, incearca sa se "realizeze" ca martiri pentru Allah,  in "Razboiul Sfant"!

 

Corespondenta de la Toulouse

  

Motto : "Adevarul este ca nu exista adevar" ! (Pablo Neruda) si chiar daca exista, in niciun caz, sub nicio forma, "El nu depinde de numarul celor care cred in el"! (Henrik Johan Ibsen)

Vineri, pe 23 martie 2012, Procurorul General al Republicii de Paris, François Molins, insarcinat cu ancheta privind crimele pe care le-ar fi comis in regiunea Midi-Pyrénées (Toulouse si Montauban-Aria metropolitana/Regiunea urbana Toulouse) suspectul  de origine algeriana ("ucigasul de pe scuter")Mohammed Merah(10 octombrie 1988-22 martie 2012),  in varsta de 23 de ani, anunta (oficial!), in conferinta sa de presa (si in prezenta mea), anihilarea (mai exact: uciderea!)  acestuia de catre politistii de la RAID[1], dupa 32 de ore de negociere esuata, si in sfarsit, "solutionarea" dosarului "zilei celei mai lungi" din intreaga istorie criminala a Frantei !

 

Pentru a fi mai convingator, acesta mentiona si "agenda criminala" a suspectului : pe 11 si 15 martie uciderea a trei militari parasutisti francezi (doi de origine magrebina/magrebina si unul guadelupeana, din Departamentul-Regiune francez Guadeloupe, colectivitate teritoriala din Caraibe), iar pe 19 martie executia unui rabin (profesor) si a trei copii (elevi) evrei (dintre care doi ai acestuia!) la Scoala israelita Ozar Hatorah, la Toulouse ("Trezor al Torah-ului", institutie evreiasca fondata in 1945, in Palestina, sub mandat britanic, insarcinata cu educatia evreilor ortodocsi adepti al iudaismului liturgic spaniol si portughez).

Prezent la fata locului (din „intamplare”!), multe din afirmatiile facute de catre François Molins nu le impartaseam (si nu le impartasesc nici astazi!), iar acesta, din pacate, nici nu banuia pe atunci, cat de departe este de adevar, de realitate !

Ce stim noi astazi cu siguranta in acest dosar criminal de exceptie care nu se mai "inchide" (nu se mai claseaza!), dupa doi ani de la evenimente?

Am mai aflat "cate ceva", mai mult sau mai putin, de interes public,  de propaganda anti-tero, anti-djihad (jihad), pentru a alimenta ura rasiala, dar din pacate, nu cred ca suntem in posesia adevarului istoric, care de altfel nici nu cred ca exista,  in ciuda minutioaselor anchete inlesnite de catre Serviciul Francez de Informatii Interne DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne, fosta RG-Informatii Generale, a se vedea si articolele autorlui legat de aceasta tematica: "Edvige si Cristina noile fisiere ale Serviciul Francez de Informatii Interne": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html"Holocaustul islamic euro-asiatic"http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html ).

 

 

PREAMBUL

 

Suspectul, un "marunt" delincvent de origine franco-algeriana (fara crime de sange la activ pana la evenimentele din cea de-a doua decada a lunii martie 2012), devine un nou "inamic n°1 al Poporului Francez",  in cea de-a treia decada a lunii(a se vedea pentru detalii si articolele autorului Mesrine inamicul n°1 al Poporului Francezhttp://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-mesrine.html"In umbra vietii. Brand-uri legendare ale marii criminalitati franceze": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41618-in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri-legendare-ale-marilor-evadari-si-a-marii-criminalitati-franceze.html), deci, cum era si de asteptat,  omul cel mai cautat de catre autoritatile politienesti si judiciare franceze!

In dimineata zilei de miercuri, pe 21 martie, in jurul orei 03h30, Merah s-a baricadat, cu un intreg arsenal de lupta (de razboi) in apartamentul sau de la etajul 1 (mezanin) al modestului imobil (social) "Belle Paule" din str. Sergent Vigné nr. 17, aflat in cartierul rezidential toulousean Côte Pavée, declarandu-se, deschis,  membru al Organizatiei teroriste Al Qaeda.

Omul, s-ar fi felicitat pentru faptul ca ar fi "ingenunchiat Franta" si regreta profund ca "nu ar fi ucis mai multi copii evrei"!

Sositi in dimineata acelei zilei, ceva mai devreme (in jurul orei 03h15), pentru a-l aresta din ordinul Procurorului general (antitero) al Republicii de Paris, François Molins, politistii grupului de interventie de elita, specializati in lupta aniterorista, al RAID[1](Recherche – Assistance – Intervention – Dissuasion), sunt primiti de catre suspect cu o rafala de gloante (cca 30)  trase cu o arma de foc (considerata de razboi, de catre autoritati !), in urma careia doi politisti sunt raniti, unul la genunchi, celalat la umar, iar un al treilea este atins in piept, insa acesta este salvat de vesta sa antiglont, pe care il avea in dotare.

Functionarii de politie de la RAID, au negociat pe intreg parcurs al zilei de miercuri cu suspectul, pentru ca acesta sa se predea, voluntar, in conditii "pasnice", insa fara niciun rezultat, cu toate ca din declaratiile acestuia, reiesea, in repetate randuri,  ca "are de gand sa se predea, odata cu caderea noptii".
Din cauza perimetrului mare de securitate (poate, neobisnuit de mare!), nici presa nu a putut patrunde in zona de conflict, deci nu exista ca document "fiabil" conform caruia s-ar fi derulat evenimentul, decat versiunea oficiala al sefului RAID-ului: Amaury de Hautecloque (si a oamenilor acestuia)!

Iar aceasta versiune este "prelucrata" si  "adaptata" de catre autoritatile politico-judiciare competente, intocmai, in defavoarea lui Merah si transmisa opiniei publice prin mijloacele mass-media pentru manipularea acestora, cu eficacitate maxima.

Exista totusi o serie de contradictii in raportul acestuia, pentru ca indisciplinat cum sunt si fara frica lui Dumnezeu, din informatiile pe care le-am cules la fata locului (in interiorul perimetrului interzis), in timpul anihilarii ("executiei"!)  lui Mohamed Merah, nu exista nicio indoiala, ca, acesta putea fi arestat ("anihilat")  in viata!


Mai mult, cunoscand activitatea si modul oprator al RAID-ului, cand am aflat ca Amaury de Hautecloque vine ("se deplaseaza") la fata locului cu echipa sa, stiam deja ca Merah isi traieste ultimele ore din viata lui.

In timpul negocierilor, individul (considerat doar: "suspect"!),  ar fi afirmat ca prin intermediul crimelor pe care le-ar fi comis in ziua 19 martie, ar fi vrut "sa se razbune pe copii palestinieni ucisi in bombardamentele israeliene" in Fâsia Gaza (parte a Palestinei istorice în sudul coastei de est a Marii Mediterane, care alaturi de Cisiordania, conform înțelegerilor de la Oslo, este una din cele două componente teritoriale ale entității statale aflate sub administrația Autoritatii Palestiniene, cuprinzând un număr mare de localități urbane și de tabere locuite de refugiați palestinieni din 1948 și de urmașii lor, fiind si unul dintre teritoriile cu cea mai mare densitate de populație din lume, 1.040.000 de locuitori pe o suprafață de 360 km², controlată în prezent de catre mișcarea politica islamista Hamas) si Cisiordania (teritoriu aflat pe malul drept al raului Iordan pe care își exercită autoritatea guvernul laic al Autoritatii Nationale Palestiniene, o entitate araba-sunita semiindependentă și separată teritorial și politic de guvernul Hamas, cuprinzand o serie de enclave cu așezări si colonii agricole și urbane israeliene).

In ceea ce priveste, crimele comise pe 11 martie (un parasutist ucis la Toulouse), respectiv, pe 15 martie, alti doi si unul grav ranit (asatazi paralizat pe viata, tetraplegic) la Montauban (aria metropolitana toulouzeana), suspectul ar fi vrut sa se razbune pe militarii conationali originari din fostele colonii franceze (Magreb-cele trei țări nordafricane : Algeria, Tunisia si Maroc, respectiv, Egiptul, Libia si Mauritania parțial, a caror istorie are multe trăsături comune, respectiv, POM-Pays d’Outre Mer, teritoriile francez nemetropolitane-colectivitati teritoriale) care servesc in armata franceza in cadrul operatiunilor in care Franta este angajata prin intermediul diferitelor organizatii politico-militare, fie de mantinere a pacii in lume ca:NATO[2], ONU[3], etc. (a se vedea pentru detalii si articolul: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2010/12/organiz...), fie contra terorismului (in special, in Irak, Afganistan si Pakistan; a se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului "Un deceniu de terorism si antiterorism american"http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/04/bilantul-terorismului-si.html).

In acelasi comunicat, conform declaratiilor lui François Molins, Merah, "fara sa fi avut un suflet de martir", s-ar fi opus si legii "anti burca" (lege interzicand purtarea voalului-niqab-ului in spatii publice, inclusiv, in scoli, in institutii sau chiar si la volan), care se aplica in Franta din 12 aprilie 2011 (raportor Jean-Paul Garraud, UMP-Union pour le Mouvement Populaire), ceea ce l-ar fi inrait si mai mult, motiv pentru care "nu si-ar fi exprimat niciun regret pentru crimele comise. Din contra, i-ar fi parut rau ca nu a facut mai multe victime".

In plus, avea de gand sa comita inca trei atacuri armate contra unui militar si a doi politisti (toti de origine magrebina/magrebina), avand in vedere faptul ca "el nu avea un profil de sinucigas ci unul care prefera sa traiasca si sa ucida", conform autoritatilor politienesti !

Astfel, in jurul orei 20h55, miercuri, in seara zilei de 21 martie, EDF (Electricité de France), a intrerupt curentul in intregul cartier residential in care s-a retras suspectul, iar locatarii imobilului au fost evacuati, rand pe rand, cu putin timp inainte ca RAID sa ia cu asalt cladirea.

Cu toate ca inca in jurul orei 22h45 (dupa care Merah n-a mai dat niciun semn de viata !), ex-negociatorul RAID, Christophe Caupenne sustinea ca arestarea lui Merah (prinderea lui in viata!), conform afirmatiilor lui Gérard Longuet, Ministrul Apararii, este o prioritate a lui Claude Guéant, Ministrul de Interne.

Pentru a fi judecat de catre un tibunal competent in materie de terorism. (Oare?!)

Pentru ca el "sa aiba posibilitatea sa se explice in privinta gestului sau criminal". (Oare?!)

In jurul orei 10h30, in dimineata zilei de joi, 22 martie, dupa 32 de ore de negocieri esuate si fara nicio veste din partea suspectului din seara precedenta, fortele speciale ale RAID au invadat imobilul rezidential Belle Paule in care acesta era baricadat, incercand sa forteze intrarea in micul apartament al acestuia, compus din doua camere, baie si bucatarie (cca. 43-45 m2).

Insa, suspectul "furibund", pana la urma, si-a luat decizia "de-a muri cu arma in mana", ca un adevarat "mujahidin" (razboinic !), in numele lui Allah.

Dupa invazia apartamentului acestuia, de catre fortele speciale ale RAID, in urma unui intens schimb de focuri (peste 300 de cartuse trase), Merah este impuscat in cap de catre un tragator de elita (sniper), nu aflat in cladire, cum ar fi fost "normal", ci din contra, aflat in exteriorul acesteia.
Din pacate, precizia sniper-ului RAID-ist, nu i-a mai lasat mujahidinului nicio sansa de supravietuire, acesta decedand pe loc.


Cu alte cuvinte, incercuit de RAID-isti din toate partile, acestia au tras in Merah, ca intr-o tinta mobila, pe campul de lupta, fiecare cum a putut si de unde a putut, fara niciun fel de sincronizarea reala.

Intre timp, fratele lui Mohammed, Abdelkader Merah, sotia acestuia, precum si mama lui sunt arestati si condusi la sediul Politiei (Comisariatul Central-Hotel de Police), cum in masina acestuia ar fi fost descoperita o cantitate importanta de exploziv (explozibil).

Atat pentru Claude Guéant, pe atunci Ministrul de Interne, cat si pentru Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy (angajat si el intr-o batalie electroral-prezidentiala cu Francois Hollande), care a urmarit de aproape evenimentul (venind chiar la Toulouse in acest scop !), misiunea RAID-ului, a fost una deosebit de dificila, care pana la urma "a fost indeplinita, in deplina siguranta,  cu succes!"

Insotit la funeraliile de patru ministri (François Fillon-Primul Ministru, Claude Guéant-Ministrul de Interne,Gérard Longuet-Ministrul Apararii, precum si Michel Mercier-Ministrul Justitiei), Sarko s-a deplasat special la Toulouse (la Montauban), pe 21 martie, la Cazarma RGP 17 (Regimentul de Parasutism, caruia apartineau doi dintre cei ucisi), impreuna cu alti cinci candidati la alegerile prezidentiale aflati in plina campanie (François HollandeMarine Le PenFrançois BayrouNicolas Dupont-Aignan) pentru a aduce un pios omagiu, celor trei militari care si-au pierdut viata in urma deschiderii focului asupra lor de catre suspectul mujahidin, Mohamed Merah.

In timpul discursului sau el afirma cu convingere ca : "Acest om isi dorea sa ingenunchieze Republica, insa Republica nu a cedat, Republica nu a dat inapoi, Republica nu a fost slabita", iar ulterior, la Strsabourg, in cadrul campaniei sale prezidentiale ca: "Aceste crime sunt ale unui fanatic, ale unui monstru".

Ceea ce nu a fost o surpriza, pentru ca Mohamed Merah, era considerat deja, un islamist-extremist, un jihadist, membru al miscarii islamiste radicale Jund al Khilafah (Soldatii din Califat), un fanatic-salafist (adept al salafismului, o miscare sunita, fundamentalista, revendicand intoarcerea islamului la originile sale fondate in Coran), cu mult timp inainte ca Sarko sa-si rosteasca cuvantarea.

Simultan, in Israel, in presenta a peste 2.000 de persoane, cele patru victime franco-israelite (repatrierea carora a fost insotita de catre Joël Mergui, Presedintele Consistoarului Central Israelit) sunt inmormantate in cimitirul Muntele Repausului (cel mai mare din Ierusalim), in cadrul unei ceremonii religioase, emotionante, in prezenta Ministrului de Externe francez,  pe atunci, Alain Juppé si al vice-Ministrului israelian al Afacerilor Externe, Danny Ayalon.

Crimele imputate lui Mohammed Merah, sunt revendicate joi, de catre miscarea islamista radicala Jund al Khilafah, care precizeaza ca autorul atacului sangeros de la Scoala israelita Ozar Hatorah ar fi fost "Yousef le Français" (Yousef, francezul) !

 

APROFUNDAREA DOSARULUI

 

Nascut pe 10 octombrie 1988, intr-o familie de algerieni, cu cinci copii (trei baieti si doua fete), crescut de catre mama sa Zoulikha Aziri si sora sa cea mare in cartierul toulousean, Izards (dupa intoarcerea tatalui sau Mohammed Benalel Merah in 1993, la Mostaganem, in Algeria), in dupa-amiaza zilei de 11 martie, exact la opt ani de la atentatul terorist de la Madrid (11 martie 2004), revendicat de catre gruparea terorista Al Qaeda (si la 911 zile si 19 ore de la atentele teroriste de la New York, din 11 septembrie 2001; a se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului legat de aceasta problematica :"Bilantul unui deceniu si jumatate de terorism si antiterorism american"http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/04/bilantul-terorismului-si.html), care a facut 191 de victime si 1.858 de raniti in trenul suburban din Gara d’Atocha, Mohammed Merah, deplsandu-se pe un scooter Yamaha model T-Max 530 (pe care unii martori l-au vazut de culoare alba, altii de culoare neagra!), furat pe 6 martie (deja dat in urmarire generala de catre Politia Judiciara din Toulouse), cu complicitatea fratelui sau Abdelkader, cu o casca de culoare inchisa si utilizand un pistol tip Colt 45 de calibrul 11.43, executa la Toulouse, pe Sergentul-sef Imad Ibn-Ziaten (de origine marocana si confesiune musulmana, divortat, fara copii), in varsta de 30 ani, apartinand RTP (Regimentul 1 de Parasutism) din Francazal (aria metropolitana toulouseana), pe care "il alege" ca victima, in urma unui anunt de pe internet pe site-ul "Le Bon Coin" (mentionandu-si prenumele !) sub pretextul ca si-ar vinde motocicleta.

Dupa "eveniment", timp de cateva zile, acesta s-ar retrage la adapost in "barlogul" sau, pana cand "apele tulburi se linistesc", iar pe 15 martie, executa pe strada, "in ziua mare", alti doi parasutisti, tot pe acelasi scooter si cu aceasi arma, la Montauban (o localitate din aria metropolitana toulouseana), apartinand RGP 17 (Regimentul 17 de Parasutism): pe Caporalul Abel Chennouf (de origine algeriana-kabyla si confesiune crestina-catolica, PACS-at; a se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de acest subiect: "PACS-Pactul Civil de Solidaritate": http://necenzuratmm.ro/social/42401-pactul-civil-de-solidaritate-pacs-un-angajament-cu-obligatii-minime-dar-eficace-in-viata-de-cuplu.html), cu sotia sa insarcinata, in varsta de 25 de ani (familia caruia l-a angajat ca avocat pe celebrul penalist Gilbert Collard, candidat la alegerile legislative din departamentul Gard, in sudul Frantei, pe listele Frontului National-Partid de extrema dreapta), precum si pe Soldatul-parasutist (Clasa 1) Mohamed Legouad (de confesiune musulmana, necasatorit), in varsta de 23 de ani.

Un al treilea soldat-parasutist (Clasa 1), Loic Liber (guadeloupean-colectivitate teritoriala franceza in Caraibe, in varsta de 28 de ani, necasatorit), tot din RGP 17, cu aceasi ocazie, fiind ranit grav la coloana vertebrala (inclusiv, la maduva spinarii), s-a zbatut timp de zece zile intre viata si moarte.
Spitalizat la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar) Toulouse, pe 26 martie a iesit din coma, insa exista un risc ridicat pentru ca el sa ramane pe viata tetraplegic (paralizia completa sau incompleta atat ale memrelor inferioare cat si ale celor superioare, datorata unei leziuni a maduvei spinarii la nivelul vertebrelor cevicale-vertebre C).

Distins cu Medalia militara  de catre Jean-Yves Le Drian, Ministrul apararii, Caporalul-sef Loïc Liber, desi astazi, este tetraplegic (imobilizat la pat, 24/24h), in urma sectiunii maduvei spinarii (pe unde a trecut glontul), el este fericit ca a avut sansa de a ramane in viata, fata de ceilali doi cmarazi ai sai care au fost ucisi.

Dupa un lung tratament intr-un centru de reeducare in Pyrénées-Orientales, din decembrie anul trecut este internat la Spitalul militar din Percy la Clamart (Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana).
Pe 19 martie, in dimineata zilei de luni, la putin timp dupa 08h00, dupa inceperea programului, Mohammed Merah intra in curtea scolii Ozar Hatorah (Scoala generala – Liceu) la Toulouse si trage intr-un grup de persoane (care se grabea sa ajunga in sala de rugacinui), ucigand un Rabin (profesor) si trei elevi (copii), ranind in plus si o alta eleva (adolescenta, in varsta de 17 ani).

Este vorba Jonatan Sandler, in varsta de 30 de ani, cu cei doi copi ai sai : Gabriel, in varsta de 4 ani si Arieh, in varsta de 5 ani, respectiv, pe Myriam Monsonego, in varsta de 7 ani, fata Directorului scolii.

Un eveniment fara precedent !

"Pentru ca niciodata in istoria recenta a Republicii nu am asistat la executia unor copii ! "

O "coincidenta" remarcabila !

Parintii lui Merah s-au intalnit la beni Slimane in Algeria si s-au casatorit religios in proximitatea Alger-ului in ianuarie 1975.


Cronologic, pe scurt 


Pe 15 februarie 2012, Mohammed Merah retrage de pe contul sau curent suma de 1,83 € (cat mai avea), ca si cum avea de gand sa-l lichideze, pentru ca pe 16 februarie sa cumpere o camera video minuscula GoPro (cca 350€). 

Pe 6 martie la ora 16h45, fura la Toulouse (cu ajutorul a doi complici, dintre care unul fratele lui mai mare, Abdelkader) un scooter T Max 530 si ceva mai tarziu isi cumpara o casca-cagula de la un dealer moto "Yamaha 31", de la care incearca sa afle pe 15 martie, fara sa reuseasca, cum se deconecteaza (dezactiveaza) GPS-ul (Sistem de geolocalizare) de pe scooter-ul furat si cumpara de la niste traficanti de arme localnici doua pistoale-mitraliera (Sten si Uzi) , trei pistoale automatice Colt.45 (11,43 mm), un pistol Python, respectiv, o pusca cu aer comprimat, in valoare totala de 20.000€, bani obtinuti din furturi si jafuri armate. 

Pe 11 martie catre ora 16h00, are intalnire cu subofiterul parasutist al RG 1, Imad Ibn Ziaten intr-un parking subteran la Toulouse, de la care pretinde ca vrea sa sa-i cumpere motocicleta Suzuki Bandit (650cm3), pe care l-a contacat  ceva mai devreme pe internet (site: www.leboncoin.fr) , ceea ce va si inregistra cu camera sa de luat vderi (videocamera). Intalnind-ul pe acesta, dupa ce se asigura, ca este vorba de un militar, il someaza: "Culcat. Nu glumesc." Soldatul refuza si spune: "Nu indrepta arma catre mine. Nu ma pun cu fata la pamant, cara-te. Vei trage, ia sa vedem ai curajul? Hai trage"! 

Dupa care Merah, il executa spunandu-i: "Acesta este Islamul, frate: tu ucizi fratii mei si eu te ucid" si dispare pe scooter.

Pe 15 martie la ora 14h15, la Montuaban (regiunea urbana Toulouse), Merah se opreste in fata unui ATM al Société Générale (aflata in vecinatatea cazarmei Doumerc), in fata careia un grup de militari stateau de vorba.

Dupa ce indeparteaza de grupul acestora un om in varsta, il ucide pe Mohamed Farah Chamse-Dine Legouad de la RG 17 de parasutism, aflat la bancomat, dupa care trage in  Caporalul Loïc Liber, care incerca sa fuga de la fata locului. Ranindu-l grav, asa cum am mentionat, acesta ramane tetraplegic pe viata.
Incarcand din nou arma, Merah ucide pe Caporalul Abel Chennouf, care si el incerca sa fuga catre brutaria de la colt, unde avea de gand sa se ascunda, nu inainte sa-si ridice mana si sa arate trei degete, strigand (utilizat cu ocazia rugaciunilor): "Allah akber"(Domnul nu este mare, un strigat de razboi,

marcat atat pe steagul Irak-ului cat si al Iran-ului).

In cursul aceleasi zile, acesta invita sora ei Aïcha si fratele lui mai mare Abdelkader la o "pizza si un pahar", iar seara participa la un "rodeo" la Izards (Toulouse), pentru ca noaptea de 17 martie sa o petreaca la o discoteca (Calypso).

Pe 19 martie, in jurul orei 08h00, se opreste cu scooter-ul lui in fata institutiei de educatie (scoala generala-liceu) Otzar Hatorah, afla intr-un cartier rezidential la Toulouse si deschide focul asupra unui grup de persoane care intra in institutie, ucigand un profesor (rabin) cu cei doi copii ai sai, dupa care, intra in curtea scolii si ucide cu un glont in tample, fata directorului si raneste grav cu doua gloante un adolescent care incearca sa se refugieze  in camera sa.

Este interesant insa faptul ca el este apelat de doua ori de catre "cineva" de la DCRI, la orele: 10h49 si 12h02!
Dupa masa zilei o petrece "in familie", jucand fotbal cu copii unui "apropiat" la Izards, iar noapte o petrece intr-un club de noapte (Bahia), la Toulouse.

Din documentele anchetei, pe care le-am consultat, ar reiesi ca la locul crimelor sunt gasite cartuse apartinand armelor pe care Merah le avea in "dotare", iar acesta ar fi fost gasite in Renault Clio,  garata in fata blocului acestuia si care i-ar fi apartinut.

In plus, ca acesta ar fi filmat fiecare dintre asasinatele lui, iar inregistrarile ar fi fost expediate biroului parizian al televiziunii Al Jazeera (Al Jazira).

Pe 19 martie, Merah, este identificat de catre anchetatori ca principal suspect in cmiterea celor sapte asasinate.
Desi localizat acasa la el, acesta reuseste sa mai iasa si sa revina totusi, inainte ca politistii de la RAID sa-l incolteasca (probabil prin subsolul rezidentei),  si in jurul orei 19h30 sa ajunga la o prietena, fosta sotie a unui caroserist ( pentru care el mai lucra din cand in cand), careia sa-i dea un rucsac continand camera video GoPro si o peruca pe care ar fi utilizat-o, rugand-o ca daca i se intampla ceva, acesta sa ajunga la  mama lui.

La ora 00h22 suna dintr-o cabina telefonica nu departe de imobilul de rezidenta (Bul. Gloriei nr. 79) la sediul parizian al televiziunii Al-Jazira, iar in jurul orei 01h00 se intoarce in apartamentul lui.

Tatal sau Mohammed Ben-Allal Merah (nascut pe 16 aprilie 1942 la Souagui, in Algeria, divortat deja de doua ori avand sapte copii din relatiile sale matrimoniale anterioare), ajunge in Franta in 1966 (cu ocazia reconstruirii/reconstructiei Frantei lucrand ca muncitor la Turnatoria din Muret), iar mama acestuia, Zoulikha Aziri (nascut in 1057), mult mai tarziu, in 1981, insa ei divorteaza in 1993, pe cand Mohamed Merah nu avea decat cinci ani.

In 2000 Mohammed Ben-Allal Merah este condamnat la cinci ani de inchisoare pentru trafic de canabis de catre Tribunalul Corectional Toulouse, iar in 2001 la inca nou luni suplimentari, pentru intimidarea martorilor.

Incarcerat intre 1999-2003, dupa eliberarea lui, in 2004 se intoarce definitiv in Algeria, unde s-a mai casatorit inca doua ori, pana in prezent.

Mama lui Merah, Zoulikha Aziri se casatoreste in vara anului 2011 cu franco-tunisianul Mohamed Essid, tatal djihadistului Sabri Essid, iar in cadrul unei reuniuni de familie pe 25 martie 2012 la Mirail (Cartierul Bellefontaine, Toulouse), aceasta declara in public: "Baiatul meu a ingenunchiat Franta. Sunt mandra de ceea ce a facut baiatul meu"!

Mohammed Merah este ultimul copil, al unei famili numeroase, compusa din trei frati si doua surori.
Abdelghani (ne-extremist, ne-salafist), nascut in 1977 la  Oued Bezzaz langa Souagui, in Algeria, condamnat in 1998 la patru luni de inchisoare pentru comercializare de obiecte furate, casatorita in 2003 cu nepoata unui evreu, iar in 2007 isi pierde utilitatea bratului drept intr-un grav accident de circulatie.
Abdelkader (extremist-salafist), nascut in 1982, interpelat in de mai multe ori pentru violenta si comert cu stupefiante in adolescenta, in 2003 a fost incarcerat pentru ca si-a agresat cu mai multe lovituri de cutit fratele mai mare in 2003, cand acesta se casatorea cu o sotia sa (semi-evreica), pe care o numeste "demon" (spirit supranatural, rauvoitor), iar pe el "necredincios" islamului.

Devenit zugrav, lucreaza interimar (ocazional) pentru diverse intreprinderi de constructii, iar in 2005 este condamnat la doi ani de inchisoare pentru violenta (cu 20 de luni de suspendare), pentru ca in 2006 sa se casatoreasca cu Yamina Mesbah si in perioada 2010- 2011, sa efectueaze cu aceasta o serie de sejururi de lunga durata la salafistii din Cairo (Egipt), dar in special la Institutul arab Al Fajr, unde studiaza Coranul, in compania sorei sale Souad (nascuta in 1978, in Algeria, stabilita in franta in 1981 impreuna cu mama ei, castorita un timp cu un traficant de droguri cu care are doi copii si de care se desparte in 2005, cand se recasatoreste cu Abdelwahid, un salafist convins, iar ulterior frecventeaza cursurile Imam-ului Abdelfattah Rahhaoui la Toulouse si in 2013 da nastere unui copil, pe care il numeste: Mohammed, in memoria fratelui sau ucis de catre RAID pe 22 martie 2012).

Intre 14-17 aprilie 2014, es este arestata pentru complicitate la asasinatele lui Mohammed.
Pe 9 mai 2014 ea parseste Franta (pentru a se sustrage urmaririi penale!?) si pleaca cu copii ei de la Bercelona (Spania) la Istanbul (Turica), iar mai tarziu la Gaziantep (Siria) pentru a se asocia cu djihadistii aflati la Putere sub conducerea actualului Presedinte Bachar el-Assad.
Pe 22 mai 2014, sectia antiterorista al Parchetului de pe langa TIG (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris, deschide o ancheta preliminara legata de posibila sa apartenenta la o "asociatie de raufacatori in legatura cu o intreprindere terorista".

Cealalta sora a lui Mohammed Merah, cea mai mica, Aïcha (ne-extremista, ne-salafista), se naste la Toulouse in 1981, dupa ce mama ei cu Souad se stabilesc in Franta, la Mohammed Ben-Allal Merah si lucreaza ca coafeza in proximatetea apartamentului lui Mohammed Merah.

In sfarsit, sirul sau de masacre macabre, ale caror date fac parte dintr-un sir aritmetic (progresie aritmetica) cu ratia 4, avand "primul termen", 11 martie (observatia autorului !) si data atentatului terorist de la Madrid in 2004 (eveniment tereorist deosebit de important, deci remarcabil), Mohammed Merah, le-ar fi filmat cu ajutorul unei mini camere de luat vederi (fixata fie pe casca, fie pe corp), model GoPro (lejera, etansa, de mare fiabilitate, dispunand de un card de memorie mare care permite filmare continua timp de 4-6 ore), utilizata, in special, de catre scafandrii, sportivi (inotatori, schiori, surfari, etc.), parasutisti, etc., pentru filmarea evenimentelor la care participa (pe care Politia ar fi gasit-o in geanta lui, incredintata unei terte persoane !), iar inainte de a fi fost "pus sub sechestru" de catre politistii de la RAID, el ar fi postat imaginile video realizate de catre el pe internet !

Iar odata cu uciderea lui Merah, politistii de la RAID ar fi gasit in buzunarul acestuia si al doilea USB care confirma afirmatia lui, cum ca primul ar fi fost expediat de catre acesta biroului parizian al Canalului de TV Al-Jazira, pentru a face imaginile publice !

Motivatia lui ar fi fost, pe de-o parte, ca sa confirme, fidelitatea sa fata de Allah si credinta pe veci in acesta, iar pe de alta parte, ca sa "alimenteze" site-urile radicale islamiste cu aceste imagini, pentru a obtine respectul inaltilor extremisti musulmani ai lumii arabe.

Remarcam inca o "proprietate" a acestui "sir aritmetic" al datelor evenimentelor criminale a lui Merah : pe 11 martie - o victima, pe 15 martie - 2 victime, iar pe 19 martie – 4 victime !

Cu alte cuvinte, cu ocazia fiecarei crime de sange, numarul victimelor se dubleaza !

Pe aceste imagini ar fi vizibil : modul in care Merah, il executa pe 11 martie la Toulouse, cu doua gloante in cap, pe Imad Ibn Ziaten, prima sa victima, urland in gura mare (zbierand ca un nebun!): "Tu imi omori fratii, eu te omor", pe 15 martie executia celorlalti doi parasutisti Abel Chennouf si Mohamed Legouad la Montauban (Toulouse) in fata cazarmii RGP 17, strigand catre ei: "Alahh akber" (Domnul este mare) si in sfarsit, pe 19 martie, masacrul de la Scoala evreiasca Ozar Hatorah, la Toulouse.

Casatorit religios pe 15 decembrie 2011 cu o toulouseanca de origine algeriana, aceasta ("libera in gandire" si mult prea "independenta" de Coran, iar el un "prea suferind de traumatisme psihologice" datorita trecutului sau de delincvent !) i-a intentat un proces de divort la Trbunalul Administrativ de la Toulouse, in care sentinta a fost pronuntata pe 20 martie, cu numai doua zile inainte ca el sa fie ucis (executat !) de catre politistii de la RAID.

In concluzie, el vrand sa moara pentru Allah, nu avea sa afle, ca era "liber" de obligatii familiale pentru indeplinirea acestei sacre "misiuni" !

Pe de alta parte, conform unei expertize psihologice efectuata in mediul carceral de catre Psihologul clinician Alain Penin, expert pe langa Curtea de Casatie, care dateaza din 15 ianuarie 2009 si la care am avut acces, Merah era clasat:"introvertit, anxios, fragil din punct de vedere afectiv, insa fara tulburari patologice". 

In sfarsit, anihilarea lui Merah, n-a fost chiar un exercitiu de rutina, o simpla formalitate !

In dimineata zilei de joi, in jurul orei de 07h30, Politia Nationala (PN) [4]  franceza (a se vedea si articolul autorului :"Criza de identitate a Politiei Romane. Politia Romana Incotro ?": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/06/criza-de-identitate-politiei.html), instaleaza in fata imobilului suspectului salafist-mujahidin-djihadist Mohammed Merah, din strada Sergent Vigné nr. 17, un scaner infrarosu, pentru a-l localiza in imobil.

Pentru ca peste cca doua ore, mai precis, in jurul orei 09h25, politistii-pirotehnisti sa arunce in aer un vehicul (Renault Mégane) al acestuia (blindat cu arme si exploziv), iar la ora 09h40 sa intrerupa gazul in cartier si sa inceapa evacuarea locatarilor din imobil.

Insa, dupa explozia vehiculului acestuia, Merah afirma ca ar mai dispune si de un Renault Clio (care ar contine si el arme de tip Uzi, pusti automate) si solicita un "talkie-walkie" in schimbul pistolului sau Colt 45, pentru a putea comunica cu autoritatile politienesti, si pe care il arunca pe fereastra, precizand ca el mai are "in dotare" un kalasnikov, un pistol-mitraliera de fabricatie israeliana, precum si mai multe arme de foc de categoria I [5]

Cu cateva minute dupa ora 11h00, ajung si pompierii de la Cazarma Perignon la fata locului si continua evacuarea locatrailor din imobilul in care Merah, furibundul, s-a baricadat si astepta sa moara in martir-mujahidin, cu arma in mana, ca un luptator adevarat pentru o cauza stupida, cu care sa se poata, ulterior, mandri islamistii extremiisti si radicalisti, fideli lui Allah.

In jurul orei 14h30, politistii anunta ca au descoperit exploziv in masina lui Abdelkader (29 de ani), fratele lui Mohamed, in urma caruia vor aresta, pe acesta, sotia sa Yamina (30 de ani), precum si mama acestuia, Zoulikha Aziri (55 de ani).

In jurul orei 17h00, ei gasesc si scooter-ul Yamaha T-Max 530 a lui Mohammed, care ar fi fost utilizat de catre acesta in comiterea crimelor sale de sange, iar la ora 21h00, se intrerupe curentul in cartier din ordinul Primarului (PS) Toulouse, Pierre Cohen.

Intre timp, au loc mai multe tentative de incercari ale RAID-ului de a penetra in imobil, insa ele esueaza din cauza reactiei violente al furibundului.

Intr-adevar, focuri violente s-au auzit in seara zilei de 21 martie, insa este imposibil sa confirm, daca ele au fost sau nu si "schimburi" de focuri sau numai unilaterale, din partea RAID-ului.

In timpul noptii si pana joi dimineata la ora 06h00, se aud mai multe detonari de granade in fata imobilului iluminat artificial de catre politisti (pentru a-l impiedica pe suspect sa adoarma si deflagratiile carora vor si sparge ferestrele apartamentului !), insa suspectul purtand o vesta antiglont, sub djellaba sa neagra (imbracaminte traditionala musulmana), retras in sala de baie, sub chiuveta, nu a reactionat sub nicio forma.

In jurul orei 08h00, politistii de la RAID se intreaba daca el mai este sau nu in viata, cum nu a mai dat niciun semn din seara precedenta, iar sinuciderea lui nu ar fi fost exclusa, avand in vedere ceea ce il astepta dupa arestarea lui (in viata).

In jurul orei 09h30, Claude Guéant, Ministrul de Interne isi face aparitia la fata locului (unde au fost delocalizati cca 200 de politisti dupa reperarea suspectului (in cursul serii de marti, 20 martie) care se intalneste cu Fréderic Péchnard, Directorul general al Politiei (DGPN), Christian Lothion, Directorul central al Politiei Judiciare (DCPJ), François Molins, Procurorul general al Republicii de Paris si Amaury de Hautecloque, Seful unitatii de lupta de elita RAID, prezenti la cca 50 de m de imobil.

Peste o ora, in jurul orei 10h30, se aud trei detonatii (detonari) aproape simultane in fata imobilului si Amaury de Hauteclocque, cu o echipa compusa din 11 politisti, declanseaza asaltul din interiorul imobilului asupra apartamentului lui Mohammed Merah, in timp ce o duzina de politisti al RAID-ului penetreza in apartament din exterior prin ferestre.

In urma unei rafale de gloante (peste 300 de focuri de arma) lansata de catre politistii de la RAID, Merah desi riposteaza (ca un razboinic, un adevarat mujahidin !) si rezista, in jurul orei 11h30, se simte obligat sa-si tenteze singura sa sansa de scapare, incercand sa paraseasca baia prin fereastra (pentru a ajunge in balcon), momentul fatal, in care este atins de doua gloante (trase de catre doi sniperi—lunestisti aflati in exterior pozitionati pe imobilele vecine) : unul il loveste in cap, provocandu-i moartea, practic, instantaneu, iar altul in piept si traverseaza vesta sa antiglont, care si el i-ar fi fost fatal.

Precizam aici insa ca, conform procesului verbal de la autopsie (efectuat la Institutul de Medicina Legala de la Bordeaux), la care am savut acces, bratele si picioarele lui Merah au fost lovite sau atinse, deja inainte, de 28 de proiectile !

In momentul in care politistii ajung in preajma lui (prabusit insangerat pe strada, dupa saritura lui prin balcon), il gasesc cu fata la pamant, iar langa el, un Colt 45.

In apartamentul lui, ei descopera un intreg arsenal de razboi : trei cutii cu cartuse 11.43 si un Colt 45 cu doua cartuse in incarcator ; intr-o debara, tot felul de arme de foc si cartuse, respectiv, exploziv (explozibil)  pentru prepararea de cocktail Molotov.

In sfarsit, este imposibil sa descriem cu detalii asaltul RAID-ului, pentru ca asa cum am mai mentionat, zona a fost deosebit de restrictionata de catre PN (chiar si "organizatorii supremi" ai misiunii se aflau la cca 50 de m de eveniment !), iar presa nu a avut acces in aceasta zona clasata "rosie" (de mare risc !), de catre autoritatile politienesti.

Nici macar cartea mea de presa de la Politia Capitalei, nu m-a putut ajuta foarte mult in aceasta problema, iar imobilul in care ma aflam nu mi-a permis (nici macar cu binoclul meu!) sa fi putut "supraveghea" cu detalii (lux de amanunte) derularea evenimentului.

La pranz, intr-un comunicat de presa, Ministrul de Interne, face cunoscut societatii civile ca Mohammed Merah a fost ucis in timp ce se opunea arestarii lui de catre politistii RAID-ului, dupa 32h00 de negocieri esuate cu acestia.

In dupa-masa zilei de joi, el a ordonat si inchiderea (dezactivarea) paginii Facebook "Omagiu lui Mohhamed Merah", deschis in "onoarea" lui, care a fost consultat de peste 500 de persoane si pe care erau mentionate o serie de comentarii ostile Politiei si favorabile Islamului radical, extremist!

In scurt timp, calmul a revenit in cartierul "La Côte Pavée" de la Toulouse (a inceput si distribuirea gazului, respectiv, al curentului), in care in cele peste 40 de ore, de cand politistii de la RAID si-au instalat QG (Cartierul lor General) si pana la anihilarea (executia) lui Merah, tensiunea era maxima, iar populatia se simtea "terorizata" atat din punct de vedere psihic cat si din punct de vedere fizic datorita uriasului arsenal militar mobilizat si utilizat in acest tragic eveniment !

In ceea ce il priveste pe Presedintele in exercitiu, Nicolas Sarkozy, care a avut de-a face deja cu asemenea situatii, fie ca Primar la Neuilly sur Seine (1993, Erick Schmitt-Human Bomb, a se vedea pentru detalii si articolul autorului in limba franceza: http://dossiers-criminels.blogspot.com/2012/04/affaire-human-bomb.html), fie ca Ministru de Interne (2005, revoltele urbane in Franta, a se vedea si articolul autorului: "Nici Parisul nu crede in lacrimi": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/nici-parisul-nu-crede-in-lacrimi.html), fie ca Presedinte de stat (2008, atacul piratilor somalezi al Vasului Ponant, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Infernul indian un secret de stat" http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2010/10/infernul-indi...; 2011, interventia militara in Libia, pentru restaurarea pacii si ordinii sociale; etc.), a anuntat o serie de masuri restrictive si  sanctionabile penal, pentru a lupta cu eficacitate contra terorismului si a "ideologiei de ura rasiala" !

Printre aceste masuri (constituite intr-o lege asemanatoare cu cea pentru combaterea pedofiliei, Art.227-23 CPF : doi ani de inchisoare si 30.000€ amenda), cele mai semnificative ar fi sanctionarea penala ai celor care consulta "regulat" (ce inseamna regulat ?!) site-urile care fac apologie terorismului, islamismului extremist , islamismului radical (in jur de 5.000 care fac publicitate jihadului!) si a urei rasiale, precum si ai celor care fac deplasari in strainatate cu scopul indoctrinarii lor cu astfel de ieologii sau ai celor care contribuie la propagarea acestora in mediul carceral (conform informatiilor pe care le detin din surse sigure, ar exista 77-80 de detinuti considerati fundamentalisti periclosi si intre 175-180, posibil "convertibili" in actiuni teroriste, a se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului: "In umbra vietii": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html).

Masuri, care, din pacate, sunt greu de pus in practica in regim de urgenta, pe de-o parte atat datorita complexitatii problemelor pe care le ridica, cat pe de alta parte si pentru faptul ca ele necesita votarea unor legi "specificice", iar arsenalul legislativ francez contra terorismului este deja unul dintre cele mai complete din lume !

Insa, ele pot fi votate si promulgate intr-o noua lege antiterorista, daca Presedintele in exercitiu, va accepta.
Profesoara de engleza Loraine Collin, in varsta de 56 de ani, de la Liceul Gustave Flaubert din Rouen (Capitala Departamentului Seine Maritime și a Regiunii administrative Normandia de Sus, pe coroana bazinului parizian), care a sugerat celor douzeci de elevi ai clasei de Terminal Scientifique (clasa a XII-a in invatamantul romanesc, sectia reala) la care preda sa observe un minut de reculgere in dimineata zilei de vineri (la prima ora de curs, dupa ora 0800), in memoria lui Mohammed Merah (o victima dupa parerea ei !), ucis de catre RAID, a fost suspendata temporar din invatamant, la cererea lui Luc Chatel, pe atunci Ministrul Educatiei Nationale si a Cercetarii in Franta, in urma deciziei Rectorului Florence Robine al Academiei din Rouen (echivalentul Inspectoratului Scolar Judetean in Romania).

In ceea ce il priveste pe Abdelkader Merah, fratele lui Mohammed, cunoscut de catre serviciile de informatii franceze ca integrist practicant,interpelat pe 21 martie, dupa un interogatoriu de 96 de ore (4 zile autorizate in materie de terorism, in loc de doua in drept comun) in arestul Politiei Judiciare de la Toulouse, acestuia i s-a deschis un dosar penal si este inculpat pentru: "furt in banda organizata" (pentru complicitatea lui la furtul scooter-ului Yamaha T-Max de 530 cm3, pe 6 martie), "complicitate la cele sapte asasinate" (cum telefonul lui mobil a fost geolocalizat in proximitatea scolii Ozar Hatorah) si "asociere de raufacatori in vederea prepararii de acte teroriste-AMT (ca finantator al actelor teroriste ale lui Mohammed)", fiind incarcerat la Inchisoarea Fresnes (Departamentul Val de Marne, Regiunea pariziana).

Incredintat magistratilor: Judecatorii de Instructie antiteroristi Yves Jannier, Laurence Le Vert, Christophe Teissier si Nathalie Poux de pe langa Parchetul Tribunalului de Inalta Instanta de la Toulouse,  el este in arest preventiv (detentie provizorie), pe perioada anchetei.
Familia lui Abdelkader Merah, este una dintre rarele de origine magrebina/magrebiana (alaturi de cea al muzicienilor grupului Zebda) care a crescut in complexul de imobile (imobiliar) Raphaël, din cartierul Izards, locuita in principiu, de catre "gitans" (echivalentul spaniol ai rromilor nostri), nu departe de Piata Faons, un loc de intrunire ai celor sositi (strainilor) din Africa de Nord (Magreb).

Inca din copilarie, Abdelkader juca fotabal si practica boxul la Clubul Léo-Lagrange, iar in 2006 el se casatoreste religios cu Yamina, o fata de religie musulmana (practicanta), purtatoare de "hijab" (voal).

In 2007, el ar fi fost "radarizat" de catre Politie din cauza unor relatii pe care le-ar fi avut cu membrii unei filiere jihadiste din Irak, via Siria.

Ca si fratele sau, Mohamed, suspectul-mujahidin, in cazul celor sapte asasinate comise, ar fi fost si el in legatura cu Sabri Essid, care a fost arestat in Siria in drum spre Bagdad (Irak), cum tatal lui Essid ar fi fost in "menaj" (PACS) cu mama lor, Zoulikha Aziri.

In plus, Abdelkader, care a renuntat la barba si traditionalul djellaba, contra unei "tinute nerase" (barba de zece zile-doua saptamani), respectiv, a unei tinute sportive cu tricolul culorilor L’Olympique de Marseille (contrar lui Mohammed adept al maricilor de prestigiu ca Nike, Addidas, Lacoste, Yves Saint Laurent, etc.), l-ar fi intalnit si pe Olivier Corel (cunoscut sub numele de "Cheikh"), naturalizat francez, animator salafist, intr-o comuna din Departamentul Ariege Pyrénées (Sudul Frantei).

Asa cum am mentionat mai sus, in iulie 2010, impreuna cu sotia sa Yamina si sora sa Souad, el pleaca in Egipt pentru a studia intr-o scoala coranica la Cairo, iar dupa studiile sale religioase el se instaleaza cu sotia intr-o casa la Auterrive (in zona metropolitana toulouseana, la cca 35-40 de km de acesta).

In septembrie il gazduieste pe Mohammed care se intorcea dintr-un "pelerinaj", in Liban, Iordania si Israel, pentru ca ulterior sa plece in Afganistan, via Tadjikistan (țară muntoasă fără ieșire la mare în Asia Centrală, vecina cu Afganistan).

Pe 18, martie, in seara dinainte de atacul lui Mohammed la Scoala evreiasca Ozar Hatorah, la Toulouse, se pare ca cei doi frati se intalnesc, joaca fotbal si petrec seara impreuna, in familie nu ca niste jihadisti, fundamentalisti, ci ca buni musulmani francezi, care cred in valorile Republicii si in valorile democratiei.

Cu toate ca Merah, nu accepta autoritatea fratelui sau Abdelkader (cu care intretinea raporturi dificile, conform avoctului sau, Christian Etelin, care il asista din oficiu cu ocazia condamnarilor in perioada sa de delincvent juvenil intre 2007-2009) si chiar afirma in public ca nu are incredere in el, autoritatile responsabile cu ancheta au sustinut ca acesta ar fi contribuit intr-o mare masura la radicalizarea lui.
In sfarsit, ajuns la „Allah si cele Spate Virgine” (visul sau suprem!), Merah a avut dificultati pana si in privinta inmormantarii lui, avand in vedere faptul ca Guvernul francez din motive „de masuri securitare” (situatie de exceptie!), ar fi refuzat transferul corpului acestuia in Algeria.

Insa, nici Primarul orasului Souaghi, in care tatal lui Mohammed ar fi vrut sa-l inmormanteze nu si-a dat acordul, nu ar fi acceptat transferul.

De ce?

Pentru ca exista riscul ca mormantul lui sa devina un loc de pelerinaj?!

Da, pentu unii si nu pentru altii, care, eventual, chiar l-ar profana!

De fapt, Merah era francez si nu algerian.

El nu avea dubla cetatenie, ca fratii sai si surorile sale.

Fiind cel mai mic, s-a nascut in Franta.

Deci Guvernul Algerian, considera ca nu avea absolut nimic de-a face cu drama de la Toulouse si nu a acceptat ca, corpul lui Merah Mohammed, sa fie inmormantat in Algeria, la Souaghi.

"Allah Ghaleb" ("este dorinta Domnului"), a declarat Mohamed Benalel Merah, tatal lui Mohamed.

Astfel, la propunerea lui Sarkozy („Era francez. Corpul sa fie ingropat, fara a polemica!”), Primarul de la Toulouse, Pierre Cohen, a amanat inmormantarea lui Merah cu 24 de ore, iar in cursul zilei de joi, pe 29 martie, ceremonia a avut loc in jurul orei 19h00 (la numai doua ore de la refuzul acceptarii corpului de catre autoritatile algeriene), intr-o atmosfera „intima” in prezenta familiei (si a cca 15 tineri, daca am apreciat bine!), in cimitirul Cornebarrieu (Toulouse).In ceea ce o priveste pe Sotia sa Yamina, dupa 94 de ore de interogatoriu a fost scoasa de sub acuzatie (urmarire penala), ca de-altfel si mama lui, Zoulikha Aziri, femeie de serviciu, aflata in concediu de boala, ele putand parasi biroul PJ, inca vineri seara,  in jurul orei 22h00.


COMENTARIUL AUTORULUI

 

Dupa incheierea misiunii de anihilare ("executie") al RAID-ului in cartierul Côte Pavée, atat in legatura cu Masacrul de la Toulouse, cat si in legatura cu anihilarea ("executia") lui Mohammed Merah, au aparut o serie de polemici si intrebari grave, justificate, la care raspunsurile intarzie sau nici nu exista, efectiv.

Nici astazi inca, dupa doi ani de la derularea evenimentelor!

A fost Merah sau nu, cel care a comis cele sapte asasinate la Toulouse, avand in vedere faptul ca pe tot parcursul anchetei  el a fost considerat de catre autoritatile politienesti si judiciare (cat si de presa de altfel, manipulata si ea de catre autoritai!), numai "suspect" in aceste asasinate ?!

 

Si nu pentru faptul ca n-ar fi fost judecat si condamnat ci pentru ca, dupa parerea mea, care am urmarit evenimentele de aproape (de la fata locului) si cunosc bine dosarul (mai bine chiar decat multi anchetatori implicati!), nu existau probe certe, fiabile care sa-l acuze pe acesta, in mod "direct"!
Nu i-a vazut nimeni fata, martorii mai mult sau mai putin oculari, ii descriu scooterul acestuia in culori si cu placute de inmatriculare diferite, ca de altfel si corpulenta acestuia (inaltime, greutate).
Vehiculele Renault Megane si Clio nu era inmatriculate pe numele lui, dar tot martori, mai mult sau mai putin oculari, afirmau ca l-ar fi vazut pe el la volanul lor.

De altfel, ar fi fost si suspect in fata autoritatilor (mai putin daca era "colaborationist" cu serviciile secrete franceze!)  sa fie proprietar a doua berline (chiar daca erua de capacitate cilindrica mica!), avand in vedere faptul ca "profesia" lui de baza era RMI-st (astazi RSA-ist, adica beneficiar al ajutorului social, minima sociala in Franta, a se vedea pentru detalii si articolele autorului pe aceasta problematica: "RMI/RSA": http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/12/le-revenu-minimum-dinsertionrevenue-de.htmlhttp://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2010/12/le-rsa.html "Lupta impotriva economiei subterane":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/lupta-impotriva-economiei-subterane-in.html

Exista o serie de contradictii si in ceea ce priveste persoana lui Mohammed Merah.

Dupa unii, acesta ar fi fost un solitar, "un lup singuratic", dezamagit de viata pe care o ducea (de lichea, borfas, fara rost in viata, care isi completa veniturile din vanzarea obiectelor sustrase din locuinte, societati comerciale, etc.), contrazis de altfel atat de catre cei apropiati lui (inclusiv de catre sora sa Aïcha cat si de catre fratele sau Abdelghani) cat mai ales, de catre persoane exterioare anturajului acestuia si in special, cateva dintre contactele mele de legatura din mediul carceral, care l-au cunoscut bine.

Deci ideea ca isi dorea sa se afirme, sa se realizeze, motiv pentru care fi actionat singur, ceea ce i-ar fi permis sa fie mai usor de "remarcat", ramane, probabilistic vorbind, o "eventualitate" (conjectura), dar sub nicio forma, nu o putem considerea ca un "eveniment" (sigur).

Dupa altii, din contra, s-ar fi radicalizat in timpul sejurului sau in inchisoare.

Cei de la DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne) dar si segmente ale presei de investigatie, considera ca ar fi fost "pregatit" pentru misiuni teroriste speciale (in timpul deplasarilor sale in Orientul Mijlociu), in tabere de antrnamement apartinand gruparii Al Qaeda.
In sfarsit, exista si specialist in terorism care il considera pe Mohammed Merah, un fost informator al serviciilor secrete franceze !

Avand insa in vedere faptul ca el a fost ucis de catre politistii de la RAID in timpul asaltului (practic, in timpul arestarii lui !), el nu a putut face nicio depozitie, nici o marturisire, oficial, care sa fi fost consemnate de catre autoritatile judiciare competente, responsabile cu anchetarea lui.

"Declaratiile" lui in fata celor care au fost insarcinati cu arestarea lui (in special afirmatia ca: "Daca mor eu, cu atat mai rau, voi ajunge in Paradis, daca muriti voi…., cu atat mai rau"), sunt, din punctul de vedere al procedurii penale, neoficiale, fara valoare juridica, pe de-o parte, pentru ca ele au fost mult prea "intime" si la care societatea civila (deci, nici presa !) nu au avut "acces direct", iar pe de alta parte, pentru ca ele puteau fi rezultatul unui "acces de nebunie" al unui furibund, mai mult sau mai putin fanatic, dornic sa fie remarcat, in special de catre organizatiile islamiste radicale (extremiste).

O situatie similara am intalnit si in cazul presupusului terorist franco-marocan Zacharias Moussaoui, singurul inculpat si condamnat in dosarul atentatelor din 11 septembrie 2001 de la New York, care, dupa parerea mea, este mai mult decat sigur, nevinovat. 

Considerat de catre autoritatile judiciare americane   "angajat"  moral in atentatele din 11 septembrie 2001 la New York si un "posibil" pilot-kamikaze al celui de al 5-lea avion, care urma sa efectueze o "aterizare fortata" pe Casa Alba, francezul, de origine marocana, Zacharias Moussaoui, este primul si singurul condamnat in acest dosar!

 Dupa 41 de ore  de deliberare, Juriul Popular format din cei "doisprezece oameni furiosi" al Tribunalului de Inalta Instanta din Alexandria (Statul Virginia), il  condamna pe acesta  la inchisoare pe viata, reala (incompresibila!), adica, fara posibilitatea eliberarii conditionate sub control judiciar in timpul vietii! (A se vedea si articolele detaliate al autorului consacrate acestei problematici: "Sarpele cu doua capete":  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43359-sarpele-cu-doua-capete.html"Bilantul unui deceniu de terorism si antiterorism american":   http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/04/bilantul-terorismului-si.html"Condamnat la inchisoare pe viata":  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html"Revizuirea condamnarilor penale in Jurisdictia franceza"http://necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html). 
Fiind incarcerat in Inchisoare Religioasa Lawtey, cu alti teroristi  de exceptie, reprezentanti a 28 de relgii diferite, din fundul celulei sale, Moussaoui, isi clameaza nevinovatia si cere redeschidera dosarului sau, dupa ce in timpul procesului, sfidand Curtea cu Jurati (Juriul Popular) si opinia publica s-a autoacuzat blestemand America, in numele lui Allah!

In sfarsit, revenind la Merah, acesta ne putand fi judecat de catre un tribunal competent in materie de terorism, el nu a putut fi declarat "vinovat" de catre legislator.

Deci culpabilitatea lui nu a fost probata in instanta (publica), motiv pentru care el a fost si va ramane pentru totdeauna, doar, un suspect in fata societatii civile.

Sa analizam acum pe scurt acele intrebari grave, pe care avem obligatia sa le punem: Merah, a facut sau nu parte dintr-o organizatie terorista islamista sau era un solitar salafist care a actionat, la intamplare ?

De ce, in cazul in care autoritatile competente (servicile de informatii franceze) daca au fost la curent cu deplasarile sale in Orientul Mijlociu, in tabere de indoctrinare si instruire,  de radicalizare, afgano-pakistaneze, nu a fost supravegheat de catre acestea ?

De ce, el nu a fost arestat imediat dupa primul sau asasinat din 11 martie ?

De ce politistii de la RAID au asteptat peste 32 de ore pana la asaltul cladirii in care locuia ?

Ei considerau ca transformandu-l pe Merah, din punct de vedere fizic, intr-un "sistem termodinamic izolat" (fara schimb de masa si caldura cu exteriorul !), adica lasandu-l fara hrana si apa, fara curent si gaz, il vor obliga sa se predea ?

Era necesara sau nu uciderea (executia) lui Merah, in timpul confruntarii sale cu RAID, avand in vedere uriasul arsenal politienesc pe care Ministrul de Interne a deplasat la fata locului ?

Acest eveniment, ma face sa ma gandesc cu precadere la inca un alt eveniment pe care l-am urmarit de aproape:  legat de uciderea lui Khaled Kelkal in toamna anului 1995 la Lyon, intr-un context foarte asemanator, de catre EPIGN (tot o unitate de elita de interventie, dar al Jandarmeriei Nationale, omolugul RAID-ului de la Politia Nationala) pentru implicarea lui in vagul de atentate teroriste din vara anului 1995, in metroul parizian, dar in special in cel din statia Saint Michel-Notre Dame, in care si-au pierdut viata opt persoane si 117 au fost ranite, mai mult sau mai putin grav (a se vedea pentru detalii si articolul autorului:  http://dossiers-criminels.blogspot.com/2012/04/laffaire-des-attenta...).

Si acesta a fost deosebit de controversat!

Dupa parerea mea, nu stiu daca Mohammed Merah, s-a inspirat sau nu din evenimentele mai sus mentionate, insa, in orice caz, avea cate ceva din fiecare dintre "stramosii" sai !

Conform documentelor oficiale, aflate in baza de date ale serviciilor franceze de informatii DCRI[6] (Directia Centrala de Informatii Interne, a se vedea si articolul detaliat al autorului: "Edvige si Cristina, noile fisiere ale DCRI:  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html), precum si aSRPJ (Serviciul de cautare a Politiei Judiciare) care a fost insarcinata cu ancheta, inca din ziua de 11 martie, cand a avut loc primul asasinat la Toulouse, politistii s-au lansat intr-o ancheta (investigatii) de mare anvergura.

In principiu, presupusul asasin-mujahidin ar fi lasat in urma lui doua indicii importante, care ar fi indepartat ancheta de la pista neo-nazista, privilegiata la inceput, ea fiind astfel incredintata SDAT-ului (Subdirectia Antiterorista) al SRPJ(Serviciul de Cautare al Politiei Judiciare) de la Toulouse cu mobilizarea tuturor marilor ″patroni″ al sigurantei nationale : Claude Guéant, Ministrul de Interne ; Gérard Longuet, Ministrul Apararii ; Bernard Squarcini, Directorul DCRI; Erard Corbin de Mangoux, Directorul DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe) ; Christian Lothion, Directorul DCPJ (Directia Centrala al Politiei Judiciare) ; Frédéric Péchenard, Directorul general al Politiei Nationale (PN); Hugues Moutouh, Profesor de drept-expert de la Univeritatea Paris V, Consiliereul special al ministrului de Interne pe teme de securitate, precum si Amaury de Hauteclocque (un mare profesionist!), un apropiat (intim) al Ministrului de Interne, Seful RAID-ului.

Primul: faptul ca Imad Ibn Ziaten si-a postat anuntul pe un site-internet (www.leboncoin.fr), care ar fi fost vizitat de catre 576 de persoane, dintre cele 24.000 care s-au conectat pe site si la care ar fi raspuns Mohammed Merah (identificat de catre cyber-politistii specializati in acest domeniu). 

De fapt, ei ar fi identificat adresa IP al PC al mamei lui Merah, Zoulikha Aziri, de la care acesta si-ar fi contactat victima, ceea ce si explica arestarea ei, dar si dificultatea cu care el ar fi fost reperat.
Ca urmare, 7 milioane de date telefonice au fost verificate si opt linii telefonice au fost puse sub ascultare, conform Procurorului general de Paris, François Molins.

Al doilea : Scooter-ul Yamaha T-Max 530, al lui Merah, furat pe 6 martie (cu complicitatea fratelui sau Abdelkader si un prieten al acestuia), pe care martorii l-ar fi vazut, ar fi fost identificat de un moto-dealer din regiune pentru dezactivarea antifurtului, precum si pentru o eventuala schimbare a culorii.

Aici merita sa atrag atentia asupra faptului ca, dealer-ul ar fi precizat ca cel care a adus scooter-ul ar fi fost unul dintre fratii Merah, Abdelkader sau Mohammed, fara sa fi putut insa preciza cu exactitate, cu toate ca cei doi tineri au "tinute" si "tabieturi"  foarte diferite, asa cum am mentionat mai sus.

Din acel moment, ar fi inceput, cel putin teoretic, urmarirea si reperarea lui.

Din pacate insa, ancheta s-a aratat deosebit de laborioasa si complexa, ceea ce ar fi permis presupusului asasin-mujahidin sa comita, intre timp, si celelate crime.

Tot in acest interval spatio-temporal, anchetatorii incercau sa descopere si faptul ca daca au de-a face cu un complot terorist (prin intermediul unei intreprinderi-organizatii teroriste) sau pur si simplu cu un fanatic islamist radicalizat, solitar.

Dupa un parcurs scolar dificil, cunoscut deja inca din 2004 autoritatilor politienesti pentru actele sale de delincventa, printre care unele cu violenta (in special furturile si spargerile cu distrugere), se pare ca Mohammed Merah, ar fi fost deja de cativa ani supravegheat de catre DCRI, care ar fi stiut ca el are o pregatire jihadisto-salafista, pe care ar fi dobandit-o cu ocazia a doua deplasari in Afganistan si in Pakistan, unde lui i-ar fi fost propus sa comita un atentat-sinucigas (tip Kamikaze), ceea ce el ar fi refuzat, insa, ar fi acceptat misiunea de a comite atentate teroriste repetate in Franta, conform Ministrului de Interne, Claude Guéant!

Din informatiile pe care le detinem din surse sigure, se pare insa ca la revenirea sa in tara sa natala (Franta), in noiembrie 2011, Merah ar fi fost interogat de catre politistii de la DCRI (in legatura cu sejurul sau in Orientul Mijlociu, dar el ar fi precizat ca ar fi fost vorba de simple "calatorii" cu scop turistic).

In ceea ce priveste orientarea sa, se pare ca el ar fi fost indoctrinat (radicalizat!) in inchisoare, in timpul multiplului sau sejur, de manierea "intermitenta", in perioada 2007-2009.

Din contra, din informatiile pe care le detin din mediul carceral francez de la fostii mei studenti-detinuti cu care am lucrat la pregatirea diverselor diplome universitare in stiinte si care l-au cunoscut pe Merah, reiese ca acesta nu parea catusi de putin fanatic. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului: "In umbra vietii"http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html).

Cel putin cu ocazia primului sau sejur, in vara anului 2007. 

Din contra, era un depresiv, fragil din punct de vedere psiholoic (relativ, usor influentabil !) si a incercat chiar si o tentativa de siuncidere.

Insa, n-ar fi exclus ca ulterior, sa fi "beneficiat", intocmai din acest motiv, de o indoctrinare (radicalizare) salafista, care sa-i fi schimbat cursul vietii, respectiv, idealul sau in viata.
Mentionez aici ca la solicitarile mele am primit ajutor important de la un numar considerabil dintre fostii mei studenti-detinuti, insa parerile lor despre Merah, erau mai mult decat controversate.
In schimb, am aflat ca in 2008 si 2010, el ar fi tentat si sansa de a integra Fortele Armate Franceze:  Legiunea Straina, ceea ce intr-un fel pune in evidenta faptul ca el isi dorea o alta viata, departe de lumea delincventei in care traia, lipsita de griji materiale si era dornic de afirmare in fata societatii civile, in care avea de gand sa se integreze, cu demnitate.

Ele insa se vor solda cu esec, datorita trecutului sau de delincvent, la inceput, prima data, iar ulterior, cea de-a doua oara, pentru ca el il abandoneaza, nesuportand programul sever si dur de pregatire la care era supus, sistematic si timp indelungat, fara conditii.

Pe de alta parte insa, avand in vedere faptul ca in momentul de fata, Legiunea Straina face verificari "scrupuloase" in privinta candidatilor sai, daca el ar fi fost "filat" de catre DCRI (deja creat), era imposibil ca Ministrul Apararii (pe atunci Gérard Longuet) sa nu fi fost la curent cu orientarea sa "politica" de islamist - extremist, de salafist-radicalist.

Probabil ca acesta este si unul dintre motivele "exilului" sau la sfarsitul anului 2010, cand pleaca in Waziristan, una dintre zonele tribale de referinta in pregatirea terorista, in nord-vestul Pakistanului, unde s-ar fi fost format si el ca "profesionist".

Pe aceasta tema am am avut ocazia sa consult si persoane, mai mult sau mai putin autorizate sa se exprime in privinta lui Mohammed Merah.

Louis Caprioli, fostul director al DST (Departamentul de Supraveghere al Teritoriului), inainte de crearea DCRI, este convins ca Merah ar fi beneficiat de o filiera pentru a junge in Asia Centrala, prin intermediul unor tineri europeni (occidentali), iar dupa pararea sa, el nu ar fi decat un "lup solitar", un luptator izolat.

Intr-adevar, DCRI considera ar exista cca 150 de asemenea tineri (printre care si 20 de francezi !) care in ultimii cinci ani ar fi aderat la Jihadul (Djihadul) islamist si s-ar forma in taberele de pregatire terorista ale Organizatiei Al Qaeda.

Din contra, Eric Denécé, cercetator la C2FR (Centrul Francez de Cercetare al Informatiilor), considera ca dupa uciderea lui Bin Laden, pregatirea terorista in lume (chiar si in taberele traditionale!), este destul de anarhista si aleatoare, motiv pentru care multi tineri teroristi pot revendica apartenenta lor la Al Qaeda, fara ca, intr-adevar, ei sa faca parte din organizatie. 

Adica, exact, ceea ce cred si eu, atat in cazul lui Zacharias Moussaoui cat si in cazul lui Mohammed Merah.

In ceea ce priveste deplasarile acestuia in zonele "tulburi" ale frontierei afgano-pakistaneze, este cert, ca el nu si le-ar fi putut finanta, cum de altfel nici arsenalul militar de care dispunea sau vehiculele sale, din RSA, insa, daca tinem cont de activitatea sa paralela de "delincvent" (spargeri, jaf armat, trafic de droguri, etc.)  teza luptatorului izolat ar putea fi acceptata.

Intr-adevar Merah, debuteaza in delincventa, inca din 2002, cand agreseaza violent o asistenta sociala ("lovind-o cu forta peste bot"), care s-ar fi opus ideii ca acesta sa-si petreaca week-endul in familie.
El avea dreptate in felul lui, fiind satul sa-si petreaca timpul prin camine si familii adoptive, dar acest lucru nu justifica violenta lui fata de asistenta sociala, care in felul ei, vroia si ea binele lui: apropierea acestuia de o familie cu o situatie materiala buna, care l-ar fi putut ajuta financiar!

Ca urmare, tribunalul de Copii, il condamna pentru "violenta voluntara".

Intr-o scrisoare din 22 aprilie 2003, este chiar mama lui care se plange Judecatorului in "custodia" caruia se afla Merah, ca o insulta si o jigneste tot timpul, ca ea nu stie ce sa mai faca cu el, cu atat mai mult ca acesta este implicat zilnic in degradare de bunuri, furturi, conflicte cu cei din jur si agresiuni verbale si fizice.

In februarie 2004 este este arestat pentru ca arunca cu pietre dupa un autobuz, caruia ii sparge un geam, dar la proces se alege doar cu o "mustrare".

In ianuarie 2005, loveste cu violenta la ochi o educatoare (care necesita ingrijiri medicale) la Caminul Mercadier (Toulouse), inainte sa fuga, motiv pentru care este condamnat la cinci luni de inchisoare cu suspendare. 
Pe 23 martie 2005 estre arestat pentru  furtul unui motociclete Honda, iar in 2006 este urmnarit penal pentru furtulunui laptop (cu violenta), a unei motociclete si diverse agresiuni fizice.

Este condamnat la 14 luni cu executare. 

In 2007, inarmat cu un pistol-mitrariera, acasa la fratele lui mai mare Abdelkader, face un scandal de proportii, deschide focul si trage la intamplare mai multe rafale distrugand tot prin casa acestuia.
Dupa ce obiectele distruse le arunca pe fereastra din apartamentul lui Abdelkader, aflat la etajul 4 al  il ameninta pe acesta: "Daca inca odata ridici mana asura mea, te ucid" si dispare fara urma (in Orientul Mijlociu, primul sau sejur in lagarele salafiste de indoctrinare afgano-pakistaneze, al lui Al Qaeda).
Este verbalizat cu ocazia unui control rutier de rutina la bordul unui BMW pe 18 octombrie 2007 la Toulouse.
In ziua urmatoare, face parte dintr-o banda e raufacatori, care la bordu unu Vokswagen Touareg (4x4) furat la Tournefeuille (Toulouse, regiunea urbana), comite o serie de jafuri, printre care si unul la Plaisance (Toulouse) de unde fura cu violenta ub BMWX5 (4x4), iar in timpul urmaririi, in jurul orei 03h300, ruland la 180km/h, percuteza cu aceasta o masina PSIGN (Echipa de supraveghere si de interventie al Jandarmeriei Nationale) la Colomiers (Toulouse, regiunea urbana), pe Autostrada A624 (aproape de Uzinele Airbus) si raneste grav un subofiter rezervist (voluntar), ucigand cainele de atac al acestuia, reusind sa paraseasca locul accidentului.

Pe 5 decembrie jefuieste cu violenta o persoana in varsta in holul unei banci si, devenind major, pe 18 decembrie este condamnat la 18 luni de inchisoare cu executare, intr-o procedura juridica rapida, fiind prins in flagrant-delict, din care va executa cinci luni si jumatate (decembrie 2007-iunie 2008) la Inchisoarea Seysses de la Toulouse (tanand cont de circumstante: prima condamnare cu executare ca major si amenajarea pedepselor in procedura juridica corectionala), dupa care este transferat la Inchisoarea Saint Sulpice si plasat in exterior (pentru activitate lucrativa), de unde este eliberat in octombrie 2008. (A se vedea si articolele autorului: "O posibila reforma a Justitiei franceze":  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html"Sacalii": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html)

In decembrie 2008, pe cand desfasura o activitate lucrativa cat de cat normala (in interim, in diverse intreprinderi la Toulouse), refuza sa se supuna unui control (fortat) al Politiei, motiv pentru care este reincarcerat (in temeiul violarii conditiilor eliberarii sale conditionate in octombrie 2008 sub control judiciar) la Inchisoarea Seysses, pana pe 5 septembrie 2009.

In timpul Craciunului incearca sa-si puna capat zilelor (prin spanzurare, cu cearceful din celula sa), considerand ca sanctiuna impusa lui de catre legislator, atunci,  de : "rebeliune contra institutiilor statului", fiind nedreapta!

Dupa acest eveniment, petrece 15 zile intr-un spital psihiatric al CHU (Centrul Spitalices Universitar) Gérard Marchant, la Toulouse, intre 25 decembrie 2008-8 ianuarie 2009.

Cu ocazia unei vizite efectuate de catre mama lui,  Zoulikha Aziri, la spital, acesta ii spune ei: "Tu stii foarte bine ca sinuciderea este interzisa de catre religia islamica. Am facut o simulare,  doar pentru a putea petrece cateva zile in afara inchisorii".

Dupa intoarecerea in inchisoare, incepe sa studieze Coranul si sa se radicalizeze, in special cu ajutorul fratelui sau Abdelkader, religios-practicant, salafist, care ii aduce acestuia, cu ocazia vizitelor sale, carti, documente si CD-uri despre Coran, cu cantece islamiste, despre islamismul-extremist, respectiv, covor de rugaciune, ca de altfel si djellaba (imbracaminte islamista), etc.

Dupa eliberarea lui din penitenciar,  la sfarsitul lunii septembrie 2009, Merah are acelasi tip de comportament agresiv cu cei din jur, inclusiv cu avocatii sai (printre care si Erick Lebhar) care vor sa-l ajute in demersul sau juridic contra angajatorului sau care nu i-ar fi platit orele suplimentare.

Conduce fara permis si comite mici infractiuni, de sanctionarea carora scapa datorita indulgentei politistilor si magistratilor.

Amenintari de geneul:" Nu stiti cu cine vorbiti. Nici nu va imaginati cine sunt...", sunt la ordinea zilei, prin care acesta incearca sa instaureze teroarea in anturajul sau, motiv pentru care este verbalizat in repetate randuri, insa pe 9 ianuarie 2011, in imobilul in care locuia Belle Paule, o altercatie cu un vecin (care chiama in ajutor politistii de la securitate publica-Toulouse), era sa-l trimita din nou in fata instantei intr-un dosar corectional.

Pe 24 februarie 2012 este judecat din nou pentru conducerea fara permis (a unei motociclete)  in 2009 si pentru ranirirea involuntara a unei persoane, dar este condamnat la numai o luna de inchisoare cu executare, dar este lasat liber...urmand sa compara la inceputul lui aprilie in fata JAP (Magistrat-Judecator, responsabil cu executarea si amenajarea pedepselor).

Interesant este insa faptul, ca desi in cazierul sau judiciar Buletinul nr. 2, in 2012 sunt marcate 18 fapte antisociale (violenta, agresiune, furt calificat cu violenta, comercializare de obiecte furate, utraj la adresa autoritatilor politienesti si judiciare, conducere fara permis, etc) din care 15 inca din adolescenta (pe cand era minor), condamnarile acestuia nu totalizeaza decat 21 de luni de inchisoare, ceea ce face ca Buletinul nr.3 al cazierului sau judiciar la care are acces "societatea civila" (deci inclusiv el si angajatorii sai privati!) este "nepatat" (gol), avand in vedere faptul ca in acesta nu se trec decat condamnarile (sanctiunile penale) mai mari de 2 ani. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: "Cazierul Judiciar francez. Buletinul nr. 3":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/cazierul-judiciar-francez-buletinul-b3.html).
Motiv pentru care Mohammed Merah, a fost "clasat" de catre ministerele de Interne si de Justitie ca TDD ("Talhar de Duminica"), adica un "mic delincvent" arab, dintre mii, zeci de mii, de care Franta "geme", astazi!
In ciuda faptului ca Politia il banuia ca ar fi un membru "activ" al marii criminalitati: trafic de droguri (catre Peninsula Iberica: Spania si Portugalia, via Andorra), de masini de lux (catre Magreb: Maroc, Tunisia, Algeria), de apartenenta lui la organizatii criminale islamiste extremiste (salafiste).
In sfarsit, daca serviciile de informatii franceze il descriu pe Mohamed Merah, ca un jihadist, un "lup solitar", respectiv, un "salafist autoradicalizat" si se indoiesc ca el ar fi participat la "vreun antrenament particular" in zonele tribale in 2011, sefii talibani pakistanezi afirma exact contrariul : "Mohamed Merah s-a antrenat cu Tehrik-e-Taliban Pakistan (TTP) in nordul Waziristanului", conform purtatorului de cuvant al factiunii Djandola din cadrul TTP.

Insa, tot el afirma ca ei nu sunt la curent cu evenimentele din Franta (Masacrul de la Toulouse) si nici n-au vreo legatura cu ele !

In ceea ce priveste, asteptarea a 32 de ore pentru lansarea asaltului, François Griscelli, membru al RAID inca de la infiintarea acestuia era ferm : "prioritatea trebuia acordata negocierii, pentru ca Mohamed Merah sa poata fi arestat si deferit justitiei" !

Ceea ce nu s-a facut!

In plus, nu se stia nici daca el are sau nu complici in exterior.

Sau nu si-a propus sa-si explodeze apartamentul sau in timpul asultului, cum a planuit in 1993, Erick Schmitt, la o Gradinita din Neuilly sur Seine (unde fostul Presedinte, Nicolas Sarkozy, pe atunci, era Primar)care luand ostatici copiii cu invatatoarea lor, era blindat, din cap pana in picioare, cu exploziv (explozibil), autodeclarandu-se "HB" ("Human Bomb"http://dossiers-criminels.blogspot.com/2012/04/affaire-human-bomb.html).

Modul in care a fost ucis Mohamed Merah are la baza aceasi "reteta" a RAID-ului.

Si Erick Schmitt a fost executat tot cu un glonte in cap si tot de catre RAID, cu toate ca contextul social-politic era complet diferit.

Iar dupa parerea mea, "executia" acestuia putea fi evitata.

Exact ca si in cazul lui Khaled Kelkal.

In sfarsit, chiar inainte de negocieri, RAID-ul a incercat fara succes sa forteze poarta apartamentului suspectului-mujahidin salafist Merah, dar pentru ca acesta ar fi ripostat cu focuri de arma, penetrarea acestuia, a fost imposibla.

Odata cu lansarea rafalei de gloante asupra apartamentului acestuia, el s-a refugiat (si baricadat) in baie (sub chiuveta), unde relativ, era mai bine protejat.

Desigur, politistii ar fi putut utiliza si o camera termica pentru localizarea suspectului, insa ei n-au facut-o !
Probabil nu aveau niciun interes, pentru ca "indicatiile" politice erau altele!

Ei au utilizat o minicamera pe care au introdus-o in apartament sub poarta de intrare, un dispozitiv mai putin discret, ceea ce a si observat "asasinul".

Astfel, in timpul asaltului, politistii de la RAID, nestiind unde se afla exact in apartament, Merah, ei au fost surprinsi de catre acesta, ceea ce putea fi evitat daca ei ar fi utilizat gazul neutralizant (paralizant), inainte de asalt.

Acest lucru nu l-ar fi facut pentru ca el necesita un echipament suplimentar pentru cei care ar fi intrat in apartament.

De-altfel, gazul, nu este eficace decat in spatii confinate, inchise, ermetic.

In timp ce ferestrele apartamentului lui Merah au fost deja distruse.

In ceea ce priveste "executia" lui, controversele continua si astazi.

Sunt ferm convins ca avand in vedere uriasul arsenal politienesc aflat la fata locului (peste 200 de politisti, din unitatile de elita RAID, de securitate CRS, GIPN, de la Brigada Anticriminalite, Antitero, DCRI, Politia Nationala, etc.), Merah putea fi (daca s-ar fi dorit !) neutralizat si prins viu !

Mai ales ca dupa ce a sarit prin fereastra in balcon, el a fot deja ranit.

Fiind inconjurat in exterior de catre politisti, lunetisti, etc., si "vanat" de catre RAID din interior, el nu avea nicio sansa de scapare.

In concluzie, in acest dosar, confuzia si lipsa de coordonare ale diferitelor servicii de politie, precum si cele de informatii, sunt considerabile.

Ceea ce permite punerea la indoiala a tot ceea ce s-a intamplat, precum si cum s-a intamplat cu adevarat, motiv pentru care depunerea unei plangeri al tatalui lui Merah contra RAID-ului pare a fi intemeiata!

Conform avocatului Zahia Mokhtari (algerian) mandat de catre acesta, Merah ar fi fost victima unei manipulari ale serviciilor secrete franceze si trebuia (!) ucis, pentru ca adevarul sa nu fie cunoscut.
Avand in vedere modul in care unitatile de eilta ale RAID-ului (Politia Nationala) intervine in gestionarea si soltionarea crizelor de acest tip (ca de-altfel si GIGN-ul, elita de lupta al Jandarmeriei Nationale), acest punct de vedere nu poate fi exclus (a se vedea pentru detalii si articolul autorului pe aceasta tematica: "Legitima aparare sau executie?" :   http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html).

Contactat, ea afirma ca ar fi in posesia a doua inregistrari video (fiecare de cca 15-20 de minute), in care Merah intreaba pe politisti :"de ce ma ucideti? (...) Eu sunt nevinovat!".

Originea casetelor (lasa de dorit, intr-adevar!), iar provenienta lor nu este clarificata (si ele pot fi considerate dubioase!), avand in vedre ca zona a fost extrem de restrictionata si nimeni, in afara de Politie, nu a fost autorizat sa patrunda in proximitatea imobilului in care locuia Merah (si care unei ironii a sortii se afla in directia unui panou indicator pe care era marcat "Temple protestant"-Biserica protestanta).

Din contra, chiar si locatarii imobilului (19 familii) au fost evacuati in stil rocambolesc in cursul diminetii de miercuri!

Astfel, daca casetele sunt reale, ele nu pot proveni decat, fie de la un locuitor din zona, care prin diferite mijloace tehnice ultra sofisticate ar fi reusit sa prinda niste imagini cu sunet (!) in timpul negocierilor (ceea ce este putin probabil, avand in vedere pozitionarea imobilului, in cartier precum si imprejurimile lui!), fie de la un politist (prin intermediul unei scurgeri de informatii!), care, ori avea si el aceasi orientare "politica" ca si Merah, ori era cinstit si corect, gata sa-si tradeze "sfanta" sa "familie"(PN, DCRI, PJ, GIPN, etc.) in numele adevarului, pentru acesta, ceea ce este iarasi putin probabil!

Mentionam totusi aici faptul ca in ultimul deceniu, foarte multi tineri francezi, de origine straina si in special magrebiana (din a doua si a treia generatie!), de confesiune musulmana din cartierele-gigant (defavorizate, metroplitane), au fost admisi in cadrul Ministrului de Interne (si in particular in Politie si Jandarmerie), conform unei politici de integrare sociala prin intermediul dispozitivului social de "discriminare pozitiva", care isi mentin contactele cu acestea, in general, cu prietenii si rudelor lor, ceea ce nu exclude, in mod evident, eventuale scurgeri de informatii.

In sfarsit, mai exista si posibilitatea ca el, Merah, sa fi facut niste inregistrari (pe care sa le fi ascuns undeva in apartament!), iar politistii sa nu le fi gasit (la fel de putin probabil!) sau ca ele sa fi fost facute de catre un vecin care tinea la el, inca la inceputul negocierilor, inainte de evacuare (cum in gneral, in cartier era apreciat si nimeni dintre cei care l-au cunoscut n-ar fi crezut ca el este un extremist-terorist!), insa pe atunci, RAID-ul avea inca misiunea sa-l aresteze si nu sa-l ucida (execute)!

Cu alte cuvinte, putea sa nu sa opuna arestarii lui si problema ar fi fost reglata.

Dar evenimentul nu ar fi avut ecoul scontat si poate ca nici organizatiile islamiste-extremiste, radicale, salafiste, jihadiste, etc., nu ar fi apreciat o asemenea capitulare.

Probabil acesta ar fi fost si motivul pentru care in urma unori negocieri, avea de gand, cel putin la inceput, "se se predea la caderea serii "!

In sfarsit, cum apartamentul lui Merah, a fost, practic, integral distrus (si partial, cel vecin!), daca o credem pe D-na Françoise Souliman, Secretaul general al Prefecturii de la Toulouse, iar accesul in el a fost restrictionat sever pana la rascolirea si culegera tuturor probelor materiale (nefiind nici acum accesibil!), sunt slabe sansele ca apararea sa fie in posesia unor casete care sa incrimineze politistii de la RAID.

Pe de alta parte, dupa modul in care Amaury de Hauteclocque seful echipei (Controlor general) RAID, a indeplinit aceasta misiune, avocatul familiei Merah, Zohia Mokhtari, ar putea avea motive sa-si sustina conjectura.

Pentru ca, intr-adevar, in sera de miercuri, 21 martie, dupa ora 22h45, cum Merah a incetat negocierile cu RAID, Hauteclocque a tras concluzia, ca acesta tace pentru ca se odihneste si isi pregateste ofensiva din ziua urmatoare, joi 22 martie!

Pentru orice eventualitate el a "instalat" in fata portii apartamentului acestuia, un "planton"-negociator, pana la lansarea asaltului, cu care suspectul sa poata comunica, in cazul in care doreste sa se predea.

Conform unor surse politienesti (strict confidentiale!), desi Merah ae fi incetat negocierile cu RAID, Hauteclocque sustinea ca acesta i-ar fi transmis ca nu vrea sa se mai predea si ca vrea sa moara cu arma in mana ca un adevarat razboinic ("mujahidin") pentru a ajunge la "Allah si cele 72 de Virgine", motiv pentru care, joi, la sfarsitul diminetii, la ora 10h30, planul sau de asalt (pentru care a moblizat 60 de oameni!) fiind validat de catre autoritati, el a trecut la realizarea lui.

Conform acestui plan, urma ca invazia apartamentului sa fie facut de catre politistii de la RAID echipati cu masti contra gazelor (lacrimogene) si arme neletale, simultan, pe de-o parte, din interiorul imobilului (prin usa de la intrare in apartament) si din exterior (prin ferestrele sparte ale apartamentului), pentru a-l forta pe "urs" sa-si paraseasca "barlogul", baricadat (cu mobila, saltea, canapeaua, etc.), pentru a putea fi prins in viata si arestat!

Insa, dupa penetrarea in apartament (care a durat cca 01h00!), politistii de la RAID constata ca suspectul-mujahidin este in sala de baie (centrul "barlogului"), iar in momentul in care incearca sa-i perseze peretele pentru a introduce gazul lacrimogen, Merah ar fi rispostat cu focuri de arma, de mare calibru, spunandu-i : "va astept"!

Conform acestei versiuni (diferita de cea pe care o am din susre strict cofidentiale, doar sunt atasat de presa al Politiei!), incercand sa sara pe fereastra, el este lovit cu mai multe focuri (gloante) si cade, cu Colt-ul 45 in mana, practic, la picioarele lui Amaury de Hautecloque, aflat in acel moment pe bordul balconului, de unde el dirija operatiunea!

Inainte, insa, acesta ar mai fi ranit inca doi politisti.

In sfarsit, Hauteclocque afirma ca ar fi procedat corect si ca este satisfacut de modul in care a indeplinit misiunea incredintata!

Ca ar fi asteptat inca "ore si ore sau chiar si zile ca sa-l prinda pe Merah in viata, (...), iar daca asaltul ar putea fi repetat, tot asa ar fi procedat"!

Oare, asa sa fie?

Sau, versiunea, neoficiala a avocatului Zahia Mokhtari sa fie cea reala?!

Important este faptul ca atat Presedintele (pe atunci, inca Nicolas Sarkozy) cat si Ministrul de Interne (pe atunci Claude Guéant) au fost satisfacuti si considerau ca succesul misiunii se datoreaza, intocmai, unui sistem de supraveghere bine pus la punct in Franta, care a permis, incepand din 2007 (dupa alegerea lui Nicolas Sarkozy ca Presedinte!) interpelarea a 1.473 teroristi si incarcerarea dintre ei a 392, din care actualmente, inca 243 sunt privati de libertate!

Tot el l-a contrazis si pe Christian Prouteau, Fondatorul GIGN (Grupul de Interventie de Elita al Jandarmeriei Nationale), echivalentul RAID-ului, canform caruia, ar fi trebuit utilizat gaz sedativ pentru a-l adormi pe presupusul terorist, Merah, afirmand ca aceasta tehnica este ilegala, putand provoca numeroase victime.

Din pacate, dupa parea mea, acest bilant al lui Claude Guéant, pare sa aiba, un lejer "gust" electoral, iar afirmatia facuta de catre acesta, conform careia Merah era clasat "no fly" pentru SUA, prntru ca ar fi fost pe lista neagra ai posibililor teroristi, nu este relevanta.

El putea sa aiba interdictie de a intra in SUA pentru ca era clasat de catre autoritatile americane : "delincvent potential", (raufacator), nu pentru delicte sau crime care sa fi avut chiar si cele mai nesemnificative legaturi cu terorismul!

Fiind cetatean francez, el a utilizat acelasi mod de acces in SUA ca si mine (in august 2011).

Nefiind supus regimului de vize in SUA ("No vsa", pentru francezi!), trebuia sa aiba un ESTA Application (ca si mine!), in urma unui formular completat pe site-ul USTAP (United States, Travel Authorization Application), in urma careia autoritatile americane se pronunta in vederea acordarii intrarii sau nu, in SUA.

Iata intrebarile din formularul pe care l-am completat eu pe 10 iulie 2011 si in urma caruia am fost admis pe teritoriul SUA (ESTA Application number R8WWXR8XR1QCTT7A, a se vedea si ciclul de articole al autorului: "Un deceniu de terorism si antiterorism american":   http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/04/bilantul-terorismului-si.html):

A) Do you have a communicable disease; physical or mental disorder; or are you a drug abuser or addict?

B) Have you ever been arrested or convicted for an offense or crime involving moral turpitude or a violation related to a controlled substance; or have been arrested or convicted for two or more offenses for which the aggregate sentence to confinement was five years or more; or have been a controlled substance trafficker; or are you seeking entry to engage in criminal or immoral activities?

C) Have you ever been or are you now involved in espionage or sabotage; or in terrorist activities; or genocide; or between 1933 and 1945 were you involved, in any way, in persecutions associated with Nazi Germany or its allies?

D) Are you seeking to work in the U.S.; or have you ever been excluded and deported; or been previously removed from the United States or procured or attempted to procure a visa or entry into the U.S. by fraud or misrepresentation?

E) Have you ever detained, retained or withheld custody of a child from a U.S. citizen granted custody of the child?

F) Have you ever been denied a U.S. visa or entry into the U.S. or had a U.S. visa canceled?

G) Have you ever asserted immunity from prosecution?

Citind acest formular, este clar ca intrebarile care ar fi ridicat "ceva" probleme Micutului Merah erau, in principiu, primele trei: A, B si C.

Sa le analizam pe rand.

In ceea ce priveste Punctul A, situatia lui Merah era clara!

In decembrie 2008, cu ocazia sejurului sau la Inchisoarea Seyyses – Toulouse, el a facut o tentativa de siuncidere, prin spanzurare, ceea ce se intampla destul de frecvent, din pacate in mediul carceral francez (a se vedea pentru detalii si articolul autorului pe aceasta problematica:"Evadare in infern":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2009/02/evadare-in-in...), in special, din cauza conditiilor grele de detentie si suprapopularii inchisorilor (pe 1 aprilie a.c., erau incarcerati 69.706 detinuti, din care 654 de minori, intr-un parc carceral care dispune numai de 56.324, de locuri si in care, exerseaza 150 de Imami, 700 de Preoti catolici, 300 de protestanti si 110 evreiesti).

Ulterior, in perioada 25 decembrie 2008 - 8 ianuarie 2009, asa cum am mentionat mai sus, el a fost internat intr-un spital psihiatric, iar expertul psiholog-clinician Alain Penin, de pe langa Curtea de Casatie, in urma examenului (pe care l-am putut consulta) a mentionat in fisa sa medicala (reproduc pe scurt): "capacitate intelectuala medie si de abstractizare limitata, rationament corect structurat, preocupari de tip narcisist fara dimensiune de seductie, solitar, introvertit, anxios, fragil din punct de vedere afectiv, dar pacientul nu prezinta tulburari patologice".

Desigur, "pacientul" (francez!) a fost grav afectat din punct de vedere psihic cu ocazia divortului parintilor (pe cand el nu avea decat 5 ani), care se agraveaza cu intoarcerea tatalui sau in Algeria in 2007, ceea ce ulterior ipotecheaza si reusita sa scolara, schimband in fiecare an clasa, profesorii, colegii, prietenii, etc.

In sfarsit, Alin Penin a concluzionat: „interesatul trebuie sa beneficieze de o incadrare si o supraveghere, srtricte”, pentru ca „viitorul lui depinde de modul in care aceste masuri sunt luate si aplicate”.

Intr-un asemenea context social, el putea fi marcat, nu numai in mediul carceral (unde s-ar fi autoradicalizat, conform DCRI!), dar si de catre tatal sau vitreg, Essid, care era un islamist radical.

Si n-ar fi exclus ca „falia sa identitara” sa fi favorizat emergenta „evenimentului monstrus” caruia i-a dat nastere, cu toate ca in inchisoare promitea ca „se va cumintii si isi va alege cu grija frecventarile sale”, intocmai pentru ca tinea la libertatea sa, la „placerea de a-si trai viata”.

Cu alte cuvinte, din punct de vedere psihic, era considerat sanatos, in sensul ca nu se afla pe lista neagra ai celor „cu tulburari psihice patologice”.

Era acceptat unanim faptul (atat de catre parinti, profesori, educatori, Justitie, Politie, etc.), ca Merah era un TDD (Talhar de Duminica), adica un „mic borfas”, cu un cazier juridic, nu neaparat impresionant, dar nici neglijabil!

Pentru ca era un tanar, „beau gosse” (dragut, atragator) ca oricare altul de-altfel, care provenea dintr-o familie de imigranti de confesie musulmana, care traia intr-un cartier metropolitan defavorizat (in care somajul si insecuritatea, furtul si traficul de stupefiante, etc., faceau parte din peisaj ca moneda de schim!), intr-o locuinta sociala, cu o familie numeroasa (cu inca doi frati si doua surori) dezmembrata (parintii divortati), intretinuta practic de catre stat din alocatii sociale, atras insa de marcile renumite: Nike, Lacoste, Yves Saint Laurent, Pierre Cardain, Adidas, etc., de motocicletele si masinile cu „multi cilindri” si caruia îi placeau petrecerile, berea si „bedos”-ul ("joint", tigara care contine intre 0,25-0,50 g de canabis), la cele ce el nu putea avea acces cu RSA-ul (Revenu Solidarité Adulte fosta RMI-Revenu Minimum d'Insertion, minima sociala in Franta, vezi pentru detalii si: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2010/12/le-reve...)!

El insa nu a fost nici „evidentiat” ca toxicoman si nici condamnat pentru delicate legate de trafic de stupefiante (chiar daca existau banuieli ca s-ar ocupa si cu asa ceva).

Cu alte cuvinte, punctul A al chestionarului nu-l punea pe lista neagra a FBI (si nici a NSA-National Security Agency) „no fly” in America, „tara tuturor posibilitatilor” si visul tineretului dezradacinat in cautare de identitate!

In ceea ce priveste punctule B si C „no comment”!

Cert, Merah, a fost un TDD, un „petit voyou” (o mica lichea) de cartier care a facut inchisoare in repetate randuri pentru tot felul de delicte mici, ceea ce avocatii lui, Marie-Christine si Christian Etelin, care l-au cunoscut inca de la inceputul „carierei” sale de delincvent „debutant”, pe la varsta de 14 ani, cunosc cu detalii si care ne este permis sa reproducem :vandalizare de autobuze si spatii comerciale, conflicte „inter-gang” de cartier, scandaluri in autocare cu educatorii, furturi cu violenta, cu arma alba, furturi de motociclete si autoturisme, agresiuni cu violenta, pentru care si efectueaza primul sau sejur in inchisoare in 2007, unde nu rareori a avut altercatii cu co-detinuitii, urmand, ca mai tarziu sa fie condamnat la doi ani pentru conducerea unui autovehicul furat, fara permis de conducere si accidentarea unui alt vehicul, incercand sa opuna rezistenta arestarii lui de catre politisti.

Insa, el era politicos, respectuos, si chiar daca tatal sau vitreg era integrist, iar el ar fi facut „deplasari” in scop „turistic” in Pakistan si Afganistan si fratele lui ar fi fost cunoscut de catre autoritati ca islamist practicant (care purta barba, tunica, iar sotia sa voalul) si cu care el intretinea de-altfel, relatii incordate (conform avocatilor sai!), acestuia, îi placeau fotbalul si cluburile de noapte, îi placea sa petreaca si sa imortalizeze evenimentele importante din viata lui!

Si nu avea nimic cu „marele banditism” (marea criminalitate) si nici cu islamismul-extremist, radical!
In concluzie, el nu a fost condamnat pentru pedepse depasind 5 ani de inchisoare (doar cariera sa de delincvent nu a durat decat 7 ani!) si niciodata pentru delicte legate de droguri!

Astfel, „in litera legii”, nici aceste puncte din chestionar nu l-ar fi exclus de la obtinerea unei „ESTA Apllication” validat de catre autoritatile americane.

Cu alte cuvinte, Merah Mohammed era „apt” pentru a calatorii in SUA.

Nimanui din cartierul Izards (Toulouse) nu-i vine sa creada (nici acum, dupa doi ani de la evenimente!) ca acest TDD (chiar politicos si recunoscator, plin de viata!), intr-un anumit context, datorita unei conjuncturi „necunoscute”, dintr-o data, s-a transformat intr-un extremist, terorist-salafist, capabil sa comita crime (asasinate) pe un scooter Yamaha T-Max 530, furat, pe care sa le si filmeze cu camera sa minuscula GoPro!

In realitate, acest tanar „teribilist” din Izards (care a copilarit si in cartierele Bellefontaine si Pradettes, dupa cum am aflat si unde era bine cunoscut!) tutelat (indrumat) in timpul adolescentei si majoratului sau de catre cinci asistenti (lucratori) sociali, datorita esecului sau scolar, lipsei de calificare profesionala, precum si datorita multiplelor sale sejururi in inchisoare (un educator de la protectia juridica a tineretului si altii doi din partea unei asociatii din cartier, un animator si un pedagog, care vor sa pastreze anonimatul) nu din fanatism si-ar fi filmat, in mod special, crimele sale odioase, ci pentru ca in general, el filma tot ceea ce facea in viata de zi cu zi, inclusiv, acrobatiile sale pe scooter sau la volanul masinii sale, care nu rareori, nu erau lipsite de interes! 

Conform spuselor lui Touria, cea pe care a vizitat-o marti seara in jurul orei 20h30 (si careia a lasat rucsacul pentru mama lui: "daca i se intampla ceva..."), fosta sotie al angajatorului acestuia (la 15 ani si cateva luni!), il descria ca un baiat frumos, timid, adorabil, calm si surazator, respectuos si rezervat, in care ea avea incredere, caruia ii placeau desenele animate “Dragon Ball Z” si sora ei, care pentru el era un fel de sora mai mare....

De fapt, Merah care a mai fost gazduit in trecut de cuplu la Montauban, venise la ea, de ziua baietelului ei si n-avea absolut nimic din profilul unui extremist-salafist!, descris de catre autortatile politienesti si judiciare.
Dupa eliberarea lui pe 5 septembrie 2009, folosea mai mult masina mamei sale (fara sa fi avut permis), un Peugeot 106 (mic) si desori a luat-o si pe ea cu el, in care ea avea incredere. 
Pe de alta parte, in ceea il priveste pe Punctul C (din ESTA Application), autoritatile franceze se contrazic in repetate randuri: fie ca Merah nu era cunoscut ca fundamentalist, extremist etc., deci actul sau era imprevizil, fie ca ar fi fost sub supravegherea DCRI (dar nici nu mai conteza!) pentru ca asa cum a precizat, chiar insusi, Ministrul de Interne :"In Franta, o tara de drept, nu putem interpela o persoana pentru delictul de opinie", adica o simpla banuiala, conform careia el ar fi frecventat mediul islamist-extremist, nu era suficienta pentru ca el sa poata fi declarat, oficial:"dusmanul Americii"!

Conform unor documente (ale caror origine este indoilenica, dar in posesia carora ne aflam!), Merah, ar fi sechestrat in cursul lunii mai 2010, un adoloescent, pentru a-l pune la curent cu ceea ce face Armata franceza, sub egida ONU, in Afganistan!

Dupa ce pustiul a scapat, mama lui ar fi depus o plangere impotriva lui Merah, in iunie 2010, dar dosarul ar fi fost clasat fara urmari, dupa observatia facuta de catre avocatul lui, Christian Etelin.

In concluzie, cum Mohammed Merah nu dispunea de condamnari cu privare de libertate (cu executare in penitenciar!), de cinci ani (in total), autoritatile americane, i-ar fi refuzat ESTA Application acestuia, nu pentru ca ar fi fost pe lista islamistilor-extremisti-radicali-salafisti, etc., ci pentru simplul fapt ca acesta ar fi fost considerat de catre acestea un „element antisocial”, cu un risc ridicat de infractionalitate, ceea ce legea lor permitea, indiferent de privarea de libertarte (totala!) la care a fost condamnat interesatul!

In sfarsit, in ceea ce priveste faptul ca Merah ar fi incredintat imaginile video ale camerei GoPro (cu care ar fi filmat crimele sale macabre!), unei terte persoane pentru a fi postate pe internet, pot fi puse la indoiala, pentru ca ele nu au fost gasite de catre anchetatori!

Ca de altfel si afirmatia lui Amaury de Hauteclocque, conform careia, dupa terminarea negocierilor din seara de miercuri (in jurul orei 22h45), Merah i-ar fi spus : "Eu sunt un mujahidin, vreau sa mor cu arma in mana. Ma veti ucide si eu sunt foarte mandru si foarte onorat sa lupt contra RAID-ului, incercand sa ucid cat mai multi dintre politisti...”, pe candHauteclocque, in timpul asaltului ar fi strigat : Baieti, fara „one shot”! (Fara tir mortal).

Avocatul lui, Mokhtari, sustine ca, Merah ar fi dorit sa faca o declartie presei, ceea ce lui Hauteclocque, i-ar fi refuzat categoric!

In ceea ce il priveste pe Bernard Squarcini, seful DCRI, el nega ipoteza lansata de catre cotidianul italian „Il Foglio”, conform caruia Mohamed Merah ar fi fost un „indic” (informator) al DCRI sau a unui alt serviciu de informatii francez, ceea ce cu putin timp in urma, deja, DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe) ar fi considerat „grotesc”!

Din contra, el recunoaste ca Merah, care nu ar fi apartinut niciunei filiere islamiste si care s-ar fi autoradicalizat in inchisoare, a dorit sa comunice cu DRRI (Directia Regionala de Informatii Interne) de la Toulouse, cu care ar fi avut un „contact” in noiembrie 2011, dupa revenirea lui din strainatate (in taberele de pregatire terorista de la frontierea afgano-pakistaneza) si in care, intr-o masura oarecare, avea incredere.

Conform parerii acestuia din urma, el avea o dubla personalitate, iar politistului negociator i-ar fi spus: „In orice caz, am sa te sun, pentru ca am informatii sa-ti furnizez”!

Mai mult, din informatiile pe care le detinem, se pare ca nici Renault Clio, inmatriculat in Haute Garonne (Toulouse), gasit la Saint Papoul (Castelnaudary, Departamentul Aude), pe care locuitorii din cartier o vedeau garata de mai multe zile si in care Politia ar fi gasit casca motociclistului-ucigas, nu are nimic de-a aface cu Mohammed Merah, contrar a ceea ce anchetatorii credeau la inceput!

Cum nu exista nicio legatura intre el si o filiera jihadist-salafista irakiana care ar fi fost anihiliata in 2007, ceea ce a presupus la inceput Ministrul de Interne, Claude Guéant, pentru ca pe atunci, el era mult prea tanar!

Si legitimitatea lui ca „Big Boss” al misiunii de anihilare al lui ohammed Merah este foarte controversata, cum in mod obligatoriu ea trebuia sa revina Ministerului de Justitie, in general si Parchetului (adica procurorilor) de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Toulouse, insarcinat cu ancheta, in particular si nu Ministerului de Interne.

Tot conform celor afirmate de catre el, timpul de negociere cu suspectul ar fi fost „dilatat” la maximum, pentru ca el ar fi fixat ora la care urma sa se predea autoritatilor : 22h45!

Atunci in loc sa se predea asa cum a promis, ar fi luat decizia sa moara ca mujadihin, afirmatie la care ar fi facut apel Amauray de Hateclocque, seful RAID, cu exceptia ca acest lucru, Merah nu i-ar fi spus in timplul noptii, ci la ora de mai sus, dupa care el a intrerupt negocierile cu RAID.

 

Conform afirmatiilor lui Squarcini, el ar fi aparut in vizorul DCRI in urma unui simplu contrul rutier al autoritatilor afgane la Kandahar, pe 22 noiembrie 2010, in Afganistan, care l-ar fi predat americanilor.

Responsabilii cu securitatea de la US Army l-ar fi fortat sa urce in avion pentru a-l trimite inapoi la Kabul (unde ajunge pe 13 noiembrie 2010) si ar fi anuntat si DPSD (Directia de Securitate al Protectiei Aparararii) francez, cum el era in posesia de documente franceze de identitate.

Cu ocazia acestui prim voiaj in Orientul Mijlocou, l-ar fi vizitat pe fratele lui Abdelkader, aflat deja la Cairo (Egipt) si ar fi vizitat si Turcia, Siria, Libanul, Iordania si chiar Israel, unde, la Ierurasem, Politia descopera in rucsacul sau un briceag (de dimensiuni mari), dupa care pleaca in Afganistan, trecand prin Tadjikistan, inainte sa revina in Franta pe 5 decembrie 2010.

Cand el este convocat de catre DCRI pentru a da explicatii, legat de voiajul sau in Afganistan, pe 13 octombrie, el este in Pakistan si promite ca imediat cum revine in Franta va intra in contact cu autoritatile franceze, ceea ce si face intr-o ambianta de excelenta cooperare si curtoazie, dupa ce pe 3 noiembrie cand este spitalizat la CHU Toulouse pentru o hepatita virala (forma cea mai simpla, de tip A), paraseste unitatea medicala, aducand cu el si USB-ul care contine fotografiile facute in Afganistan si Pakistan.

Cu ocazia celui de-al doilea voiaj, in Pakistan, el le-ar fi spus autoritatilor ca s-ar fi dus acolo pentru a-si cauta o sotie, ceea ce ar fi contrazis in timpul asaltului RAID-ului, afirmand ca a fost intr-o tabara de antrenament de tip terorist in Waziristan.

Incepand de atunci, dupa Squarcini, el ar fi fost pus sub supraveghere de catre serviciul pe care il conduce.

De altfel, tot conform acestuia, incepand cu ultimul deceniu al secolului trecut, DST-ul deja supraveghea pe cei care reveneau din Afganistan, Pakistan, Irak sau in general din Caucaz (regiunea dintre Marea Neagra și Marea Caspica, incluzând Muntii Caucaz și câmpiile înconjurătoare care include statele: Georgia, Armenia și Azerbaidjan).

Procedura, din Franta, nu este foarte simpla.

In general, este nevoie ca un magistrat instructor (Judecator de Instructie) antiterorist sa sesizeze DCRI, ceea ce inseamna ca el trebuie sa dispuna de probe materiale „suficiente” pentru a pune sub urmarire pe cineva (in urma unor informatii care îi pot fi furnizate de catre serviciile abilitate in domeniu, ale statului, chiar si prin intermediul unui „indic”-informator), inclusiv persoanele cu care acesta vine in contact.

In particular, DCRI se focalizeaza asupra djihadistilor „potentiali” eliberati din inchisori, care sunt capabili sa comita acte de terorism si care in general, fac parte din retele teroriste bine organizate si structurate!

In ceea ce priveste procedura din zona afgano-pakistaneza, este DGSE-ul responsabil pentru detectarea posibililor jihadisti-salafisti, extremisti-radicalisti, care pot comite atentate teroriste.

In principiu insa, persoana in cauza, inca de la plecare din Franta, este „filata” in cadrul unei stranse cooperari ale DCRI si DGSE.

Este Ange Manciani, coordonatorul national al informatiilor, de la Celula antiterorista al Presedintelui, care prin intermediul UCLAT-ului (Unitatea de Coordonare a Luptei Antiteroriste), centralizeaza informatiile diferitelor servicii ale statului implicate in supravegherea teritoriului national, care in regiuni (teritoriu) este realizata de catre DPSD (Directia Protectiei Securitatii al Apararii).

Acest sistem de supraveghere ridica insa si probleme bugetare.

Pentru ca aceste servicii nu dispun nici de personal uman necesar unei astfel de misiuni, pe de-o parte si nici de mijloace tehnice suficiente pentru a supraveghea, permanent (24h/24 si 7 zile/7), cei intre 450-500 de „suspecti” care ar trai pe solul (teritoriul) francez.

Conform Judecatorului de Instructie antiterorist, Jean-Louis Bruguière, numai in perioada 1994-2001, pana la atentatele din 11 septembrie la New York, peste o mie de francezi au plecat in Afganistan si chiar daca numarul lor s-a injumatatit in ultimul deceniu, el ramane inca, totusi, destul de important.

Ca regula generala, francezii (dar atat britanicii cat si begienii), care adera la jihad (djuhad), se indoctrineaza in librarii din Egipt sau Yemen, respectiv, in Arabia Saudita (la Universitatea Al Imam de la Riad, in cadul unor „studii aprofundate”), pentru ca, ulterior, sa se instruiasca in lagare improvizate de lupta in Afganistan si Pakistan.

Din pacate insa, pe drumul dificil si plin de obstacole, catre „razboiul sfant”, majoritatea dintre ei, „insuficient de fanatici”, respectiv, „insuficient de pregatiti” vor pieri!

Pentru a ajunge in Afganistan si Pakistan, exista mai multe posibilitati.

Fie de maniera clandestina, prin intermediul filierelor retelelor de crima organizata, caz in care sunt calauzele care se ocupa, vanzand „candidatilor” documente false de identitate pentru a intra in Pakistan, via, Turcia si Iran, fie prin intermediul „profesionistilor” razboiului sfant, intalniti la fata locului, membri ai MOI (Miscarea Islamica din Uzbekistan), asociata cu MTP (Miscarea Talibanilor din Pakistan), filiera prin care au pierit doi francezi François Matthieu Duchaussoir (26 de ani, cunoscut sub numele de „Bilal convertitul”) si Weirdal Sitta (27 de ani).

Reperati in octombrie 2010 in Iran la Machad si Zahedan, de catre MOI, ei reusesc sa treaca frontiera pakistaneza doua luni mai tarziu, insa inainte sa ajunga in Zonele tribale pentru a beneficia de o pregatire militara, pe 9 mai sunt ucis la Zabol, cu alti francezi ajunsi in regiune, de catre trupele americane.

In ceea ce il priveste pe Mohammed Merah (ca de-altfel si o alta frantuzoiaca, Murielle Degauque) el ar fi ales cea de-a treia cale, cunoscuta sub numele de filiera „jihadistului individual”, una catre Irak si alta catre Afganistan.


NOTA AUTORULUI


O consecinta imediata ale evenimentelor de la Toulouse a fost arestarea in ziua de vineri, pe 30 martie, a 17 presupusi ismamisti-radicali (in regiunea pariziana, precum si in ariile urbane ale metropolelor Lyon, Marsilia, Nantes si Toulouse), care conform unor informatii (de la un „indic”) ar fi preparat o rapire, urmata de o sechestrare de persoane.

Cuplul Sarkozy-Guéant a precizat ca ar fi fost vorba de membrii gruparii „Forsane Alizza” (care efectueaza saptamanal antrenamente fizice paramilitare), aflati in colimator inca din octombrie 2011 (conform lui Squarcini), iar aceasta „lovitura” a lor ar fi permis sesizarea unui numar important de arme, in special, Kalasnikov.

Printre cei interpelati, „captura” cea mai importanta ar fi fost a lui Mohammed Achamlane, leader al Forsane Alizza ("Les Cavaliers de la Fierté", Cavalerii Mandriei), o grupare radical-salafista dizolvata in februarie 2012 (deci, inainte de drama terorista de la Toulouse!) de catre Ministrul de Interne sub motivul (pretextul ?!) ca acesta ar fi pregatit o lupta armata.

Un eveniment „electoralist” considerat de catre Benoit Poquet, avocatul gruparii, pentru ca Achamlane, niciodata in viata lui nu a avut treaba nici cu Politia si nici cu Justitia !

In ciuda acestui fapt, arestat la Nantes, vineri, pe 30 martie 2012, luni pe 2 aprilie, el a fost transferat la Paris si deferit unui Judecator de Instructie antiterorist.

Contextul parea nefavorabil si pentru fizicianul franco-algerian Adlène Hicheur (Enseignant-Chercheur, Doctor in Fizica particulelor elementare), la CERN (Centrul European de Cercetari Nucleare), in varsta de 35 de ani, care a comparut, vineri, tot pe 30 martie in fata Tribunalului Corectional de la Paris, pentru ca ar fi planificat atentate contra Frantei.

Avand dificultati in a explica cele 35 de mesaje ale sale favorabile jihadului, cu doi internauti (care frecventau site-uri islamiste-extremiste, radicale, etc.), Parchetul a solicitat in cazul acestuia 6 ani de inchisoare (privata de libertate, cu executare in penitenciar).

Hicheur n-a avut nimic de adaugat, decat: “Nu am sustinut niciodata, ca n-as fi facut afirmatii idioate in viata mea”.

Din informatiile pe care detinem insa, reiese faptul ca unul dintre interlocutorii sai ar fi fost un presupus responsabil al gruparii teroriste AQMI (Al Qaeda in Magrebul Islamic), Mustapha Debchi, pe care, el ar fi incercat sa-l finanteze via un cont PayPal.

Iar e-mailul lui, conform unor documente ale DCRI, apare pe forumul acestori site-uri !

Relativ la aceasta acuzatie, inculpatul a afirmat ca a vrut sa transfere bani in Algeria in contul unor saraci, nevoiasi, ceea ce pana la urma nici n-a mai facut! (”Am avut o revelatie, dar n-am facut nimic”).

Arestat pe 8 octombrie 2009 si inculpat pentru "asociere de raufacatori in relatie cu o intreprindere-organizatie terorista", el este incarcerat in detentie provizorie la Inschisoarea Fresnes (regiunea pariziana) si risca, ca si Abdelkader Merah, fratele lui Mohammed, respectiv, Mohammed Achamlane, sa fie niste tapi ispasitori datorita conjuncturii social-politice actuale in Franta.

Aflat intr-un concediu medical (datorita unei duble hernii discale) intre februarie-iulie 2009, el revine ca profesor-asociat la EPFL (Scoala Politehnica Federala din Lausanne) din septembrie, iar boala lui in detentie provizorie se agraveaza, insa cu toate acestea, Curtea de Casatie, in decizia sa din 15 martie 2011 considera ca starea sa de sanatate este "compatibila cu detentia".

Conform unor documente ale DCRI (Director Bernard Scuarcini) dar si ale Politiei Nationale (Director Frédérick Péchenard) acesta ar fi planificat un atentat contra Batalionului de Vanatori de Munte 27 din Annecy, de unde au plecat doua Companii in Afganistan.

Pe 4 mai 2012, el este condamnat la patru ani de inchisoare, insa este eliberat peste10 zile, avand in vedere timpul petrecut in detentie provizorii si gratiile acordate de catre AP (Administratia Penitenciara).

Ironia sortii face ca timp de un deceniu (numai din intamplare!), pana la sfarsitul secolului trecut, in regiunea Annecy-Geneva (cu activitati de colaborare la CERN si la EPFL-Lausanne, cantonul Vaud) am activat si eu si cunosc "multa lume" prin zona. (A se vedea si articolele autorului:  "Debutul meu in presa carcerala franceza"http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/thomas-csinta-debutul-meu-in-presa.html"Sfarsitul lumii pentru noi muritorii de rand"http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43735-sfarsitul-lumii-pentru-noi-muritorii-de-rand.html).

Atat de la institutiile educativ-stiintifice si de cercetare mai sus amintite cat si  din mediul carceral (Aiton), respectiv, de la Batalionul 27, cu care am avut ocazia sa colaborez sub o forma sau alta!

Consultand o parte dintre cei care l-au cunoscut pe Adlène Hicheur, nimeni nu si-ar fi imaginat ca acesta din urma ar putea fi un terorist!

Un fanatic al islamului extremist.

Un salafist.

Iata de ce, vinovatia (reala) a acestuia, cel putin eu,  pun serios la indoiala!

In concluzie, omul, mai mult ca sigur, a fost victima, pe de-o parte, a dramei teroriste toulouse-ene si ale alegerilor prezidentiale (cu promisiunea votarii unei legi antitero, ulterior), pe de alta parte, care erau in faza de derulare.

 

POST SCRIPTUM


Tot ceea ce consider eu ca este "cert" in aceasta trista "istorie" (drama) deosebit de complexa si cred ca, riguros vorbind, neelucidata pana astazi, este ca... apartamentul lui Mohammed Merah, din centrul Toulouse-ului este de vanzare.

In ceea ce priveste restul, traind (si retraind !) acest eveniment de "aproape" (de la fata locului !), nu impartasesc punctul de vedere ai oficialilor francezi, legat de modul in care Amaury de Hauteclocque si echipa sa RAID a dus-o la bun sfarsit misiunea de anihilare a lui Mohamed Merah.

Eu, personal, cred ca reorganizarea serviciului francez de informatii in 2008, precum si trecerea Jandarmeriei Nationale in 2009 sub tutela Ministerului de Interne, alaturi de Politia Nationala (in cadrul unei "fuziuni la rece" !), doua dintre marile reforme ale Presedintelui Sarkozy, pentru a marca istoria "militara" a Frantei (ca orice Presedinte, de-altfel !), sunt una dintre cauzele principale ale neprevenirii acestui masacru terorist de la Toulouse, contrar aurtoritatilor franceze. (A se vedea pentru aprofundarea tematicii si ciclul de articole ale autorului consacrate reformelor mai sus mentionate :Cele sapte pacate capitale ale unui Presedinte de Stat francez": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/09/cele-sapte-pacate-capitale-ale-unui.html"Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRI":  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html"Un pacat fatal al unui Presedinte de Stat francez": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/un-pacat-capital-al-uni-presedinte-de.html;  "Conjectura lui Matelly":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/01/conjectura-lui-matelly.html"Epurre io credo...":  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/01/eppure-iocredo.html.

Ca dovada, asa cum am prezentat in acest material, majoritatea informatiilor  privind personalitatea lui Mohammed Merah, sunt contradictorii.

Apar insa o serie de condradictii in privinta activitatii sale, atat in fisierele centrale ale DCRI, DGSE, pe de-o parte cat si in cele ale Politiei Nationale (PN), pe de alta parte, care intaresc ideea (si convingerea mea!) ca in cadrul serviciilor franceze de informatii exista grave disfunctiuni, atat la nivelul comunicarii cat si la nivelul atributiilor !

Si ceea ce nici nu putea fi evitat in structurile organizatorice actuale de functionare ale lor !

Este greu de crezut si faptul ca un jihadist-salafist sau extremist-radical(ist), cum era clasat Mohamed Merah de catre diversi oficiali de la Ministerul de Interne, DCRI, DGSE, PN, etc., "slab de inger", care vroia sa-si puna capat zilelor in inchisoare (condamnat fiind numai la o marunta pedeapsa privata de libertate !), iar ulterior sa demisioneze din Legiunea Straina (datorita regiumului sever de viata si de pregatire, care nu-l caracterizau), sa fi fost un criminal fanatic care sa se fi razbunat cu atata ura pe semenii sai si sa fi filmat cu atata mandrie atrocitatile sale stupide, inumane, pe care le-ar fi comis !

Dar, la fel de putin probabil pare sa fie si faptul ca el, confom avocatului tatalui sau, sa fi fost un "indic" al serviciilor secrete franceze, care ar vrut sa se debaraseze de el, pentru ca s-ar afla in posesia unor informatii care ar face rau oficialititatilor, respectiv, unor responsabili ai diverselor servicii secrete franceze si straine!

Pentru simplul motiv, ca eu lucrez in mediul carceral cu comportamentul deviant (si in special cuinfractional) de peste un deceniu.

Si eu cunosc "indic"-uri adevarate, atat printre polititisti (francezi cat si straini), ca de-altfel si printre delincventi de drept comun TDD (Talhari de Duminica), respectiv TDM (Talhari la Drumul Mare), aflati atat in libertate cat si in mediul carceral, condamnati la inchisoare pe viata (si cu care sunt in contact).

Iar ei sunt altfel, au alt profil psihosociologic si comportamental decat Merah. (A se vedea si articolele autorului pe aceasta problematica: "Psihosociologia Matematica": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/12/thomas-csinta-psihosociologia-matematica.html"Studiul comportamentului uman cu ajutorul structurilor matematice"http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/studiul-comportamentului-uman-cu.html)

Cert este si faptul ca el ar fi putut fi capturat in viata si arestat pentru a fi trimis in fata unei instante judecatoresti antiteroriste!

Pentru ca pana in momentul in care el a incercat sa sara pe fereastra salii de baie (in care s-a baricadat), pentru a ajunge in balcon, el a fost atins (lovit) deja de 27 de gloante si era, practic, inofensiv, anihilat.

In Colt-ul sau 45 nu mai avea decat cateva gloante.

Pe de alta parte, zona a fost evacuata si era incercuita de catre puternicul arsenal militaro-politienesc compus din cca 200 de functionari ai Ministerului de Interne si al Apararii.

In concluzie, el nu putea nici sa mai dispara pe undeva "prin vecini" (datorita ranilor grave pe care le avea!) si nici n-avea in cine sa mai traga prin imprejurimi !

Deci "lovitura de gratie" nu-i trebuia sa-i fie aplicata de acel sniper, identitatea caruia este si va ramane "necunoscuta".

Intr-un asemenea context versiunea oficiala prezentata de catre autoritatile statului competente si responsabile cu anchetele privind terorismul, extremismul (islamist), radicalismul, salafitul, jihadul, etc., in "dosarul zilei celei mai lungi", nu este cea reala, ci una care sa permita clasarea lui, intr-un fel (aparent !), pentru a raspunde solicitarii societatii civile, care astepta din partea lor nu adevarul neaparat (care nici nu mai conteaza !), ci un "raspuns", ca o "solutie" pentru gestionarea eficace a unei crize care ar fi putut degenera!



EPILOG

 

Pentru a linistii spiritele nationale, respectiv, anti-nationale in "apele tulburi" ale contextului electoral (si a potoli ura rasiala, respectiv, declansarea unui eventual "razboi interetnic") in cadrul unui graf neorientat "franco-francez" de tip tri-conflict, cu laturile : arabo-arab, arabo-israelit si franco-arabo-israelit, autoritatile franceze au ales un "drum Hamiltonian", adica, drumul cel mai scurt si rapid de parcurs (in cercetarea operationala) catre o "conciliere" nationala.

Din pacate insa, adevarul este ca nu exista adevar in privinta dramei teroriste de la Toulouse si chiar daca exista, el nu depinde de numarul celor care cred in el !

In principiu insa, el s-ar afla undeva intr-un spatiu (vectorial) abstract generat aparent de catre Cei sapte magnifici vectori (responsabili), liniar "independenti" : Claude Guéant (Ministrul de Interne), Gérard Longuet (Ministrul Apararii), Bernard Squarcini (Directorul DCRI), Erard Corbin de Mangoux (Directorul DGSE), Frédéric Péchenard (Directorul PN), Christian Lothion (Directorul DCPJ) si Amaury Hauteclocque (Seful RAID), care in ciuda acestui fapt s-ar putea sa fie numai, unidimensional, generat de catre Presedintele Nicolas Sarkozy, consiliat si asistat de catre fidelul si devotatul sau prieten, Profesorul de drept, Hugues Moutouh !

_________________________


[1]RAID-ul (Cautare-Asistenta-Interventie-Disociere), este o unitate de lupta de elita, aflata sub comanda directa al Directorului General al PN franceze, avand mascota pantera, deviza « Interventie fara esec» si sediul central la Bièvre, Domeniul « Bel Air » (la 15 km sud-vest de Paris, Essonne-91, reg. pariziana). Ea a fost creata in 1985 de catre Robert Broussard (fost Comisar Sef de Politie, devenit ulterior Prefect, care a initiat lichidarea in 1979 a lui Jacques Mesrine « inamicul n°1 al poprului francez) si Ange Mancini (Ex-Director al SRJP-Serviciul Regional al Politiei Judiciare Ajaccio in 1983, Prefect al DOM francez Martinica din 18 iulie 2008, primul sef al RAID-ului, care a anihilat grupul terorist « Action Directe » in 1897), pentru combaterea tuturor formelor de criminalite, precum si al marelui banditism, pe intreg teritoriul national. Printre misiunile sale (in special in zonele urbane de mare densitate), mentionam si protectia inaltilor functionari (demnitari) ai statului (SPHP), inclusiv al Presedintelui Republicii. Ea participa deasemenea la formarea politistilor francezi si straini in lupta antiterorista si anti-kidnapping, efectuand si investigatii, precum si testari de materiale specifice si sofisticate in profitul diferitelor servicii ale PN. Asista, in cazul in care situatia o impune, serviciile de securitate publica si serviciile specializate in securizarea actiunilor de mare risc, in special, in escortarea detinutilor periculosi. In cazul amenintarii teroriste, nucleare, radioactive, biologice sau chimice (NRBC), ea coordoneaza actiunea de detasare centrala a interventiei tehnice (DCI), structura interministeriala. In anumite misiuni, desi RAID-ul, poate intervine pe intregul teritoriu francez, sunt preferate GIGN-Grupul de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale (echivalentul RAID-ului in cadrul JN, care spre deosebire de acesta, desi are aceleasi tip de misiuni, intervine in special, in zonele periurbane, aeroporturi, porturi maritime, penitenciare, etc.) sau BAC (Brigada Anti-Comando), la Paris, in special. Daca RAID si GIGN au o misiune comuna, este seful RAID-ului (sau adjunctul sau) care este responsabil cu coordonarea interventiei. Pe 1 august 2009, RAID dispunea de un buget de 2.019.669 euro, precum si de doua fonduri suplimentare, unul de 85.000 de euro (pentru achizitionare de material) si altul de 70.000 de euro (pentru formarea personalului), respectiv, de un efectiv de 168 functionari, din care trei membri (Comisari de Politie) al CCD (Corpul de Conceptie si Directie), 21 al CC (Corpul de Comanda), 119 al CEA (Corpul de Incadrare si Aplicatie) si 25 de persoane cu statut administrativ si tehnic (din care 1 psiholog si 6 medici), fiind compus dintr-o DAF-Diviziune Administrativa si Financiara ; 2 SO-Sectiuni Operationale (fiecare cu cate o specialitate) ; un GM-Grup Medical (compus din 6 medici anestezisti-reanimatoristi, respectiv, urgentisti) ; GF-Grup de Pregatire ai noilor recruti RAID ; un SOTI-Serviciul Operational de Tratament al Informatiei si un GN-Grup de Negociatori. Seful RAID-ului si cei doi adjuncti ai sai sunt membri ai CCD al PN. Actualul sef este Amaury de Hautecloque, in functie din 2007. Sectiunea RAID I (« de interventie ») este formata din 80 de politisti si se afla sub comanda unui Maior (Subcomisar) de Politie. Aceasta sectiune care asigura totalitatea misiunilor pe teren este impartita in patru grupe pluridisciplinare specializate in toate tipurile de lupta intalnite in practica, in tirurile de mare precizie, in scufundari subacvatice si submarine, in parasutism, in explozive, in NRBC, etc. Aceasta sectiune este insarcinata, in particular, si cu interventii dificile si riscante (arestare de raufacatori periculosi, eliberare de ostatici, deturnare de avion, etc.) dar si cu filatura si supraveghere in materie de terorism si mare banditism (crima organizata). Sectiunea RAID II (« srijin operational ») aflata tot sub directia unui Subcomisar de Politie este formata din urmatoarele grupe : GTP-Grupa Tehnica si de Prospectie (specialisti de inalt nivel si armamentul lor sofisticat) ; GC-Grupul Cynofil (specializat in educatia animalelor si comportamentul lor, format din 8 dresori de caini, 3 caini de atac si 8 caini specializati in detectarea explozivelor) ; GL-Grupul Logistic ; GGCN-Grupul de Gestiune a Crizelor si de Negociere (format din 3 politisti criminologi si un psiholog) ; GA-Grupul de Armament ; GT-Standul de Tragere. Armamentul din dotarea RAID-ului este format din : revolver MR73 ; Glock 17, Glock 18, Glock 19, Glock 26 ; Beretta F-92; Heckler and Koch G36 ; Heckler & Koch MP-5k ; Heckler & Koch 53; SIG 553 SOW; FN-90 - VIP protection ; Remington M870 Police ; Bennelli Super 90 M3 ; Molot Vepr 12 ; Beretta M3P ; Franchi SPAS 15 ; Pusti de precizie PGM Ultima Ratio, 308 Winchester; Pusti de precizie cu raza mare de actiune PGM Hécate II 50 BMG ; Heckler & Koch PSG-1 ; FN Minimi ; Heckler & Koch MG3 ; Heckler & Koch 69. RAID s-a remarcat printre altele in anihilarea grupului terorist « Action Directe » in 1987; in dosarul “Human Bomb” (Eric Scmitt) la Neuilly (Paris) in 1993; in mai multe interventii contra GIA la Roubaix (Gang de Roubaix-Lille) in 1996; in arestarea fugitivului Yvan Colonna in 2003, inculpat pentru asasinarea Prefectului Claude Erignac in 1998; in arestarea unor membri-leaderi ai organizatiei teroriste ETA in 2009, respectiv, 2010, precum si in arestarea lui Jean-Pierre Treiber in 2009, considerat suspect in asasinarea lui Katia Lherbier Géeraldine Giraud. Interventiile spectaculoase ale RAID au dat insa nastere si la o serie de polemici in ceea ce priveste « impartialitatea », precum si « corectitudinea » cu care ea executa misiunile cu care este insarcinat.


[2]NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat în Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 19 state din Europa și America de Nord. Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG (Germania de Vest) a devenit membra NATO. La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifica: „Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord-Atlantice.” Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001. Ulterior, au aderat la acest tratat, dupa cum urmeaza: Spania (30 mai 1982); Ungaria, Polonia, Chehia (12 martie 1999); Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria, Romania (29 martie 2004); Croatia, Albania (1 aprilie 2009).


[3]ONU, Organizatia Natiunilor Unite, fondata pe 24 octombrie 1945, inlocuind astfel SDN (Societatea Natiunilor), este o organizatie internationala, regrupand 192 de state (majoritatea statelor lumii), avand ca scopuri, mentinerea pacii in lume, facilitarea cooperari in domeniile dreptului international, a securitatii internationale, a dezvoltarii economice, a progresului social si a Drepturilor Omului, este divizata in mai multe organe : Adunarea Generala (reprezentati ai fiecarei tari membre), Consiliul de Securitate (care decide de rezolutiile in favoarea pacii si a securitatii in lume), Consiliul Economic si Social (care ajuta la promovarea cooperarii economice, sociale si a dezvoltarii), Secretariatul (asigura gestiunea fondurilor ONU) si Curtea Internationala de Justitie (principalul organ judiciar). Finantat voluntar de catre statele membre, avand sase limbi oficiale de comunicare (engleza, franceza, rusa, spaniola, araba si mandarina), sediul social-administrativ ONU se afla la New York (dupa Paris si Addis-Abeba), Secretarul sa general fiind din 2007, Ban Ki-moon (Coreea de Sud). Consiliul de Securitate, organul principal al ONU, avand 5 membri permanenti, cu drept de veto : SUA, Franta, Marea Britanie, Rusia, China (condus de catre Denis Dangue Rewaka, Gabon), este compus din 10 membri nepermanenti (conform rezolutiei 1991, votata pe 17 decembrie 1967) pentru un mandat de doi ani : 5 state membre din Africa (3) si din Asia (2), o tara membra a Europei Orientale, 2 state membre a Americii de Sud (Latine) si 2 state membre al GEEO (Grupul de State al Europei Occidentale). Membri fondatori ONU (in 1945) sunt : SUA, Franta, Marea Britanie, ex-URSS (Rusia, Bielorusia, Ukraina), China, Canada, Africa de Sud (7 noiembrie), Arabia Saudita, Argentina, Australia (1 noiembrie), Belgia (27 decembrie), Bolivia (14 noiembrie), Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Danemarca, Republica Dominicana, Egipt, Ecuator, Etiopia, Grecia, Guatemala (21 noiembrie), Haiti, Honduras (17 decembrie), India (30 octombrie), Irak (21 decembrie), Iran, Liban, Libera (2 noiembrie), Luxemburg, Mexic (7 noiembrie), Nicaragua, Norvegia (27 noiembrie), Noua Zeelanda, Panama (13 noiembrie), Paraguay, Olanda (10 decembrie), Peru (31 octombrie), Filipine, Polonia, Salvador, Siria, Ex-Cehoslovacia, Turcia, Uruguay (18 decembrie), Venezuela (15 noiembrie) si Ex-Yugoslavia."


[4]Politia Nationala. Timp de 29 de ani, intre 1966-1995 in cadul Politiei Nationale (PN) existau 15 grade repartizate in corpuri active. Efectivul PN in 2008 era de 145.699 de persoane si ei erau imartiti in doua corpuri : a) activii, respectiv b) personal administrativ, tehnic si stiintific. Corpul functionarilor activi al PN, insarcinat cu misiuni de securitate, de investigatie si de mentinere a ordinii publice este impartit in patru subdiziuni : Corpul contractualilor (ADS - Adjunct de Securitate, care asista si ajuta in misiunile lor Corpul de Incadrare si Aplicatie ) ; Corpul de Incadrarea si Aplicatie (« Gardienii pacii » - Functionari insarcinati cu mentinerea ordinii pe drumul public si gradatii) ; Corpul de Comanda (Ofiterii de Politie) ; Corpul de Conceptie si Directie (Comisarii de Politie). In 2008, acest corp de activi al PN numara 128.006 functionari de politie (cca 89% din afectivul total al PN). Gradele personalului activ al PN sunt urmatoarele : Corpul de Incadrare si Aplicatie : Elev-Gardian al Pacii, Gardian al Pacii Stagiar, Gardian al Pacii, Sub-Brigadier, Brigadier de Politie, Major ; Corpul de Comanda : Elev-Locotenent de Politie, Locotenent de Politie stagiar, Locotenent de Politie, Capitan de Politie, Comandat de Politie (Maior) ; Corpul de Conceptie si Directie : Comisar de Politie, Comisar de Divizie (Sef) de Politie ; Corpul Inaltilor Functionari de Politie : Controlor General, Inspector General, Directorul Serviciilor Active. Personalul Tehnic si Stiintific : Agent specialist al PTS (Politie Stiintifica si Tehnica), Agent specialist Principal al PST, Tehnician al PST, Tehnician Principal al PST, Tehnician Sef al PST, Inginer al PST, Inginer Principal al PST, Inginer Sef al PST. Personalul Administrativ al Ministerului de Interne in PN : Adjunct Administrativ (AA) Clasa 2-a, AA Clasa 1, AA Principal clasa a 2-a, AAP Clasa 1, Secretar Administrativ de Clasa Normala, Secretar Administrativ de Calasa Superioara, Secretar Administrativ de Clasa Exceptionala, Atasat de Administratie, Arasar Principal de Administratie. In anii 80, anual cca 20 de politisti erau ucisi la datorie. Incepand cui anii 90, numarul a scazut in medie la sub jumatate. Rata de siuncidere la politisti este mai mare decat media nationala franceza.


[5]Regimul armelor si munitiilor in Franta. Cu toate ca primele restrictii privind utilizarea armelor de foc in Franta dateaza din secolul al XIII-lea, francezii aveau dreptul de a detine diverse arme de foc fara mari restrictii pana in 1995, anul in care un decret limiteaza in mod sever aceasta libertate. In 2010, un nou decret, care va intra in vigoare in acest an (2011) va reglementa un acord de armonizare a legislatiei detinerii armelor si munitiilor in UE. Astazi este imposibila achizitionarea unei arme de foc in Franta fara a apartine unui club (sportiv) de tragere sau a detine un permis de vanatoare, mai putin daca este vorba de o arma de categorile 6 si 8 (a se vedea mai jos), in vanzare libera celor care au implinit varsta de 18 ani. Portul armelor de aparare sau de razboi este strict rezervat militarilor, politistilor, vamesilor, respectiv, agentilor de securitate si de supraveghere a unor obiective importante. Intr-o situatie cu totul exceptionala, cand o persoana este amenintata si viata ei este in pericol, Prefectura o poate autoriza pentru achizitionarea unei arme de categoria 1 (a se vedea mai jos). In Franta, armele aflate in circulatie se impart in opt categorii : Categoria 1 (pistoale semi-automate cu calibru superior a 7,65mm, toate tipurile de pusti semi-automate concepute pentru a fi utilizate in misiuni armate de tip militar. Toate tipurile de armele automate) ; Categoria a 2-a (tancuri, avioane de lupta si alte echipamente militare grele) ; Categoria a 3-a (echipament de protectie contra armelor chimice, printre care si masca de gaz, etc.) ; Categoria a 4-a [pistoale semi-atomate si automate care nu sunt incluse in Categoria 1 (unele pistoale si revolvere) ; o intreaga gama de arme de mari dimensiuni (in functie de lungime, greutate, numar de cartuse) stabilite prin decretul din 1998 ; pustile cu teava neteda, precum pistoalele, respectiv, carabinele 0.22 Long Rifle, Taser X-26, etc.)] ; Categoria a 5-a (arme de dimensiuni mari neincluse in Categoria a 4-a, ca pustile de vanatoare cu teava neteda, precum si cele cu teava ghintuita, cum ar fi carabina cu teava ghintuita) ; Categoria a 6-a (cutite, gaze lacrimogene, bastoane si alte arme albe) ; Categoria a 7-a [(arme cu aer comprimat care dezvolta o energie mai mare de 10 Joules, toate tipurile de arme cu percutie inelara (.22LR), mai putin cele care sunt deja incluse in categoria a 4-a ; toate tipurile de arme echipate cu alarma si starter, lansatoare de “airsoft“ o energie mai mare de 2 Joules la iesirea din teava, etc.)] ; Categoria a 8-a (antichitati, arme de neutralizare cu pulbere, etc.). In particular, armele din Categoria 1 se numesc arme de razboi (arme automate si semi-atomate de calibru mare, de toate tipurile) iar pentru achizitionarea lor este nevoie de o autorizatie prefectorala. Fara un permis de port-arma valid, transportul lor este strict interzis (conform unui decret inca din 18 martie 1942, din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial). Armele din categoria 4-a se numesc arme de aparare [(toate tipurile de pistoale care nu sunt incluse in categoriile 1, 7, 8 ; carabina cu baril, pistoale cu socuri electrice, gen Taser, precum si armele de umar : pusti cu teava neteda mai scurta de 80 cm (cu teva mai scurta de 45 cm) ; pusti cu teava neteda semi-automata cu lungimea tevii mai scurta de de 60 cm ; pusti cu rearmare prin glisare (alunecare) ; arme semi-automate putand contine mai mult de trei cartuse sau cele cu incarcatoare detasabile ; arme cu tir repetitiv putand contine mai mult de 10 cartuse ; arme disimulate avand forma de obiecte (cannes-fusils, etc.) ; arme cu aer comrimat sau gaz care fac obiectul unei apropbari prefectorale ; arme tragand proiectile nemetalice (daca nu sunt incluse in Categoria a 7-a) ; arme cu luneta de utilitate nocturna; orice fel de arme avand in aparenta forma unei arme automate de razboi. Detinerea armelor de Categoria 1 si a 4-a este supusa unei aprobari prefectorale (conform Articolului 28-2 din Decretul nr.95-589 din 6 mai 1995) si este necesar ca cel care solicita autorizatia (Formularul Cerfa nr.20-3257 modelul nr.5) sa satisfaca simultan celor “zece porunci“ ale legislatorului : 1. Sa fie in posesia unui act de identitate valid si sa posede un domiciliu fiscal pe teritoriul national ; 2. Sa fie licentiat al FFT (Federatiei Franceze de Tir) de cel putin de sase luni ; 3. Sa fi implinit varsta de 21 de ani ; 4. Sa fi efectuat minimum trei trageri controlate la un interval de minimum doua luni si sa le aiba inscrise in carnetul sau personal de tir (trageri) ; 5. Sa fi obtinut un aviz favorabil din partea LRT (Liga Regionala de Tir Sportiv) careia apartine ; 6. Sa posede un seif ; 7. Sa fie in posesia unui referat de buna moralitate din partea Comisariatului de Politie (sau a Brigazii de Jandarmerie) in raza are domiciliul (fiscal) ; 8. Sa nu fie cunoscut serviciilor sociale si sa prezinte un certificat medical datat de mai putin de 15 zile (la data depunerii cererii) din care sa rezulte ca starea sa fizica si psihica (mentala) este compatibila cu detinerea unei arme de foc ; 9. Sa nu aiba cazier judiciar ; 10. Sa nu fi fost verbalizat pentru incidente rutiere grave sau pentru conducerea in stare de alcoolemie avansata. Cota armelor de foc supuse autorizatiei prefectorale (care trebuie pastrate la domiciliu inchise in seif si pot fi utilizate numai in poligonul de tragere!) este limitata la maximum 12 arme (din care maximum 7 cu percutie centrala si 5 cu percutie inelara), iar cota de munitie este limitata la 1000 de cartuse/arma, anual, mai putin pentru armele de foc cu percutie inelara. Pentru aplicarea normelor europene si respectarea Acordului de la Schengen, legislatia franceza este momentan intr-o profunda transformare, conform propozitiei le lege nr.2773 prezentata de catre Claude Bodin, Bruno Le Roux si Jean-Luc Warsmann in Adunarea Nationala din 30 iulie 2010 (si dezbatuta pe 25 ianuarie, incepand cu orele 22h00) care prevede clasificarea armelor in patru mari categorii : Categoria A [(Arme si materiale interzise : Categoria a 2-a (Materiale destinate si utilizate in razboi contra armelor de foc) ; Categoria a 3-a (Materiale de protectie contra gazelor in razboi)] ; Categoria B [(Arme si materiale supuse unei autorizatii prefectorale : Categoria 1 [(Arme de razboi (arme de foc si munitiile lor concepute pentru un razboi terestru, aerian si naval) ; Categoria a 4-a (Arme de aparare (arme de foc si munitiile lor)] ; Categoria C [(Arme si materiale supuse unei declarati prefectorale : Categoria a 5-a (Arme de vanatoare si munitiile lor) ; Categoria a 7-a (Arme de tir sportiv si munitiile lor)] ; Categoria D [(Arme si materiale in vanzare libera : Categoria a 6-a (Arme albe) ; Categoria a 8-a (Arme si munitii istorice si de colectie)]. Aceasta propozitie de lege succede celei cu nr.2472 inregistrata la Presedentia Adunarii Nationale pe 29 aprilie 2010, depusa de catre Frank Marlin, Georges Colombier, Marc Le Four si Alain Moyne Bressard, sustinuta de catre 57 de deputati, considerata mai putin restrictiva, motiv pentru care ea a fost inlocuita cu cea de 2773. O a treia propozitie de lege, nr.369 depusa la Senat pe 23 martie 2011 de catre Ladislas Poniatowski si Jean-Patrick Curtois, avand in vedere ca cea precedenta nu a fost votatata dcat de catre 16 deputati. Pe 7 aprilie 2011 apare in JO decretul nr.2011-374 din 5 aprile 2011 care permite crearea unui fisier national FINIADA (al persoanelor care au interdictie privind achizitionarea si detinertea unei arme de foc). La ora actuala, in Franta exista 762.331 de arme supuse autorizatiei prefectorale (arme de Categoria 1 si Categoria a4-a) si 2.039.726 supuse declaratiei prefectorale. Din documentele pe care le-am putut consulta in acest dosar, studiile noastre arata ca cca 33% de francez detin o arma de foc. Yves Gollety, Presedintele Sindicatului detinatorilor de arme de foc sustine insa ca numarul lor este maic : cca 10 milioane de arme ar fi in circulatie in Hexagon. IHEID (Institutul de Inalte Studii Internationale si de Dezvoltare) de la Geneva sustine insa ca in Franta ar fi in circulatie intre 18-20 de milioane de arme, ceea ce confirma intr-o oarecare masura rezultatele noastre. Conform clasamentului acestei institutii, Franta s-ar clasa pe locul 7 in lume privind numarul de arme in circulatie (pe cap de locuitor civil), dupa SUA, Finlanda, Elvetia, etc. si este tara cea mai “inarmata“ din Europa, cu cei cca 1.476.000 de vanatori si cca 140.000 de tragatori sportivi. Conform ONDRP, in 2009, cca 12-20 milioane de arme ar fi circulat in Franta, ilegal, in absenta declaritiilor si aprobarilor prefectorale, ceea ce reprezinta o creste de 9,5% in ultimii cinci ani, iar numarul armelor confiscate in perioada 2005-2006 ar fi fost in crestere cu 9,8% fata perioada precedenta, adica 5004 arme, 192.500 de munitie, precum si 292 de materiale explozive. In ultima umatate de secol, numarul crimelor si delictelor contra persoanelor fizice ar fi crescut de la cca 60.000 la cca 275.000 in 2008, respectiv, la 305.000 in 2010. Intr-un singur an, intre decembrie 2008-noiembrie 2009, infractiunile legate de detentia armelor prohibite, conform Politiei si Jandarmeriei Nationale, a trecut de la 29.932 la 32.410, o crestere de 8,3%. Conform Raportului Cances in 1997, bazat pe expertiza laboratorului de PST (Politia Stiintifica si Tehnica) de la Paris in 1996, respectiv, 1997, din 2000 de arme confiscate, cca 45% erau pistoale automate, 22% pusti cu teva neteda, 13% carabine .22LR, 3,1% pistol-mitraliere si 1,6% revolvere. Laboratoarele interregionale a ale PST din celelalte metropole franceze : Lyon, Marsilia, Lille si Toulouse, in 1997, au confiscat si ele 1.339 de arme din care 431 erau in vanzare libera, adica, cca32%, iar restul in procente mai mari : cca 9% carabine 0.22LR, 16% pusti cu teva neteda, 1,1% revolvere.

[6]Avand ca obiective "protejarea intereslor fundamentale ale natiunii" (lupta antiterorista, contraspionajul, protectia interesor economice, detectarea amenintarilor extremiste: sectare, de extrema stanga sau dreapta, etc.), DCRI a fost infiintat pe 1 iullie 2008, prin fuziunea dintre DCRG (Directia Centrala a Informatiilor Generale) si DST (Directia de Supraveghere al Teritoriului). Dispunnand de un efectiv de 3.100 de functionari (din care 2.500 de politisti activi si 140 de comisari) ea are ca director pe Bernard Squarcini si este in subordinea Ministerului de Interne.

 

Articolul detaliat cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/04/thomas-csinta-adevarul-despre-drama.html

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/04/thomas-csinta-adevarul-despre-drama_10.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019