UK Bookmakers

"Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea VI. Comentariul Autorului. Atacurile teroriste de la Oslo si Tunis. Lumpenteroristul

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


„De cincizeci de ani, pe scena Europei Occidentale are loc un spectacol regizat cu calculată perversitate şi urmărit cu un voayerism sinucigaş, de o clasă politică atinsă de scleroza sfârşitului. Imigraţia musulmană, Multiculturalismul şi Corectitudinea Politică, au fost şi sunt principalii actori ai unui delirant şi masochist „ménage à  trois”, ale cărui creaţii monstruoase sunt Zonele Interzise.„(Vasile Zarnescu, necenzuratmm.ro, dupa  „No-Go-Zones: Fact of Fiction?”, Soeren Kern, jurnalist-politolog german, pro-sionist, la saptamanalul Institutului Gatestone,  cu studii la Georgetown University-Washington D. C. si Hebrew University-Jerusalem, specialist in politici europene, respectiv, in securitatea europeana si americana)

 

 

„Calul troian a fost episodul final al războiului Troiei. Neputând reintra anonim în Europa, după ce au luptat în rândurile Statului Islamic, războinicii „greci” – musulmani – au fost deghizați în refugiați și ascunși în uriașii „cai de lemn” care navighează pe Marea Mediterană. Ajunși pe țărmurile italiene, au fost primiți ca un cadou al zeilor: ei oferă o nouă ocazie europenilor, de a-și corecta crimele abominabile comise în perioada colonială, deschizându-și larg brațele în fața defavorizaților. Acest șiretlic va provoca căderea Europei.” (Bogdan Calehari, wordpress.com, dupa „Qui sont les 450 migrants du cargo arraisonné en Italie?”, Jean-Patrick Grumberg, jurnalist evreu la Dreuz.info, desfasurandu-si activitatea la Paris, Los Angeleles si Tel Aviv)

 

Amandoua articole citate mai sus au un profund caracter demagogic si rasial la adresa islamului.

La adresa Musulmanului (de rand), care ca orice Crestin sau Evreu (de rand), in aceasta lume trecatoare si muritoare, are dreptul la autodeterminare, la migratie, pentru a putea beneficia de un trai mai bun,  decent, respectiv, de recunoasterea  valorilor sale morale,  socioale si profesionale. 

Atat timp cat vom considera Islamul lui Mahomet (Muhammad, Mohammed), un dusman de moarte al Crestinismului lui Hristos (Iisus), respectiv, al Iudaismului lui Moise (Moussa), niciodata nu vom avea pace pe Pamant.

Ar fi mult mai rezonabil ca in loc sa-i insultam pe  Mahamet, pe Iisus  sau pe  Moise,  sa ne gandim la Mesia (Messia), personaj legendar comun celor trei religii, ultimul urmas legitim si demn pe tronul lui David (HaMelekh), dupa cum stim, un rege drept si intelept, un mare razboinic, un mare artist (muzician si poet), ceea ce ne-ar putea face mai toleranti, cu mai mult respect pentru religiile noastre, pentru credinta fiecaruia dintre noi, fie in Allah, fi  in  Dumnezeu, in numele Tatatalui, si-al Fiului,  si-al Sfantului Duh!

In contextul mondializarii agresive actuale, fara limite, o batalie pe viata si pe moarte, la care asistam neputinciosi, cu sau fara voia noastra, intelepciunea si reconciliera religiilor noastre  este primul pas catre supravietuire, ceea ce, in calitatea mea de pagan, fara frica lui Dumnezeu,  ma face sa ma gandesc la Mircea Eliade: „Drumul spre înţelepciune sau spre libertate,  este un drum spre centrul fiinţei tale (...)  si nu sunt pierduite decat acele batalii pe care nu le incepi niciodata (...)”

 

COMENTARIUL AUTORULUI

 

(A se vedea pentru detalii si articolele autorului „”Allah(o)u Akbar” partile I-V: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46685-allah-o-u-akbar-partea-i.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46750-allah-o-u-akbar-partea-ii.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46878-allah-o-u-akbar-partea-iii-atacurile-teroriste-de-la-nisa-si-copenhaga.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46989-allah-o-u-akbar-partea-iv-valul-de-atentate-teroriste-din-1995-si-consecintele-atentatelor-din-2015.html;http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html; „Adio Charlie”:  http://necenzuratmm.ro/editorial/46378-adio-charlie.html; „Charlie’s Problem”:  http://necenzuratmm.ro/editorial/47043-charlie-s-problem.html; „Conjectura lui Grumberg”: http://necenzuratmm.ro/editorial/47831-conjectura-lui-grumberg.html)

Nu putem incheia seria marilor atentate teroriste europene din ultimele doua decenii fara a mentiona si pe cele (din acest ultim deceniu), din Norvegia (de la Oslo si Insula Utøya, pe 22 iulie 2011), respectiv, cea din Tunisia (de la Tunis, la Muzeul National Bardo, pe 18 martie 2015), chiar daca nici Norvegia si nici Tunisia nu sunt membre ale Uniunii Europene.

Insa, pe de o parte, pentru ca Norvegia este o tara europeana, membra a EEE (Spatiul Economic European) si fondatoare (alaturi de Lichtenstein, Islanda si Elvetia, care nu a ratificat acordul!) a AELS(Asociatia Europeana a Liberului Schimb, creata pe 3 mai 1960), care impreuna cu statele  membre ale UE (in vigoare incepand din 1 ianuarie 1958 in urma Tratatului de la Roma) formeaza EEE, iar Tunisia, pentru ca este o tara membra a Magreb-ului (ca fosta colonie franceza pana pe 20 martie 1956) si care are cu Franta (deci inclusiv, cu UE) in spatiul francofon mediteranian, raporturi socio-culturale, respectiv, politico-economice privilegiate si speciale, iar pe de alta parte, pentru ca atacurile teroriste din cele doua state mai sus mentionate au fost si ele printre cele mai sangeroase si de natura confesionala.

Atacurile teroriste din Norvegia (pe 22 iulie 2011, cele mai grave dupa ce de-al Doilea Razboi Mondial) constau in doua actiuni separate ale norvegianului Anders Behring Breivik (pe atunci in varsta de 32 de ani, n.13 februarie, 1979 la Oslo), un terorist de extrema dreapta, fost membru al Partidului Progresului (Fremskrittspartiet, fondat pe 8 aprilie 1973, avand ca ideologie, liberalismul conomic, national-conservatorismul, dreapta populista) si membru al Ordinului norvegian al francmasonilor (exclus dupa atacurile teroriste!), fundamentalist crestin, respectiv, profund islamofob si antimarxist, care au provocat decesul a 77 de persoane (de doua ori mai multe decat numarul crimelor de sange comise, in medie/an) si ranirea a altor 151.

Primul atac, in care 8 persoane sunt ucise (si 15 ranite, dintr care 11 grav), consta in explozia unei bombe in Cartierul Guvernamental al Capitalei (Oslo), in jurul orei locale 15h26, in fata cladirii birourilor Ministrului de Stat Jens Stoltenberg (n.1059, 2005-2013, incepand din 1 octombrie 2014, Secretar general al NATO).

Atacul putea fi mai sangeros daca ziua de 22 iulie n-ar fi fost o zi de sarbatoare si majoritatea norvegienilor n-ar fi fost plecati in vacanta!

Cel de-al doilea atac are loc, cu cca 2 ore mai tarziu, in jurul orei 17h22, pe Insula  Utøya, situat pe malul Lacului Tyrifjorden (la cca 30 km nord-vest de Oslo), unde Anders Behring Breivik, imbracat intr-o uniforma de politist (de sport nautic), deschide focul intr-o tabara de vara, asupra tinerilor (majoritatea cu varstele cuprinse intre 15-16 ani) membri a Ligii Tinerilor (AUF-Arbeidernes Ungdomsfylking, Arbeidaranes Ungdomsfylking, creat in 1927) apartinand Partidului Muncitoresc din Norvegia (Det norske Arbeiderparti, ideologie social-democrata, progresism, fondat in 1887), cel mai important partid norvegian dupa 1020, membru al PSE (Partidul Socialist European, fondat in 1953), precum si IS (Internationala Socialista din 1951, fosta IM-Intrenationala Muncitoreasca intre 1889-1923, respectiv, ISO-Internationala Muncitoreasca Socialista  intre 1923-1951) facand 69 de victime (printre care si un politist care fiind in timpul sau liber veghea asupra ordinii publice la discursul Ministrului de Stat) si 136 de raniti.

Dintre cele 69 de persoane ucise, 67 ar fi fost macelarite (masacrate cu pusca mitraliera) fara mila, iar doua s-ar fi inecat in lac, conform medicului legist Torleiv Ole Rognum, de la Institutul norvegian de sanatate publica.

Investigatiile ulterioare au scos la iveala faptul ca tinta acestui atac deosebit de sangeros ar fi fost Gro Harlem Brundtland (fost Ministru de Stat/Prim-Ministru, intre: 4 februarie 1981-14 octombrie 1981, 1986-1989, 1990-1996), membru al Partidului Municitoresc din Norvegia, care at fi tinut discursul sau pe Insula, numai cu 40 de minute inainte de sosirea lui Breivik!

Din fericire insa, din cazua dificultatilor de a ajunge pe Insula Utøya (cu care s-ar fi confruntat si fortele Speciale ale Politiei din Oslo), teroristul ar fi intarziat, iar Brundtland, iar fi parasit-o pana la sosirea acestuia.

Acestea nedispunand de un helicopter care sa le transporte direct la fata locului pentru anihilarea teroristului, ar fi parcurs drumul pe sosea (in vehicul) pana la Cheile Storøya si apoi fi trebuit sa ajunga pe insula cu o ambarcatiune, care va cadea in pana datorita numarului mare de politisti aflati la bordul ei, precum si datorita armamentului greu aflat in posesia acestora.

In sfarsit, imediat ce vor ajunge pe Insula la ora 18h25, cu ajutoarul unor barci private, Breivik se va preda lor fara sa opuna nici cea mai mica rezistenta!

Ca regula generala, practicata in majoritatea atacurilor teroriste de mare anvergura, atacurile sunt revendicate de catre gruparea terorista islamista irakiana Ansar al-Jihad al-Alami (أنصار الجهاد العالمي) dirijata de catre Nasser al Din Allah Abou Souleimane (Niaman Salman Mansour al-Zaidi, Abu Suleiman al-Nasser, cetatean saudien si irakian, recrutat de catre Al Qaeda in timpul detentiei sale la Inchisoarea americana Bucca din Provincia Al-Basra), Ministrul Razboiului Statului Islamic din Irak, in urma decesului predecesorului sau, egipteanul, Abou Hamza al-Mouhajer (n.1967, Abou Ayyoub al-Masri), comanditarul atentatelor teroriste de pe Aeroportul din Glasgow si Scotia (Marea britanie), ucis pe 18 aprilie 2010, in timpul unei operatiuni militare americane. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Medici teroristi, fideli lui Allah”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/medici-teroristi-fideli-lui-allah.html).

In realitate, ancheta a aratat ca acest nu a avut nicio legatura cu atacurile teroriste de la Oslo!

Numele lui  Abou Souleimane (care ar fi coordonat si atentatul ucigas pe 31 octombrie 2010 contra Catedralei din Bagdad cu 52 de victime) este legat si de revendicarea atentatului avortat (esuat) pe 11 decembrie 2010 intr-un cartier comercial din centrul orasului Stockholm (Suedia, UE), in care teroristul Taimour Abdulwahab al-Abdaly (Taymour Abdel Wahab, un suedez din parinti irakieni, in varsta de 29 de ani), membru a gruparii teroriste conduse de catre acesta, moare datorita exploziei (premature) a doua bombe, dintre cele sase pe care le avea in rucsacul sau din spate, intr-o masina capcana si dupa ce site-ul „Choumoukh al-islam” (apropiat gruparii teroriste Al Qaeda), anuntata intr-un mesaj acest atentat gen kamikaze, care urma sa aiba loc la Stockholm.

Mai mult, acesta era banuit (la inceput!) ca ar fi avut legatura si cu fuziada (schimbul intens de focuri) din 2 martie 2011 pe Aeroportul din Frakfurt, la Terminalul 2 (cu cateva luni mai devreme de atentatele teroriste de la Oslo), in jurul orei 15h20, care a facut doua victime (doi piloti americani) si doi raniti, dintre un islamist terorist si un grup de soldati americani (care reveneau din Afganistan, via Anglia) si se deplasau la bordul unui autobuz la baza lor din Ramstein (la cca 140 km de Frankfurt).

In realitate, ca si in cazul atentatelor de la Oslo, Abou Souleimane n-ar fi avut avut nicio legatura cu evenimente, teroristul fiind identificat in persoana lui Arif Uka (in varsta de 21 de ani), un un kosovar din orasul  Mitrovica, motivatia caruia ar fi fost prezenta a 4.700 de soldati germani care participa in cadrul misiunilor NATO (coalitia multinationala) in Irak si in Afganistan.

De altfel, conform unor surse ale autoritatilor irakiene (Guvernatorul Jassim al-Halbousi) acesta ar fi fost si ucis pe 24 februarie 2011 la Hit (Provincia Anbar, la cca 130 km vest de Bagdad), in timpul unui raid irakian, intr-o explozie a unui vehicul blindat cu explozibil, versiune contrazisa de catre anchetatorii americani.

In ceea ce il priveste pe Taimour Abdulwahab, conform autoritatilor irakiene (Dhai Kanani-Directorul Unitatii antiteroriste din Irak), in martie 2010, acesta ar fi facut un voiaj la Mossoul (Irak), unde s-ar fi radicalizat in urma frecventarii unor islamisti fundamentalisti apropiati organizatiei teroriste Al Qaeda.

Din contra, conform lui Sirpa Franzen, purtator de cuvant al serviciilor de securitate suedeze (SAPO), nu ar exista nicio proba directa (fiabila) dintre terorist si organizatia Al Qaeda (sau orice alta organizatie fundamentalista terorista).

Dupa parerea mea, atat Taymour Abdel Wahab cat si Areif Uka, ar fi fost niste „pseudo-teroristi” (teroristi amatori), care s-ar fi implicat in atentatele mai sus mentionate nu atat din motive de natura confesionala cat din motive de ordin psihiatric, cu alte cuvinte ar fi suferit de probleme psihice grave (foarte probabil de dedublare de personalitate!), de instabilitate emotionala, etc., ceea ce nu stiu daca autoritatile de ancheta implicate in dosarele lor, au verificat sau nu!

Asemenea „specimene” de pseudoteroristi a consemnat si antiterorismul francez in anii urmatori al acestui deceniu (2012-2015, a se vdea pentru detalii si articolele autorului: „Allah(o)u Akbar. Partea V”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html; si „Allah(o)u Akbar. Partea III”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46878-allah-o-u-akbar-partea-iii-atacurile-teroriste-de-la-nisa-si-copenhaga.html).

BrahimBahrir (in varsta de 34 de ani, originar din Mantes la Jolie-Regiunea pariziana, divortat si somer), un islamist necunoscut serviciilor de Politie (franceze si belgiene), calatorind cu trenul  franco-belgian de mare viteza Thalys pe ruta Paris-Bruxelles, care s-ar fi deplasat din Franta in Belgia (pentru manifestatia Sariei belgiene) numai  pentru a injuhnghia (cu scopul de a ucide!), la intamplare doi politisti (un tanar in varsta de 23 de ani, ranit lejer  si o femeie Yasmina, de confesiune musulmana, in varsta de 43 de ani, ranita grav), pe 8 iunie 2012 in statia de metrou Beekkant, la Molenbeek-Saint Jean (Regiunea Bruxelles), in Belgia.

Nadir Louchène, un muslman in varsta de 32 de ani (tata depresiv si muncitor in industria chimica, autor numai a unei infractiuni rutiere in cazierul sau judiciar, intors de numai 3 zile dintr-un pelerinaj de la Mecca),  imbracat in „tinuta europeana”, care pe 7 mai 2013 se introduce „prin iruptie” (brutal, cu violenta) in sediul Jandarmeriei (Brigada de Jandarmerie) din Roussillon (Departamentul Isère, Regiunea administrativa Rhône-Alpes, estul Frantei) si raneste cu 3 lovituri de cutit (dintre care cu unul la gat), un jandarm in varsta de 44 de ani.

Alexandre  Dhaussy  (Abdelillah), convertit la Islam, membru al miscarii Tablīghī djamā'at/ Djamā'at al-tablīgh ( جماعة التبليغ), fara dimensiuni politice, cu inclinatii catre fundamentalism, care pe 25  mai 2013 il ataca pe la spate,  pe soldatul Cédric Cordier in varsta de 23 de ani (Militar cl.1, in cadrul celui de-al 4-lea Regiment de Vanatori de la Gap-Departamentul Haute Alpes, sudul Frantei), apartinand unei patrule Vigipirate, din interiorul Centrului Comercial Feroviar de La Défense (Departamentul Hauts de Seine, regiunea pariziana).

Imbracat cu „djellaba” (imbracamintea traditionala musulmana)  si strigand „Allahou Akbar” (strigatul specific mujahidinilor, in cadrul „Razboiului Sfant”), la bordul unei masini Renault Clio „voiture-bélier” (masina de sacrificiu, in principiu, furata!), Nasser Edin, un individ (in varsta de 40 de ani), pe 21 decembrie 2014, forteaza vehiculul, intentionat, in 4 locuri ale orasului, in zone circulate (pietonale) la Dijon (Capitala Departamentului  Côte d’Or si a Regiunea administrative Bourgogne, intre bazinul parizian si cel al Rhône-ului) in jurul Pietii Wilson si strazii Chabot-Charny (intr-un interval de 20 de minute), in trecatorii de pe strada in „numele copiilor palestinieni”, ranind 13 peroane (dintre care 2 grav si 2 lejer, care nu au necesitat ingrijiri medicale), spitalizati in regim de urgenta la CHU-Spitalul Universitar, conform unui mod operator utilizat in Israel, de catre militantii palestinieni: pe 22 octombrie, are loc un prim atac, comis de catre un membru Hamas (harakat al-muqâwama al-'islâmiya,  حركة المقاومة الإسلامية),  miscare de rezistenta islamica activa in Gaza, fondata in 1987 de catre Ahmed Yassin, Abdel Aziz al Rantissi, Mohammed Taha, fosti membri a gruparii „Fratii Musulmani” (FM), fondata in 1928 de catre Hassan el Banna (cu ideologie de palestinianism,  islamism, antisionism, antisemitism, antiamericanism, etc., avandu-l sef pe Khaled Mechaal), care vizeaza un grup de civili in  Jerusalem, in care un bebelus moare si 9 persoane (in asteptarea unui tramvai) sunt ranite.

In ziua urmatoare, pe 22 decembrie 2014, in jurul orei 19h00, Sébastien Sarron (n.1977, La Rochelle), originar din Berneuil-Saintes (Departamentul Charente Maritimes, Regiunea Poitou-Charentes, vestul Frantei), la bordul unei camionete albe Peugeot Expert, isi lanseaza vehiculul sau (cu o viteza de cca 70-80km/h) intr-o cabana (care comercializa vin fiert), instalata in Place Royale (una dintre zonele pietonale cele mai aglomerate), la Nantes (Capitala Departamentului Loire Atlantique si Regiunii administrative Pays de la Loire, vestul Frantei), ranind 10 persoane  (dintre care 5 grav), conform Procurorului Republicii de Nantes, Brigitte Lamy, spitalizati in regim de urgenta la CHU-Spitalul Universitar din Nantes.

Dupa gestul sau, conducatorul vehiculului (in varsta de 37 de ani), vrand sa se siuncida, s-ar fi (auto)injunghiat de 10 ori in torace si in abdomen, fara ca pronosticul vital al acestuia (internat la spitalul Hôtel-Dieu din Nantes girat de CHU Nantes, iar ulterior la CHU la sectia de reanimare) sa fi fost angajat!

De la sectia de reanimare, pe 31 decembrie 2014, a fost transferat direct, la Polul Psihiatric Saint Jacques, pentru ca sub nicio forma, inainte de un tratament psihiatric, legea nu-i permitea anchetatorilor sa-l interogheze (audieze).

Virgile Porcher, un tanar, alturist, generos si amator de dans,  in varsta de 25 de ani, grav ranit la torace si la cap, dar care suferea si de multiple fracturi si rani grave (deschise) care risca sa ramana cu un handicap fizic definitiv, intre timp, a decedat.

Cu putin timp inainte de miezul noptii, Bernard Cazeneuve, Ministrul de interne, a facut un comunicat de presa precizand ca „actul lui Sarron, nu este un act care sa aiba un fundament politic, care sa rezulte dintr-o viziune terorista sau care sa fi avut o inspiratie de radicalitate religioasa”.

In ziua de marti,  3 februarie 2015, in jurul orei 14h10, la Nisa (Departamentul Alpii-Maritimi, Regiunea administrativa PACA-Provence-Alpes-Cote d’Azur), trei militari sunt agresati (raniti) cu un cutit cu doua lame (gen vanatoare), in fata Centrului Comunitar Evreiesc (unde are sediul si postul de radio Shalom), Piata Massena, intr-un context, „nedefinit”, conform declaratiei lui Christian Etrosi, Primarul UMP (Uniunea pentru Miscarea Popular, partid de centru-dreapta) pe canalul de televiziune „i-télé”.

Agresorul, Moussa Coulibaly, pe de o parte, poarta acelasi nume cu Amedy Coulibaly (teroristul ucis de catre unitatea de elita a Politiei Nationale-RAID pe 9 ianuarie 2015 la magazinul evreiesc de alimentatie generala Hyper Cacher, la Paris-sectorul 20).

In varsta de 30 de ani, dintr-o familie poligama din Val Fourré (cartier „sensibil” la Mantes la Jolie, Departamentul Yvelines, Regiunea pariziana),  cu 6 condamnari in cazierul sau judiciar, el este respins pe 29 ianuarie 2015 de catre Politia de frontiera turca pe Aeroportul Istanbul-Ataturk, in provenienta de la Roma, catre Aeroprtul Leonardo da Vinci din Roma (Fiumicino), dupa ce este reperat de catre serviciile operative ale DGSI.

Interpelat, la putin timp dupa agresiune, acesta este arestat, iar sambata pe 7  februarie (dupa 4 zile de arest, maxim, in cazuri exceptionale, cum este si terorismul, dintre care 2 zile,  la Comisriatul Central Auvare din Nisa- 28 Rue de Roquebillière, 06300-Nice si alte 2 zile la Sectia Antiterorista de pa laga Parchetul de la Paris), acesta este inculpat (cu capul de acuzare: „tentativa de omor asupra celor 3 militari in legatura cu o intreprindere terorista”) si incarcerat preventiv.

In ceea ce il priveste pe Anders Behring Breivik, acesta provine dintr-o famile dezmembrata (parintii Jens David Breivik si Wenche Behring divortati) si este absolvent a Scolii Superioare de Comert din Oslo, iar din 2008 era Directorul (Administratorul) unei ferme biologice (Breivik Geofarm) in orasul Rena la nord de Oslo.

Necasatorit, conservator, crestin fundamentalist, „liber schimbist”, anti-multiculturalist, anti–rasist, anti–european, anti–ONU, pe de o parte si denuntand Nazismul, Marxismul, respectiv, Islamul, pe de alta parte, Breivik, care a inceput sa-si exprime ideile sale radicale de extrema dreapta incepand cu sfasitul deceniului trecut (inspirandu-se de pe site-ul: www.Document.n0), fost membru al unui club de tragere din Oslo,  avea ca centre de interes vanatul si jocurile World of Warcraft si Modern Warfare 2, dar acesta n-avea niciun fel de venit in 2009/2010 (conform declaratiei sale fiscale), iar in 2008, cand isi creaza propria-i firma, acestea erau mai mult decat modeste.

Pe 17 iulie 2011, cu cateva zile inainte de atentatele sale macabre acesta afirma pe contul sau Twiter ca: „O persoana cu convingeri este la fel de puternica ca si 100.000 care n-au decat interese” (John Stuart Mill, filozof englez).

Desi foarte confuz in privinta ideilor sale, investigatii ulterioare au pus in evidenta clara, atat conservatorismul sau cultural, ultranationalismul, islamofobia si populismul sau de dreapta, cat si sionismul, antifenismul, respectiv, nationalismul sau alb (suprematia rasei albe) prin care milita contra Eurabiei (islamizarii Europei) si in favoarea expulzarii musulmanilor din Europa pana in 2083, pentru conservarea crestinismului.

In cadrul unei prime expertize psihiatrice (pe 29 iulie 2011, care a durat cca 13 ore), 2 experti-psihiatri (Torgeir Husby si Signe Sørheim) de pe langa Tribunalul din Oslo il claseaza pe Breivik „schizofrenic” (individ cu tulburari mentale severe si cronice apartinand clasei de tulburari psihotice-cca 1,1 % din populatie, care traieste intr-o lume ireala-rupt de realitate, inconstient de boala lui) deci, conform acestora (redactat intr-un raport pe 29 noiembrie 2011), el ar fi actionat de maniera impulsionala intr-un delir paranoid total (halucinatii, iluzii, interpretari, intuitii, imaginatii, etc.), motiv pentru care, conform Codului de Procedura Penala, in momentul comiterii atacurilor sale, acesta ar fi fost intr-o stare psihica de iresponsabilitate penala.

Insa, datorita unei presiuni fara precedent a opiniei publice (in special din partea  profesorului de psihologie clinica Svenn Torgersen si al expertului judiciar Randi Rosenqvist, unul dintre cei mai remarcabili psihiatri din anii 1960), o contraexpertiza (al expertilor Agnar Aspas si Terje Torrissen, reputati psihiatri) este ordonata de catre Tribunalul din Oslo, pe 13 ianuarie 2012 (ceea ce de altfel, era si justificata!) si facuta cunoscuta publicului pe 10 aprilie 2012.

Pentru ca Breivik, chiar daca „se trage” dintr-o familie dezmembrata (parantii sai divoreteaza in 1980 cand acesta avea doar un an), pe de o parte, aceasta  nu era venit cu „pluta” in Norvegia in „Calul Troian” al lui  Jean-Patrick Grumbergsiintr-o No-Go-Zones” a lui Soeren Kern, iar pe de alta parte, pentru ca inainte ca el sa-si comita atacurile sale teroriste, acesta avea o activitate „politica” extremista (de dreapta) in care isi exprima clar convingerile sale, ceea ce, in general, in cazul persoanelor cu probleme psihice grave este o exceptie.

Dupa numai patru luni de la nasterea acestuia la Spitalul Universitar Aker din Oslo (fondat in 1895),  mama sa, Wenche Behring (cadru medical-infimier/asistent) se stabileste la Londra la tatal acestuia, Jens David Breivik, pe atunci Siviløkonom (economist civil, grad academic corespunzator a MBA) in cadrul Ambasadei Regale Norvegiene.

Dupa divortul parintilor in 1980, tatal se recasatoreste si este transferat intr-un post similar la Ambasada Norvegiei din Franta, iar Anders Behring Breivik (care din 1995 intrerupe legatura cu tatal sau) revine sa traiasca cu mama sa la Oslo, intr-un cartier de oameni instariti.

In ceea ce priveste activitatea politica a lui Anders Behring Breivik, acesta devine in 1999 membru al Partidului Progresului (fondat pe 8 aprilie 1973, avand ca ideologie national-conservatorismul si liberalismul economic), principala formatiune populista de dreapta a tarii, insa se retrage in 2007 pentru motivul ca acesta ar fi „prea tolerant” cu imigratia musulmana in Norvegia.

Acesta, sub pseudonimul  Andrew Berwick. cu cca 1h00-1h30 inainte de primul sau atac terorist, expediaza in mesaj electronic la 1.003 persoane, un manifest (1.518 pagini), intitulat „2083-O declaratie de independenta europeana” (o compilatie de idei) in care sunt expuse punctele sale de vedere politice, cu referire la autori, considerati („clasati”) mai mult sau mai putin islamofobi, adepti al „Eurabiei”: Robert Spencer (n.1962, scriitor american, cu origini turcesti crestine, specializat in studiul Islamului si a miscari Jihadiste), Gisèle Littman-Orebi (Bat Ye'or, Yahudiya Masriya, n.1933, eseist britanico-egiptean de origine evreiasca, promotor al Eurabiei si al termenului „Dhimmi”-conform dreptului musulman, un cetatean nemusulman care traieste intr-o tara musulmana, pe care il utilizeaza pentru descrierea vietii evreilor si crestinilor in tinuturi islamice), Daniel Pipes (n.1949, profesor si jurnalist american, specializat in analiza politica internationala si antierorismul, figura marcanta al neoconservatorismului islamic), Bruce Bawer (n.1956, poet, scriitor si critic literar american, homosexual, stabilit la Oslo, adept al abolirii multiculturalismului corect din punct de vedere politic),  Fjordman (Peder Are Nøstvold Jensen, n.1975, autor norvegian a unor lucrari contra imigratiei musulmane), Pamela Geller (n.1958, autor american de origine vereiasca, cunoscut pentru lucrarile sale contra islamului si a islamizarii Occidentului), care cu Robert Spencer este cofondator al American Freedom Defense Initiative (o organizatie ideologica calificata promotoare a islamofobiei).

Alaturi de acestia sunt mentionati si personalitati marcante ale vietii social-politice si culturale internationale ca Winston Churchill, Bernard Lewis, Edmund Burke, Thomas Jefferson, Jon Locke, Mohandas Karamchand Gandhi, Thomas Hobes, Franz Kafka, George Orwell (Eric Arthur Blair, renumit jurnalist si scriitor britanic), Roger Scruton (profesor si celebru filozof, britanic), Srđa Trifković (Srdja Trifković, n.1954, autor sarbo-american a mai multor lucrari despre politica balcanica precum si despre istotia, doctrinele si impactul islamului asupra lumii) sau editorialistii Jeremy Clarkson (Sunday Times), Melanie Philips (Daily Mail).

Din contra, documentul lui Breivik, mentioneaza de maniera admirativa pe Ayaan Hirsi Ali (n. 1969, om politic olando-somalez, membra a celei de-a 2-a  Camere a Olandei din partea Partidului Popular Liberal si Democrat), care intr-un scurt metraj („Submission”) a lui Theo Van Gogh (1957-2004, realizator de lucrari audiovizuale olandez), asasinat la Amsterdam (Olanda) de maniera bestiala pe 2 noiembrie 2004 (pentru motivul ca acesta in discursurile sale ar fi insultat musulmanii, numindu-i fiinte umane care „reguleaza capre”), de catre Fouad Belkacem (condamnat la inchisoare pe viata, pe 25 iulie 2005), combate cu vehementa „conditia femeii musulmane’,  in contextul unueia dintre cele mai umile si dureroase practici traditionale (considerate barbare de catre organizattile specializate in apararea drepturilor omului, in general si a femeii, in special) cu privire la tinerele si femeile tinere, in special in Africa Subsahariana (Africa neagra): excizia  (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici complexe:”Excizia (Exciziunea) in fata Justitiei”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/04/thomas-csinta-exciziunea-excizia-in.html; http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/40359-exciziunea-excizia-in-fata-justitiei.html).

Procesul lui Anders Behring Breivik debuteaza pe 16 aprilie 2012, la Tribunalul din Oslo intr-un climat extrem de tensionat, nu numai datorita contextului social-istoric in care au avut loc atacurile teroriste ale acestuia pe 22 iulie 2011, precum si a numarului mare de victime (77 de morti si 151 de raniti), dar si pentru faptul ca acesta nu pleda, „vinovat”, cum ar fi fost normal, ci  „legitima aparare”, iar avocatul acestuia solicita instantei „achitarea” acestuia.

In sfarsit, in ciuda faptului ca prima expertiza psihiatrica a fost favorabila inculpatului si acesta a avut ca avocat al apararii pe Geir Lippestad (n.1964, membru si deputat al Partidului Muncitoresc), Procurorul Inga Bejer Engh, reprezentand Ministerul Public a validat expertizele psihiatrice ale lui Agnar Aspas si Terje Torrissen, care neaga pe cea a lui Torgeir Husby si Signe Sørheim, motiv pentru care responsabilitatea penala a lui Breivik in actele sale criminala, era angajata.

Acesta a mentionat faptul ca principiul conform caruia o persoana cu probleme psihice grave nu poate fi judecata pentru actele sale criminale dateaza inca din Evul Mediu, iar in Norvegia ar exista 111 cazuri „imprevizibile” care se incadreaza in „iresponsabilitatea penala”, tratate in centre psihiatrice specializate securizate (dintre care 55% ar fi pentru asasinate sau tentative de asasinat).

Din pacate (pentru inculpat, respectiv, avocatul acestuia) si din fericire (pentru partea civila, respectiv, opnia publica), acesta nu l-a inclus pe Breivik printre acestia, iar in urma unor dezbateri contradictorii, acesta este condamnat, in sfarsit, pe 24 august 2012, la 21 de ani de recluziune criminala cu o perioada de siguranta de 10 ani de detentie criminala (inainte de expirarea careia condamnatul nu poate fi eliberat), pedeapsa maxima in Norvegia.

In orice caz, conform Codului de Procedura Penala norvegian, condamnatul poate fi mentinut inchis si dupa expirarea celor 21 de ani (sau chiar si pe viata!) daca starea lui psihica nu se amelioreaza si ar exista motive (probe materiale) conform carora recidivarea acestuia ar fi posibila.

In ceea ce ma priveste personal, eu am avut ocazia sa fiu implicat (indirect) in Dosarul lui Breivik (prin intermediul unor experti psihiatrii francezi consultati de catre autoritatile politienesti si judiciare norvegiene), insa, din pacate, atunci eu ma aflam in SUA, unde, in urma unor investigatii (mai mult sau mai putin legale!), pregateam un ciclu de articole (gen esseu) consacrate deceniului scurs de la atentatele tereoriste din 11 septembrie 2001, cu un titlu (apreciat ulterior) cat se poate de confuz si controversat (pentru autoritatile americane): „Un deceniu de terorism si antiterorism american” (http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/04/bilantul-terorismului-si.html).

Incercari (tentative) ulterioare de a intra in contact cu Breivik, au existat, dar ele au esuat (sub un pretext sau altul!), foarte probabil, pentru ca eu in raportul meu sustineam „iresponsabilitatea penala” a acestuia, in concordanta cu Torgeir Husby, respectiv, Signe Sørheim si contrar expertilor Agnar Aspas si Terje Torrissen, exact ca si in cazul lui Mathieu Moulinas in Dosarul SF2M-A3M (a se vedea pentru detalii si ciclul de articole-esseuri al autorului: ”Analiza psihosociologica a dramei SF2M-A3M”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/06/analiza-psihosociologica-dramei-sf2m.html).

Din punctul meu de vedere, in afara de faptul ca Breivik este un „lone wolf” (lup solitar-terorist clasic fara sprijin politic, care actioneaza singur, conform expresiei introduse de catre Joseph Tommasi, 1951-1975, leader nazist american fondator in 1974 al Frontului National Socialist de Eliberare), din punct de vedere patologic, el suferea de o profunda DDP (Dedublare a Personalitatii), o maladie in care pacientul prezinta o disociere, o dezagregare a personalitatii sale (diferita de schizofrenie, de mai multe ISD -Identitati Succesive Definite, precum si de TPM-Tulburare a Personalitatii Multiple), materializata in doua „evenimente” vitale  complementare (si incompatibile), care au probabilitati diferite de realizare (cu suma lor egala cu unitatea!), cu o anumita frecvanta (periodicitate): „ego”-ul constient (in starile de responsabilitate penala) si celalat „ego”-ul nascut din subconstient (in starile de iresponsabilitate penala),  care sunt identificate, ca regula generala, cu ocazia expertizelor psihologice, in cazul serial-killer-ilor, in anchetele criminale.

 „Ego”-ul subconstient (sau cel „ireal”), in anumite situatii, sub influenta anumitor factori psiho-sociali (sociologici) se substituie „ego”-ului constient (sau „real”), iar persoana in cauza, capata o noua identitate, devine extravertita, imprevizibila si necontrolabila (pentru o scurta perioada de timp), care inceteaza de altfel, brusc, tot sub influenta unor factori de aceasi natura dar diferiti.

Netratata la timp, boala (care debuteaza in adolescenta) incepe sa se agraveze, iar starile „stabile („stationare” ale „ego”-ului constient) incep sa genereze tulpini „instabile” („nestationare”, apartinand „ego”-ului subconstient) in caracterul si comportamentul acestuia, care, ulterior, se multiplica (probabil, conform legii normale Laplace-Gauss) si vor „rezista” in timp, iar sub influenta unor factori psihosomatici, mecanismul are ca efect inversarea starilor stabile  care converg catre cele „instabile” ale „ego”-ului subconstient, in care, inculpatul (dupa parerea mea!), se afla sub incidenta legii din 25 februarie 2008 (legea Rachida Dati, Ministru al Justitiei intre 18 mai 2007-23 iunie 2009), promulgata in timpul Presedintiei lui Nicolas Sarkozy, relativa la detentia de siguranta si de declaratie a iresponsabilitatii penale (din motive de tulburari psihice), ale persoanelor condamnate la peste 15 de ani de recluziune criminala, considerate periculoase din punct de vedere criminologic (si nu psihiatric!), dupa executarea pepeselor lor in penitenciar (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Psihosociologia matematica si aplicatiile ei la studiul comportamentului deviant”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44242-psihosociologia-matematica-si-aplicatiile-ei-la-studiul-comportamentului-deviant.html).

Celalalt atac terorist, de confesiune musulmana deosebit de sangeros (revendicat de catre Statul Islamic-الدولة الإسلامية,, „ad-dawla al-islāmiyya”, organizatie armata terorista salafist-djihadista creata in 2006, una dintre gruparile criminale cele mai violente din lume, alaturi de Boko Haram, care a proclamat pe 29 iunie 2014 instaurarea unui calafat pe teritoriul irakian si sirian, pe care il controleaza), are loc intr-unul dintre cele mai importante muzee din bazinul mediteranian (celebru pentru mozaigurile sale) si al doilea ca importanta pe continentul African (dupa cel de la Cairo-Egipt), la Muzeul National de la Bardo (Tunis-vest, Comunitatea urbana Tunis, Tunisia), comis in jurul orei 12h30, pe 18 martie 2015, in care vor fi ucisi 21 de turisti (4 italieni si 4 francezi, 3 japonezi, 3 polonezi si 3 tunisieni, 2 spanioloi si 2 columbieni, respectiv, un belgian, un britanic si un rus), un agent al fortelor de ordine (Brigada Antiterorista-BAT- فرقة مجابهة الارهاب, “Tigrii Negri”-unitate de elita a Politiei Nationale Tunisiene, fondata in 1977) si alte 45 de persoane vor fi ranite (11 italieni si 11 polonezi, 9 tunisieni, 6 francezi si 5 japonezi, 2 spanioli, 2 sud-africani, respectiv, 1 german), conform Ministrului Sanatatii, Saïd Aïdi.

Doi turisti spanioli cu un ghid al lor sunt gasiti (nevatamati) ascunsi in Muzeu, intr-un birou (de catre Lassaad Bouali, agentul de intretinere), in dimineata zilei urmatoare, pe 19 martie.

Dintre francezi, doi erau mai cunoscuti, amandoi din Regiunea administrativa Midi Pyrénées (sudul Frantei): Jean-Claude Tissier  (72 de ani), fost coafor si Consilier Municipal la Aussillon (2008-2014), din Departamentul Tarn (Regiunea administrativa, sudul Frantei) angajat in ultimul timp, in diferite actiuni ale Asociatiei „Arta si Cultura” si Christophe Tinois (59 de ani) din Catelsarrasin, Departamentul (Departamentul Tarn et Garonne), cunoscut in mediul echitatiei (calariei).

Printre victime, majoritatea ar fi provenit de pe doua vase de croaziera care au facut escala la Goulette (principalul port al Tunisului, in comunitatea urbana Tunis, la cca 10 km nord-est de acesta).

Este vorba de Costa Fascinosa (apartinand companiei maritime italiene Costa Crociere, fondata in 1854, 19.000 de salariati, membra al Carnival Group, un multinational specializat in turism, fondat in 1974 de catre Ted Arison cu sediul general in Miami, Florida-SUA, 87.000 de salariati, cifra de afaceri 16 Md$US) si MSC Splendida (MSC Crociere, fondata in 1987 de catre Gianluigi Aponte, cu sediul general la Geneva-Elvetia, 22.000 de salariati, cifra de afaceri 1,5Md$US, membra a MSC- Mediterranean Shipping Company, fondata in 1970, tot de catre Gianluigi Aponte, cu sediul general tot la Geneva, cu o cifra de afaceri de 25Md$US).

Acest atac, debuteaza la sediul Parlamentului tunisian (cladire vecina cu cea a Muzeului din Bardo), in plina dezbatere a legii aniteroriste, unde doi teroristi cagulati (mascati) echipati cu arme de asalt (Kalasnikov), grenade si centuri umuplute cu Semtex (de tip A, utilizat pentru demolarea cladirilor) produs, incepand cu sfarsitul anilor 1960, la Brno (Republica Ceha), un explozibil polivalent si deosebit de puternic compus din ciclotrimetilenetrinitramina (ciclonita, hexogen, C3H6N6O6) si tetranitrat de pentaeritritol (pentrita, C5H8N4O12), ataca cladirea.

Respinsi de catre fortele de securitate in paza carora se afla aceasta (cu evacuarea deputatilor), cei doi teroristi  se vor indrepta catre Muzeu si vor deschide focul asupra unui autobus din care coboara turistii, dupa care vor intra in cladire (in care erau prezenti cca 100-110 vizitatori) luand cu ei si cativa de ostatici.

Fortele de ordine vor interveni (destul de tardiv), in jurul orei 15h30, cand vor lua cu asalt cladirea muzeului si îi vor ucide pe cei doi teroristi de nationalitate tuniziana (identificati ulterior, pe 19 martie, de catre Habib Essid, Seful Guvernului tunisian): Yassine Labidi (orginar din Ibn Khaldoun, un cartier popular al Tunis-ului) si Jabeur Hatem Khachnaoui (orginar din Kasserine, oras in centrul-vest al Tunisiei), supranumiti (cu nume de rzboinici), Abou Zakaria Al-Tounsi, respectiv, Abou Anas Al-Tounsi.

Cu aceasta ocazie alti 9  jihadisti suspectati ca ar fi avut legatura cu atacul de la Muzeu sunt arestati, iar Presedintele, Béji Caïd Essebsi, pe 22 martie, anunta intr-un comunicat oficial al sau pe postul France 24, ca ei ar apartine gruparii Ansar Al-Charia, iarun al 3-lea individ, ar fi implicat in atac.

Este vorba de Maher Kaidi (Maher Ben Mouldi Gaidi), care ar fi furnizat armamentul, teroristilor (si ar fi condus vehiculul Vespa la locul atacului), conform comunicatului oficial  pe 25 martie al Ministrului tunisian insarcinat cu securitatea interna, Rafik Chelli.

Acesta a mai precizat si faptul ca Kaidi este cautat de catre autoritatile politienesti si ca celula terorista care ar fi comis atacul terorist ar fi fost compusa din 16 teroristi, dintre care, 2 reveniti recent din Siria.

Un alt suspect, un marocan Abdel Majid Touil (Abdallah) in varsta de 22 ani este arestat pe 20 mai la Gaggiano (regiunea urbana Milano, unde acesta locuia cu mama lui si alti doi frati) pentru ca ar fi fost implicat in atacul terorist de la Bardo, pe baza unui mandat international de catre politistii de la Digos (Divisione investigazioni generali ed operazioni speciali), conform sefului acesteia Bruno Megale.

Ajuns pe 17 februarie 2015 in portul sicilian Empedocle cu o ambarcatiune venita din Libia (pe Marea Mediterana), cu Calul Troian al lui Grumberg, acesta ar fi fost expulzat din Italia si trebuia sa paraseasca teritoriul national in maximum 15 zile.

Probabil ca din acest motiv s-ar fi intors in Tunisia, unde ar fi fost prezent pe 18 martie, iar ulterior ar fi revenit in Italia.

Din pacate, pentru Grumberg (si din fericire pentru el!), acesta a fost disculpat in ciuda coincidentei (datorita lipsei de probe fiabile) in dosarului atacului terorist de la Bardo. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Conjectura lui Grumberg”: http://necenzuratmm.ro/editorial/47831-conjectura-lui-grumberg.html).

Conform Ministrului de Interne Najem Gharsalli, pe 26 martie, alti 23 de djihadisti (tunisieni) ar fi fost arestati in centrul Tunisului pentru complicitate la atacul terorist de la Bardo (printre care si Mohamed Ali Kobli, in varsta de 30 de ani, cel care ar fi conceput atacul terorist, seful celulii teroriste Asnar al Charia/Ansar Chariâa), iar doi marocani (dintre care unul Abdel Majid Touil/Abdallah, arestat pe 20 mai la Milano), doi algerieni (Khaled Hamadi Chaieb/Lokman Abou Sakhr, ucis pe 28 martie, Mohamed Amine Mahkouka/Abou Aymen Al Wahrani) si 2 tunisieni (Maher Ben Mouldi Gaidi, care ar fi furnizat materialul militar teroristilor si Hichem Ben Mohamed Ben Abderrazek Berrabeh) ar fi fost in cavala (fuga).

Ei ar fi fost structurati in 3 grupe: cea care a organizat si supervizat atacul terorist, cea care a planificat atacul terorist si in sfrasit, cea care l-a executat.

Chiar daca atentatul a fost revendicat de catre Statul Islamic, autoritatile tunisiene au afirmat pe 28 martie ca acesta ar fi fost dirijat de catre Lokmane Abou Sakhr (Khaled Hamadi Chaieb), un sef jihadist de nationalitate algeriana, considerat ca unul dintre leaderii organizatiei criminale Okba Ibn Nafaa (Katiba/Katibet Okba Ibn Nafaâ, brigada tunisiana a Al Qaeda al Magrebului Islamic-AQMI), ucis de catre autoritatile politienesti tunisiene (Garda Nationala) alaturi de alti 8 teroristi (3 algerieni si 5 tunisieni), in cadul unei fuziade (schimb intens de focuri), intr-un vehicul apartinand AQMI, in cadrul operatiunii din Sidi Aich (Gafsa) in seara zile de 28 martie 2015.

Despre cei doi teroristi ucisi la Muzeul de la Bardo, Abou Zakaria Al-Tounsi, respectiv, Abou Anas Al-Tounsi (extremisti-salafisti), radicalizati, exista informatii conform carora acestia ar fi parasit Tunisia de maniera clandestina (la inceputul lunii decembrie 2014) si s-ar fi antrenat in taberele de lupta din Libia pentru tunisieni (Sabratha, Benghazi sau Derna), alaturi de cateva mii de compatrioti (cca 3.000, dintre care cca 520-530 s-ar fi intors in tara) care combat (lupta) azi in Irak si Siria (sau chiar si in Mali), dintre care pana in toamna anului 2011, multi ar fi combatut si in Libia in „slujba” lui Mouammar Kadhafi.

Din informatiile pe care le detinem, Tunisia (un adevarat „camin” al djihadistilor/jihadistilor) ar furniza cel mai mare numar de combatanti Statului Islamic (Daesh), cca 3.000 (inaintea Arabiei Saudite: cca 2.500, Maroc: cca 1.500, Iordania: cca 1.300 si Turcia: cca 1.000), pentru ca, cel putin, pentru credinciosii integristi, „in Islam, Jihadul nu este o crima, ci o datorie”, un „razboi drept (sfant), o actiune eroica sacra”, cu atat mai mult, cand „acesta are loc in Siria sau Mali”, pentru ca este „un adevarat priviligiu ca sa poti muri ca martir”.

In sfarsit, atacul terorist de la Bardo este cel mai sangeros atac comis in Tunisia dupa atentatul-sinucigas al lui Nizar Naouar/Nawar (un kamikaze franco-tunisian in varsta de 25 de ani), care cu un camion-cisterna (de gaz natural) umplut cu explozibil, pe 11 aprilie 2002, in jurul orei 09h35 a lovit Sinagoga de la Ghirba (loc de pelerinaj pentru mii de israelieni), din Insula Djerba (revendicat de catre Al Qaeda prin purtatorul sau de cuvant Souleiman Abou Ghaïth, pe Canalul de Tv Al-Jazira din Qatar) in care au pierit 19 persoane (14 turisti germani, un franco-tunisian, Mohamed Elkamel Fatmi, un francez, Paul Sauvage si 3 tunisieni), iar alti 30 au fost raniti.

Originara din Ben Guerdane (oras din sud-estul Tunisiei), familia lui Nizar Naouar, credea ca acesta face studii de turism in Canada in perioada 1999-2001, pe cand acesta se antrena in taberele de lupta ale gruparii teroriste Al Qaeda din Afganistan.

In testamentul acestuia gasit la Karachi (Pakistan) in septembrie 2002, in ascunzatoarea lui Ramzi Ben al-Chibh (Yemen), acesta ar fi marturist ura sa contra evreilor, americanilor si contra regimurilor arabe care impiedica participarea musulmanilor lor la Djihad contra Israelului.

El marturiseste deaemenea faptul ca ar fi acctionat singur: „Pentru a arata lumii ca un individ izolat (lup solitar) poate comite atentate contra evreilor in afara Palestinei”.

Insa, in  urma unei anchete (informatii judiciare) deschise si in Franta condusa de catre reputatul Judecator de Instructie antioterorist Jean-Louis Bruguière de la Tribunalul de Inalta Instanta Paris (avand in vedere faptul ca teroristul-sinucigas era cetatean francez), acesta descopera ca in comiterea atentatului djihadistul ar fi fost sprijinit de catre unchiul acestuia, Belgacem Naouar (Nawar), cu care teroristul lucra si care i-ar fi fost complice.

Arestat pe 12 aprilie (in Tunisia), pe 7 iunie 2006, acesta este condamnat la 20 de ani de recluziune criminala de catre cea de a 4-a Camera Criminala al Trubunalui de prima instana din Tunis, pentru „complicitate la asasinat cu premeditare”, „participare la o asociere de raufacatori” si „complicitate la fabricarea si detinerea materialelor explozibile” si este incarcerat la Inchisoarea Tunis.

Intre timp, ancheta avanseaza si in Franta.

In urma unui mandat emis de catre Jean-Louis Bruguière, pe 17 aprilie 2002, la Vénissieux (Lyon Metropole) are loc o perchezitie la domiciliul familiei Naouar (unde locuia si Nizar) si ceilalti 3 membri al familiei sunt suspectati de complicitate la atentat, parintii acestuia (ulterior disculpati), respectiv, fratele acestuia mai mic Walid Naouar/Nawar (atunci in varsta de 22 de ani, inculpat oficial in dosar pe 12 noiembrie pentru  complicitate la atentat si incarcerat la Inschisoarea de maxima siguranta Fresnes din regiunea pariziana) pentru ca sub un nume fictiv ar fi cumparat pe 12 martie 2002 un telefon-satelit Thuraya, care permitea accesul utilizatorului sau in retelele tefonice (direct prin satelit) din Orientul Mijlociu, Africa, Europa Occidentala, Asia, respectiv, Australia si cu care fratele sau Nizar l-ar fi contactat pe Khalid Cheikh Mohammed (خالد شيخ محمد, n.1965 in Kuweit sau in Provincia  Baloutchistan din Pakistan, de unde îi este originara familia ), supranumit „al-Mokh” (creierul), al 3-lea sef (ca importanta) al Organizatiei teroriste Al Qaeda, responsabilul operational al atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA (arestat in noaptea de 28 februarie-1 martie 2003 si incarcerat la baza americana din Guantanamo (Cuba), al carui proces este in derulare din 5  mai 2012), pentru aprobarea si validarea atentatului, la data si ora planificata.

In anturajul celor doi, Walid Naouar si Khalid Cheikh Mohammed, anchetatorii francezi il descopera pe Christian Ganczarski (pe atunci in varsta de 35 de ani) un germano-polonez (cetatean german de origine poloneza), convertit la Islam in 1986 (si banuit ca ar fi membru Al Qaeda), care va efectua mai multe sejururi in Pakistan si Afganistan intre anii 1999-2001.

Ancheta ar fi demonstrat faptul ca ar fi fost el cel care i-ar fi dat lui Nazir Naouar „benedictia spirituala” (din Duisburg, Germania) pentru comiterea atentatului, in urma unui apel telefonic din dimineata zilei de 11 aprilie, cu putin timp inainte de atentat.

El a fost arestat pe 3 iunie 2003 pe Complexul Aeroportuar Charles de Gaulle (Paris) dupa expulzarea lui din Arabia Saudita (in Germania, via Franta) si inculpat in acelasi dosar ca si ceilalti doi (Naouar si Mohammed) in „calitate” de comanditar si finantator al atentatului.

Mentionam aici si faptul ca imagini reproduse la proces (probe la dosar) il surprindeau pe Ganczarski („din intamplare”, dupa cum afirma!) in compania lui Oussama Ben Laden, precum a lui Mohamed Atta, seful pilotilor-kamikaze in atentatele din 11 septembrie 2001 in SUA.

Din contra, desi Politia germana l-a audiat pe acesta de cca 15 ori in 2002, acesta l-a considerat inofensiv si l-a lasat liber.

Procesul celor 3 inculpati Walid Naouar (28 de ani pe atunci), Christian Ganczarski (42 de ani pe atunci), Khalid Cheikh Mohammed (44 de ani pe atunci) si in dosarul atentatului din 11 aprilie 2002 de la Sinagoga din Ghirba (Insula Djerba), se deschide pe 5 ianuarie 2009  (dupa 6 ani de detentie provizorie timp in care Naouar obtine diploma de Bacalaureat si a urmat studii universitare de istorie) in fata Juriului Popular Special Paris  (Curte cu Jurati compus din Magistrati) pentru „complicitate si tentativa de asasinat in legatura cu o intreprindere (organizatie) terorista”.

Dupa o luna de audieri, pe 5 februarie 2009, dupa 07h00 ore de deliberare, Curtea cu Jurati il condamna pe Christian Ganczarski, la 18 ani de recluziune criminala, iar pe Walid Naouar, la 12 ani.

Avand in vedere faptul ca Ministereul Public a solicitat contra acestora (inainte deanuntarea verdictului) 30 de ani de recluziune criminala (maxima in executare, in Franta) pentru Ganczarski si 15 ani pentru Naouar,  cei doi n-au facut apel la sentinta.

In ceea ce il priveste pe Cheikh Mohammed, acesta nu a comparut in fata Curtii Speciale cu Jurati Paris (fiind incarcerat la baza americana din Guantanamo in Cuba si judecat de catre un tribunal militar incepand cu 5 mai 2012 in dosarul atentatelor din 11 septembrie din SUA), motiv pentru care, Curtea a decis pe 28 ianuarie 2009 separarea dosarului acestuia de ceilalti doi condamnati, urmand ca acesta sa fie tratat intr-un alt context, probabil dupa pronuntarea sentinetei de la Guantanamo.

In sfarsit, dupa o prezentare detaliata a atentelor teroriste din Franta si Uniunea Europeana din ultimele doua decenii (A se vedea articolele autorului „”Allah(o)u Akbar” partile I-V: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46685-allah-o-u-akbar-partea-i.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46750-allah-o-u-akbar-partea-ii.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46878-allah-o-u-akbar-partea-iii-atacurile-teroriste-de-la-nisa-si-copenhaga.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46989-allah-o-u-akbar-partea-iv-valul-de-atentate-teroriste-din-1995-si-consecintele-atentatelor-din-2015.html;http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html),vom incerca sa  punem in evidenta modificarile (transformarile) esentiale care au marcat terorismul si teroristul, modern, contemporan, cel putin, in Europa.

Marx si Engels, fondatorii Socialismului Stiintific si al Materialismului Dialectic si Istoric, in ciuda „naivitatii” lor de care au dat dovada in elaborarea si constructia oranduirilor sociale superioare, au fost suficient de „pragmatici” (realisti) ca sa-si dea seama ca nu exista nicio oranduire sociala perfecta, nici macar teoretic.

Nici macar o oranduire sociala „superioara” Socialismului (pe care l-am „construit” in Europa de Est, cu mai multa sau mai putina convingere dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie-Revolutia Rusa, 8 martie-8 noiembrie 1917), cum este Comunismul (un ansamblu de doctrine politice ale unui partid unic, totalitar-dictatorial, in care proprietatea privata, clasele sociale si moneda dispar, iar societatea functioneaza dupa principiul: fiecaruia cat are nevoie si de la fiecare cat se poate, adica totul ceea ce depaseste nevoile sale!

In acest context (aceasta idee), cei doi, intr-o lucrare a lor ramasa celebra: „Ideologia germana” (1845), introduc termenul de „lumpen-proletariat”- (fractiune de clasa sociala),„prolatari refuzatii ai tuturor claselor sociale”  (clasa de jos), „drojdia” , „pleava” societatii, compusa din delincventi si puscariasi, prostituate si proxeneti, escroci si cersetori, precum si alte „epave” ale societatii, fara constiinta sociala (pe care l-am adoptat in anii de facultate si l-am folosit intotdeauna, mai ales ulterior, cand consideram ca este nevoie, fara precautie pentru ca nimeni nu stia ce inseamna).

Daca facem o analogie cu teroristul islamist „modern”, contemporan (asa cum il vad eu!), in majoritatea cazurilor, un „lup solitar”, european (din a 2-a sau a 3-a generatie), originar din cartierele defavorizate ale metropolelor europene, fragil din punct de vedere psihic (si psihologic), usor influentabil (deci manipulabil!), consumator si/sau traficant de droguri, crescut (si educat) sub autoritatea tutelara a mamei, fie in sanul unei familii monoparentale (neintegrate in societatea civila), fie la Casa de Copii (aflata sub tutela DASS-Directia Afacerilor Sanitare si Sociale), in principiu, in esec scolar si social-economic, fara repere morale, cu preoucapari infractionale (delictuale sau criminale), respectiv, fara  un loc de munca sigur (stabil) decent remunerat, care se va autoradicaliza sau radicaliza, fie in inchisoare (in cadrul ritualurilor religioase carcerale la sfarsit de saptamana), fie in libertate, in compania unor radicalizati deja (in trecut) in inchisoare pe care îi frecventeaza, fie prin intermediul retelelor de socializare, termenul de „lumpenproletar” al lui Marx si Engels, poate fi extins in terorism la „lumpen-terorist”.

Cu foarte multi ani in urma, cand elaboram vastul meu material documentar referitor la mediul carceral francez (a se vedea pentru detalii si ciclul de articole-esseuri al autorului: „In umbra vietii”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html), desi am folosit acest termen cu mai putina convingere si cu o mare precautie in cursurile mele, astazi, cand vad ca el este utilizat (fara rezerve) si de catre alti specialisti reputati, printre care si Alain Bauer (Profesor de criminologie la Conservatorul National de Arte si Meserii, specializat in marea criminalite si terorism), incep sa cred ca aceasta denumire atribuita teroristului modern, contemporan (cea de a „3-a generatie”), conform lui Raphaël Liogier (Profesor de sociologie si psihologie la Sciences Po-Institutul de Studii Politice si la Colegiul International de Filozofie, Director al Observatorului Religiilor si Miscarilor Religioase), devine un adevar istoric, o realitate incontestabila.

Intr-adevar, daca in anii 1980 si pana la inceputul anilor 2000 aveam de-a face cu „indivizi radicalizati la propriu care cunosteau araba clasica si erau influentati de catre predicatori radicali”, astazi  (incepand cu acest deceniu), teroristul modern, contemporan (cea de a 3-a generatie) are dificultati in exprimarea si afirmarea identitatii sale: „el cesta  este un ratat, somer, exclus social, un infractor-delincvent (....), propaganda terorista propunandu-i o rastunare a stigmatizarii si umilirii acestuia ca „ales” al Djihadului”.

In comparatie cu generatiile anterioare de terorism si de teroristi (tipuri de terorism si de teroristi): „hiperterorismul” (cu „evenimente sofisticate, concrete, planificate” ca in cazul atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001 in SUA: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/04/bilantul-terorismului-si.html, sau in 2005 la Londra: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html) sau „terorismul de banda” (cu zone geografice in care fostii raufacatori s-au convertit in djihadisti, cazul Statului Islamic, fondat pe 13 octombrie 2006, operativ in zone geografice din Irak, Siria, Liban, Libia, Nigeria, Niger, Algeria, Maroc, Yemen, Arabia Saudita, Palestina-Fasia Gaza sau Boko Haram, fondat in 2002, operativ in zone geografice din Nigeria, Niger, Camerun si Ciad), „terorismul la indemana oricuri”, cea de-a 3-a generatie de teroristi (lumpenteroristii), este mult mai greu (dificil) de controlata(a), intocmai datorita particularitatii acesteia, iar un rol primordial in supravegherea acesteia au (cel putin, in Franta), pe de o parte, Serviciile secrete (pentru persoanele aflate in stare de libertate, cca 4.065), iar pe de alta parte, Administratia penitenciarelor (pentru persoanele private de libertate, cca 1.058), care dupa Atentatele teroriste de la Madrid (11 martie 2004) si-a creat o proprie Subdirectie EMS (Stat Major de Securitate) compusa din: EMS-1 (Biroul de Gestiune a Detentiei), EMS-2 (Biroul de Securitate Penitenciara), precum si EMS-3 (Biroul de Informatii Penitenciare), cu 75 de agenti care supravegheaza in permanenta cca 1.024 de detinuti in 191 de institutii private de libertate-penitenciare, clasati „periculosi” (implicati in marea criminalitate sau crima organizata, teroristi „separatisti”, respectiv, islamisti „fundamentalisti”-cca 135/140, dintre care 73/75, efectiv, capabili de acte de terorism) pentru evitarea proselitismului (in mediul carceral), in stransa colaborare cu alte insitutii ale Statului (Francez): DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne, cu un buget de cca total de 48,9M€,  fosta DCRI-Directia Generala a Informatiilor interne, a se vedea pentru detalii si articolul autorului:”  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html), respectiv, cu Jandarmeria Nationala (Franceza).

In principiu pentru buna desfasurare a activitatii DGSI (care incepand din octombrie 2013, impreuna cu PJ-Politia Judiciara ar fi anihilat 13 celule teroriste in Franta care recruteaza combatanti (luptatori) pentru Statul Islamic din Irak si Siria) efectivul acesteia ar trebui sa creasca cu 13% pana in 2018, cu un numar de cca 430 de agenti, fata de 3.200 actuali, iar 60% dintre recruti ar fi:analisti, traducatori-interpreti, juristi, ingineri, informaticieni si tehnicieni.

Pana la sfarsitul anului trecut (31 decembrie 2014), cca 621 de alerte de radicalizare ar fi fost semnalate acesteia, dupa ce in toamna anului trecut (4 noiembrie 2014) un proiect de lege vizand interdictia de parasire al teritoruiului national (francez) pentru francezii candidati la Djihad in Siria, a fost adoptata de catre Parlament.

Conform raportorului textului la Adunarea Nationala, Sébastien Pietrasanta (Partidul Socialist), cca 1.089 de francezi ar fi parasit Franta pentru a combate in cadrul Statului Islamic din Irak si Siria, dintre care 368, ar fi inca prezenti pe „front”, 212 ar fi revenit acasa, 205 ar fi in „tranzit”, iar 46 ar fi murit la „datorie”!

Cu aceasta ocazie s-a adoptat si legea conform careia sa fie interzisa intrarea rromilor (romanii de etnie romana) pe teritoriul national (sau acestia sa fie expluzati de pe teritoriul national) in cazul practicarii „cersetoriei asgresive”!

Insa, daca in deceniul trecut (in special, in perioada „terorismului de banda”, EMS-3 a avut o sarcina relativ „usoara”, pentru ca islamistii-fundamentalisti aveau semnalmente exterioare clare (purtau barba, djellaba, refuzau sa faca dus, sa stranga mana interlocutorului, etc.) si se intalneau in cadrul rugaciunilor colective, in locuri puse la dispozitia lor de catre Administratia Penitenciarelor, in deceniul acesta, teroristul modern, contemporan (lumpenteroristul) este foarte discret in privinta semnalmentelor exterioare si foarte interiorizat, ceea ce face ca daca in IMS (Inchisoarile de Maxima Siguranta, in care detinutii executa pedepse lungi de inchisoare, inclusiv pe viata, grupati pe sectoare in celule individuale de 9m2), o oarecare supraveghere este posibila, in CAP (Centrele de Arest Preventiv, in care sunt incarcerati prevenitii aflati in ancheta, tot in celule individuale de 9m2, insa „amestecati”), acest lucru devine practic imposibil, fara o creste mai importanta al bugetului, avand in vedere faptul ca, in medie 20 de functionari sunt necesari pentru supravegherea timp de 24h/24h, 7zile/7zile.

In deceniul care a trecut de la crearea EMS-3, acest birou a fost implicat, la solicitarea DGSI, in cca 3.067 de dosare, iar pentru ca acesta sa fie creat, a fost nevoie de o varsare de sange de mari proportii in Spania.

Este vorba de atentatele teroriste de la Madrid - „11M” (care cu regiunile Barcelona si Valence,  respectiv, enclavele-exclavele Ceuta si Melilla din Maroc, a se vedea si articolul autorului: ”Conjectura lui Grumberg”: http://necenzuratmm.ro/editorial/47831-conjectura-lui-grumberg.html) furnizeaza Statului Islamic cel mai mare numar de djihadisti, datorita pozitiei sale geo-politice (24 cazuti deja „la datorie” in Irak si Siria, iar alti 41 combat inca „la datorie”).

Notate simbolic cu „11M”, atentatele teroriste pe 11 martie 2004 din Gara Atocha (gara terminus la Madrid, apartinand a Renfe Operadora, in vagoanele trenurilor regionale-expres Cercanías/Aldiriak/Rodalies), exact cu 911 zile mai tarziu decat cele din 11 septembrie 2001 din SUA (notate simbolic cu „11S”), in care 191 de persoane sunt ucise si 1.858 sunt ranite, sunt cele mai sangeroase in Europa dupa atentatul comis asupra zborului 103 Pan Am (Pan American World Airways, un Boeing 747-100, inmatriculat  Clipper Maid of the Sea), care dupa decolarea sa de pe Aeroportul  Londra (Heathrow) cu Destinatia New York (JFK), se prabuseste la Lockerbie (Scotia, Anglia) pe 21 decembrie 1988, provocand 270 de victime (259 pasageri si membri ai echipajului) si 11 localnici (sateni), in urma exploziei la bord a 10 bombe (din 13) si este mult sangeros decat cel comis de catre gruparea terorista-separatista basca ETA, intr-un supermarket, in 1987 la Barcelona, in care 21 de persoane vor fi ucise, considerata cel mai ucigas pe sol spaniol. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului „ETA in fata TAE”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43059-eta-in-fata-tae.html)

Cele 3 explozii (7 bombe cu dinamita de tip Titadyn 30 AG, compresata in tuburi colorate de 50 si 120mm diamteru, stocata in rucsac/ranita, utilizata in mine si fabricata in sudul Frantei de catre Titanite SA) au loc intre orele 07h35-07h40 (ore locale), dintre care 2 in Garile Atocha (cartierul Atocha-Mediodía, districtul Arganzuela),  la statile El Pozo del Tío Raimundo (doua bombe, 67 de morti), Santa Eugenia (o bomba, 16 morti), iar cea de-a 3-a, intr-o garnitura de tren inainte de intrarea in Atocha, la nivelul strazii Calle Téllez, datorita intarzierii acesteia cu cateva minute (4 bombe, 64 de morti): spanioli-142, romani-16, ecuatorieni-6, bulgari si polonezi-4, peruvieni-3, columbieni, marocani, dominicani, hodurasieni si ucrainieni-2, brazilieni, chilieni, cubanezi, francezi, filipinezi, senegalezi-1.

Ajungand rapid la locul exploziilor, fortele de securitate au reusit amorsarea a inca altor 3 bombe (tot in rucsac, cu acelasi tip de explozibil polivalent si deosebit de puternic (de 1,5 ori mai puternic decat dinamita) ca si cel utilizat in atentatul de la Muzeul Bardo, de fabricatie spaniola, compus din ciclonita (C3H6N6O6) de tip C (C2, C3 si C4 cea mai utilizata, asemanatoare cu argila, foarte stabila care nu poate fi explodata decat cu un detonator, cu o viteza de cca 8.092m/s).

In prima faza a anchetei autoritatile insarcinate cu dosar s-au indreptat catre organizatia terorista separatista ETA pentru ca acest explozibil era utilizata in atentatele teroriste (in special in cazul vehiculelor-capcana) atat de catre ETA cat si de catre Hamas, iar in 1999, membri ai organizatiei separatiste ETA au atacat Uzina din Plevin (Departamentul Cote d’Armor, Regiunea administrativa Bretania, vestul Frantei) de unde acestia ar fi sustras 8 tone de Titadyn, iar in 2001/2002, acestia ar fi comis si alte furturi de cca 1,6 tone de la o zina din Grenoble (Departamentul Isère, Regiunea administrativa Rhônes-Alpes, estul Frantei), impreuna cu separatistii bretoni.

Cum insa aceste atentate au avut loc numai cu 3 zile inaintea alegerilor generale nationale, iar José María Alfredo Aznar López (n.1956, Prim-Ministru intre 5 mai 1996-17 aprilie 2004) a proclamat 3 zile de doliu national, timp in care aveau loc ample manifestatii populare cantra ETA, Presedintele (Lehendakari) Tarii Baste, Juan Josê  Ibarretexe, a denuntat atentele teroriste de la Madrid si a negat orice implicare a ETA in acestea.

In felul acesta, a aparut o alta pista, cea islamista (Al Qaeda sau fractiuni ale acesteia), care in urma unor investigatii conjugate ale autoritatilor politienesti britano-franco-italo-spaniole ar fi fost confirmata.

Pe 13 martie 3 marocani si 2 indieni sunt arestati, fiind in posesia unor telefoane care ar fi trebuit sa serveasca la detonatoarea bombelor neexplodate, cand Al Qaeda ar fi si revendicat deja atentatul.

Sapte teroristi, printre care si presupusul sef al grupului, Sarhane ben Abdelmajid Fakhet mor (se sinucid!) intr-un apartament, in urma exploziei acestuia la Leganés (regiunea urbana Madrid) inainte de asaltul Politie spaniole, pe 3 aprilie 2004, ocazie cu care moare si un membru al Grupului de Operatiuni Speciale al Politiei.

Un alt suspect, Abdelmajid Bouchar este arestat, ulterior, la Belgrad (Serbia) si alti 31 (din 116 initial suspectati) in anii urmatori (2004-2005), in Spania, Italia si Franta, printre care si Carmen Toro, sotia lui Emilio Suárez Trashorras (suspectat ca ar fi furnizat dinamita teroristilor), impreuna cu acesta, avand in vedere faptulca  numarul te telefon personal al lui Juan Jesús Sánchez Manzano, seful Brigadei de explozibili al Politiei Spaniole, Tedax, este gasit in agenda telefonica a acesteia.

In procesul din dosarul terorist „11M” (instrumentat de catre Judecatorul de Instructie  Juan del Olmo si prezidat de catre Alfonso Guevara) care se va desfasura intre 15 februarie-2 iulie 2007, intr-o anexa a Audientei Nationale la Tribunalul Antiterorist Spaniol de la Madrid (in proximitatea parcului public urban Casa de Campo), vor compare 29 de inculpati (in fata a cca 648 de martori si 98 de experti): 15 marocani, 2 sirieni, un libanez, un egiptean, un algerian si 9 spanioli (considerati ca furnizori al materialului explozibil), care impreuna (in ciuda pedepsei maxime in executare de 40 in Codul Penal Spaniol), riscau impreuna, cca 287.000 de ani de recluziune criminala.

Alti 9 suspecti, nu vor compare, avand in vedere faptul ca 7 dintre ei mor in timpul exploziei apartamentului pe care il ocupau, pe 3 aprilie 2004, al 8-lea moare in calitate de „cobatant” (luptator, mujahidin) in cadrul Statului Islamic in Irak, iar al 9-lea era in cavala (fuga).

            In verdictul pronuntat pe 31 octombrie 2007, principalii 3 inculpati: José Emilio Suárez Trashorras, Jamal Zougam si Othman El Gnaoui, au fost condamnati la mii de ani de inchisoare.

Alti 18: Hassan El Haski, Basel Ghalyoun, Fouad El Morabit Anghar, Mouhannad Almallah Dabas, Sael El Harrak, Mohamed Bouharrat, Youssef Belhadj, Mohamed Larbi Ben Sellam, Rachid Aglif, Abdelmajid Bouchar, Hamid Ahmidan, Rafá Zouhier, Abdelilah El Fadoual El Akil, Nasreddine Bousbaa, Mahmoud Sleiman Aoun, Raúl González Peláez, Antonio Iván Reis Palicio si Sergio Álvarez Sánchez, la pedepse cuprinse intre 3-15 ani de inchisoare si in sfarsit, 7 dintre ei: Antonio Toro Castro, Carmen Toro Castro, Emilio Llano Álvarez, Mohamed y Brahim Moussaten, Rabei Osman El Sayed Ahmed („Egipteanul”), Javier González Díaz  si Iván Granados Peña, au fost achitati.

Pe 17 iulie 2008, in urma apelului Ministerului Public, Tribunalul Suprem a redus pedepsele la: Hassan El Haski, Mohamed Larbi Ben Sellam, Nasreddine Bousbaa, Mohamed Slimane Aoun et Hamid Ahmidan, l-a achitat partial pe Otham El Gnaoui, unul dintre cei 3 princiupali condamnati si i-a achitat complet pe: Basel Ghalyoum, Mouhannad Almallah Dabas, Abdelilah El Fadoual El Akil et Raúl González Peláez.

Din contra, acesta l-a condamnat la 4 ani de inchisoare pe Antonio Toro Castro, achitat de catre Audienta Nationala.

Dupa parerea mea, procesul nu a permis nici cunoasterea exacta al contextului in care au avut loc, pe 11 martie 2004, atentatele  teroriste de la Madrid  (11M) si nici modul in care ar fi fost implicate in acestea organizatiile teroriste suspectate (islamista-Al Qaeda si sepratrista-ETA).

N-ar fi fost exclusa nici participarea lor „mixta” (suprapusa) la eveniment, cum n-ar putea fi exclusa nici participarea Serviciilor secrete, respectiv, al Politicului la acesta, avand in vedere faptul ca in preajma acestuia Spania era in plina campanie electorala!

Cu atat mai putin sunt convins ca sunt adevaratii vinovati cei care au comparut in fata Audientei Nationale, respectiv, al Tribunalului Suprem si ca sanctiunile lor penale ar fi fost cele corespunzatoare!

 

NOTA

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/06/allahou-akbar-partea-vi-comentariul.html

Cititi si: "Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea V. Comentariul Autorului. Atacurile teroriste din Franta si Uniunea Europeana in ultimul deceniu

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019