UK Bookmakers

"Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


„De cincizeci de ani, pe scena Europei Occidentale are loc un spectacol regizat cu calculată perversitate şi urmărit cu un voayerism sinucigaş, de o clasă politică atinsă de scleroza sfârşitului. Imigraţia musulmană, Multiculturalismul şi Corectitudinea Politică, au fost şi sunt principalii actori ai unui delirant şi masochist „ménage à  trois”, ale cărui creaţii monstruoase sunt Zonele Interzise.„(Vasile Zarnescu, necenzuratmm.ro, dupa  „No-Go-Zones: Fact of Fiction?”, Soeren
Kern, jurnalist-politolog german, pro-sionist, la saptamanalul Institutului Gatestone cu studii la Georgetown University-Washington D.C. si Hebrew University-Jerusalem, specialist in politici europene, respectiv, in securitatea europeana si americana)

 

 

„Calul troian a fost episodul final al războiului Troiei. Neputând reintra anonim în Europa, după ce au luptat în rândurile Statului Islamic, războinicii „greci” – musulmani – au fost deghizați în refugiați și ascunși în uriașii „cai de lemn” care navighează pe Marea Mediterană. Ajunși pe țărmurile italiene, au fost primiți ca un cadou al zeilor: ei oferă o nouă ocazie europenilor, de a-și corecta crimele abominabile comise în perioada colonială, deschizându-și larg brațele în fața defavorizaților. Acest șiretlic va provoca căderea Europei.” (Bogdan Calehari, wordpress.com, dupa „Qui sont les 450 migrants du cargo arraisonné en Italie?”, Jean-Patrick Grumberg, jurnalist evreu la Dreuz.info, desfasurandu-si activitatea la Paris, Los Angeleles si Tel Aviv)

 

Amandoua articole citate mai sus au un profund caracter demagogic si rasial la adresa islamului.

La adresa Musulmanului (de rand), care ca orice Crestin sau Evreu (de rand), in aceasta lume trecatoare si muritoare, are dreptul la autodeterminare, la migratie, pentru a putea beneficia de un trai mai bun,  decent, respectiv, de recunoasterea  valorilor sale morale,  socioale si profesionale.  

Atat timp cat vom considera Islamul lui Mahomet (Muhammad, Mohammed), un dusman de moarte al Crestinismului lui Hristos (Iisus), respectiv, al Iudaismului lui Moise (Moussa), niciodata nu vom avea pace pe Pamant.

Ar fi mult mai rezonabil ca in loc sa-i insultam pe  Mahamet, pe Iisus  sau pe  Moise,  sa ne gandim la Mesia (Messia), personaj legendar comun celor trei religii, ultimul urmas legitim si demn pe tronul lui David (HaMelekh), dupa cum stim, un rege drept si intelept, un mare razboinic, un mare artist (muzician si poet), ceea ce ne-ar putea face mai toleranti, cu mai mult respect pentru religiile noastre, pentru credinta fiecaruia dintre noi, fie in Allah, fi  in  Dumnezeu, in numele Tatatalui, si-al Fiului,  si-al Sfantului Duh!

In contextul mondializarii agresive actuale, fara limite, o batalie pe viata si pe moarte, la care asistam neputinciosi, cu sau fara voia noastra, intelepciunea si reconciliera religiilor noastre  este primul pas catre supravietuire, ceea ce, in calitatea mea de pagan, fara frica lui Dumnezeu,  ma face sa ma gandesc la Mircea Eliade: „Drumul spre înţelepciune sau spre libertate,  este un drum spre centrul fiinţei tale (...)  si nu sunt pierduite decat acele batalii pe care nu le incepi niciodata (...)”

 

 

 

APROFUNDAREA DOSARULUI

(A se vedea pentru detalii si "Allah(o)u Akbar" (اللهأكبر). Partea I

http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46685-allah-o-u-akbar-partea-i.html)

 

            Sa analizam (examinam) acum si pe islamistii-extremisti care au comis atacuri teroriste la inceputul acestui an.

            Este vorba de atentatele de la saptamanalul satiric Charlie Hebdo, respectiv, cele de la Montrouge si Magazinul evreiesc Hyper Cacher, de la Porte de Vincennes, din estul parizian.

Faptul ca traiesc in acest cartier de aproape doua decenii (deci cunosc bine oamenii de acolo, ca de altfel si felul lor de a fi !) si faptul ca in timpul atacurilor teroriste ma aflam, "intamplator", la locul evenimentelor, mi-au permis sa inteleg, cred eu, mai bine, cele intamplate, decat altii, care nici n-au trecut pe acolo, dar sunt convinsi ca ele ar avea ca scop instaurarea Şariei in Franta (un sistem coerent de legi islamice inspirata din Coran, conform traditiilor  istorice sunita si siita precum si din Sunna-un ansablu de povesti despre viata lui Mahomet, cunoscut sub numele de Dadith), respectiv, "islamizarea" Europei.

Asa cum am mai explicat si in alte articole („Holocaustul islamic euro-asiatic”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html; „Radicalizarea extremistilor-islamisti in mediul carceral”:  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44457-radicalizarea-extremistilor-islamisti-in-mediul-carceral.html; etc.), islamul si musulmanii, nu prezinta niciun fel de pericol, nici pentru crestini si nici pentru evrei, nici pentru europeni si nici pentru americani,  atat timp cat autoritatile politice, respectiv, cele militare responsabile cu gestionarea problemelor lor, nu instiga la ura rasiala, din motive, pur economice si nu neaparat in interesul nostru, al omenirii!

Fratii Kouachi, Chérif  (29 noiembrie 1982-9 ianuarie 2015) si Saïd (7 septembrie 1980-9 ianuarie 2015),  revendicandu-si apartenenta la la organizatia terorista AQPA (تنظيم القاعدة في جزيرة العرب‎, Tanīm al-Qā‘idah fī Jazīrat al-‘Arab, "al-Qaeda Organization in the Arabian Peninsula"; تنظيم قاعدة الجهاد في جزيرة العرب, Tanīm Qā‘idat al-Jihād fī Jazīrat al-‘Arab, "Organization of Jihad's Base in the Arabian Peninsula", activa in Yemen si Arabia Saudita) ucisi amandoi, vineri,  pe 9 ianuarie 2015 la Dammartin en Goële (Departamentul Seine et Marne, regiunea pariziana) de catre GIGN [2] (o unitate de lupta de elita, a Jandarmeriei Nationale, care intrevine in zonele metropolitane si peri-urbane), omologul RAID[1] al Politiei Nationale (care intervine in situatii speciale in zona urbana), pe 7 ianuarie 2015, ar fi deschis focul asupra jurnalistilor-caricaturisti  la sediul celebrului  jurnal satiric, Saptamanalul parizian "Charlie Hebdo", ucigand 12 persoane, dintre care 6 jurnalisti la Charlie Hebdo, un corector,  un psiholog si un invitat al redactiei, doi politisti si un salariat al unei societati de intretinere al imobilului. (A se vedea, pentru detalii si Editorialul autorului consacrat evenimentului-Atacalului terorist de la sediul saptamanalului Charlie Hebdo: "Adio Charlie" http://necenzuratmm.ro/editorial/46378-adio-charlie.html).

            Este vorba de jurnalistii: Jean Cabu (Cabu, 76 de ani), caricaturist, desenator de presa, autor de benzi de desene animate, figura legendara al saptamanalului Charlie Hebdo (si colaborator la Hara Kiri, Le Canard enchaîné), creatorul personajelor "Grand Duduche",  "Beauf";  Georges Wolinski (Wolin, 80 de ani), desenator de presa, o alta figura legendara al saptamanalui Charlie Hebdo (si colaborator la Hara Kiri saptamanal si lunar, Redactor sef  la Charlie Mensuel, Action, Paris-Presse, La Gueule Ouverte, l’Humanité, Le Noubvel Observateur, Phosphore si Paris Match), creatorul celebrei benzi de desne animate „Roi des cons”; Bernard Verlhac (Tijnus, 57 de ani), caricaturist, desenator de presa si jurnalist de investigatie la Charlie Hebdo (si colaborator la  La Grosse Bertha, l’Idiot International, l’Eveénment de Jeudi, Marianne, Fluide glacial si l’Express, respectiv, invitat al emisiunilor televizate moderate pe A2 /M6, de catre Laurent Ruquier, Marc-Olivier Fogiel si Bruno Masure), autor a unor lucrari celebre (de desene animate) despre Presedintele Nicolas Sarkozy (Cinq ans sous Sarkozy, Editura 12 bis) si Procesul lui Yvan Colonna (presupusul asasin al Prefectului de Corsica Claude Erignac in 1998, Le Procès Colonna cu Dominique Paganelli, Editura 12 bis), am purtat discutii deosebit de constructive cu acesta referitor la personalitatea lui Nicolas Szarkozy si Yvan Colonna (A se vedea pentru detalii si articole autorului: „Legi nescrise ale Republicii franceze. Cele sapte pacate capitale ale un fost Presedinte de stat francez”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44749-legi-nescrise-ale-republicii-franceze-un-pacat-fatal-al-unui-fost-presedinte-de-stat-francez.html; „Affaire Erignac”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/affaire-erignac.html);  Stéphane Charbonnier (Charb, 47 de ani), desenator-satiric si jurnalist, director al saptamanalului Charlie Hebdo din 2009 (si colaborator la Grosse Bertha, Mon Quotidien, Bert, l’Echo de savanes, Fliude glacial,  Télérama si l’Humanité, respectiv, invitat al emisiunii „T’empêches tout le monde de dormir” pe M6, al moderatorului Marc-Olivier Fogiel), sustinator al Partidului Comunist, iar ulterior, al Frontului de Stanga, aflat sub protectie politieneasca dupa publicarea caricaturilor despre Mohamet; Philippe Honoré (Honoré, 73 de ani), desenator de presa si ilustrator (colaborator si la Le Monde, Libération. Hara Kiri,  Globe, La vie ouvrière, l’Evénement de Jeudi, Les Inrockuptibles, Le Magazine Littéraire si Lire);  Bernard Maris (Oncle Bernard, 68 de ani), economist, scriitor si jurnalist (fost profesor la Institutul de Studii Europene, al Universitatii Paris 8 si a predat micro-economia la Universitatea Iowa-SUA, precum si in cadrul Bancii Centrale din Peru, la Lima, colaborari la Marianne, Le Nouvel Observateur, Le Figaro Magazine, Le Monde, cu emisiuni pe teme de economie pe France Inter-J'ai tout compris à l'économie, laEchos- actualité économique, i-Télé si C dans l’air).

            Alaturi de cei 6 jurnalisti mai sus mentionati, au pierit in atacul terorist de la sediul saptamanalului Charlie Hebdo si corectorul Mustapha Ourrad (60 de ani), un algerian-kabil (tatal a doi copii), stabilit in Franta in 1974 (recent naturalizat francez, in decembrie 2014!), apreciat pentru calitatile sale profesionale si eruditia sa, care a fost angajat la saptamanal in 1997, dupa ce a lucrat un timp la Hachette.

In princiu, miercuri el nu venea la redactie, insa pe 7 ianuarie participa la sedinta de lucru privind bilantul saptamanalului pe 2014 si activitatea acesteia in 2015.

Elsa Cayat, psihiatru si psihanalist (54 de ani) la saptamanal, autor de lucrari despre cuplu si sexualitate, prezenta si ea la sedinta de lucru a redactiei din 7 ianuarie 2014, fiind responsabila cu rubrica „Charlie Divan” al ziarului, este singura femeie ucisa in atacul terorist de la Charlie Hebdo.

Ea era fata lui Georges Khayat, medic si scriitor tunisian, originar din Sfax, autor al lucrarii „Jenesse”, despre viata comunitatii evreiesti in perioada colinalizarii si detinea un cabinet de Psihiatire si Psihanaliza pe Avenue Mozart la Paris (sectorul 16).

Michel Renaud (69 de ani), jurnalist (colaborari la Europe 1, Le Figaro), fondator al festivalului ”Rendez-vous du Carnet de Voyage” de Clermont Ferrand  (in 2000), fost director de cabinet al Primmarului de Clermont Ferrand din 1982, Roger Quilliot, iar ulterior al lui Serge Godard, din 1997 (in 2014, facea inca parte dine chipa de campanie al noului Primar campania, Olivier Bianchi), redactor al revistei Auvergne Architectures (din 1990), presedintele asociatiei "Les Rencontres de la francophonie", invitat a lui Charb, pe 7 ianuarie 2015, casatorit cu Gala Romanov (originara din Gomel-Bielorusia) si tatal a doi copii (o fata si un baiat din prima casatorie), a fost si un mare calator, vizitand si descriind peste 70 de tari, dintre care majoritatea din Asia Centrala si America Latina.  

Printre victimele de Charlie Hebdo se numara si doi politisti: Franck Brinsolaro (Frankie, 49 de ani, casatorit de trei ani cu Ingrid, 38 de ani, redactor sef al „l’Eveil normand” la Bernay, Departamentul Eure in Normandia, tatal si el a doi copii: May 1 an si Kevin, 25 de ani, dintr-o casatorie anterioara), Brigadier de Politie (functionar categoria B a functiei publice), cu o vasta experienta in cadrul Serviciului de protectie (al personalitatilor-VIP) al Politiei Nationale (SVOSHP, fondat pe 1er mars 1935, devenit  SPHP, pe 19 octobre 1994  si SDPL din 2 octombrie 2013), care era garda de corp personala a lui Charb.

Luat prin surprindere, Frankie a fost ucis (impuscat) aproape simultan cu acesta.

El avea un frate geaman (ca si mine de altfel!), Philippe, Capitan de Politie (functionar categoria A a functiei publice) la Comisariatul Central (Hotel de Police) din Marsilia.

Din parinti italieni, ei au crescut la Toulon (Micul „Chicago”) si cunosteau toate filierele si tipurile de criminalitate (in special cea organizata),  care erau active, atat in trecut, cat si in prezent, nu numai in regiunea urbana a Marsiliei, dar pe toata Coasta de Azur.

Frankie, in cadrul SPHP/SDPL a fost insarcinat cu protectia unor personalitati importante, in Bosnia, Liban, Afganista, fiind ranit in 2000 in Africa, pentru ca in ultimii ani, (inainte de fi garda de corp a lui Charb), sa fie insarcinat cu protectia Judecatorului Antiterorist Marc Trévidic, iar ulterior cu a lui Joël Mergui, Presedintele Consistoriului Central Israelit la Paris.

In repetate randuri, am purtat discutii interesante cu el despre dosarul Agnelet-Le Roux, legat de razboiul cazinourilor de pe Coasta de Azur de la sfarsitul anilor 1970 si inceputul anilor 1980, respectiv, despre French Connexion, precum si coruptia generalizata din zona ( la toate nivele), despre care am scris mult. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului: „Procesul secolului. Cine a ucis-o pe Agnès le Roux. O noua pista dupa 30 de ani.”http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42773-procesul-secolului-cine-a-ucis-o-pe-agnes-le-roux.html: „Detinut de profesie”:  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42690-detinut-de-profesie.html)

Ahmed Merabet (41 de ani), originar din Livry Gargan (Departamentul Seine-Saint Denis, regiunea pariziana), de confesiune musulmana, celibatar si delegat sindical, facand parte din Fortele de Ordine Publica (Gardien de la Paix)-VTT, el va fi mutat la Comisariatul de Politie al sectorului (arondismentului 11) Paris, cu 8 ani in urma, dupa obtinirea calificarii de „ofiter al Politiei Judiciare”.

In sfarsit, exista si o ultima victima colaterala a atacului terorist de la Charlie Hebdo.

Este vorba de Frédéric Boisseau (42 de ani), tatal a doi copii si el (de 10 si 13 ani), salariat al societatii de intretinere Sodexo, care, din pacate,  in momentul atacului se afla in holul sediului Charlie Hebdo cu scopul efectuarii unor lucrari de reparatii.

Adica, la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit !

Fratii Kouachi, Chérif si Saïd,  nascuti la Paris,sunt franco-algerieni (francezi, din parinti alegrieni) dintr-o familie cu 5 copii, orfani de tata si apoi de mama (decedata in 1995).

Cei doi extremisti-teroristi, cu inca un frate de-al lor si o sora, aflati in grija serviciilor sociale pariziene, sunt plasati intre 1994-2000 (cum mama lor fiind deja bolnava, nu se putea ocupa de ei !), la "Centre des Monédières" (6, Avenue Léon Vacher, 19260-Treignac, apartinand Fundatiei Georges Pompidou) la Treignac (Departamentul Corrèze, Regiunea administrativa Limousin, centrul Frantei), o Casa de Copii cu Caracter Social (MECS), unde cei doi frati vor frecventa scoala (Colegiu-Scoala generala).

Saïd obtine un CAP (Certificat de Aptitudini Profesionale) si si un BEP (Brevet de Studii Profesionale) in domeniul hotelier.

Mentionez aici faptul ca amandoua diplome (sunt diplôme de studii de nivel V-Scoala profesionala) si pot fi obtinute in doi ani de studii, dupa Brevetul de Colegiu (Certificatul/Examenul de Capacitate).

Insa, CAP este o diploma cu o specializare stricta, iar BEP, asigura o pregatire mai generala int-un domeniu, care ulterior, permite continuarea studiilor de liceu in filiera Bac Pro (Bacalaureat Profesional, diploma de studii de nivel IV), acesta permitand accesul in invatamantul universitar de scurta durata/Scoala postliceala (Bac+2 ani: BTS-Brevet de technician Superior si DUT-Diploma universitara de tehnologie, diplome de studii de nivel II).

Ulterior, Chérif, va fi inscris la liceul  Georges-Cabanis din localitatea Brive-la-Gaillarde (Departamentul Corrèze, Regiunea administrativa Limousin), unde face studii de electronica.

Mai tarziu, acesta fiind plasat sub tutela DDASS (Directia Departamentala al Afacerilor Sanitare si Sociale) de la Rennes (Departamentul Ile et Vilain, Regiunea administrativa Bretania, vestul Frantei), el reuseste sa obtina un Brevet de Educator Sportiv (BESS grad 1, diploma de studii de nivel IV, tip Bac, formator), dupa care, revine la Paris.

Mentionam aici ca exista si diplome de educator sportiv de grade superioare : BESS grad 2 (diploma de studii de nivel 2, invatamant universitar de scurta durata, formator de formatori sportivi, care permite accesul la concursul de titularizare pentru profesor de sport), respectiv, de BESS grad 3 (diloma de studii de nivel I, expert intr-o disciplina sportiva).

Totusi, dupa realizarea unor clipuri video de rap, el se angajeaza la El Primo Pizza, unde va fi responsabil cu livrarile la domiciliu.

Amandoi, vor avea o scolaritate "absolut normala" (ca orice francez !) si se vor integra fara nicio dificultate in colectivele de scoala (si munca) in care vor activa.

Radicalizarea lor ar fi debutat in cursul anului 2000, cand incep sa frecventeze un grup de tineri salafisti: "Des Buttes Chaumont" (filiera irakiana djihadista al sectorului 19-Paris, avand ca scop trimiterea de djihadisti francezi in Irak, in ramura irakiana a gruparii teroriste Al Qaeda/Al Qaïda, de pe langa Moscheea Adda'wa din strada Tanger-cca 5.000 de adepti, construita in 1969 si demolata in 2006), undeChérif, il cunoaste pe Farid Benyettou (leader-ul gruparii), angajat ca agent de intretinere in serviciul public (considerat insa ca apropiat al GSPC-Gruparea Salafista pentru Predicatie si Lupta, devenita din 2007, Al Qaida din Magreb, avandu-l pe Boubakeur El-Hakim ca unul dintre principalii creieri al retelei),  care l-ar fi indoctrinat, iar acesta ar fi si aparut intr-un reportaj despre tinerii djihadisti francezi.

Mentionez aici faptul, ca am fost si sunt vecin de cartier cu aceasta "grupare" si nu rareori, ma intalnesc cu "membri" acesteia prin diverse locuri.

Niciodata nu m-am gandit vreodata ca printre ei s-ar afla teroristi, adepti al "Razboilui Sfant", cu scopul instaurarii Shariei/Şariei (un sistem coerent de legi islamice inspirata din Coran, conform traditiilor  istorice sunita si siita precum si din Sunna-un ansablu de povesti despre viata lui Mahomet, cunoscut sub numele de Dadith) in Europa (cu precadere in Franta, Belgia, Olanda, Elvetia), respectiv, in America (cu precadere in SUA si Canada).

Sau mai general, in lume !

Intotdeauna mi s-au parut niste tineri glumeti cu preocuparari normale, iar "mentorul" lor Benyettou, eliberat din penitenciar in 2011 (dupa o lunga pedeapsa, cu capul de acuzare "asociere cu o organizatie terorista"), astazi elev-infirmier in cadrul Spitalului Universitar Pitié Salpêtrière (studii medicale superioare, de scurta durata, diploma de nivel II), condamna cu severitate, actul terorist al fratilor Kouachi.

Intr-un interviu pe canalul de televiziune "i-Télé", el declara cu convingere: "Islamul condamna toate aceste acte, fara nicio exceptie, asasinatul las si monstruos al jurnalistilor, al politistilor si al evreilor. Toate acestea nu trebuie atribuite Islamului. Daca sunteti ucigasi, este treaba voastra, dar este cu totul altceva. (…). Este cea mai oribila crima (ceea ce s-a intamplat) care lezeaza valorile Islamului. (…). Sloganul meu este : niciodata asa ceva".

Acesta, declara si el ca nimic din comportamentul lui Chérif nu l-ar fi facut sa creada ca acesta ar fi capabil de asa ceva, nici macar cand l-a vizitat la inchisoare.

El mentioneaza ca ar fi vorbit de Islam, de comportamentul Musulmanului, respectiv, relatia cu Dumnezeul, ceea ce lui Chérif, ar fi fost complet straina : "El era mult prea capos. Am apreciat ca, el ar fi fost de acord cu mine (…). I-am vorbit de Merah, i-am spus ca sunt contra asasinatul copiilor dar si al militarilor, ceea ce contravine principiilor Islamului. Aveam impresia ca el ar fi inteles si ar fi acceptat critica mea." (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat lui Moham(m)ed Merah: „Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Moham(m)ed Merah trebuia executat. Sirurile Lui Merah.”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44181-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44201-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-de-ce-mohammed-merah-trebuia-executat.html;   http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44218-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-sirurile-lui-merah.html, respectiv,  „In umbra vietii”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html).

Aici putem adauga si faptul ca dupa ce identitatea fratilor Kouachi a fost facut cunoscuta publicului, joi, pe 8 ianuarie 2014, Farid Benyettou, din proprie initiativa, s-a prezentat la DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne, 84, Rue de Villiers, Levallois-Perret, Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), care se substitutie DCRI-ului din 12 mai 2014 (cand este infiintat, la propunerea fostului Presedinte Nicolas Sarkozy), pe care a parasit-o dupa 7 ore de audiere, declarand: "Am un cazier judiciar dificil de asumat. Este mentionat in acesta "terorist". Este cea mai grava mentiune posibila. In ciuda acestui fapt mi s-au deschis porti. Niciodata n-am fost discriminat. Am fost ajutat".(A se vedea pentru detalii articolul autorului: Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRI:  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html).

Ironia sortii face ca in spitalul in care acesta isi desfasura activitatea, au fost adusi si cei doi presupusi teroristi, fratii Kouachi,  executati de catre GIGN [1]  (unitatea de lupta de elita a Jandarmeriei Nationale), in ziua de vineri, pe 9 ianuarie.

Cum era si de asteptat, ex-mentorul lor, Farid Benyettou, nu a lucrat in zilele de miercuri, joi si vineri (adica pe 7, 8, respectiv, pe 9 ianuarie), insa el trebuia sa-si reia activitatea in cadrul serviciului de urgente, din noaptea de vineri spre sambata, 10 ianuarie.

Mentionez aici faptul ca, in principiu, intr-o institutie publica, inainte de angajare, solicitantul, printre altele, trebuie sa prezinte si cazierul sau judiciar (Buletinul B2, in care este mentionat orice fel de condamnare penala, indiferent de durata, atat cu executare in penitenciar cat si cu suspendare, respectiv, amenda penala, indiferent de valoarea acesteia), ceea ce intr-o institutie privata, se poate "reduce" numai la Buletinul B3  (in care sunt mentionate numai sanctiunile penale mai lungi de 2 ani, cu executare in penitenciar).

In ceea ce il priveste pe Farid Benyettou, acesta nu era angajat la Spitalul Universitar Pitié Salpêtrière, ci efectua numai un stagiu in timpul studiilor, obligatoriu pentru obtinerea diplomei de infirmier (studii superioare scurte, bac+3 ani de studii), echivalentul unei diplome de Licenta, clasata  in nomenclatorul francez de atestate profesionale, o  diploma de studii de nivel II. (A se vede pentru detalii si articolul autorului: "Cazierul Judiciar francez" : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/08/cazierul-judiciar-francez.html).

Cunoscut serviciilor franceze de lupta antiterorista, in ianuarie 2005, Chérif, este interpelat inainte de lua avionul catre Damasc (Siria), iar pe 1 martie 2008, acesta se casatoreste cu Izzana, la Charleville Mézières (Departamentul Ardennes, Regiunea administrativa Champagne-Ardenne, nordul Frantei), care dupa revenirea lor din pelerinajul de la Mecca in 2008, a inceput sa poarta voal (niqab, نقاب) si renunta la postul ei de animatoare in gradinita.

Din contra, Saïd, este cunoscut autoritatilor politienesti, numai datorita unei arestari legate de membri filierei Des Buttes Chaumont.

Dar in mai 2010, in cadrul tentativei de evadare a lui Smaïn Aït Ali Belkacem (algerian, in varsta de 46 de ani, supranumit Omar Allaoui,  membru al GIA-Grupul Islamist Armat, fondat in 1992, cu scopul de a rasturna Guvernul algerian pentru a-l inlocui cu un regim islamist),  considerat principalul responsabil de atentatele teroriste din vara anului 1995, intre satiile de Metrou St. Michel-Musé d’Orsay, la Paris, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Les attentats de 1995 (Paris-RER St. Michel":  http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/04/laffaire-des-attentats-de-1995.html),  apartamentul acestuia, ca de altfel si al lui Amedy Coulibaly, complice al fratilor Kouachi, un delincvent multirecidivist, convertit in islamismul salafist-terorist, care pe 8  ianuarie a Montrouge ucide un politist municipal si pe 9 ianuarie 2015, in magazinul evreiesc Hyper Cacher de la Paris-Porte de Vincennes (Paris-est), ucide inca 4 evrei, este perchezitionat, iar anchetatorii gasesc pe discul dur al acestora, o serie de fotografii pornografice "clasice", dar si altele care arata acte sexuale cu minori (copii).

Pe atunci, acest "element" nu a fost exploatat de catre Judecatorul de Instructie Thierry Fragnoli, care a considerat ca el nu ar avea nicio legatura cu ancheta.

Adica, cu tentativa de evadare a lui Smaïn Aït Ali Belkacem, arestat pe 1 noiembrie 1995 de catre RAID [2](unitate de lupta de elita a Politiei Nationale, echivalentul lui GIGN [1]), care in luna octombrie (intre 1-30) 2002 (si in apel, in 2003) este condamnat de catre Juriul Popular Paris (Curtea cu Jurati) speciala (formata din 12 magistrati, ca Jurati !) este condamnat la inchisoare pe viata (fara perioada de siguranta, deci conditionabil, teoretic, dupa cel putin 18 ani de recluziune criminala, dar in realitate mult mai tarziu, ca dovada, ca inca dupa 2 decenii el este inca inchis !).

Printre cele 14 persoane, arestate in regiunea pariziana si in departamentul Cantal (Regiunea administrativa Auvergne, centrul Frantei), care au fost banuite ca ar fi participat la tentativa sa de evadare in cursul lunii mai 2010, de la celebra inchisoare de maxima siguranta Clairvaux (deschisa in 1804, 240 de locuri, Tribunalul de Inalta Instanta Troyes, Curtea de Apel Reims, Departamentul Aube, Regiunea administrativa Champagne-Ardenne, nordul Frantei), se aflau atat Saïd cat si Coulibaly.

Din contra, eu cred ca fotografiile pronografice descoperite in laptopul fratilor Kouachi si al lui Coulibaly, ar repreznta un cod de coumincare in mediul islamist-extremist !

In sfarsit, in 2011, Saïd si Chérif, efectureaza (conform documentelor europene si americane de ancheta), o «pregatire militara» (antrenament de lupta si de manuire a armelor usoare in cadrul gruparii teroriste AQPA-Al Qaïda/Qaeda in Peninsula Arabica, fondata in ianuarie 2009) in Yemen,  iar in 2012, Saïd se casatoreste in aceasi localitate, ca si fratele sau Chérif, in Charleville Mézières, dupa care, SUA, iî  trece pe amandoi  pe lista neagra: No Fly List a TSC-Terrorist Screening Center al Guvernului SUA, care in 2011 continea 10.346 de nume, in 2012, 21.896, iar in 2013, 47.789.

In momentul de fata (februarie 2015), s-ar parea ca ea ar contine peste 100.000 de nume!

Si totusi, merita sa subliniez aici faptul ca cu ocazia voiajului sau in Yemen, via Sultanatul Oman, intre 2011-2014, timp de 15 luni, fratii Kouachi fac obiectul unei interceptari telefonice, iar timp de 4 luni si a unei supravegheri fizice din partea CNICS (Comisia Nationala de Control al Interceptarilor de Securitate din Strada St. Dominique, nr. 35, Presedinte Jean-Marie de la Rue, din 2014), o autoritate administrativa independenta franceza creata in 1991, care, in iunie 2014, renunta la ascultarile telefonice, din lipsa de probe materiale legate de terorism contra securitatii nationale (franceze).

Conform unor investigatii pe care le-am facut, s-ar parea ca Chérif Kouachi s-ar fi radicalizat in inchisoare (unde il cunoaste si pe Amedy Coulibaly, inchis pentru infractiuni  de drept comun), dupa arestarea lui in ianuarie 2005, cu ocazia voiajul sau avortat la Damasc (Siria) si incarcerarea acestuia  in arest preventiv, la Inchisoarea Fleury-Mérogis (regiunea pariziana), prin intermediul noului sau mentor si a lui Coulibaly, Djamel Beghal, terorist-multirecidivist  (49 de ani, franco-algerian, stabilit in Franta la vasta de 21 de ani printr-o casatorie cu o cetateana franceza, caruia i-a fost retrasa cetatenia franceza !), extradat in Franta pe pe 30 septembrie 2001 (dupa un vag de arestari de djihadisti la Londra si in Spania), condamnat pe 15 martie 2005 la 10 ani de detentie criminala (de catre Tribunalul Corectional Paris), pentru asociere  la o organizatie terorista (si eliberat conditionat, sub control judiciar, in iunie 2009, cu domiciliul fortat in Hotelul «Les Messageries » la Murat-Departamentul Cantal, in vederea expulzarii sale in Algeria).

Insa, pe 18 mai 2010, in dosarul tentativei de evadare a lui Smaïn Aït Ali Belkacem este arestat si el alaturi de Chérif Kouachi si Amedy Coulibaly.

Condamnat din nou si in acest dosar, acesta executa in prezent o noua sanctiune penala de 10 ani de detentie criminala la Inchisoarea Vezin le Qoquet (Rennes, TGI si Curtea de Apel de Rennes).

In ceea ce il priveste pe Chérif Kouachi, in 2008, este condamnat la 3 ani de inchisoare (dintre care 18 luni cu suspendare), motiv pentru care, la data procesului este pus in libertate, avand in vedere faptul ca in cadrul arestului sau preventiv, intre ianuarie 2005-octombrie 2006, acesta a si efectuat deja pedeapsa la care a fost condamnat).

Nu pot sa nu mentionez aici si faptul ca dupa ce, cei doi frati sunt identificati, gratie cardului de identitate a lui Saïd Kouachi pierdut in vehiculul abandonat, dupa macelul de la sediul saptamanalului satiric Charlie Hebdo, miercuri, pe 7 ianuarie, in dimineata zilei devineri, pe 9 ianuarie, cand cei doi s-au refugiat intr-o imprimerie la Dammartin en Goële (Departamentul Seine et Marne, Regiunea pariziana), in jurul orei 9h00, Chérif Kouachi, acorda un interviu canalului de televiziune BFMTV, in care "confirma" faptul ca ei ar fi fost finantati si insarcinati cu misiunea lor de catre Imamul american, cu ascendenti yemeniti, Anwar bin Nasser bin Abdullah al-Awlaqi (1971-2011), ideologul si seful AQPA (Al Qaeda in Peninsula Arabica, activa in Yemen si Arabia Saudita).

Tatal sau Nasser al-Awlaqi, va efectua studii stralucite, iar ulterior va preda in SUA in anii 1960-1970, (Licenta intre anii 1966-1970, cand se si casatoreste cu cetateana americana, Master in Economia Agriculturii in 1971 la Universitatea de Satat al Noului Mexic si Doctorat la Universitatea Lincoln din Nebraska in 1975), dupa care pana in 1978 va preda la Universitatea din Minnesota.

Revenind in tara (in Yemen) in 1978, cand Anwar are 7 ani, el va fi profesor si presedinte a Universitatii din Sanaa (Capitala tarii), respectiv, Ministru al agriculturii in timpul presedintiei yemenite Ali Abdullah Saleh, primul presedinte al Yemen-ului (22 mai 1990-25 februarie 2012).

Nascut in SUA, la Las Cruces (Noul Mexic), Anwar bin Nasser bin Abdullah al-Awlaqi, dupa terminarea studiilor medii, in 1991 revine ca student la Universitatea din Colorado, de unde dupa absolvire, se muta in California, devenind la numai 25 de ani, Imam al Moscheii din San Diego, iar in 2001, pleaca la Washington (Virginia) si devine Imam al Moscheii Falls Church (regiunea urbana Washington).

In 2002, se stabileste in Marea Britanie, la Londra si frecventeaza Moscheea Finsbury Park, pana in 2004 cand se intoarce, cu cei 5 copii ai sai, definitiv in Yemen, unde va preda la religioasa universitate Al Elman si incepe sa desfasoara o vasta propaganda djihadista prin retele de socializare (inclusiv, Facebook, YouTube, etc.), motiv pentru care urmeaza sa fie supravegheat de catre serviciile secrete americane.

Arestat pe 31 august 2006, la solicitarile Washington-ului, pentru implicarea sa in rapirea unui copil siit (cu scopul rascumpararii acestuia), precum si a unui militar american, el este incarcerat timp de 18 luni si supus unui interogatoriu de catre FBI in 2007, legat si de atentatele din 11 septembrie 2011, in care ar fi fost implicat. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat acestei problematici : "Bilantul terorismului si antiterorismului american in ultimul deceniu si jumatate" : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/04/bilantul-terorismului-si.html)

In sfarsit, datorita lipsei de probe materiale, acesta este eliberat in decembrie si dispare fara urma.

Considerat de catre serviciile secrete americane ca ar fi implicat in radicalizarea tinerilor musulmani prin intermediul AQPA, acesta este ucis, "din gresala" intr-un "accident", pe 30 septembrie 2011, cu ocazia lansarii, asupra provinciei Al Jawf,  a unor rachete de catre dronele (avioane fara pilot) americane, care lovesc in plin, vehiculul acestuia, in cadrul unui atac aerian.

In vehiculul acestuia, moare alaturi de el (cu inca 5 militari islamisti) si un alt american, de origine pakistaneza, informaticianul Samir Khan.

In ceea ce priveste atentatul de la Charlie Hebdo, comis de catre fratii Kouachi, acesta are loc in dimineata zilei de 7 ianuarie, in jurul orei 11h30, cu putin timp inainte de aparitia numarului 1.177 al saptamanalului satiric (publicat in 8 milioane de exemplare, in loc de cca 45.000 in mod normal !), cand cei doi navalesc in redactie (aflata in plina sedinta) si deschid focul cu arme (pusti) de asalt, ucigand cele 11 persoane mentionate mai sus (dintre care 8 membri al redactiei): Cabu, Charb, Honoré, Tijnus, Wolin, Oncle Bernard, Mustaspha Ourrad, Elsa Cayat, garda de corp a lui Charb, Frankie, invitatul saptamanalului, Michel Renaud, precum si agentul de intretinere Frédéric Boisseau.

Cea de a 12-a victima, Agentul de ordine publica Ahmed Merabet, este ucis de catre fugari, pe Bul. Richard Lenoir, dupa ce, acestia parasesc sediul saptamanalului Charlie Hebdo.

Alaturi de ce 12 ucis, frataii Kouachi lasa in urma lor si 11 raniti, care vor supravietui.

Derularea evenimentului pe scurt.

Fratii Kouachi, cagulati, imbracati in negru, echipati cu pusti de asalt (Kalasnikov), in jurul orei 11h00 ajung in preajma sediului saptamanalului Charlie Hebdo, pe strada Nicolas Appert  nr. 6, unde nu se afla Redactia, ci sediul Atelierului Arhivelor, dar ei cred ca sunt la locul potrivit.

Redactia, se afla la nr. 10, un imobil anonim, unde ea a fost mutata pe 1 iulie 2014 si unde in momentul atentatului se derula Conferinta Redactiei, motiv pentru care Frankie, cu cca o ora inainte, m-a prevenit ca n-are rost sa raman (astept), pentru ca ea va dura si nu voi putea vorbi cu nimeni, cu atat mai mult cu cat aveau si un invitat special din Clermont Ferrand, pe Michel Renaud.

Astfel, teroristii ameninta pe salariatii iesiti in calea lor (tragand o rafala de gloante in poarta de intrare in institutie) pentru a obtine adresa exacta a Redactiei, unde, la intrarea in imobil (in holul intrarii), trag asupra celor doi agenti de intretinere, dintre care unul, Frédéric Boisseau, este ranit mortal.

Urcand scarile, o intalnesc in calea lor pe Coco (Corinne Ray, 32 de ani, scenarista, desenatoare de presa si de benzi de desene animate) pe care o forteaza sa le indice sediul Redactiei, unde se aflau redactorii jurnalului.

Desi aceasta se afla la etajul 2, Coco, incearca sa-i pacaleasca  pe teroristi, trimitandu-i la etajul 3, insa acestia isi dau seama ca sunt trasi pe sfoara  si revin la etajul 2, unde o obliga pe aceasta sa faca codul pentru deschiderea portii blindate a Redactiei.

In prima sala, trag o rafala asupra lui Simon Fieschi, webmasterul saptamanalului, randindu-l grav, dupa care, vazand sala de conferinte, ei fac iruptie in incapere, iar unul dintre ei (probabil Chérif Kouachi) striga : "Allah(o)u akbar", celalalt (Saïd Kouachi) intreaband, care dintre ei este Charb, dupa care, identificandu-l,  il ucide pe acesta cu o rafala de gloante.

Imediat dupa lichidarea lui Charb, unul dintre ei (probabil, din nou Chérif Kouachi) striga catre restul redactorilor : "Veti plati pentru ca ati insultat Profetul", dupa care deschid impreuna focul (foc cu foc !) asupra lor, ucigand inca 9 persoane aflate in sala, printre care alti 7 redactori, invitatul lor,  Michel Renaud, respectiv, Frankie, garda de corp a lui Charb, care nu a avut nici macar timp sa riposteze.

La iesirea din Redactie, ca si holul acesteia, iar ulterior si la iesirea lor din imobil, teroristii strigau cu convingere : "L-am razbunat pe Profetul Mohammed" si "Am ucis Charlie Hebdo", dupa care urca in vehiculul lor garat in fata imobilului (un Citroën C3 II, negru), la capatul strazii Nicolas Appert si o iau pe Alée Verte (sens unic, colt cu Appert), unde dupa cca 25m, intalnesc in calea lor o masina a Politiei Nationale (venind pe contrasens) asupra careia trag cateva rafale, fara sa raneasca pe cineva, fortand-o pe aceasta sa faca marche-arrière (lovind si o masina parcata regulamentar), pana pe Bul. Richard Lenoir, lasand loc fugarilor sa paraseasca zona.

Acestia, intilnesc in scurt tipmp, o adoua patrula pe velo (bicileta), trag si asupra lor, dar, din fericire niciunul dintre politisti nu este ranit.

Din contra, o a treia patrula (tot pe velo), format din Ludovic G. si Ahmed Merabet, intalnita putin mai departe pe Bul. Richard Lenoir, incearca sa reziste, cand unul dintre ei, il raneste grav pe Marebet (de confesiune musulmana), care cade gemand de durere pe trotuar.

In timp ce celalat aflat la volanul vehiculului inainteaza pe sosea, acelasi terorist striga catre ranit si îi spune : "Ai vrut sa ne ucizi (omori)".

In ciuda raspunsului nevinovat al acestuia: "Nu, ajunge Sefule", teroristul se apropie de acesta si, fara mila, il executa, tragandu-i un glonte in cap, dupa care cei doi teroristi fac cale intoarsa pe bulevard si dispar, nu inainte sa strige in gura mare, din nou, uitandu-se in sus: "L-am razbunat pe Profetul Mohammed" si "Am ucis Charlie Hebdo".

In cavala (fuga) lor, la interesctia secroarelor 10 si 19, in Piata Colonel Fabien, ei percuteaza un Volkswagen Touran, ranind-o pe femeia aflata la volanul acestuia, iar, ceva mai departe pe strada Meaux (sectorul 19) la nr. 45 isi abandoneaza masina si confisca un Renault Clio II gri, proprietarei careia, îi spun cu fatele descoperite, cu un calm jenant : Daca te intreaba mass-media sa spui ca este AQPA (Al-Qaeda din Yemen), dupa care dispar catre Porte de Pantin (Paris).

Gratie cardului de identitate a lui Saïd pierdut in Citroën C3, abandonat pe strada Maux, DGSI, identifica pe cei doi, iar unitati de elita a Politiei Nationale (RAID), in jurul orei 23h00,  vor face perchezitii, atat la Reims (Departamentul Marne, Regiunea administrativa Champagne-Ardennes, nordul Frantei), unde avea domiciliul Saïd, cat si la Gennevilliers (Regiunea pariziana), unde locuia Chérif.

In orice caz, deja in cursul zilei de 7 ianuarie, Procurorul Republicii de Paris anunta in comunicatul (conferinta) sau de presa ca o ancheta a fost deschisa de catre Politia Judicara (sectia Antiterorista a BC-Brigazii anticriminale) si incredintata Directiei Centrale a Politiei Judiciare (subdirectia Antiterorista), respectiv, DGSI-ului , contra fugarilor, cu capetele de acuzare: asasinat, tentativa de asasinat, jaf armat, infractiune relative la regimul armelor si munitiilor, asociere de raufacatori-criminali, toate, in legatura cu o organizatie terorista, cu scopul comiterii mai multor crime.

In cursul zilei urmatoare, alte perchezitii au loc si alte localitati ale regiunii pariziene, respectiv, la Strasbourg, la membri familiei Kouachi.

 Joi dimineata (8 ianuarie), cei doi fugari-suspecti (pe atunci), jefuiesc o statie de benzina Avia la Vincennes (Regiunea pariziana, prin Porte de Vincennes-Paris), unde fac plinul si fura mancare pentru zilele urmatoare.

Conform marturiei girantului, cei doi erau in posesia pustilor kalasnikov, dar si a unui aruncator de grenade M80 Zolja (arma portabila de tip activ, fara recul, destinata nimicirii inamicului, adapostit sau nu, pentru munitie de 64mm conceputa in Iugoslavia in 1980, produsa si astazi in Serbia si Macedonia).

In vehiculul Citroën C3 II, negru, abandonat pe strada Meaux, politistii gasesc drapele djihadiste, respectiv, o duzina de Kocktail Molotov (bomba incendiara artizanala, dintr-un amestec de anumite produse inflamabile cu ulei de motor si un recipient de sticla).

In jurul pranzului, dupa declansarea planului "Epervier" (plan de interventie imediata, a PN si/sau GN, avand ca scop incercuirea, securizarea si izolarea unei zone geografice, pentru localizarea si interceptarea unui sau a mai multor suspecti), fortele de politie conventioanale ale PN (Politiei Nationale) sustinute de catre cele speciale ale BRI (Brigada de Cautare si Interventie), respectiv, de catre de cele de elita GIGN, RAID si GIPN-Lille  (Grup de Interventie de elita a Politiei Nationale, de tip GIGN sau RAID, create inca din 1972, insa cu caracter/vocatie regional/a, care intervin in situatie de o extrema violenta, de mare risc, etc.), ceea ce reprezinta un premierat, in cadrul planului "Vigipirate" (ansamblu de dispozitive de lupta franceze contra terorismului si combaterii acestuia), vor lua cu asalt atat Regiunea pariziana, cat si toata regiunea Picardie (Departamentele Aisne, Oise si Somme), unde s-ar putea ascunde fugarii, instaland baraje, filtre si facand controale in toate locurile suspecte.

In dimineata zilei de vineri, 9 ianuarie, cei doi suspecti, fura un Peugeot 206 la Montigny Sainte Félicite (Departamentul Oise, Regiunea administrativa Picardie), dupa ce se debaraseaza de Renault Clio II gri.

Reperata de catre jandarmi, aceasta este luata in urmarie pe RN2 (Drumul National 2, cca 225 km, care leaga Paris de frontiera franco-belgiana), motiv pentru care, constransi, suspectii, in jurul orei 8h30 se baricadeaza intr-o imprimerie la Dammartin en Goële.

Incercuita rapid de catre unitatile de elita GIGN si RAID, incep negocierile cu teroristii suspecti.

Conform declaratiilor lui Yves Albarello (n. 1952, om politic francez de origine italiana, UMP-Uniunea pentru Miscarea Populara, partid de centru-dreapta, Deputat al Circumscriptiei 7 al Departamentului Seine et Marne, Regiunea pariziana), care se afla la fata locului, cei doi "mujahidini" erau gata sa moara ca martiri, in loc sa se predea autoritatilor politienesti.

In jurul orei 10h00, BFM TV intra in contact cu fratii Kouachi, iar Chérif Kouachi, declara jurnalistei care il intervieveaza (in direct, dar indirect!), ca ei sunt "aparatorii Profestului", ca au fost finantati de catre Al Qaeda din Yemen si ar fi fost formati, personal, de catre seful acesteia, Imamul american de origine yemenita, Anwar al-Awalgi.

Dupa mai multe tentative de negocieri esuate intre politisti si suspecti, cei doi frati vor fi ucisi in jurul orei 17h00 de catre o unitate GIGN, care va lua cu asalt imprimeria (din ordinul Presedintelui Frantei, François Hollande, in jurul orei 15h00), cum, catre ora 15h30, Coulibaly si el, ia contact cu canalul de televiziune BFM TV, pentru a obtine informatii despre fratii Couachi, afirmand ca reprezinta Statul Islamic (الدولة الإسلامية, ad-dawla al-islāmiyya, organizatie armata salafist-djihadista care a proclamat pe 29 iunie 2014, instaurarea unui Califat pe teriitoriile Irakului si Siriei, pe care le controleaza)  si adaugand ca si-a sincronizat actiunea lui cu acestia, solicitand eliberarea lor, contra celor 17 ostatici din magazinul  evreiesc Hyper Cacher de pe Avenue de la Porte de Vincennes nr. 23 (Paris –est), pe care l-a "asediat" in jurul orei 13h00.

Ca de altfel si in cazul lui Moham(m)ed Merah, inmormantarea teroristilor a ridicat niste probleme administrative autoritatilor politice.

Pe 14 ianuarie 2015, Primarul (UMP-Uniunea pentru Miscarea Populara, partid de centru-dreapta) de la Reims (Departamentul Marne, Regiunea Champagne-Ardenne, nordul Frantei), Arnaud Robinet, face cunoscut faptul ca el refuza inmoramantarea lui Saïd Kouachi in cimitirele orasului, considerand ca mormantul acestuia ar putea prezenta un risc ridicat de tulburare a ordinii publice, avand in vedere faptul ca acesta ar putea fi un loc de pelerinaj pentru salafistii-extremisti sau, din contra,  ar putea avea ca efect degradarea cimitirului in care s-ar afla ramasitele corporale ale teroristului.

Aceleasi probleme a ridicat si Patrice Leclerc, Primarul (PCF-Partidul Comunist Francez), al orasului Gennevilliers (Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana) in cazul lui Chérif Kouachi, insa, in materie de inhumare (inmormantare), legislatia franceza prevede ca decedatul trebuie inmormantat (cu acordul primarului, evident), fie in localitatea in care acesta isi are domiciliul fiscal (Reims pentru Saïd Kouachi si Gennevilliers pentru Chérif Kouachi), fie in localitatea in care a avut loc decesul (Dammartin-en-Goële, pentru amandoi), fie in acea localitate in care se afla (da exista !) un cavou al familiei.

In urma unei decizii al Statului, pana la urma, cei doi frati au fost inmoramantati in orasele lor de domiciliu.

Saïd Kouachi, a fost inmoramntat (in secret), in noaptea de vineri pe 16 ianuarie 2015, intr-un cimitir la Reims (oras in care avea domiciliul sau fiscal de cca 2 ani), in prezenta catorva membri al familiei si sub supraveghere politieneasca.

Conform avocatului sotiei sale, Antoine Flasquier, aceasta nu a fost prezenta la inmormantarea lui Saïd.

Chérif Kouachi, a fost inmormantat (tot in secret !), in noaptea de sambata (catre duminica, aproape de miezul noptii), pe 17 ianuarie 2015, intr-un cimitir din Gennevilliers, in prezenta autoritatilor politienesti.

Spre deosebire de inmormantarea lui Saïd, niciun apropiat al lui Chérif nu a fost prezent la inmormantarea acestuia.

In sfarsit, in aceasta faza a anchetei privind atentatele teroriste din zilele de 7-9 ianuarie, 2015 de la Paris,  autoritatile politienesti, nu fac inca legatura dintre cei doi frati Kouachi si fuziada  (schimb violent de focuri)  lui Amedy Coulibaly (pe care il suspecteaza ca ar fi autorul!), in dimineata zilei de joi,pe 8 ianuarie, la Montrouge (Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana).

Insa, in jurul orei 13, are loc o alta fuziada, cu luare de ostatici, la un magazin de alimentatie generala evreiesc, Hyper Cacher,  la Porte de Vincennes-Paris (23, Av. Porte de Vincennes, Paris Est, sectorul 20), in care sunt implicati tot, Amedy Coulibaly (32 de ani)si prietena lui Hayat Boumeddiene (28 de ani),ca si in fuziada de la Montrouge.

Ei sunt identificati in jurul orei 15h30, cand Amedy Coulibaly solicita eliberarea fratilor Kouachi, in schimbul ostaticilor din supermarket, care sustine apartenenta sa la Statul Islamic (الدولة الإسلامية, ad-dawla al-islāmiyya, organizatie armata salafist-djihadista care a proclamat pe 29 iunie 2014, instaurarea unui Califat pe teriitoriile Irakului si Siriei, pe care le controleaza) si afirma ca si-a "sincronizat" actiunea cu a acestora.

Mentionam aici si faptul ca Abou Bakr al-Baghdadi (Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Badri, Abou Bakr al-Baghdadi al-Husseini al-Quarashi/Dr. Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Samarrai,Abou Du'a, n. 1971) se proclama Calif, succesor al lui Mahomet (محمّد, Mihammad, Mohammed, autoritate religioasa, politica si militara suprema al tribului Quraych, considerat profetul major, fondator al Islamului care ar fi trait intre 570-632)  si al lui  Hamid Daoud Muhammad Khalil al-Zawi (Abou Abdullah al-Rashid al-Baghdadi/Abou Omar al-Baghdadi, 1947-2010), fost Emir la Statului Islamic, sub numele de Ibrahim.

Statul Islamic, este considerat unul dintre gruparile djihadiste teroriste, cele mai violente din lume, alaturi de Boko Haram (Boko Haram/Jama'atu Ahlis Sunna Lidda'Awati Wal-Jihad-جماعة اهل السنة للدعوة والجهاد, „grup sunnit pentru predicatie si djuhad”, salafist-djihadist din nordul Nigeriei, fondat de catre Mohamed Yusuf in 2002 la Maiduguri, avand ca obiectiv, instaurarea Sariei pe intregul teritoriu national si leader pe Abubakar Shekau).

El este acuzat de catre ONU, Liga Araba, SUA si UE, ca ar fi responsabila de crime de razboi, crime contra umanitatii si purificare etnica.

Derularea evenimentelor pe scurt.

In dimineata zilei de joi, pe 8 ianuarie, la Montrouge, la ora 08h10, un barbat de culoare (identificat ulterior in persoana lui Amedy Coulibaly), o ucide pe Clarissa Jean-Philippe (25 de ani), celibatara, fara copii, poitista municipala stagiara (dupa o pregatire ca agent de securitate si siguranta in 2008) si raneste grav un agent, pe Av. Pierre Brossolette, nr. 91.

Dupa care, individul dispare.

Originara din Saint Marie (Martinica Departament si regiune Outre Mer/Deprtament si Regiune francez nemetroplitan, peste mari in Antilele franceze/Caraibe), Clarissa Jean-Philippe, venita de putin timp (in 2013) sa lucreze in serviciul public al Metropolei (Franta Metropolitana/partea europeana), este descrisa ca o persoana "foarte entuziasta si foarte motivata sa reuseasca".

Dupa trei saptamani de concediu la parintii ei in Martinica, ea a revenit in Franta Metropolitana, pe 27 decembrie 2014 si, mai mult ca sigur, a fost victima unei imprejurari nefericite, fiind chemata la locul dramei in legatura cu un accident de circulatie, in timp ce patrula printr-o piata volanta la Montrouge.

Vineri, pe 9 ianuarie, Amedy Coulibaly (imbracat cu o vesta antiglont) ajunge in cartierul Porte de Vincennes (Paris Est, sectorul 20), la magazinul evreiesc Hyper Cacher de pe Avenue de la Porte de Vincennes nr. 23, aflat in proximitatea localitatii Saint Mandé (facand parte tot din regiunea urbana pariziana), cu o populatie evreiasca importanta, intr-un moment cand magazinul este aglomerat (in preajma Şabat/Shabbat/Shabbes-ului, considerat uneori si ca Semnul lui Dumnezeueste ziua odihnei saptamanale instituita de religia iudaica care cade in a saptea zi a saptamanii, sambata), inarmat pana in dinti cu: un kalasnikov, doua pistoale mitraliere Skorpion VZ.61 (cel mai renumit pistol de fabricatie ceha-1961, produs in cca 210.000 de exemplare; 1, 28 kg, lungimea tevii 11,5 cm; munitie 7,65 x1 7 mm Browning;  incarcator cu 10, 20, 24,25, 30 si 50 de cartuse cu o cadenta de tragere de 850 de lovituri/minut, inventat de catre inginerul Miroslav Rybar si fabricat de CZ-UB, inclusiv in alte versiuni: vz.64-9mm scurt, vz.65-9mm Marakov, vz.68-9mm Parabellum, vz.82-9mm Marakov, vz.91S-versiune semiautomata a vz.61, Skorpion 82-9mm Marakov, respectiv, CZ Skorpion 9x19-9mm Parabellum ), doua pistoaleTokarev TT33 (semiautomate, de origine rusa, conceput de catre  Fiodor Vasilievici Tokarev, in 1930, pe baza mecanismului pistolului Colt M1911 si a munitiei pentru pistolul Mauser  C96-7,63 mm Mauser, pentru Armata Rosie, ca inlocuitor al revolverului militar Nagant-model 1895, folosit in timpul Revolutiei tariste, in variantele: TT-30, TT-33, TTC, M48, M57, M70, Tip 51, Tip 54, Tip 68; 840-910 g, lungime 194 mm, cu incarcatoare de 8 cartuse si bataie cca 50 m, produs a Tula, Norinco, Femaru, Radom, Zastava, Cugir, in 1.700.000 de exemplare) si  15 batoane de explozi, ucigand 3 persoane si luand 17 ostatici.

Ranit la umar, Directorul (Girantul, Administratorul) magazinului, Patrice Oualid reuseste sa scape si sa-i dea telefonul fortelor de ordine, care permite declansarea camerelor de luat vederi in magazin.

Un angajat al magazinului, Lassana Bathily, tanar musulman de origine maliana, reuseste sa evacueze 6 persoane (printre ca si un bebelusi), printr-o scara interioara, catre camera frigorifica aflata la subsol, unde îi va ascunde pe acestia, dupa care paraseste magazinul, printr-o iesire de urgenta, aflata in spatele acestuia si sa previna pe politisti aflati in exterior, descriindu acestora atat situatia ostaticilor din interior cat si pe agresor.

Acesta va pune la dispozitia politistilor si cheia portii automatice (ridoului metlic) de acces in magazin.

Ceilati ostatici care l-au urmat pe Bathily, nu reusesc sa se ascunda in a doua camera frigorifica, pentru ca aceasta nu se inchide din interior si sunt obligati sa revina de la subsol in magazin.

Unul dintre ostatici, Yohav Hattab, vazand una dintre armele lui Coulibaly depusa pe un carton, incearca sa o recupereze si sa deschida focul catre terorist.

Din pacate, arma nu era pusa in functiune, teroristuul observa si il impusca in cap pe Hattab, acesta fiind cea de a 4-a victima, ucisa de Coulibaly in magazin.

Dupa acest "incident" dhihadistul (care conform martorilor ar fi filmat actiunea lui cu o camera GoPro), il obliga pe fiecare dintre ostatici sa se "prezinte" : numele, prenumele, profesia si origina sa, pe care o coreleaza cu religia corespunzatoare.

Incepand cu ora 14h00, o duzina de vehicule (ale Politiei, Popierirlor SMUR) si un elicopter  vor fi prezente la fata locului.

Ancheta este incredintata SAT-ului (Sectia Antiterorista)  de la Politia Judiciara (PJ) pariziana, precum si DGSI-ului.

Unitati speciale de BRI si cele de elita RAID, vor fi si ele deplasate in proximitatea magazinului, prin Porte de Vincennes.

Catre ora 15h00, Coulibaly, ia contact cu canalul de televiziune BFM TV, pentru a obtine informatii despre fratii Couachi, afirmand ca reprezinta Statul Islamic si adaugand ca si-a sincronizat actiunea lui cu acestia.

Neinchizand corect telefonul, permite politistilor din exterior sa fie la curent cu tot ceea ce se intampla in magazin.

Asaltul de catre RAID asupra lui Coulibaly   are loc, aproape simultan (si in aceleasi conditii administrative, cu acordul Presedintelui Republicii), cu cel al GIGN supra fratilor Kouachi, la ora 17h12, dupa ce ridoul metalic este ridicat de catre politisti si 4 greande defensive (stun grenade ou flashbangen) sunt aruncate asupra supermarketului, care distrug poarta principala de acces si vitrina acestuia.

Atunci, Coulibaly ar fi strigat : "Am sa va omor pe toti", incercand sa forteze iesirea prin intrarea principala deschizand focul asupra politistilor de la RAID, dar cade rapus de gloantele acestora.

In total, 4 persoane sunt ranite: 2 politisti de la RAID, 1 de la BRI si un ostatec.

Un vast dispozitiv de cautare al lui Hayat Boumeddiene, prietena lui Amedy Coulibaly este pus in aplicare, insa fara mare succes.

In ziua de 30 decembrie 2014, aceasta cu inca 4 persoane (printre care si fratii Belhoucine Mohamed si Mehdi Sabry, fosti agenti municipali la Aulnay sous Bois in regiunea pariziana) a fost condusa de catre Coulibaly la Madrid, la bordul unui vehicul inchiriat Seat Ibiza, de unde cei cinci ar fi  plecat, impreuna,  cu avionul (de la Aeroportul din Madrid) in Turcia.

Persoanele ucise in magazin, la intrarea lui Coulibaly au fost:Yohan Cohen(22 de ani), evreu, nascut in Enghien-les-Bains (Departamentiul Val d’Oise, Regiunea pariziana), un fan al rap-ului (in particular Booba), nepotul celebrului cantareti iuado-tunisian Doukha (Mordekhaii Haddad), decedat pe 7 decembrie 2014, care lucra in magazin de un an si incearca sa-l impiedice pe terorist sa actioneze.

Acesta, un tanar evreu practicant, surazator si generos, cu sange rece (care regreta ca nu a vizitat niciodata Israel!), urmand sa se casatoreasca cu prietena ei, Sharon, locuia cu mama lui la Sarcelles  in Departamentul Val d’Oise-Regiunea pariziana (inca din anii 1960 cand familia lui s-a repatriat din Magreb-Tunisia), o localitate cu o importanta comunitate evreiasca.

Philippe Braham (45 de ani), cadru comercial, in cadrul unei societati (unui cabinet) de consultanta in informatica, un tata de familie discret, evreu practicant, pregatit sa-si ofere serviciile neconditionat, in orice moment in caz de nevoie, fratele Rabinului de la Sinagoga din Pantin (Departamentul Seine Saint Denis, Regiunea pariziana), care frecventa Sinagoga din Montrouge (Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), iar copii acestuia, erau inscisi in scoala evreiasca din localitate, nu departe de fuziada lui Coulibaly, in ziua de 8 ianuarie 2015, cand acesta a ucis-o pe Clarissa Jean-Philippe, politista municipala.

Incepand din 2007, acesta traia cu sotia sa Valérie si copii sai la Haÿ-les-Roses (Departamentul Val de Marne, Regiunea pariziana), el fiind ucis in proximitatea usii de intrare (acces) in magazin.

François-Michel Saada (64 de ani), un pensionar (nascut la Tunis, in Tunisia), fost cadru superior, casatorit cu Laurence (specialist in tulburarile psihomotorii, cu peste trei decenii de activitate) si tatal a doi copii, Jonathan si Emile (care traiesc in Israel), a fost impuscat de catre Coulibaly, imediat ce acesta a penetrat in magazin, in timp ce se afla ca coada, in proximitatea casei.

El tenta sa iasa din magazin cand il vede pe Coulibaly, dar acesta, il observa, riposteaza si il impusca din spate.

Ceva mai tarziu, este executat si Yoav Hattab (21 de ani), de nationalitate tuniziana, dintr-o familie cu sapte copii, fiul lui Benyamin Hattab, Mare-Rabin al Tunisului si Director al scolii evreiesti din Tunis (Tunisia).

            Originar din La Goulette (regiunea urbana a Tunisului pe litoralul Marii Mediterane, unde rezida inca o mica comunitate evreiescal), dupa obtinerea unui Bac ES (Bacalaureat Econimic si Social) la liceul francez "Pierre Mendès-France" ("PMF" sau "Mutu", cca 2.000 de elevi francezi si tunisieni) la Tunis (Mutuelleville), Yoav, vine la Paris in 2012 pentru studii de marketing si comert international.

El este ucis de catre Coulibaly, atunci cand acesta incerca sa foloseasca unul dintre kalasnikov-urile agresorului (care nu era armat), depusa pe o cutie de carton (nu deoarte de acesta), in timp ce urca in magazin de la subsolul acestuia, neputand sa se ascunda in cea de-a doua camera frigorifica, pentru ca aceasta se inchidea numai din exterior.

Cu numai trei zile in urma acesta a revenit dintr-un voiaj de cateva zile din Israel, o tara de care era foarte atasat.

Lassana Bathily (n. 27 iunie 1990), de confesiune musulmana, originar dintr-un sat din regiunea Kayes (vestul Mali), angajat ca muncitor necalificat la magazinul evreiesc Hyper Cacher de la Porte de Vincennes, unde a avut loc atacul terorist al lui Amedy Coulibaly, care a intervenit in salvarea ostaticilor si a colaborat cu Politia pentru anihilarea teroristului, in ziua de vineri, 9 ianuarie 2015, gratie gestului sau, cu numai 11 zile mai tarziu, in ziua de marti, pe 20 ianuarie,  obtine cetatenia franceza (promisa de catre François Hollande, inca din ziua de 9 ianuarie) !

Sosit in Franta, pe 10 martie 2006, el obtine un document de sejur (temporar) numai in 2011.

Amedy Coulibaly (27 februarie 1982-9 ianuarie 2015), nascut in regiunea pariziana (Juvisy sur Orge, Departamentul Essonne), dintr-o famile de malieni (cu 10 copii, el fiind singurul baiat si al 7-lea ca varsta), acesta trece de la delincventa juvenila (relativ minora) la marea criminalitate (terorism-islamist), prin radicalizare, avand ca mentor, ca de altfel si fratii Kouachi, pe Djamel Beghal, cu care este incarcerat in 2010 la Inchisoarea Fleury Mérogis (Regiunea pariziana), pentru implicarea lui in tentativa de evadare a lui Smaïn Ait Ali Belkacem. 

Supranumit Doly de Grigny (dupa cartierul Grande Borne din Grigny unde a copilarit), conform apropiatilor, acesta ar fi avut o copilarie fericita, cu o scolarite medie.

Elev in Bac Pro (Liceu profesional), Coulibaly, incepe sa aiba o proasta frecventare si in scurt timp se va orienta catre bracaje (furturi) din garaje si magazine.

Ura sa contra Politiei s-ar putea explica, prin sentimentul de injustitie, datorat faptului ca prietenul sau cel mai bun, Ali Rezgui, este ucis in timpul unui furt pe 17 septembrie 2000 (la Combs la Ville), cand acesta se sustrage Politiei la bordul unei camionete incarcate cu motociclete furate, vrand sa percuteze o masina a Politiei.

Din nefericire, un politist-stagiar (care a fost achitat pentru "legitima aparare" !), trage atunci asupra camionetei, il ucide pe sofer, adica Ali Rezgui si il raneste pe Amedy Coulibaly.

Incepand din 2001, Coulibaly este condamnat si incarcerat in repetate randuri pentru furt calificat agravat.

Un jaf armat la o agentie a bancii BNP Orléans (Capitala Departamentalui Loiret si a Regiunii administrative Centre), pe 7 septembrie 2002, il aduce pe Coulibaly in fata Juriului Popular (Curte cu Jurati) pentru minori, ocazie cu care el este condamnat la 6 ani, pe 15 decembrie 2004, pentru jaf armat, dar si pentru trafic de stupefiante, respectiv, comercializare de obiecte furate.

In timpul incarcerarii sale la Inchisoarea Fleury Mérogis, iî cunoaste pe Chérif Kouachi, incarcerat in preventiv, intre ianuarie 2005-octombrie 2006 (si condamnat in 2008 la 3 ani de inchisioare, din care 18 luni cu de suspenare),  pentru apartenenta sa la grupul de djihadisti Des Buttes Chaumont (din sectorul 19-Paris) si pe Djamel Beghal (condamnat de mai multe ori pentru acte de terorism), cu care leaga o prietenie si care, ulterior, devine mentorul lui.

Dupa eliberarea lui, Coulibaly devine dealer, iar in 2006, el este din nou condamnat la un an si jumatate de inchisoare.

In 2008, in timpul incarcerarii sale, el organizeaza si participa la realizarea unui documentar clandestin in care denunta conditiile de viata in Inchisoarea Fleury Mérogis, pe care il semneaza cu pseudonimul "Hugo la masse", cu dedicatia : "Celor care vor face totul sa nu ajunga la inchisoare si celor care vor face totul sa nu se intoarca niciodata".

Dupa punerea lui in libertate, extrase din acest documentar vor face obiectul unui reportaj in cadrul emisiunii "Envoyé Spécial" (Trimis Special) in 2009, ocazie cu care el va fi intervievat, iar mai tarziu, aceasta va inspira o carte cu titlul "Reality Taulle, au-delà des barreaux" (Reality, In spatele gratiilor) aparuta in editura Grignywood /Icetream, cu fotografia lui Coulibaly pe coperta din spate.

In acelasi an, pe 5 iulie 2009, Coulibaly se casatoreste religios, cu prietena ei (pe care o cunoaste de doi ani) Hayat Boumeddiene (dintr-o famile cu sapte copii, originara din Villiers sur Marne, Departamentul Val de Marne, Regiunea pariziana), plasata de catre tatal ei intr-o casa de copii, dupa moartea mamei acesteia, in 1994 (pe cand ea avea 8 ani), dupa care cu acesta interupe realtiile, insa le reia din nou, cu putin timp inainte de pelerinajul ei la Mecca in 2014 cu prietenul ei.

Fiind practicanta si purtatoare de voal (integral), incepand din 2009 (dupa casatoria sa religioasa cu Amedy Coulibaly), ea este obligata sa renunte la  job-ul ei de casiera.

Incepand din 2010, cuplul se muta la Bagneux (Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), iar in 2014 se muta Fontenay aux Roses, tot in Hauts de Seine.

Din contra, in 2009, Coulibaly, este angajat in contract de profesionalizare la Coca Cola din Grigny, ceea ce la prima vedere, creaza impresia ca acesta, ar fi rupt definitiv, cu trecutul sau infractional.

Astfel, tot in cursul lunii iulie 2009, el este primit cu alti noua colegi de-ai lui (toti in contrat de profesionalizare), alesi de catre angajator, la Palatul Elysée, de catre Presedintele (de atunci), Nicolas Sarkozy, la solicitarile acestuia de a se intalni cu tinerii, care au optat pentru o pregatire profesionala, prin alternanta (activitate educativa in alternanta cu stagiu in intreprindere).

Insa, Coulibaly, care intre timp s-a radicalizat, continua sa frecventeze fratii Kouachi si Beghal, pe care il viziteaza de doua ori cu prietena lui (Hayat Boumeddienne) la  Murat (Departamentul Cantal), unde acesta este arestat la domiciliu, in asteptarea expulzarii lui in Algeria, in urma retragerii cetateniei franceze, motiv pentru care, pe 18 mai 2010, este suspectat, arestat si plasat in detentie provizorie (preventiva) in legatura cu tentativa de evadare avortata (esuata) a lui Smain Ait Ali Belkacem din Inchisoarea Clairvaux (Departamentul Aube, Regiunea administrativa Champagne-Ardenne), condamnat la inchisoare pe viata (fara perioada de siguranta), pentru vagul de atentate teroriste din vara anului 1995, comise in statiile de Metrou St. Michel si Musé d’Orsay.

Cu ocazia perchezitiei efectuate la domiciliul acestuia, anchetatorii descopera 240 de munitii, 7,62 de Kalasnikov, iar pe 20 decembrie 2013, este din nou condamnat, la 5 ani de inchisosare, unde, din nou, da semne de reinsertiune sociala, urmand o formatiune de vanzator si o calificare in acordarea primului-ajutor.

Avand o buna conduita in inchisoare si faptul ca dupa arestul lui (care a durat patru zile, adica, 96h=4x24h00, datorita legaturii acestuia cu o organizatie terorista), pe 22 mai 2010 fiind incarcerat, el este eliberat conditionat, sub control judiciar, pe 4 martie 2014, fiind obligat sa poarta o bratara electronica, pana pe 15 mai 2014, data finala a pedepsei sale (tinand cont, atat de arestul preventiv, cat si de gratiile acordate de catre JAP-Judecatorul responsabil cu amenajarea pedepselor).

Unii dintre anchetatori considera ca Coulibaly ar fi planificat actiunile sale teroriste, inca din luna noiembrie 2014, avand in vedere faptul ca acesta dispunea de 13 numere de telefoane (dintre care 8 utiliza regulat), fiecare numar fiind folosit cu un anume interlocutor.

O tehnica utilizata in special, in cadrul marelui banditism, pentru a impiedica autoritatile politienesti sa identifice reteaua infractionala.

Pe 7 ianuarie 2015, unul dintre numerele sale de telefoane, primeste un SMS, de la Chérif Kouachi cu cca o ora inaintea atacului de la Charlie Hebdo.

Pe 30 decembrie 2014, in jurul orei 11h45, Amedy Coulibaly si Hayat Boumeddiene (care inchiriaza un Seat Ibiza) fac obiectul unui control de rutina, de catre Politia Rutiera in sectorul 19-Paris.

Atat documentele vehiculului cat si permisul de conducere al lui Coulibaly (obtinut pe 10 decembrie) sunt in regula.

Din contra, cum planul Vigipirate era lansat  in preajma Revelionului (Saint Sylvestre), politistii verifica daca soferul vehiculului figureaza sau nu pe lista persoanelor cautate (FPR).

Aici, ei vor avea o surpriza: fisa acestuia avea mentiunea PJO2, ceea ce insemna ca persoana in cauza prezinta un pericol pentru societatea civila si apartine unei organizatii (miscari) islamiste (islamice).

Sesizand superiorii lor ierarhici pe linie antitero, poltistii nu au primit niciun raspuns, ceea ce implica ca cei doi nu trebuie interpelati.

In SUA, Coulibaly era referentiat pe lista TIDE (Terrorist Identities Datamart Environment), pe care sunt  mentionati toti teroristii cunoscuti sau suspecti.

Cateva ore mai tarziu, Amedy Coulibaly si Hayat Boumeddiene, pleaca la Madrid (Spania), unde vor sarbatorii si sfarsitul anului (St. Sylvestre), insotiti de catre fratii franco-algerieni, Belhoucine, Mohamed (27 de ani, condamnat pe 11 iulie 2014 de catre Tribunalul Corectional Paris la doi ani de inchisoare dintre ca 1 an cu suspendare, pentru participarea lui la o filiera de recrutare de combatanti cu destinatia in zona pakistano-afgana) si Mehdi Sabry (24 de ani), fost agenti municipali la Aulnay sous Bois (Departamentul Seine Saint Denis, Regiunea Pariziana), sotia si fiul lui Mohamed Belhoucine, care pe 2 ianuarie 2015, pleaca (toti cei 5 impreuna) cu avionul (biletul cumparat prin internet) de la Aeroportul Madrid-Barajas  in Turcia (Istanbul), iar Coulibaly, revine singur in Franta si preda masina inchiriata pe 6 ianuarie 2015.

Fratii Belhoucine, ar fi fost infiltrati in serviciul public al Primariei din Aulnay sous Bois.

Mehdi Sabry, s-ar fi ocupat de animatie prescolara, iar Mohamed (titular de un Master in stiinta si tehnologie, fost student al Scolii de Mine din Albi intre 2006-2009) ar fi fost angajat pentru diverse activitati in cluburile de tineret ale orasului, respectiv, pentru acordarea de ajutor la teme, in cadrul unor cursuri organizate, elevilor aflati in dificultate, pentru ca ulterior sa se consacre cyberdjihadismului (traducerii in limba franceza, a unor filme de propaganda djihadista), pentru care a fost condamnat in 2014.

In ceea ce o priveste pe Hayat Boumeddiene (care ar fi avut cu sotia lui Chérif Kouachi, cca 500 de convorbiri telefonice in cursul anului 2014), este foarte probabil ca aceasta ca si fratii Belhoucine sa fi sejurnat intr-un hotelul, in districtul asiatic la Istanbulului la Kadiköy (dupa 2 ianuarie), inainte de a trece forntiera in Siria pe 8 ianuarie, la punctul de frontiera Akçakale.

Insarcinata cu Coulibaly, ea ar fi sunat de 18 ori de atunci in Franta, iar convorbirile ei ar confirma ca ar fi aderat organizatiei teroriste Statul Islamic, di care ar fi facut parte si sotul ei.

Faptul ca autoritatile spaniole n-au dat de nicio urma a lor in cele 4 zile petrecute pe teritoriul lor, la niciun hotel sau pensiune, ar indica faptul ca in Spania ar exista o celula terorista, cu care ei ar fi fost in contact si care i-ar fi ajutat (cazat) pe teritoriul spaniol.

In sfarsit, pe 16 ianuarie, inca nicio decizie nu a fost luata in legatura cu inmormantarea lui Amedy Coulibaly, ucis in jurul orei 17h30 (aproape simultan cu fratii Kouachi) de catre membri RAID in magazinul evreiesc Hyper Cacher de la Porte de Vincennes (Paris-est/Saint Mandé), vineri, pe 9 ianuarie 2015, cum inca pana la aceasta data, Primarul din Grigny, unde rezida o parte a familiei lui Amedy Coulibaly, nu a primit nicio solicitare de inhumare (inmormantare) si nici ce cel de Vitry-Châtillon, unde acesta era inscris pe listele electorale sau cel de Fontenay-aux-Roses, unde decedatul avea resedinta sa fiscala, insa, acolo, cimitirul nu avea, oricum, un cartier musulman, motiv pentru care acesta solicita, eventual,  incinerarea teroristului.

O alta posibilitate ar fi fost inmormantarea lui Coulibaly, la Paris, unde a fost ucis, dar nici Primarul sectorului 20 nu s-a pronuntat in acest sens, motiv pentru care a ramas, eventual, transferul corpului neinsufletit al acestuia in Mali, de unde sunt originari parintii lui, ceea ce a si fost programat catre Bamako, pe baza unui protocol, pe 21 ianuarie (timp in care corpul lui Coulibaly se afla depus la Institutul de Medicina Legala, la Paris).

Insa, in ultimul moment, autoritatile maliene (fara explicatii !) refuza transferul (ca si in cazul lui Mohamed Merah, autoritatile algeriene !), sub pretextul ca Coulibaly nu avea cetatenie maliana.

Cum insa incinerarea nu poate fi propusa, pentru ca aceasta este incompatibila cu religia musulmana (doctrinele Islamului) si nu numai (!), in sfarsit, in dimineata zilei de 23 ianuarie, in jurul orei 0600, cu acordul Primarului Parislului, Anne Hidalgo, acesta este inhumat (inmormantat), numai in prezenta a catorva apropiati, intr-unul dintre putinele cimitire pariziene extra-muros (aflate in exteriorul Bulevardului Periferic), la Cimitirul parizian Thiais (Departamentul Val de Marne, Regiunea pariziana), supranumit si "cimitirul saracilor", in ciuda faptului ca exista un numar considerabil de personalitati, inmormantate aici, care n-ar fi fost saraci : Jean-Marie Bastien-Thiry (19 octombrie 1927-11 martie 1963), fost inginer-militar francez (Locotenent-Colonel) in cadrul fortelor armate aeriene, condamnat la moarte si executat pentru organizarea atentatului din Petit Clamart, pe 22 august 1962, contra Generalului Charles de Gaulle; Francesc (Francisc) Boix Campo(1920-1951),republican si fotograf spaniol, exilat in Franta in 1939 ; Mathieu Bucholz (Bucholtz, 1922- 1944),  militant trotskist, membru al Rezistentei franceze;  Jean Cassou (9 iulie 1897-16 ianuarie 1986), scriitor, critic de arta, traducator si poet francez, fost director- fondator al Muzeului National de Arta Moderna si membru al Rezistentei franceze; Jean-Luc Delarue (1964-2012), animator si producator de emisiuni de radio si televiziune; Paul Celan (Paul Pessach Antschel, 1920-1970), poet si traducator roman de limba germana (nascut la Cernaut, pe atunci apartinand Romaniei Mare, 1918-1940), naturalizat in Franta in 1955, considerat cel mai mare poet german dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial; Kiki de Montparnasse (Alice Ernestine Prin, 2 octombrie 1901-23 martie 1953), (foto)model, cantareata, dansatoare, pictorita si actrita de cinema in perioada interbelica (1921-1939); Pasquale Mazzotti (Pascal Mazzotti, 16 decembrie 1923-19 iunie 2002), actor francez; Farhad Mehrad (20 ianuarie 1944-31 august 2002), celebru cantaret iranian; Jon Mirande Ayphasorho (11 octombrie 1925-28 decembrie 1972), scriitor, si poet din Tara Basca (sudul Frantei), considerat ca cel mai important poet al  mijlocului secolului XX; Severo Sarduy (1937-1993), poet, dramaturg, pictor, critic de arta si colectionar cubanez;  Gérald Neveu (1921-1960), poet francez; Sady Rebbot (1935-1994), actor francez; Ievgueni Ivanovitch Zamiatine (Eugène Zamiatine/Evgueni Zamiatine-Евгений Иванович Замятин, 1884-1937), scriitor rus, inginer naval si profesor, etc.

In sfarsit, Coulibaly se afla inca in centrul unor polemici care ridica o serie de intrebari, fara raspunsuri.

El este banuit ca ar fi tras in ziua de 7 ianuarie, in jurul orei 20h30 si asupra unei persoane care facea jogging la Fontenay aux Roses, unde acesta domicilia, cu toate ca agresatul, grav ranit (cu 5 cartuse, trase cu o arma automata), dintre care doua trase asupra lui, cand acesta se afla deja cazut la pamant, il disculpa, afirmand ca agresorul era de tip european si nu de culoare.

Dar ulterior, conform unor documente oficiale, care nu au fost comunicate publicului si nici mijloacelor mass-media, PJ (Politia Judiciara) pariziana s-ar fi convins ca, Coulibaly ar fi avut un complice (din Departamentul Seine Saint Denis) la magazinul Hyper Cacher unde acesta a comis actul sau terorist, cel de-a 4-lea individ implicat in atentatele teroriste din 7-9 ianuarie 2015, care ar fi reusit sa fuga in Siria.

Acesta ar fi fost si proprietarul motocicletei Suzuki ale carei chei au fost gasite asupra lui Coulibaly dupa uciderea lui de catre RAID, dar care nu ar fi servit in timpul atacului si tot el ar putea fi si agresorul persoanei ca facea jogging in seara de zilei de 7 ianuarie, la Fontenay aux Roses.

Din contra, expertizele balistice ale celor 5 cartuse, practicate in zilele de 10-11 ianuarie, permit o asociere cu pistoalele automate Tokarev, pe care, acesta, le avea in dotare.

Cu acest scop, in noaptea de 15 catre 16 ianuarie, o duzina de suspecti sunt interpelati de catre PJ in regiunea pariziana, majoritatea din Departamentul Essonne, dintre care 4 (cu varstele cuprinse intre 22-28 de ani) sunt retrinuti de catre autoritatile judiciare.

Numele lor nu le pot face cunoscute, avand in vedere faptul ca ancheta este in curs si ea este legata strict de securitatea nationala.

Ei sunt suspectati ca er fi contribuit cu suportul logistic la atacurile teroriste din 7-9 ianuarie,  in materie de armament si vehicule si sunt inculpati cu capul de acuzare: "asociere de raufacatori in legatura cu o organizatie (intreprindere) terorista cu scopul comiterii de crime".

Numele acestora apare pe lista cumparatorilor in mai multe magazine specializate in vanzarea armelor de foc, care, ulterior, ar fi fost gasite intr-un apartament din Gentilly, pe care Coulibaly la inchiriat pentru o saptamana sau in magazin, dupa anihilarea lui de catre RAID.

Trei dintre ei ar fi fost deasemenea prezenti, la cumpararea vehiculului marca Renault Mégane, cu care Coulibaly s-a deplasat la magazinul evreiesc Hyper Cacher de la Porte de Vincennes, in ziua de 9 ianuarie.

ADN-ul celui de-al patrulea individ, este identificat pe un pistol automat si un revolver gasit in apartamentul lui Coulibaly, la Gentilly, dar si pe o manusa, gasita la locul atacului terorist, la Hyper Cacher.

Tot acesta ar fi fost in contact permanent cu Coulibaly, cu care in ultimele 4 luni premergatoare atacului, acesta ar fi schimbat 362 de mesaje si 13 apeluri telefonice.

In ziua de luni, pe 5 ianuarie, ei sunt geolocalizati, timp de 6 ore, in acelasi loc, iar pe 6 ianuarie, inainte de atentatul din 7 ianuarie, la Charlie Hebdo, ei vorbesc de 18 ori.

Ulterior, PJ a identificat si un al 5-lea, suspect, cel mai plauzibil complice al lui Coulibaly la Hyper Cacher de la Porte de Vincennes.

Acesta a fost arestat pe 23 ianuarie 2015 si incarcerat in arest preventiv.

Este vorba de un individ radicalizat, iar prietena ei, jandarm-formator in domeniul informatiilor la Rosny sous Bois (Departamentul Seine Saint Denis), era convertita in Islam.

Telefonul acestui suspect a fost localizat in proximitatea  lui Coulibaly, in zilele de 6-8 ianuarie, iar in ziua de 9 ianuarie, acesta emitea semnale din preajma magazinului Hyepr Cacher de la Porte de Vincennes.

El este suspectat si pentru faptul ca ar fi fost cel care i-a furnizat vehiculul Renault Mégane lui Coulibaly.

Un alt element important din dosar care ridica serioase probleme si care merita exploatat,  este faptul ca in seara zilei de 10 ianuarie, pe site-ul djihadist saudian Gulfup, intr-un mesaj-video, Coulibaly  destainuieste numele sau de razboinic : "Abou Bassir Abdallah al-Ifrisi, soldat al Califatului" si isi revendica actele sale teroriste, datorita atacurilor coalitiei oocidentale contra Statului Islamic.

Aceasta revendicare insa, nu este confirmata si de catre Statul Islamic.

Din contra, fratii Kouachi, ar fi revendicat aderenta lor gruparii teroriste AQPA (Al Qaeda din Peninsula Arabica) cu sediul in Yemen !

Conform Procurorului Republicii de Paris, François Molins, o parte din mesajul-video ar fi fost inregistrat in apartamentul de la Gentilly, unde, in urma perchezitiei facute, anchetatorii casesc cardul de sanatate si de identitate a lui Coulibaly, dar si 4 pistoale Tokarev, un revolver, munitie, telefoane mobile, bombe lacrimogene, un girofar, un binoclu, detonatoare (valorand pe piata neagra cca 6.000 €), respectiv, drapele ale Statului Islamic, si bani in numerar (cash).

In orice caz, cum acest video nu a fost realizat de catre Coulibaly, rezulta, existenta, cel putin a unui complice, care era la curent cu ceea ce urma sa se intample in zilele de 7-9 ianuarie 2015.

In mod vident, punerea problemei finantarii atentatelor teroriste ale lui Coulibaly, este pertinenta.

Investigatiile anchetatorilor conduc la faptul ca pe 4 decembrie 2014, Amedy Coulibaly, face un imprumut de 6.000€ de la o societate de credit pentru consumatie (ceea ce ar justifica fondurile  pentru achizitionarea arsenalului militar, gasit in apartamentul inchiriat de catre acesta la Gentilly), un procedeu des utilizat de catre djihadisti, care lor nu le creaza niciun fel de probleme, datorita unor documente de identitate si fise de plata (cu venituri  mari),  false, pe care le utilizeaza.

In dosar, ar exista insa si probe materiale, conform carora Amedy Coulibaly ar fi negociat cu un traficant de arme belgian (din Charleroi, aproape de frontiera franco-belgiana), cumpararea unor arme, in schimbul vehicului prietenei acesteia, Hayat Boumeddiene, un Mini Cooper de ocazie, achizitionat la Bordeaux, in cursul lunii septembrie 2014, ceea ce este infirmat de catre avocatul belgianului, arestat.

Conform documentelor noastre prezentate mai sus, o parte din aceste arme, provin din Slovacia (identificate dupa numarul lor de serie) si in majoritatea cazurilor este vorba de arme demilitarizate (fabricate cu multi ani in urma, deci, neutralizate, oficial !), dar reconditionate pentru a putea fi utilizate din nou, neoficial.

Motiv pentru care ele ar fi fost comercializate, official in conditii perfect legale!

Exista si documente la dosar (a caror fiabilitate este totusi indoielnica !), care ar atesta ca in 2010, Coulibaly, Kouachi si Beghal ar fi facut apel deja la piata neagra belgiana de arme, cu ocazia prepararii evadarii a lui Samin Ait Ali Belkacem, membru al GIA (Grupul Islamist Armat) algerian, condamnat la inchisoare pe viata (fara perioada de siguranta) si incarcerat de doua decenii, pentru atentatele teroriste din 1995,  intre statiile de Metrou RER St. Michel-Musée d'Orsay.

Conform altor documente de ancheta, Amedy Colibaly si Chérif Kouachi s-ar fi intalnit, in noaptea de 6 catre 7 ianuarie (intre miezul noptii si ora 01h00), iar acesta din urma, miercuri dimineata in jurul orei 10h19 ar trimis un SMS de la domiciliul sau din Gennervilliers, catre unul dintre cele 13 linii telefonice ale lui Coulibaly (care in total ar fi inregistrat 6 mesaje), ceea ce ar fi permis celor trei teroristi, coordonarea atacurilor lor.

Sotia lui Chérif, ar fi confirmat anchetatorilor ca acesta din urma, intr-adevar ar fi parasit domiciliul conjugal la miezul noptii.

Saïd Kouachi, ar fi sosit la Paris (la Gennevilliers, la  Chérif ), de la Reims (unde locuia), cu TGV-ul (Tren de mare viteza, record absolut pe sine: 574,8 km/s, pe 3 aprilie 2007), de la ora 08h31, iar Amedy Coulibaly si-ar fi pregatit minutios atacul lui, contra unui magazin evreiesc, pe care trebuia sa-l gaseasca pe internet si care sa-i corespunda din toate punctele de vedere (localizare, acces, frecventa, orar de deschidere, securizare, etc.)

Insa, operatiunea de la CharlieHebdo, putea fi compromisa, pentru ca Saïd suferea de o gastro-enterita, ceea ce il obliga sa ramana in pat.

Din contra, in ciuda celor 18 ani de condmnari (in total), cu care Amedy Coulibaly a fost sanctionat de catre Justitia franceza, acesta era disponibil si pregatit pentru a duce la bun sfarsit un element infinitezimal al unui “Razboi Sfant”, lipsit de ratiune, pentru a face rau unor oameni nevinovati, care nu i-au facut si nu i-ar fi facut rau, niciodata.

Merita sa mentionam aici si faptul ca, nici nu au inceput inca redactorii ramasi in viata sa-si reia activitatile lor obisnuite la Charlie Hebdo, cand un deputat pakistanez, Ghulam Ahmad Bilour, membru al "Awami National Party", a amenintat cu moartea pe proprietarul saptamanalului (la cca 3 saptamani de la atentatul terorist), oferind celui care il va ucide o recompenda de 200.000 $US (175.000€).

Deputatul si-a justificat actul datorita imaginii nou create lui Mohamet, in spatamanal,  cu titlul "Tout est pardonné", in care, acesta, "cu lacrimi in ochi", tine in maini o pancarta cu inscriptia  "Je suis Charlie".

Acesta a promis deasemenea si suma de 100.00$US (cca 87.000€) familiei fratilor Kouachi, precum si familiei Coulibaly.

Parchetul de la Paris a deschis o informatie judiciara, iar ancheta a fost incredintata DGSI-ului.

In incheiere, imediat dupa atentatele din 7-9 ianuarie 2015, un plan Vigipirate extins la nivel de "atentat " este pus in aplicare, ceea ce a implicat mobilizarea a 10.500 de militari francezi pe intregul teritoriu national (dintre care jumatate in regiunea pariziana), pe langa fortele de ordine clasice, ale Politiei si Jandarmeriei Nationale, care au venit in sprijinul populatiei.

In plus, cele 717 de unitati de invatamant si lacasuri de culte evreiesti din Franta, au fost plasate sub protectia a 4.700 de politisti si jandarmi.

Acest dispozitiv creat in 1978, n-a mai fost pus in aplicare decat cu ocazia razboiului din Golful Persic in 1991 (intre ianuarie si aprilie), iar ulterior cu ocazia vagului de atentate teroriste din 1995 (a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: : "Les attentats de 1995 (Paris-RER St. Michel":  http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/04/laffaire-des-attentats-de-1995.html)

 

_____________

[1]GIGN-ul (Grupul de Interventie a Jandarmeriei Nationale) devine operational pe 1 martie 1974 ca urmare a luarii ca ostatici al echipei israeline la Jocurile Olimpice de la Munchen in 1972, cum JN creaza in 1973 ECRI (Echipa de Comando regional de Interventie) in cadrul EGM (Escadrilei Jandarmeriei Mobile) la Maisons-Alfort (regiunea pariziana). In aprilie 1974, numai la o luna de la creara lui sunt infintate doua GIGN: GIGN1 la Maisons-Alfort din ECRI care opera pe teritoriile primului celui de-al doilea, al treilea, respectiv, al saselea regiuni militare si GIGN2 constituita in cadrul EGM care opera in a parta, a cincia, respectiv, a saptea regiuni militare. Cu cartierul general, din 1983, la Satory (Versailles, regiunea pariziana) si centrul de instructie la Frileuse (Beynes), GIGN este o unitate de elita a JN (Jandarmeria Nationala franceza), specializata in operatiunile de lupta anti-terorista in orice mediu (aer, mare, uscat), in cele de eliberare a ostaticilor, in cele de transfer de « persoane sensibile », in arestari cu risc ridicat, respectiv, in revoltele din unitatile penitenciare sau centre de detentie-retentie. El intervine in general in zonele periurbane, aeroporturi, aerogari, penitenciare, deviza lui fiind : « GIGN-ul, angajat pentru viata… ». Pentru integrarea acestui corp de elita a JN candidatul trebuie fie jandarm si sa aiba mai putin de 32 de ani. Incepand cu 1 septembrie 2007 are loc o profunda reorganizare a lui in trei forte operationale, „absorbind” GSIGN (Grupul de Securitatea a Jandarmeriei Nationale) : Forta de Interventie (vechiul GIGN); Forta de Observatie-Cautare, vechiul grup de obserervatie-cautare al EPIGN (Escadrila de Parasutisti al Jandarmeriei Nationale) si Fortele de Securitate-Protectie (membrii sectiei de securitate si protectie a EPIGN si al GSPR- Grupul de Securitate al Presedentiei Republicii). GIGN dispunea de un efectiv de 420 de militari (407 in august 2009, 380 in 2008, pe cand JN apartinea Ministerului Apararii Nationale) si de un buget cca 2 milioane de euro (1,5 milioane de euro, efectiv, la care se adauga un drept de „cheltuieli de deplasare” de 0,5 milioane de euro). Ca misiuni principale ale GIGN mentionam: Piratair (deturnari de avioane), Piratmer (deturnari sau atacuri asupra navelor), Piratome (atac nuclear), Piratox (atac chimic sau biologic), Piratext (sechestrare de persoane-luare de ostatici de nationalitate franceza in afara teritoriului national). Printre alte atributii ale sale putem mentiona si: neutralizarea furibunzilor, precum si arestarea persoanelor considerate „periculoase” si inarmate. SSP (Serviciul de Securitate si Paza) asigura deasemenea protectia inaltilor functionari francezi sau straini, precum si ai diplomatilor in zonele cu risc ridicat de atac armat; Securitatea Ambasadelor si a reprezentantilor diplomatici francezi, in strainatate (Algeria, Coasta de Fildes, Haiti, Afrganistan, Pakistan, Irak, etc.); Extradarea cetatenilor francezi in strainatate; Gestioneaza crize de conflict armat in strainatate in care sunt implicati cetateni francezi, precum si alte evenimente nationale sau internationale in careinteresele Frantei sau francezilor sunt in cauza. In 2004, cu ocazia a treizeci de ani de existenta a lui, GIGN avea la activ aproape 1100 de misiuni, peste 1000 de criminali arestati sau ucisi si peste 600 de ostatici eliberati. Astazi, el a pierdut 17 militari in misiuni, dintre care 15 in cursul antrenamentelor. Mentionam aici ca antrenamentele GIGN sunt printre cele mai grele si cele mai dure luand in consideratie toate trupele de lupta (nationale si internationale) avand ca „obiect” de activitate combaterea criminalitatii (inclusiv Legiunea Straina, SWAT, etc.). El s-a remrcat in mod cu totul special in decembrie 1994, cand a intervenit pe Aeroportul International Marsilia-Marignane pentru eliberarea ostaticilor cursei Air France AF8969, luat ostatec de catre GIA (Grupul Islamist Armat). El a intrevenit in egala masura si in strainatate: in Djibuti, San Salvador, Arabia Saudita, Tara Basca spaniola, Nigeria, Insulele Comore, etc. Din 2007 el se afla sub comanda Generalului Denis Favier. Printre cele mai spectaculoase operatiuni la care a participat GIGN mentionam urmatoarele: 1) GIGN1 intrevine in mai 1974 cu ocazia unei rebeliuni la Centrul Penitenciar Fleury-Mérogis (regiunea pariziana). Interventia lui este determinanta pentru solutionarea crizei cu un minim de violenta; 2) GIGN intervine pe 3 februarie 1976 (in cooperare cu a 13-a DBLE-Semi-Brigada a Legiunii Straine, creata in 1940) intr-o operatiune de salvare la Loyada (Djibuti, pe atunci colonie franceza: Teritoriul francez al Afars si Issas) a treizeci de copii luati ostatici de catre teroristii FLCS (Frontul de Eliberare a Coastei Somaleze). Doi copii, sapte teroristi, si noua soldati somalieni sunt ucisi; 3) Intreventia in septembrie 1976 intr-o deturnare, de catre cinci teroristi croati anti-Tito, a unui avion Boeing 727 al TWA (Trans World Airlines, o companie americana veche care facea parte din „Big Four”, alaturi de celelalte trei mari companii: American Airlines, United Airlines si Eastern Air Lines), care a fuzionat cu American Airlines in aprilie 2001. Cursa asigura legatura regulata pe ruta New York-Chicago. GIGN reuseste pe calea negocierilor eliberarea a 49 de ostatici si predarea teroristilor; 4) Interventia pe 30 septembrie 1977 pe Aeroportul Orly-Vest (in cooperare cu BAG-Brigada Anti-Gang condus de catre Comisarul Robert Broussard) in deturnarea unui avion al Companiei Air Inter, Cursa 429 (Paris-Lyon) de catre un furibund Jacques Robert, care tinea ostatici 49 de persoane, (printre care si Deputatul Lucien Neuwirth si fostul Ministru, Philippe Malaud) de peste sapte ore. La asaltul GIGN, un pasager moare, alti patru sunt raniti, dintre care unul grav, iar Jacques Robert se preda, fiind ulterior, incarcerat; 5) Pregatirea unei tentative de eliberarea a functionarilor Ambasadei Frantei in San salvador, in mai 1979. Teroristii accepta sa se predea inainte de interventia armata a GIGN si sa elibereze ostaticii, insa acestia din urma, in schimb, îi elibereaza in Panama; 6) Intreventia in Arabia Saudita la Marea Moschee din Mecca, Al-Masjid al-Haram (cu mii de ostatici, care isi facveau rugaciunile in interior), intre 23 noiembrie-5 decembrie 1979, care este ocupata de catre 187 de teroristi (fundamentalisti islamici) saudieni si egipteni, studenti si studente la Universitatea islamica Médine pe 20 noiembrie, prima zi a anului 1400 al calendarului musulman. Seful teroristilor Juhaiman ibn Muhammad ibn Saif al Utaibi, era un caporal al Garzii Nationale saudiene la pensie, apartinand unei influente familii sunnite din Najd, care solicita in schimbul eliberarii ostaticilor recunoasterea lui Mohammed Ben Abdallah Al Qahtan (cumnatul lui, aflat cu el in Moschee) ca Mahdi (aducatorul dreptatrii si justitiei pe Pamant). Interventia aramata a GIGN a facut numeroase victime atat in randul teroristilor cat si in randul celor sechestrati in Moschee; 7) Interventia cu ocazia luarii de ostatici la Hotelul Fesch (Corsica, Franta), de catre un comando corsican condus de catre Marcel Lorenzoni (militant nationalist) in februarie 1980. In urma negocierilor cu GIGN teroristii se vor preda; 8) Eliberarea ostaticilor, cu o interventie-surpriza, cu ocazia deturnarii unui avion la Touquet (Le Touquet-Paris-Plage, Pas de Calais) in mai 1981. Piratul care incerca sa oblige Papa sa dezvaluie cel de-al treilea secret al Fatimei (dezvaluit pe 26 iunie 2000) este neutralizat si arestat. Cele trei revelatii (care de fapt ar fi una in trei parti) ar fi fost adresata pe 13 iulie 1917 de catre Fecioara Maria (cu numele de Notre-Dame de Fátima) catre Lúcia dos Santos si versorii ei Jacinta si Francisco Marto in micul orasel Fátima din Portugalia; 9) Arestarea unui furibund (turbat) la Chelles (Seine et Marne, regiunea pariziana) in aprilie 1982. Acesta, terorizand orasul, a tras peste 2000 de cartuse, inainte de neutralizarea lui de catre oamenii GIGN; 10) „Irlandezii din Vincennes (Vincennes, regiunea pariziana)”. Pe 9 august 1982, catre orele 13H00 are loc o fuziada (schimb de focuri) pe strada Rosiers: un om arunca o grenada in interiorul restaurantului Goldenberg, iar mai tarziu, un comando format din cinci persoane deschide focul asupra celor de pe strada. Rezultatul: sase morti si douzeci si partru de raniti. Pentru a descoperii instigatoriia cestui atac armat, Presedintele Frantei, François Mitterrand, instaleaza la Palatul Élysée o celula anti-terorista cu un consilier tehnic, pe care o pune la dispozitia lui Christian Prouteau, pe atunci patronul GIGN. Pe 29 august catre orele 21H30 militarii GIGN condusi de catre Capitanul Paul Barril iau cu asalt apartamentul din Vincennes al unui numit Michael Plunkett, banuit care ar face parte din organizatia separatista irlandeza IRA (Armate Republicana Irlandeza) si gasesc la acesta, in urma unei perchezitii « minutioase » urma de exploziv ! Irlandezul cu camarazii sai (care il frecventau) sunt arestati, inculpati si incarcerati. Dupa noua luni, la sfarsitul lunii mai 1983 sunt eliberati, probele fiind insuficiente pentru traducerea lor in fata justitiei. Aceasta interventie a GIGN a dat nastere la o serie de polemici. Se pare ca, chiar oamenii GIGN au adus explozivul cu ei, pentru ai putea inculpa pe Plunket si camarazii sai, cum « problema » trebuia « solutionata », in lipsa unor dovezi clare si certe ; 11) Arestarea lui Filipe Bidart, seful gruparii teroriste baste Iparretarrak, in februarie 1988 ; 12) Eliberarea ostaticilor detinuti in grota Ouvéa in Noua Caledonie (TOM-Teritoriu francez autonom, nemetropolitan, din Pacificul de Sud) in mai 1988. Operatiunea a fost clasata de « mare succes » in ciuda decesului a doi militari de la DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe, un serviciu de informatii francez extern aflat sub autoritatea Ministrului Apararii, condus din 10 octombrie 2008 de catre Erard Corbin de Mangoux) si 19 separatisti Kanak (Canaques, poulatia din Noua Caledonie); 13) Membri ai GIGN, uneori sub comanda COS (Comandamentul Operatiunilor Speciale, aflat su comanda Sefului de Stat Major al Armatei) au participat la o serie operatiuni de mare succes in Bosnia-Hertegovina intre 1992-1995, in special in ceea ce priveste arestarea criminalilor de razboi; 14) Pe 26 decembrie 1994, eliberarea celor 164 de pasageri al zborului AF8969 (cursa regulata intre Paris-Alger) luati ostatici de catre 4 teroristi islamisti GIA (Grupul Islamist Armat, condus Abdul Abdallah Yahia alias "Emirul", in varsta de 25 an, un apropiat a lui Djamel Zitouni, seful GIA) pe Aeroportul Marignane (Marsilia), avand in plan prabusierea avionului deasupra Turnului Eiffel. Avionul, un Airbus A300 cu 220 pasageri la bord, decoleaza de la Aeroportul Alger (Houari Boumedienne) pentru Paris pe 24 decembrie, insa aterizeaza la Aeroportul Marignane pentru alimentare cu carburant (la orele 03H30), unde este retinut la sol timp de doua zile de catre teroristi, pana pe 26 decembrie, cand GIGN (la orele 17H08) il va lua cu asalt (filmat integral de mai multe posturi de televiziune!) si ucide cei patru teroristi, eliberand toti pasagerii, nevatamatiTeroristii revendicau eliberarea a doi responsabili FIS (Frontul Islamic de Salvare), Abbassi Madani si Ali Belhadj incarcerati din 30 iunie 1991 in Algeria. Sechestrand avionul inca pe Aeroportul Houari Boumedienne, in urma refuzului revendicarii lor de catre autoritatile algeriene, ei executa la orele 14H00, primul pasager: un politist algerian care insotea avionul. In urma negocierilor, la Marignane sunt eliberati 63 de pasageri (femei si copii). Insa, la orele 21H30 in seara Craciunului, un angajat al Ambasadei Frantei la Alger, Yannick Beugnet este totusi executat, el fiind cea de a doua victima a acestui eveniment terorist fara precedent pana atunci. Aceasta interventie care a facut celebru GIGN in lumea intreaga, in 2010 este considerata de catre autoritati ca una dintre cele mai remarcabile reusite ale GIGN. In ciuda faptului ca in urma interventiei lor 13 pasageri si membri ai echipajului sunt raniti si noua membri ai GIGN lejer (printre care si capitanul Favier) si unul grav.

In urma acestui eveniment, Air France a suspendat zborurile sale catre Algeria pana in 2003. Astazi zborul AF8969 nu mai exista, el fiind inlocuit cu cele AF3543 si AF7667; 15) In septembrie 1995, GIGN participa alaturi de EPIGN la prinderea lui Khaled Kelkal (islamist algerian, membru GIA, considerat ca principalul responsabil de atentatele comise in Franta in vara anului 1995) in padurea Vaugneray in apropiere de Malval (Lyon, Rhône), insa majoritatea fiind tranferati intr-o alta actiune „Azalée” in Comore, este EPIGN care localizeaza si il ucide pe Kelkal pe 29 septembrie (filmata de catre televiziunea locala Lyoneza). Si aceasta „executie” a dat nastere la o serie de polemici. Dupa parerea mea, care am urmarit de aproape acest eveniment, Khaled Kelkal, nu trebia ucis! Merita mentionat aici faptul ca, contrar politistilor (functionari al Ministerului de Interne), jandarmii (pe atunci functionari Al Ministerului Apararii) au fost autorizati sa faca uzaj de arma (cu foc) chiar daca nu erau intr-o situatie de „legitima aparare”, conform Decretului din 20 mai 1903!; 16) Participarea la „Operatiunea Azalée. Este vorba de eliberarea statului african, Uniunea Comore fosta Republica Federala Islamica Comore, situata in Oceanul Idian, colonie franceza pana la obtinerea independentei pe 6 iulie 1975, ocupand Arhipelagul Comorelor, ale caror insule apartin Colectivitatii TOM franceze Mayotte. Operatiunea a avut ca scop si arestarea mercenareului Bod Denard sub autoritatea COS in septembrie-octombrie 1995; 16) Intreventia pentru arestarea unui furibund la Valaurie (Drôme) pe 23 iunie 1997, cand un membru GIGN, Jean-Louis Prianon, este ucis ; 17) Interventia, in 2005, in colaborare, cu Comandoul marin „Hubert” (creat in decembrie 1947 purtand numele locotenentului Augustin Hubert ucis in batalia din 6 iunie 1944 la Riva Bella) pe vasul „Pascal Paoli„ (dupa numele omului politic si amiral corsican Pascal Paoli) de la SNCM (Societatea Nationale Maritima „Corse-Méditerranée”), deturnat e catre sindicalistii STC (Sindicatul Muncitorilor Corsicani, fondat pe 1 mai 1984); 18) Arestarea pe 19 ianuarie 2007 a unui furibund (furios turbat), inarmat, baricadat la el acasa in Gensac-sur-Garonne (Haute Garonne). In timpul asaltului, catre orele 22H00, individul deschide focul si raneste mortal pe Maréchal des logis-chef (sergent) Frédéric Mortier 35 ans (promovat major, cel mai mare grad in corpul subofiterilor militari, post-mortem). Este vorba de cel de-al doilea membru GIGN care moare in cadrul unei operatiuni armate ; 19) Pe 11 aprile 2008, participarea la Operatiunea « Thalathine ». Este vorba de interventia GIGN pentru eliberarea ostaticilor de pe vasul de croasiera de lux « Ponant » apartinand CMA-CGM (Compagnie Maritime d'Affrètement - Compagnie Générale Maritime), al treilea armator mondial de transport maritim in containere si primul francez, rezultata din fuziunea in 1996 dintre CMA (creat in 1978) si si CGM (creat in 1975, prin fuzionarea dintre CGT-Compagnie Générale Transatlantique fondat in 1851 si MM-Messageries Maritimes in 1855), cu sediul social-administrativ la Marsilia (a se vedea pentru detalii si articolul pe aceasta problematica : „Infernul indian, un secret de stat. Sechestratii de pe vasul de croaziera Ponant”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_1867.html).

La acestea se adauga numeroase arestari ai unor teroristi (in special in tara Basca de nord din sudul Frantei al grupului IK-Iparretarrak-cei din nord, in limba basca), ai unor criminali periculosi, precum si o serie de interventii in mediul penitenciar contra rebeliunilor. Armamentul folosit de GIGN este foarte variat si de mare precizie, de ultima generatie. In general, in cazul unei misiuni „ordinare”, armamentul „de baza” se compune din pistoale (trei-patru), un MP-5 si pusti calibrul 12 (una-doua), pentru fiecare militar. Pistoalele cele mai utilizate, in functie de dificultatea misiunii, sunt: Manurhin MR-73 cu cartuse 357 Magnum de diverse lungimi al tevii (4, 5 ¼ inci, respectiv, 8 inci şi 10 inci, pentru o tragere de mare precizie); PA (Pistol Semi-automat) de talie „compacta” (in principiu Glock 19 de 9mm Para echipata cu o lampa Insight Technology M3 LED sau M6 cu laser integrat, SIG-Sauer P228, FN Five-seveN si PAMAS G1S, respectiv, G26, G27); S&W 686 GFS « Stainless » cu cartuse 357 magnum si lungimea tevii intre 4-10 inci; Sig-Sauer P228 (si P226) de 9 mm Para cu incarcatoare de 20 de cartuse; Beretta 92F ; FN Five-seveN Tactical IOM de 5,7 mm cu o lampa-sare Insight Technology M6 fixata pe sina Picatinny; GIAT PAMAS G1S de 9 mm Para (Parabellum) ; Beretta 92G ; SIG-Sauer Pro SP 2022 de 9 mm Para. In misiunile „clasice” sunt utilizate MR-73 cu teva de 4", Glock 19 si P228. Din contra, in misiunile „kaki” (in natura) sunt preferate Glocks 17 si P226. Printre pistoalele-mitraliera mentionam: HK MP5 in versiunea A5 (selector 3-Round Burst), SD3 si K-PDW (amundoua cu selectoare SEF) cu colimatoare Aimpoint CompM2 sau EOTech 550 AA, respectiv lunete Trijicon ACOG 3,5 x 35 sau inca tip  „mini-luneta” montata lateral. Pe Modelele MP-5A5 si MP 5K PDW exista montaje SureFire ”cocking tube mount” pe extremitatea tubului cu gaz de admisie care permit fixarea laserilor L72 de culoare rosie si L75 infrarosie, precum si a lampilor Nitrolon P. Le MP-5SD6 ; FN P90 Tactical cu laser integrat si 50 de cartuse tip FN5,7 x 28mm care pot traversa si vesta anti-glont. Pustile de lupta cele mai utilizate in misiuni sunt : Remington 870 de calibru 12 Magnum cu colimator Aimpoint CompM2, Aimpoint 3000 ou EOTech 550 AA si o lampa cu laser ; Benelli M3T Super 90 de calibre 12 ; Franchi SPAS 12 Special Purpose Automatic Shotgun également de calibre 12. Pustile de asalt : HK G3 TGS de 7,62 mm echipate cu un selector de tragere tip numeric si cu MSG-90 si cu o aruncatoare de granada HK 79, respectiv un colimator Aimpoint 3000 sau 5000 cu un montaj SureFire « cocking tube mount » 490 sau 491 pentru o lampa si laser in varianta diurna ; SIG-550 si 551 SWAT cu luneta Hensoldt 6 x 42 BL, SIG-552 Commando cu un colimator Bushnell HOLOsight ; HK 33 EA2 echipata cu un HK tip A3, cu un selector 3-Round Burst avand patru pozitii si o luneta diurna Hensold 6 x 42 BL ; GIAT FAMAS F1 ; HK G36C, de calibru 5,56 OTAN. Arme de precizie : MR-73 de 8 si 10 inci, modele speciale echipate cu lunete Magnum Phantom marind de 1,5 x, produse de catre Bushnell, precum si optice 4x32 ; S&W ; Modele Accuracy cu lunete Schmidt & Bender Mk.II 3-12 × 50 si Mil-Dot : AW de 308 (7,62 mm OTAN) ; AWS de 308 cu o teava echipata cu un amortizor de zgomot ; AW SM de 338 Lapua Magnum (8,6 × 70 mm) pentru trageri intermediare cu munitie de 7,62mm -12,7mm ; Barrett M82, Barrett M95 si McMillan, cu modelele Hécate II standard si Hécate II polimer cu o luneta Scrome J10 10 × 40 Mil-Dot, pentru neutralizarea vehiculelor ne sau blindate usor. GIGN are in dotare cca 128 de astfel de arme, echipate si cu telescoape monoculare Leica Televid 77 mm (sau l'Apo-Televid 77 mm) cu mariri pana la 60 ×, un binoclu Leica Vector IV (sau infrarosii Thomson Sophie, noaptea). Echipele de tragatori de elita (compuse in general din doi militari, un observator si un tragator) dispun si de un telemetru laser Leica Rangemaster LRF 1200 dotata cu o optica de 7 × 21 mm avand o precizie de un metru (abatere) pana la o distanta de 1100 m, de o mini statie meteo Skywatch Geos 9 (anemometru cu palete-vânt, busola, higrometru, termometru, barometru, altimetru). Arme sub-letale utilizate de GIGN sunt : Pistoale cu impulsuri electrice Taser X26 in experimentare din 2003 (a se vedea si articolul autorului: "Pistoale Taser X26 cu camera video incorporate"http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/03/pistoale-taser-x26-cu-camera-video.html). Din 2006 GIGN dispune ca mijloace de deplasare de elicoptere armatei terestre si ale aerului pusa la dispozitia lui de catre 4e RHFS (al 4-lea Regiment de Elicoptere al Fortelor Speciale, instalata la Baza Aeriana 107 la Villacoublay (Yvelines, regiunea pariziana)

 

[2]RAID-ul (Cautare-Asistenta-Interventie-Disociere), este o unitate de lupta de elita, aflata sub comanda directa al Directorului General al PN franceze, avand mascota pantera, deviza „Interventie fara esec” si sediul central la Bièvre, Domeniul „Bel Air” (la 15 km sud-vest de Paris, Essonne-91, reg. pariziana). Ea a fost creata in 1985 de catre Robert Broussard (fost Comisar Sef de Politie, devenit ulterior Prefect, care a initiat lichidarea in 1979 a lui Jacques Mesrine « inamicul n°1 al poprului francez) si Ange Mancini (Ex-Director al SRJP-Serviciul Regional al Politiei Judiciare Ajaccio in 1983, Prefect al DOM francez Martinica din 18 iulie 2008, primul sef al RAID-ului, care a anihilat grupul terorist „Action Directe”  in 1897), pentru combaterea tuturor formelor de criminalite, precum si al marelui banditism, pe intreg teritoriul national. Printre misiunile sale (in special in zonele urbane de mare densitate), mentionam si protectia inaltilor functionari (demnitari) ai statului (SPHP), inclusiv al Presedintelui Republicii. Ea participa deasemenea la formarea politistilor francezi si straini in lupta antiterorista si anti-kidnapping, efectuand si investigatii, precum si testari de materiale specifice si sofisticate in profitul diferitelor servicii ale PN.  Asista, in cazul in care situatia o impune, serviciile de securitate publica si serviciile specializate in securizarea actiunilor de mare risc, in special, in escortarea detinutilor periculosi. In cazul amenintarii teroriste, nucleare, radioactive, biologice sau chimice (NRBC), ea coordoneaza actiunea de detasare centrala a interventiei tehnice (DCI), structura interministeriala. In anumite misiuni, desi RAID-ul, poate intervine pe intregul teritoriu francez, sunt preferate GIGN-Grupul de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale (echivalentul RAID-ului in cadrul JN, care spre deosebire de acesta, desi are aceleasi tip de misiuni, intervine in special, in zonele periurbane, aeroporturi, porturi maritime, penitenciare, etc.) sau BAC (Brigada Anti-Comando), la Paris, in special. Daca RAID si GIGN au o misiune comuna, este seful RAID-ului (sau adjunctul sau) care este responsabil cu coordonarea interventiei. Pe 1 august 2009, RAID dispunea de un buget de 2.019.669 euro, precum si de doua fonduri suplimentare, unul de 85.000 de euro (pentru achizitionare de material) si altul de 70.000 de euro (pentru formarea personalului), respectiv, de un efectiv de 168 functionari, din care trei membri (Comisari de Politie) al CCD (Corpul de Conceptie si Directie), 21 al CC (Corpul de Comanda), 119 al CEA (Corpul de Incadrare si Aplicatie) si 25 de persoane cu statut administrativ si tehnic (din care 1 psiholog si 6 medici), fiind compus dintr-o DAF-Diviziune Administrativa si Financiara ; 2 SO-Sectiuni Operationale (fiecare cu cate o specialitate); un GM-Grup Medical (compus din 6 medici anestezisti-reanimatoristi, respectiv, urgentisti) ; GF-Grup de Pregatire ai noilor recruti RAID ; un SOTI-Serviciul Operational de Tratament al Informatiei si un GN-Grup de Negociatori. Seful RAID-ului si cei doi adjuncti ai sai sunt membri ai CCD al PN. Actualul sef este Amaury de Hautecloque, in functie din 2007. Sectiunea RAID I (« de interventie ») este formata din 80 de politisti si se afla sub comanda unui Maior (Subcomisar) de Politie. Aceasta sectiune care asigura totalitatea misiunilor pe teren este impartita in patru grupe pluridisciplinare specializate in toate tipurile de lupta intalnite in practica, in tirurile de mare precizie, in scufundari subacvatice si submarine, in parasutism, in explozive, in NRBC, etc. Aceasta sectiune este insarcinata, in particular, si cu interventii dificile si riscante (arestare de raufacatori periculosi, eliberare de ostatici, deturnare de avion, etc.) dar si cu filatura si supraveghere in materie de terorism si mare banditism (crima organizata).  Sectiunea RAID II («srijin operational») aflata tot sub directia unui Subcomisar de Politie este formata din urmatoarele grupe : GTP-Grupa Tehnica si de Prospectie (specialisti de inalt nivel si armamentul lor sofisticat) ; GC-Grupul Cynofil (specializat in educatia animalelor si comportamentul lor, format din 8 dresori de caini, 3 caini de atac si 8 caini specializati in detectarea explozivelor) ; GL-Grupul Logistic ; GGCN-Grupul de Gestiune a Crizelor si de Negociere (format din 3 politisti criminologi si un psiholog) ; GA-Grupul de Armament ; GT-Standul de Tragere. Armamentul din dotarea RAID-ului este format din : revolver MR73 ; Glock 17, Glock 18, Glock 19, Glock 26 ; Beretta F-92; Heckler and Koch G36 ; Heckler & Koch MP-5k ; Heckler & Koch 53; SIG 553 SOW; FN-90 - VIP protection ; Remington M870 Police ; Bennelli Super 90 M3 ; Molot Vepr 12 ; Beretta M3P ; Franchi SPAS 15 ; Pusti de precizie PGM Ultima Ratio, 308 Winchester; Pusti de precizie cu raza mare de actiune PGM Hécate II 50 BMG ; Heckler & Koch PSG-1 ; FN Minimi ; Heckler & Koch MG3 ; Heckler & Koch 69. RAID s-a remarcat printre altele in anihilarea grupului terorist "Action Directe" in 1987; in dosarul “Human Bomb” (Eric Scmitt) la Neuilly (Paris) in 1993; in mai multe interventii contra GIA la Roubaix (Gang de Roubaix-Lille) in 1996; in arestarea fugitivului Yvan Colonna in 2003, inculpat pentru asasinarea Prefectului Claude Erignac in 1998; in arestarea unor membri-leaderi ai organizatiei teroriste ETA in 2009, respectiv, 2010, precum si in arestarea lui Jean-Pierre Treiber in 2009, considerat suspect in asasinarea lui Katia Lherbier Géeraldine Giraud. Interventiile spectaculoase ale RAID au dat insa nastere si la o serie de polemici in ceea ce priveste "impartialitatea", precum si "corectitudinea" cu care ea executa misiunile cu care este insarcinat.

NOTA

Articolul pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/02/allahou-akbar-partea-ii-investigatii.html

A se vedea si articolul "Allah(o)u Akbar" (اللهأكبر). Partea I

http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46685-allah-o-u-akbar-partea-i.html

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/02/allahou-akber-partea-i.html

"Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea III. Atacurile teroriste de la Nisa si Copenhaga

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019