UK Bookmakers

Radicalizarea extremistilor-islamisti in mediul carceral!

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta

Unul dintre cele mai (ne)placute aspecte ale dispozitivului de „Discrimnare pozitiva” in Franta, este disparitia (constanta) a hiper-politetii/politetei (ipocriziei) franceze in Serviciul Public (Invatamant, Sanatate, Administratie, Politie, Justitie, etc.) pentru ca in cadrul acestui dispozitiv, cei recrutati, pe de o parte, nu au beneficiat de o educatie „aleasa”, iar pe de alta parte, pentru ca inainte de a fi angajati, conform acestuia,  s-au saturat sa fie refuzati (respinsi) si marginalizati de catre societatea civila cu formula de politete: „Veuillez agréer Madame, Monsieur, mes salutations dinstinguées”. (Agreati, Doamna, Domnule, salutarile mele distinse)

In contextul social-istoric al inceputului mileniului trei, cand majoritatea responsabililor politici al fostelor tari (puteri) coloniale erau inca convinsi de „rolul pozitiv al colonizarii”, Jacques Chirac, pe atunci Presedinte al Republicii Franceze (1995-2007), a hotarat, in 2006, sub presiunea politica a tarilor din Magreb (in special Algeria, dar si Maroc, respectiv, Tunisia) sa renunte la Alin. 2 al Art.4 din Legea 23 februarie 2005, adica la „rolul pozitiv al prezentei franceze in teritoriile nemetropolitane (neeuropene, colectivitatile teritoriale „Outre Mer”) si in special in cele din nordul Africii (Magreb).

Acest pas istoric a fost considerat, pe de o parte, atat de catre aparatorii drepturilor fundamentale ale omului, francezi, cat, pe de alta parte si de catre responsabilii politici din fostele tari „victime” ale colonizarii, o conditie „sine qua non”, pentru perpetuarea relatiilor de prietene si colaborare socio-economica, respectiv, politica, dintre popoarele lor si Republica Franceza.

Presedintele  Jacques Chirac  ia aceasta decizie, in ciuda faptului ca acesta este ferm convins ca „noi (n.r. francezii) putem fi mandri de istoria noastra......(...) chiar daca putem recunoaste si zone de umbra in evolutia ei....”, nu la intamplare, ci in special, dupa critica dura adusa acestei legi (Legea din 23 februarie 2005), pe 2 iulie 2006, de catre Abdelaziz Bouteflika, Presedintele Algeriei (din 27 aprilie 1999).

 

PREAMBUL

 

Rolul "pozitiv" al colonizarii, din punctul de vedere al tarilor coloniale, ar fi permis "civilizarea", "modernizarea" si "democratizarea" sclavilor din colonii (o imensa majoritate dintre ei de confesiune musulmana!), avand ca efect, mobilitatea lor, in general si migratia lor catre tarile coloniale "mama", in particular, nu cu scopul cum cred unii, de a cucerii lumea, ci din contra, pentru imbunatatirea conditiilor lor de viata, pentru cresterea nivelului lor de trai, mai exact, pentru realizarea lor pe plan material si spiritual, ceea ce in colonii era de neconceput. (A se vedea si articolul autorului: "Holocaustul islamic euro-asiatic": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html)

            Din pacate insa, o mare  majoritate dintre ei, nu au reusit sa se integreze din punct de vedere socio-cultural si profesional, in special datorita dispozitivelor sociale inadecvate puse la dispozitia lor, ceea ce a avut ca efect orientarea lor catre delincventa si criminalitate, insa tot cu acelasi scop: realizarea lor pe plan material si spiritual.

Celor care au reusit sa se mentina, cat de cat in limitele normale ale legilor  de convietuire in cadrul societatii civile, dispozitivul de "Discriminare  pozitiva", ca o "prelungire prin continuitate" al "Rolului pozitiv al colonizarii", le-a permis accesul in insitutiile publice ale Administratiei de Stat (Prefctura, Primarie, Politie, Jandarmerie, Justitie, Administratia Penitenciarelor, etc.), ceea ce contribuie esential la scurgerea de informatii catre organizatiile islamiste extremiste, salafiste, respectiv, teroriste,  iar prin dispozitivul de manipulare,  la radicalizarea islamistilor incarcerati, de maniera generala, nu pentru terorism, ci pentru delicte sau crime de drept comun.

Unii dintre ei, intr-un esec total in libertate, pe toate planurile vietii sociale, dezorientati si fragili din punct de vedere psihic,  usor de manipulat, ar incerca sa se "realizeze" ca martirii lui Allah,  in "Razboiul Sfant"!

 

 APROFUNDAREA DOSARULUI

 

"Discrimanare pozitiva" (instaurarea inegalitatii pentru promovarea egalitatii !), ca dispozitiv social, creat cu scopul de a lupta contra discriminarii rasiale a aparut pentru prima data in SUA (tara tuturor posibilitatilor si a unei mixitati socxiale iesite din comun!), avand  in vedere statutul special al acesteia de tara deschisa imigratiei „selective”, prin traditie.

Primul care ar fi utulizat expresia: „Affirmative action” (Action positive), conform unor documente de arhiva, se pare ca ar fi fost John Fitzgerald Kennedy (foarte probabil, unul dintre motivile pentru care ar fi fost si ucis!), urmat de catre Lyndon Baines Johnson, succesorul acestuia.

Scopul acestora, in principiu, ar fi fost ca Negrii (o minoritate etnica afro-americana, importanta), respectiv, Hispanicii (o minoritate etnica hispanoamericana), etc., sa fie mai mult „prezenti” in cadrul unori activitati lucrative de inalta calificare, de prestigiu, in institutiile Statului, respectiv, ale Administatiei centrale si locale de Stat, in Universitati, in Mass-media, in unitatile Medico-Sanitare, in Politica, etc.).

Si intr-adevar, incepand cu anii 1970, „Afirmative Action”, incepe sa se manifeste „masiv” in cadrul diferitelor programe educative, in special in statele mari, cu democratie avansata: California, New York, etc., dar nu peste mult timp, acesta  incepe sa fie controvesat si contestat, astfel incat in 1978 Curtea Suprema de Justia a SUA condamna cota-urile Facultatii de Medicina a Universitatii California (Los Angeles) prin sentinta Bakke.

Iar in 1996, un Referendum de Initiativa Populara, pune capat dispozitivului  „Affirmative Action” in universitatile publice californiene (Propozitia 209).

Mai tarziu in Florida (2000) si ulterior pana in 2003, in statele Washington, Michigan si Nebraska, Texas si Mississippi.

In 2007, Curtea Suprema de Justitie a SUA, interzice  (cu 5 voturi contra 4) „Affirmative Action”in intregul sistem educativ public american.

Si totusi, dispozitivul in SUA, ar fi avut un succes considerabil, pentru ca daca la inceputul anilor 60 (in timpul Administratiei Kennedy), numai cca 13% dintre afro-american faceau parte din clasa medie, peste trei decenii, la inceputul mileniului acesta (cand inca in Franta, Alin.2 al Art.4, Legea din 23 februarie 2005 era in vigoare), procentul acestora ar fi crescut la 68%.

Insa, dinstudiile pe care le-am efectuat, reiese ca inca si astazi, in principiu, Negrii afro-americani sunt de cca cinci ori mai putin bogati decat Albii si ca decalajul dintre ei ar fi crescut considerabil in ultimul secol.

In Franta, dispozitivul de „Discriminare Pozitiva”, este introdus prin Legea din 10 iulie 1987, in favoarea persoanelor cu dizabilitati, prin care intreprinderile cu peste 20 de salariati vor fi „obligate” sa angajeze cel putin 6%, salariati cu handicap (in special fizic).

Incepand cu mileniul trei (anul universitar 2000-2001), acest dispozitiv este „preluat”, cu un oarecare entuziasm si de catre Conferinta Scolilor Superioare de Inalte Studii (Conférences des Grandes Ecoles-CGE), un sistem de invatamant superior ultra elitist, unic in lume, in care accesul are loc numai in urma unui concurs de admitere foarte sever (scris, respectiv, oral) si accesibil numai absolventilor de Clase Pregatitoare-Classes Prépas (doi ani de studii universitare post-bac, postliceale), in care sunt admisi anual numai cca 6-7% (cei mai buni !) dintre cei peste 650.000 de absolventi de liceu. (A se vedea si articole autorului consacrate acestei problematici”: „Necesitatea infiintarii in Romania de centre de educatie diferentiata de tip Gifted Education”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44031-necesitatea-infiintarii-in-romania-de-centre-de-instruire-diferentiata-de-tip-gifted-education.html; „Sistemul elitist francez de Inalte Studii (Grandes Ecoles) un sistem educativ de mare complexitate si prestigiu, unic in lume!”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43996-sistemul-elitist-francez-de-inalte-studii-grandes-ecoles-un-sistem-educativ-de-mare-complexitate-si-prestigiu-unic-in-lume.html).

Acest dispozitiv (foarte controversat de altfel!), la care vor adera si cateva scoli foarte prestigioase (Sciences Po, ESSEC, INSA, Prépa-Henri IV, etc.) , din cateva sute (de ingineri, economice si de comert, respectiv, de management, social-politice, etc.) membre ale CGE, va permite unui numar considerabil de absolventi de liceu, care fara sa fi absolvit  „Classe Prepa” (ci numai un simplu invatamant universitar de scurta durata, de tip Bac+2 ani: DEUG - Diploma de Studii Universitare Generale, DUT - Diploma Universitara de Tehnologie, respectiv, DUST - Diploma Universitara de Stiinte si Tehnologie sau BTS - Brevet de Tehnician Superior, etc., in ZEP - Zonele de Educatie Prioritare, din cadrul ZUS - Zone Urbane Sensibile ale marilor cartiere defavorizate din regiunile urbane ale metropolelor franceze, dominate de somaj, trafic de stupefiante,  de insecuritate, de abandonul si esecul scolar), sa poata fi admisi in scoli de elita, rezervate, cu prioritate, unei clase de intelectuali, de exceptie. (A se vedea pentru detalii si articolul http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2012/11/zus-les-zones-urbaines-sensibles-en.html).

In acest caz, vorbim (intr-o mai mare sau mai mica masura), deja, de o „democratizare” a invatamantului universitar elitist traditional francez, prezent de cateva secole in toate domeniile de varf ale activitatii social-economice si politice franceze.

In sfarsit, incepand cu ultimul deceniu, dispozitivul de discriminare pozitiva (in materie de educatie, de angajare, de fiscalitate, in materie politica, etc.) este preluat si de catre majoritatea institutiilor publice locale si centrale ale Statului (Primarie, Prefectura, Invatamant, Sanatate, Politie, Jandarmerie, Justitie, Fortele de Munca, etc.), care va permite persoanelor, in special, celor de origine musulmana (Negrii sau Arabii) fara Cazier Judiciar (cu Buletinele B2 si B3 vide, a se vedea si articolul autorului legat de aceasta problematica: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/cazierul-judiciar-francez-buletinul-b3.html), aflate in esec sclar sau in reinsertiune socio-profesionala sa devina functionari (publici) al Statului.

Organele abilitate ale statului in materie de reinsertiune socio-profesionala considera ca dispozitivul ar fi un bun „integrator” social al populatiei defavorizate (si ca acesta ar mari „egalitatea de sanse” pentru cei „oropsiti ai vietii”), avand in vedere faptul ca accesul acesteia pe piata de competenta in sistemul privat, ar fi minim.

Desi, in majoritatea cazurilor ei vor integra structurile de jos ale Administratiei Publice de categoria E (Fara calificare profesionala) si D (cu Diploma de calificare profesionala: BEP, CAP- Brevete si Certificate de Aptitudini Profesionale), unii dintre ei vor reusi si concursul de functionar categoria C (cu Diploma de Bacalaureat), respectiv, B (cu Diploma de  invatamant universitar de scurta durata: bac+2 ani de studii superioare: BTS, DUT sau Bac+3 ani de studii superioare: Licenta) si chiar A (cu Diploma de invatamant universitar de lunga durata: Master sau chiar si Grande Ecole).

In 2007 Lotfi Bel Hadj, Presedintele Observatorului Economic al Regiunilor Urbane Metropolitane, afirma in lucrarea sa "Trop Français ou Français de trop"  ca dispozitivul ar fi un concept de inspiratie rasista!

Si ca " un asemenea sistem mareste ura si tensiunile rasiale, motiv pentru care el constituie un punct de ruptura cu istoria noastra”.

Dupa uciderea de catre RAID[1] (Grup de Interventie de Elita a Politiei Nationale Franceze) a lui Moha(m)med Merah la Toulouse  pe 22 martie 2012, care ar fi ucis in zilelele de 11, 15 si 19 martie  7 persoane, dintre care trei militari si 4 evrei (a se vedea si ciclul de articole al autorului consacrat acestuia: „Adevarul despre drama terorista de la Toulouse”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44181-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44201-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-de-ce-mohammed-merah-trebuia-executat.html;   http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44218-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-sirurile-lui-merah.html), care a efectuat in 2008 un sejur in mediul carceral francez, fostul Presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, a solicitat Ministrului de Interne de atunci (Claude Guéant), „o reflexie aprofundata in privinta propagarii ideologiilor extremiste in mediul carceral”. (A se vedea si ciclul de articole al autorului consacrat Mediului Carceral Francez: „In umbra vietii”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html).

Si totusi, practic in perioada cand Moham(m)ed Merah, de origine franco-algeriana, ar fi comis asasinatele sale macabre la Toulouse (si Montauban-Toulouse), in regiunea pariziana (Departamentul Essonne), un presupus serial-killer, Yoni Palmier (nascut pe 24 decembrie 1978 la Monmorency, Departamentul Val d’Oise, regiunea pariziana, tot de origine franco-algeriana, originar din Guadeloupe, Departament-Regiune francez(a) nemetropolitan(a) din Antilele franceze-Outre Mer) este suspectat pentru comiterea unei serii de de crime in perioada 2011-2012 in Departamentul Essonne.

Comise cu aceasi arma (pistol automat calibru 7.65mm), gasita la domiciliul  presupusului criminal (intr-o boxa aflata in locatia lui la Draveil), arestat pe 16 aprilie 2012, acesta este inculpat pe 27 aprilie 2012 pentru uciderea lui Nathalie Davids (35 de ani, pe 27 noiembrie 2011) si Jean-Yves Bonnerue (52 de ani, pe 22 februarie 2012), la Juvisy sur Orge, respectiv, Nadjia Lahcène (48 de ani, pe 5 aprilie 2012) la Grigny si Marcel Brunetto (81 de ani, pe 17 martie 2012) la Ris Orangis.

In boxa lui sunt gasite si motocicleta Suzuki GSX-R (alb-albastru), casca si bluzonul cu care ar fi fost echipat (conform martorilor) in timpul executiei victimelor sale.

Antecedentele judiciare ale lui Yoni Palmier, nu sunt totusi foarte grave si niciodata, acesta n-ar fi comis crime de sange.

In 2004 este interpelat si condamnat pentru agresiune, respectiv, violenta contra parintilor sai si port ilegal de arma (fara permis) la 18 luni de inchisoare, dintre care 10 cu suspendare.

Aceasta condamnare este cea mai grava dintre tote sanctiunile judiciare ale acestuia.

In 2011 acesta este condamnat (totusi, a sasea oara) pentru violenta contra unui vecin, iar pe 16 aprilie 2012 este suspectat pentru asasinatele din Essonne, pentru ca pe 27 aprilie sa fie interpelat pe Bulevardul Henri-Barbusse la Draveil (localitatea sa de rezidenta), de catre Politia Judiciara Versailles, inculpat si incarcerat preventiv la celebra inchisoare pariziana de maxima siguranta Fresnes (Departamentul Val de Marne).

Desi acesta si-a negat intotdeauna implicarea lui in asasinatele care i-au fost reprosate !

Simultan cu suspectul Yoni Palmier, este pus sub urmaire (si acuzare), iar ulterior, inculpat si incacerat preventiv si el, Michel Curtois, in varsta de 48 de ani, care desi si-a recunoscut fapta, retracatandu-se ulterior, din lipsa de probe materiale certe, este elibert conditionat pe 11 iunie 2012, sub control judiciar.

In cazul acestuia, o incetare a urmarii penale a fost ordonata in iulie de catre Judecatorul de Instructie responsabil cu instrumentarea dosarului  Asasinatele din Essonne, o decizie insa care a fost contestata de catre Elisabeth Auerbacher, avocatul  partii civile, dar  in octombrie 2013, in favoarea lui Michel Courtois, conform avocatului acestuia, Yassine Bouzrou, s-ar fi pronuntat si Curtea de Apel  de la Paris.

Si intr-adevar, acesta nu avea cum sa comita, cel putin ultimele trei asasinate, pentru ca in perioada 22 februarie-5 aprilie 2012, el a fost incarcerat preventiv, pentru prima omicidere (victima),  pe 27 noiembrie 2011 (a lui Nathalie Davids), cu care el ar fi intretinut o relatie amoroasa.

Astfel, pe 30 aprilie 2014, Procuroarea Marie-Suzanne Le Quéau de la Parchetul de Evry, dupa o instrumentare al dosarului lui Yoni Palmier, care ar fi durat doi ani, solicita trimiterea acestuia in judecata in fata Curtii cu Jurati Essonne (Juriu Popular format/compus din 3 Magistrati-Judecatori si 6 Jurati alesi arbitrar de pe listele electorale in prima instanta, respectiv, 9 in apel) si ordona incetarea urmarii penale contra lui Michel Curtois.

Dupa ce, acesta (in dosarul caruia figureaza mentiunea : fragil din punct de vedere  psihologic, respectiv,  „marginal dezechilibrat” si despre care vecinii afirmau ca ar fi fost „bizar”, respectiv,  „lejer retardat mintal” pe care insa  nu l-ar fi vazut niciodata conducand o motocicleta!), in cursul lunii martie 2013, cu ajutorul unei coarde de 3,0 m „confetionat” din ceraceafuri, si-ar fi programat evadarea de la Spitalul Penitenciar Fresnes, unde a fost transferat, pe 22 ianuarie pentru o (grava) leziune a umarului drept.

O infirmiera si o asistenta medicala (venite in control!), ar fi dat semnalul de alarma...in timp ce detinutul isi facea toaleta intima in sala de baie...

 In camera sa de la Spital, anchetatorii gasesc alaturi de coarda si un cutit artizanal (cu o lama de cca 20 de cm), respectiv, 125 de euro bani de buzunar...pentru libertate...in timpul cavalei (fuga/sustragere de autotitatile judiciare si politienesti dupa evadarea lui).

Ca urmare a sesizarii lor, Yoni Palmier, este imediat transferat in QI (Cartier de Izolare), rezervat detinutilor periculosi gen DPS (Detinuti Supravegheati cu Prioritate).

In privinta dosarului penal al lui Palmier, acesta este destul de complex, cu numeroase zone de umbra: dupa incarcerea lui, pe 31 iulie 2012, intr-o scrisoare (a lui) „regizata”, catre el insusi, incearca sa se disculpe in numele lui „Niorka” („un grand Black de la Défense”), care ar recunoaste crimele comise, ceea ce acesta din urma va face cunoscut pe 10 iulie si Judecatorului de Instructie, care îi instrumenta dosarul.

Insa, o ancheta minutios efectuata (la care am avut acces, dar care nu m-a convins!) ar fi scos la iveala  „o complicitate” din exterior al acestuia pentru realizarea „scenariului”.

In ceea ce priveste procesul lui Palmier, acesta va fi probabil fixat pentru vara anului urmator (2015), cel mai devreme, avand in vedere faptul ca in PLPC (Procedura Juridica Penala Criminala), o ancheta dureaza in medie 4-5 ani. (A se vedea si articolul autorului consacrat acestei problematici: „O posibila reforma a Justitiei franceze. O reforma fara forma si fara fond!”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html)

In privinta vinovatiei acestuia am mari rezerve, ca si in cazul lui Moham(m)ed Merah.

Intr-adevar, Palmier (care beneficia de diferite alocatii sociale, cel putin oficial!), considerat de catre majoritatea care il cunosc un „enigmatic” (puitin vorbaret, retras, vara purtand o boneta de militar), avea inchiriat o boxa in parking-ul imobilului, unde au fost asasinate Nathalie Davids si Jean-Yves Bonnerue, iar pana in 2005, acesta a locuit (impreuna cu parintii lui) in acelasi imobil cu Marcel Brunetto.

In concluzie, exista o legatura „indirecta” intre el si presupusele sale victime, dar probele sunt insuficiente pentru a face din el un asasin djihadist-extremist, radicalizat in detentie (mediul carceral) ca de altfel si din Merah.

Cu atat mai mult cu cat declaratiile martorilor (ca si in cazul lui Merah) sunt contradictorii si destul de confuze!

Mai mult, nu exista niciun fel de probe materiale fiabile care sa-l incrimineze!

Un martor (o tanara mama), numele caruia nu-l pot cita aici (din motive de securitate), afirma intr-un Proces verbal: „Istoria cu asasinatele lui Yoni este destul de bizara. Nu l-am vazut niciodata conducand o motocicleta (dupa care acesta ar fi fost identificat!), ci doar o masina mica (fara permis de conducere) de culoare portocalie”.

Conform acestui martor, o petitie, in imobil ar fi fost facuta (semnata) contra lui Palmier, pentru ca in „toiul noptii ar fi scos din gat, sistematic, niste zgomote ciudate”, care ar fi deranjat vecinii”.

Dupa parerea mea, Yoni Palmier, este un „talhar de duminica”, un delincvent „minor”, care nu are profil de djihadist-extremist si cu atat mai putin, un profil de asasin.

Demersul meu pe langa autoritatile judiciare franceze, pentru a-l contacta pe inculpat si a-l testa cu mijloacele si metodele psihosociologiei matematice, s-a soldat cu un esec! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Psihosociologia matematica si aplicatiile ei la studiul comportamentului deviant”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44242-psihosociologia-matematica-si-aplicatiile-ei-la-studiul-comportamentului-deviant.html).

Cu toate ca avocatul apararii (al lui Yoni Palmier), Laurent Servillat, incerca sa sustina in fata Procuroarei de Evry Marie-Suzanne Le Quéau, ca inculpatul (apartinand clasei medii „inferioare”) ar avea „o personalitate extrem de complexa si fragila”, cu un „trecut foarte haotic”, pentru eventuale circumstante atenuante, aceasta din urma, nu considera ca este cazul, avand in vedere faptul ca Palmier nu ar fi fost niciodata internat intr-un spital psihiatric si nici diagnosticat vreodata ca „bolnav psihic”, motiv pentru care „ar fi reprezentat un pericol pentru societatea civila”.

In orice caz, in contextul actual al politicii aniteroriste franceze (dar si mondiale), Palmier, risca pedeapsa maxima prevazata de CPF (Codul Penal Francez): inchisoarea pe viata, cu (cel putin!) 22 de ani de perioada de siguranta! (Inainte de care aceste nu poate fi eliberat conditionat sub control judiciar. A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici de mare actualitate si complexitate: „Condamnat la inchisoare pe viata”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html;O posibila reforma a Justitiei franceze. O reforma fara forma si fara fond”:   http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html)

Din contra, in ceea ce il priveste pe Michel Curtois, faptul ca acesta a fost pus sub acuzare, dupa moartea lui Nathalie Davids (laboranta in varsta de 35 de ani) pe 27 noiembrie 2011, nu mi s-a parut suspecta, avand in vedere faptul ca aceasta ar fi avut o relatie sentimentala de durata cu inculpatul.

Cert, Curtois, are dreptul la despagubiri morale si materiale pentru scurta sa detentie provizorie (22 februarie-5 aprile 2012), avand in vedere compromiterea de catre Justitie a imaginii acestuia in fata sociatatii civile. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici actuale : Repararea detentiei provizorii in Jurisdictia Franceza: http://necenzuratmm.ro/justitie/42451-repararea-detentiei-provizorii-in-jurisdictia-franceza.html).

In sfarsit, Yoni Palmier si Moham(m)ed Merah, nu sunt numai ei considerati djihadisti-extremisti (de care autoritatile judiciare competente in materie de terorism), care s-ar fi radicalizat in mediul carceral (francez).

Foarte recent, un alt franco-algerian, Mehdi Nemmouche, in varsta de 29 de ani, originar din Rubaix (regiunea urbana Lille, nordul Frantei, frontiera franco-belgiana), in jurul orei 15 h 27, ar fi deschis focul cu o arma de razboi (pusca de asalt, Kalasnikov AKM), ucigand patru persoane, sambata, pe 24 mai 2014, la Muzeul  Evreiesc din Bruxelles (Belgia), aflat pe strada Minimes nr.21.

Trei turisti sunt ucisi pe loc : Emanuel si Miriam Riva, in varsta de 54, respectiv, 53 ani, evrei originari din Israel si o frantuzoiaica Dominique Sabrier (benevola in Belgia), in varsta de 66 de ani.

Cea de-a patra victima, Alexandre Strens, un belgian in varsta de 25 de ani, ranit grav, va muri mai tarziu, pe 6 iunie in Spitalul Saint Pierre, dupa o coma profunda.

Sectia antiterorista al Parchetului de la Paris a incredintat ancheta DGSI-ului (Directia Generala a Securitatii Interne, 84 Rue de Villiers, Levallois-Perret, Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), care se substitutie DCRI-ului din 12 mai 2014 (cand este infiintat, la propunerea fostului Presedinte Nicolas Sarkozy), Subdirectiei antiteroriste al PJ (Politiei Judiciare) si DIPJ (Directia Interregionala a Politiei Judiciare) Marsilia. (A se vedea pentru detalii articolul autorului : Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRIhttp://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html)

Considerat un atac terorist contra minoritatii evreiesti din Bruxelles (de catre autoritatile judiciare franco-belgiene), acesta este arestat vineri, pe 30 mai 2014 la Marsilia (Departamentul Bouches du Rhône, Golful Lion, sudul Frantei), in posesia unui Kalasnikov  (cu 261 de munitii) si a unui pistol automat (calibrul 38, special, cu 57 de cartuse, care ar fi fost utilizat cu ocazia atentatului), respectiv, al unui card de memorie (apartinand unui aparat GoPro, cu care crimele ar fi fost filmate) si un cearceaf cu inscriptia Allahu Akbar (Dumnezeul este mai mare),  cu ocazia unui control de rutina al Politiei de Frontiera, imediat dupa coborararea dintr-un autocar, la ora 12h30, care provenea din Amsterdam (Olanda) via Bruxelles (brlgia), la Autogara rutiera internationala Saint Charles- Marsilia (Franta).

Pe 31 mai 2014, un mandat european de arestare fiind emis contra acestuia, pe 4 iunie, el este prezentat Parchetului General al Tribunalului de Inalta Instanta din Versailles (Departamentul Yvelines, Regiunea pariziana).

Desi el se opune extradarii sale in Belgia, pe 10 iulie, renunta si accepta sa fie prdeat autoritatilor judiciare belgiene, dar avocatul acestuia, Apolin Pepiezep, va face recurs.

Insa pe 23 iulie 2014, Curtea de Casatie, respinge recursul acestuia si  ordona extradarea lui in Belgia, ceea ce autoritatile franceze vor executa intr-un termen de maximum de 10 zile.

Conform declaratiilor lui François Molins, Procurorul Republicii de Paris, autorul atentatului, ar fi fost condamnat de mai multe ori pentru delicte si se presepune ca acesta s-ar fi radicalizat, ca de altfel si Merah, respectiv, Palmier, in mediul carceral, unde ar fi facut 5 sejururi.

Pe 2 iunie 2014, Ministerul de Justitie belgian, care considera ca  Nemmouche, dupa ce s-a radicalizat in inchisoare, s-ar fi instruit in cadrul Statului Islamist in Irak si in Levant (principalul grup strain care participa la razboiul civil din Siria), solicita extrdarea lui pe 2 iunie 2014, in Belgia. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Holocaustul islamic euro-asiatic": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html).

Pe 13 iunie 2014, Muzeul Evreiec din Bruxelles se constituie in parte civila.

In timpul arestului sau 4x24h00 (care, in mod exceptional putea fi prelungit pana la 6 zile conform art. 706-88-1 din CPPF-Codul de Procedura Penala Francez) la sediul DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne, 84 Rue de Villiers, Levallois-Perret, Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), care se substitutie DCRI-ului din 12 mai 2014 (cand este infiintat, la propunerea fostului Presedinte Nicolas Sarkozy), acesta nu a facut nicio declaratie si nu a recunoscut, sub nicio forma, ca ar fi autorul atentatului, respectiv, al celor 4 asasinate, comise la Muzeul Evreiesc din Bruxelles !

Conform marturiilor  unori fosti studenti de ai mei din inchisorile franceze, acesta ar fi frecventat, intr-adevar (cu ocazia ultimei sale incarcerai) un grup de islamisti radicali cu care participa si la rugaciunile colective in timpul faimoasei "recreatii" carcerale. 

De aici nu rezulta insa, sub nicio forma ca Nemmouche s-ar fi radicalizat, avand in vedere faptul ca in mediul carceral detinutii frecventeaza o serie de activitati socio-culturale si educative, pe care nu le-ar frecventa deloc in libertate.

Acestea pot contribui, pe de o parte, la mentinerea sanatatii mentale, precum si al moralului, ceea ce este esential pentru supravietuire in centrele private de liberate, iar pe de alta parte, la reducerea, respectiv, amenajarea pedepsei (sanctiunii penale) al condamnatului de catre Administratia Penitenciara, prin intermediul JAP (Judecator responsabil cu exaecutarea si amenajarea pedepselor in mediul carceral).

Eliberat pe 4 decembrie 2014, Nemmouche ar fi facut o desplasare (calatorie cu scop "turistic") in Siria pe 31 decembrie, unde va ramane mai mult de un an si s-ar parea ca se va alatura grupurilor de luptatori djihadisti-teroristi al SIIL (Statul Islamist in Irak si Levant, Orientul Mijlociu, la sud de Muntii Taurus, mărginită de Marea Mediterana  la vest și de Desertul Arabiei, respectiv, Mesopotamia Superioara  la est, fara Muntii Caucazi, Peninsula Arabica si Anatolia, insa incluzand si Peninsula Sinai).

Nascut pe 17 aprilie 1985 la Roubaix, Nemmouche impreuna cu cele doua surori ale sale sunt plasati in orfelinate (inca de varsta frageda), iar la varsta de 17 ani, acesta este incredintat bunicii lui din partea memei la Tourcoing (Regiuna urbana Lille), in Cartierul defavorizat social "La Bourogne", clasat ZUS(Zona urbana sensibila, a se vedea pentru detalii  si articolul autorului: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2012/11/zus-les-zones-urbaines-sensibles-en.html).      

Desi promoveaza liceul si in 2006 prepara (pregateste) un Bacalaureat Profesional, din motive de sanatate nu se prezinta la examen (in sesiunea din vara), in schimb, in septembrie (dupa obtinerea Bac-ului), se inscrie la Facultatea de Drept a universitatii din localitate, pe care o abandoneaza (dupa un an), in special datorita problemelor sale judiciare.

Pentru prima data este arestat in 1999 pentru mai multe furturi si jafuri comise in grup, iar in 2002 agreseaza (ameninta cu o arma de foc) o profesoara la Tourcoing.

Este condamnat in 2004 de catre un tribunal pentru minori la Lille, la o pedeapsa de trei luni, dintre care doua si jumatate cu suspendare si va petrece 17 zile in celebra inchisoare Loos (Lille).

In 2006, anul sustinerii Bacalaureatului (sesiunea complementara, din toamna), este din nou condamnat pentru conducere fara permis, iar in 2007, de doua ori, pentru nesupunere si utraj la dresa autoritatilor politienesti, fiind incarcerat, o luna, apoi 17 luni si 15 zile, respectiv, trei luni si 8 zile la inchisoarea Sequedin (Lille), de unde este eliberat in noiembrie 2007, motiv pentru care isi abandoneaza studiile universitare. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat aceastei problematici : „In umbra vietii”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html).

In decembrie insa, este din nou condamnat de catre Tribunalul Corectional Grasse (Regiunea urbana Cannes, coasta de Azur) la 4 ani de inchisoare (dintre care 3 cu executare) pentru un jaf  cu circumstanta agravante comis la o reprezentanta (concesionar) Yamaha din Saint-Laurent du Var (Departamentul Var, Regiunea urbana Toulon, sudul Frantei).

In sfarsit, in 2008 este din nou condamnat la 18 luni de inchisoare, pentru furtul cu violenta a unei masini la Tourcoing, iar in mai 2009, la 2 ani de inchisoare, pentru un bracaj comis pe 13 august 2006 la un Penny Market, din aceasi localitate, de unde cu doi complici (cagulati) sustrag 3.000 de euro si dispar la bordul unui Peugeot 205.

Mehdi Nemmouche, este arestat la bordul vehicului abandonat cu 800 de euro asupra lui.

In principiu, conform cazierului sau judiciar, el a fost incarcerat 5 ani, intre decembrie 2007 si decembrie 2012, la inceput la Grasse (decembrie 2007-iunie 2008), apoi la Centrul Penitenciar Salon de Provence (Departamentul Bouches du Rhône, Regiunea urbana Aix-Marsilia, sudul Frantei) intre iunie 2008-decembrie 2010, pentru ca  intre decembrie 2010—martie 2011 sa fie transferat la Inchisoarea Pontet (Departamentul Vauclause, Regiunea urbana Avignon, sudul Frantei), iar ulterior, intre martie 2011-decembrie 212, la Centrul Penitenciar Toulon la Farlède (Toulon).

In aceasta ultima perioada a detentiei sale, Nemmouche s-ar fi radicalizat, conform Procuroului Republicii de Paris, François Molins.

Intr-adevar, Nemmouche, in aceasta perioada a solicitat acceptul din partea Administratiei Penitenciare pentru participarea sa la rugaciunile colective din Inchisoarea Tulon.

In concluzie, din noiembrie 2010, aceasta previne DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne, a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acesteia: Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRI :  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html) si Nemmouche este plasat  in QD (Cartier Disciplinar), timp de o luna, iar mai traziu, intre octombrie 2011- 4 decembrie 2012 (cand este eliberat  din Centrul Penitenciar Toulon), in QI (Cartier de Izolare).

Considerat un delincvent multirecidivist (condamnat de sapte ori in Franta si de cinci ori incarcerat, totalizand o pedeapsa aproape de 7 ani) si fara un domiciliu fix (SDF), dupa eliberarea lui Nemmouche din inchisoare, pe 4 decembrie 2012, in urma unori contacte cu diversi responsabili extremisti (ceea ce nu este riguros confirmat !), pe 31 decembrie el pleaca intr-un circuit turistic in Turcia, via Belgia, Marea Britanie si Liban, motiv pentru care intra in vizorul DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne, 84 Rue de Villiers, Levallois Perret-Paris), care il trece in Fisierul Schengen FPSR al persoanelor supravegheate si cautate cu prioritate.

In sfarsit, este banuit (deci nu este confirmat riguros !) ca ar fi trecut frontiera turco-siriana si ar fi sejurnat o vreme (scurt) in Siria, in cadrul Organizatiei djihadiste-teroriste „Statul Islamist in Irak si Levant„ (EIIL), care participa ca grup armat important  in razboiul civil din Siria si unde estimam ca ar fi prezenti deasemenea (in calitate de combatanti!) si intre 780-800 de francezi, respectiv, 200-230 de belgieni.

Il regasim ulterior la Istanbul, de unde pe 21 februarie 2014 pleaca intr-un alt voiaj „turistic” in  Malaesia, Singapore si Bangkok.

Inainte de acomite presupusele sale asasinate, acesta este reperat din nou la Francfurt (Germania) pe 18 martie 2014.

Dupa arestarea lui, conform declaratiei lui Erik van der Sypt de la Parchetul federal Belgian, Frédéric Van Leeuw Procurorul federal al Belgiei, a si emis imediat un mandat european de arestare, solicitand autoritatilor franceze extradarea acestuia in Belgia.

Mentionam aici ca inainte de inculparea lui Mehdi Nemmouche pentru asasinatele de la Bruxelles, in Belgia, au fost retinute alte doua persoane care ar putea fi autorul (autorii) masacrului, iar ulterior s-a incercat „exploatarea” unei eventuale legaturi dintre acestia si Nemmouche, in cadrul unui „complot” djihadist organizat.

Investigatiile noastre in acest dosar au scos la iveala si un alt element: in 1995, in regiunea urbana Roubaix, 10 indivizi (din care 9 au combatut in Bosnia alaturi de islamistii arabi si afgani in timpul razboiului civil din Ex-Iugoslavia) au constituit o micro organizatie („Gang de Roubaix”) autoarea a doua bracaje (jafuri armate) in perioada februarie-martie 1996, ca de altfel si a unei tentative de atentat cu explozibil (prin intermediul unei masini capcana) la Comisariatul Central din Lille, pe 28 martie 1996.

Anumite documente de origine indoielnica (a caror origine poate fi contestata!) mentioneaza si pe Mehdi Nemmouche, ca posibil membru al gang-ului.

In ceea ce îi priveste pe Bernard Cazeneuve, Ministrul de Interne francez si omologul sau belgian Joëlle Milquet, avand in vedere antecedentele in materie de asasinate djihadiste-teroriste in Franta (cazurile Mohammed Merah si Yoni Palmier), doresc sa puna la punct un dispozitiv care sa permita mentinerea sub control si monitorizarea cu eficacitate al radicalizarii musulmanilor-extremisti in mediul carceral european.

 

COMENTARIUL AUTORULUI

Ca si presupusele  asasinate comise de catre Mohammed Merah  (in 2012) si Yoni Palmier (2011-2012), cele care sunt reprosate lui Mehdi Nemmoueche, ating dimensiuni de proportii si depasc, atat cadrul national (teritorial si etnic), cat si criminalitatea „standard”, de drept comun.

In primul rand, pentru ca, criminalii presupusi, ar avea „radacini” in mai multe state (privind originea lor etnica, respectiv, tarile in care ar avea loc radicalizarea si pregatirea lor pentru „Razboilul Sfant”), iar in al doilea rand, pentru ca in cazul lor ar fi vorba de crime organizate de catre diverse organisme (grupari) djihadiste (extremiste-teroriste) tentaculare, prezente in mai multe regiuni (zone geografice) ale lumii.

In cazul asasinatelor reprosate celor trei mentionati mai sus, dupa parerea mea,  nu faptul ca sunt vinovati putem pune la indoiala, ci fiabilitatea probelor materiale din dosarele lor, care îi acuza.

Iar intr-un asemenea context, lipsa unori elemente acuzatoare certe si directe, ar trebui sa fie benefice, conform principiului prezumptiei de nevinovatie, inculpatilor.

Ori, acest lucru nu s-a intamplat nici in cazul lui Merah (care a fost „executat” de catre RAID-Grupul de Interventie de Elita al Politiei Nationale,  pe 22 martie 2012) si nu se va intampla nici in cazul lui Palmier, care, mai mult ca sigur, la procesul sau (care va debuta probabil peste un an), va fi condamnat le padeapsa maxima prevazuta de lege: inchisoare pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani.

In ceea ce il priveste pe Mehdi Nemmouche,  pe acesta il asteapta aceasi pedeapsa ca si pe Yoni Palmier, iar Mohammed Merah, ar fi fost condamnat si el, tot la inchisoare pe viata (cu o perioada de siguranta de 22 de ani), daca s-ar fi predat autoritatilor, inainte de lansarea de catre RAID al asaltului asupra locuintei acestuia.

Pentru o crima cvadrupla (de drept comun), pe care ar fi comis-o Dany Leprince pe 4 septembrie 1994, acesta a fost condamnat in 1998 la aceasi pedeapsa: inchisoare pe viata, cu 22 de ani perioada de siguranta.

Din pacate, insa, in Dosarul Leprince, nu exista nicio proba fiabiala care sa-l acuze pe condamnat si mai mult ca sigur, ca acesta a fost incarcerat aproape 18 ani pe nedrept, avand in vedere ca, ulterior, cu alegerea lui François Hollande ca Presedinte al Republicii Franceze, perioada de siguranta i-a fost anulata. (Autorul articolului de fata a avut o contributie importanta la eliberarea lui Dany Leprince, proband faptul ca, conform elementelor din dosarul penal al acestuia intocmit de catre magistratii-instructori, din punct de vedere matematic, el nu poate fi autorul crimelor pe care Justitia îi reproseaza. A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat Dosarului Criminal Dany Leprince: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/01/thomas-csinta-dosarul-criminal-dany.html; „Lettre à Dany Leprence”:  http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/06/thomas-csinta-lettre-dany-leprince-la.html; „Lettre  à un ami innocent, Dany Leprince, qui purge une très longue peine de prison”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/04/lettre-un-ami-innocent-qui-purge-une.html).

Existaun risc asemanator (cu o foarte mare probabilitate) ca aceasi eroare (recunoscuta oficial sau nu) sa fie si sa fi fost comisa si in dosarele celori trei presupusi islamisti-djuhadisti care s-ar fi radicalizat in inchisorile franceze.

Mentionam aici, ca in cazul crimelor de sange politice, atentate grave, etc., perioada de siguranta poate fi marita si pana la 30 de ani, ceea ce converge in „sens tare” catre inchisoarea pe viata reala (incompresibila), pronuntata de catre Legislatorul francez, doar in cateva cazuri. (A se vedea pentru detalii si articole autorului consacrate acestei problematici complexe: „Condamnat la inchisoare pe viata”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html; „Padurarul din Ardennes”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42265-padurarul-din-ardennes.html; „Affaire Dutroux”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/05/affaire-dutroux.html; „Affaire Fourniret”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-fourniret.html; „Affaire Erignac”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/affaire-erignac.html)  

            In sfarsit, in toate cele trei cazuri de radicalizare in mediul carceral descrise mai sus, exista desigur o serie de elemente comune celor trei protagonisti si in special, originea lor comuna magrebiana (franco-algeriana), trecutul lor delictual (multirecidivisti), esecul lor scolar si profesional, dar in primul rand, cel social, respectiv, sejururile lor in inchisoare si pelerinajele lor (ulterior) in diverse tari, mai mult sau mai putin, presupuse de catre DGSI (ex-DCRI) ca ar promova islamismul extremist-salafist, in cadrul unori tabere speciale de pregatire de lupta, pentru comiterea de acte si atentate teroriste, cu precadere in lumea occidentala.

In ceea ce priveste radicalizarea, in adevaratul inteles al cuvantului, in mediul carceral, putem insa sa ne punem o serie de intrebari, la care, datorita gravitatii lor, in general (si in principiu!), refuzam sa raspundem, fie din ipocrizie, fie din lipsa de informare.

Sa le analizam pe scurt.

Oare, intr-adevar, in mediul carceral poate avea loc o radicalizare, in sensul in care presupune DGSI-ul, care sa aiba ca efect, ulterior, comiterea de atentate teroriste din partea celor radicalizati?

Din analiza numeroaselor informatii din mediul carceral (din partea unori fosti studenti-detinuti, inclusiv, de origine franco-algeriana), personal, eu nu cred intr-o radicalizare „irationala” si „oarba”, gen kamikaze, ceea ce presupun, ca regula generala, atentatele sau asasinatele teroriste.

Cert, in mediul carceral, detinutii vulnerabili: fragili din punct de vedere psihologic, fara educatie, fara familii, fara mijloace materiale, aflati in esec total atat pe plan social cat si profesional, fara viitor, sunt mul mai usor manipulabili decat cei stabil din punct psihic si „profesionisti”.

Insa, asa cum rezulta din cazurile mai sus prezentate (dar si din alte zeci de cazuri asemanatoare, din trecut, a se vedea si articolul autorului pentru detalii: "Les attentats de 1995 (Paris RER-Saint Michel)": http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2012/04/laffaire-des-attentats-de-1995.html)  este vorba de delincventi amatori („Talhari de Duminica”) ale caror acte delictuale (pentru care sunt condamnati si incarcerati) sunt, relativ, minore si de drept comun.

            In general, acestia nu sunt criminali de profesie, nu au comis, niciodata, crime de sange si nici nu agreaza mediul carceral (pe care spera si asteapta sa-l paraseasca cat se poate de rapid, prin orice mijloace, inclusiv, evadare).

            Motiv pentru care in Cazierul lor judiciar (cel putin in Buletinul B3, accesibil societatii civile) nu sunt inscrise  foarte multe condamnari. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Cazierul Judiciar (Buletinele B2 si B3) in Jurisdictia franceza”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/cazierul-judiciar-francez-buletinul-b3.html).

Cu alte cuvinte, acesti detinuti, sunt mai mult decat „umani” si nu niste salbatici, brute, capabili sa ucida fara niciun motiv sau pentru o cauza pierduta, avand ca rezultat reincarcera lor pe termen nelimitat.

In ceea ce priveste, recrutarea acestora, in mediul carceral, dupa parerea mea, are loc, ca regula generala, prin intermediul gardienilor, recrutati si ei la randul lor prin dispozitivul de „Discriminare poztiva” din randul populatiei musulmane de origina straina, cu precadere magrebiana (care reprezinta un procent destul de important in cadrul Administratiei Penitenciare), fidela islamului si de ce nu, chiar si celui extremist.

Sunt ei gardienii, care au posibilitatea de a comunica cu detinutii, de a obtine informatii din dosarele lor penale si medicale, respectiv, de a transmite si a centraliza informatii despre cei vulnerabili, respectiv, potential „radicalizabili”!

Mai mult, chiar sa comunice nesupravegheati cu exteriorul!

Avand in vedere deci, vulnerabilitatea lor (din motivele prezentate mai sus), detinutii pot semna un „pact” cu Diavolul, pentru a-si usura detentia, aderand la diferite organisme, ritualuri, etc., musulmane, cu eventuale „promisiuni”  (ca recunostinta!) in viitor, dar asta nu inseamna neaparat o radicalizare a lor in adevaratul inteles al cuvantului.

Pentru ca intocmai, datorita vulnerabilitatii lor, ei pot vorbi si pot desconspira eventuale acte sau planuri de atentate si terorism, curajul nefiind o calitate al acestora.

Cu atat ai mult cu cat dupa eliberarea lor din mediul carceral, in majoritatea cazurilor, ei vor efectua „vizite turistice” in strainatate (cu precadere in Orientul Mijlociu), pentru a afla mai multe despre modul cum ar putea rascumpara „recunostinta” lor, dar sa si sa-si asigure un trai decent in viitor, fara detentie, evident!

Oare, delincventii vulnerabili  in mediul carceral, care s-ar radicaliza (cca 75-90 in MCF, astazi), sunt ei cei care comit asasinatele (atentatele teroriste, in general), sau ei nu sunt decat niste tapi ispasitori (sacrificati!), iar in spatele lor se afla adevarati killeri, membri activi profesionisti (si de incredere!) ai unor organizatii extremist-teroriste,  care fac „le sale boulot” ?

            Este o intrebare grava, care nu ar trebui neglijata, cu atat mai mult cu cat, fostii detinuti vulenerabili sunt usor de manipulat atat in inchisoare cat si in libertate, mai ales daca ei vor credea ca vor aduce servicii de anvergura Islamului (ideologiei extremiste, in principi) in general si lui Allah, in particular.

In plus, misiunile lor pot fi controlate si monitorizate non stop de catre „mentori”, ceea ce permite sacrificarea acestora la momentul oportun, cu maxima eficacitate, pentru ca efectul acestora sa poata influenta la cel mai inalt nivel emotional, opinia publica, atat cea musulmana (pro) cat si cea crestina (contra).

Si in sfarsit, ce s-ar putea intampla (sau ce se intampla) cu cei care nu respecta contractul de „radicalizare” in mediul carceral?

Cu alte cuvinte, cei care sunt ajutati si sustinuti in inchisoare, care din recunostinta se angajeaza (la fata locului, „au placard”!)  in slujba „radicalizarii”, dar ulterior, dupa eliberarea lor se sustrag angajamentului si dispar (sau incearca sa dispara) in natura, fara urma?

Cred ca in acest caz situatia acestora se complica si pronosticul lor vital va fi angajat, conform modelului operator de tip mafiot: „nu se stie unde, nu se stie cand, nu se stie cine”!

Pentru ca „Allahu Akbar”.

Si Allah dispune de mijloace pentru a-l pedepsi pe cel vinovat, pe cel care pune la indoiala, in aceasta lume trectaoare si muritoare, cauza „Razboiului Sfant”, o cauza pierduta in fata ratiunii, in fata mondializarii agresive la care, cu sau fara voia noastra suntem obligati sa asistam neputinciosi, pentru supravietuire!

NOTA AUTORULUI
 
Subliniem aici faptul ca autoritatile franceze au luat foarte in serios, amenintarea islamista djihadista si radicalizarea islamistilor extremisti in mediul carceral.
In acest moment, o lege antiterorista extrem de severa (care va restrange considerabil libertatile democratice!) este in lucru la Adunarea Nationala.
Unii parlamentari (deputati si senatori) considera ca desi legea pare a fi antidemocratica, cel putin la prima vedere, ea este necesara, pentru mentinerea sub control si monitorizarera fara falie al islamismului-extremist, care incepe sa ia proportii, nu numai in Franta dar si in restul Europei Occidentale.
Si intr-adevar motive exista.
Nici n-am terminat cu anchetarea extremistilor-radicalizati Yoni Palmier si Mehdi Nemmouche, ieri dimineata intre 06h00-06h30, in cartierele Cantepau si Rayssac la Albi (Capitala Departamentului Tarn, Regiunea administrativa Midi-Pyrénées, sudul Frantei), trei persoane (doi barbati si o femeie, numele carora nu le putem face publice din motive de securitate si pentru pastrarea secretului de instructie) au fost interpelate de catre DGSI asistat de catre RAID, din ordinul Aectiei Antiteroriste de la Parchetul Paris, pentru ca ar putea sa apartina unei celule djihadiste legata de EIIL (pentru razboiul civil din Siria), respectiv, unei miscari islamiste toulousene care „gravita” in jurul lui Mohammed Merah.
Din informatiile pe care le detin din surse apropiate dosarului, se pare ca cei trei indivizi sunt urmarati de catre politistii Antitero inca din septembrie 2013, cand acestia ar fi plecat pentru un scurt sejur (de trei luni) in Siria, revenind in Franta in cursul lunilor aprilie, respectiv, mai, in acest an (2014).
Celula ar fi in „legatura directa” cu Thomas Barnouin, cunoscut politistilor Antitero ca un simpatizant cu intreaga sa familie, al razboilui din Siria, convertit la Islam cu numele de d'Abdelhakim, condamnat in 2009 cu Sabri Essid, salafist-toulousean (tatal caruia s-a casatorit cu Zoulika Merah si care se considera „frate de cruce” cu Merah), la 5 ani de inchisoare, dintre care 1 cu suspendare, pentru apartenenta sa la o „intreprindere” terorista.
Deasemenea, ea  este suspectata de catre Sectia Antiterorista ca ar prepara (pregati) atentate si asasinate teroriste pe teritoriul francez.
In cartierul, Rayssac la Albi, un alt cetatean (L. B), in varsta de 38 de ani, convertit si el la Islam, a fost deja interpelat in 2012, iar in ianuarie 2013,Olivier Corel (care se declarta in public: „Emirul Alb”) a fost si el arestat, cum amandoi ar fi avut „contacte” cu Mohammed Merah.
In urma unori investigatii minutioase, ei au fost pusi in libertate.
Un alt eveniment iesit din comun este legat de arestarea pe 21 decembrie 2013, de catre functionarii de politie de la PJ (Politia Judiciara), BRP (Brigada de Reprimare a Bandidtismului) si BRI (Brigada de Reprimare si Interventie) Toulouse,  a patru indivizi (cu varstele de 18, 20, 26 si 27 de ani), suspectati ca ar fi comis sapte jafuri armate in regiunea urbana toulouseana (un magazin Lidl, joi pe 16 mai; un magazin  Carrefour, joi 19 iunie; un restaurant Qiock, duminica 23 iunie si altul, luni pe 5 august; un alt magazin Lidl, vineri, pe 9 august; un supermarket Aldi, sambata pe 7 septembrie, respectiv, un alt Quick, duminica, pe 20 octombrie), pentru un prejudiciu material de 55-57.000 €.
Din lipsa de probe materiale „solide”, respectiv, avand in vedere faptul ca aceste persoane nu erau conuscute „serviciilor de politie”, la interventia avocatilor acestora Chorier, Legros-Gimbert, Derieux, indivizii au fost pusi in libertate.
Insa, pe 19 iunie a.c., trei dintre ei sunt din nou arestati si incarcerati in preventiv, de catre Judecatorul de Instructie Nicole Bergougnan, la sesizarea Procurorului Republicii Michel Valet, iar autoritatile politice si judiciare cred ca suspectii sunt in legatura  directa cu o  intreprindere terorista.
Cel mai tanar, aparat de catre Alexandre Martin (un bun avocat penalist), a fost lasat in libertate, pentru ca acesta a demonstrat ca, conform stampilelor de pe pasaportul acestuia, la anumite atacuri, el se afla in Tunisia, respectiv, in Turicia, ceea ce pare dubios, nu pentru comiterea jafurilor armate,  dar pentru apartenenta la o intreprindere (organizatie terorista), cu atat mai mult cu ca,  in trecut si ceilalti arestati ar fi sejurnat in Turcia (frontaliera cu Siria).
 
In sfarsit, daca vrei sa fii un bun francez si iubesti libertatea este important sa nu calatoresti (cu scop „turistic”) in Turcia, in particular, respectiv, in Orientul Mijlociu, in general si sa nu fi imbracat in „ceraceaf”, sa porti barba...”salafista”....si sa nu ai documente asupra ta cu inscriptia: ”Allahu Akbar”!

 _________________________________

[1]RAID-ul (Cautare-Asistenta-Interventie-Disociere), este o unitate de lupta de elita, aflata sub comanda directa al Directorului General al PN franceze, avand mascota pantera, deviza « Interventie fara esec» si sediul central la Bièvre, Domeniul « Bel Air » (la 15 km sud-vest de Paris, Essonne-91, reg. pariziana). Ea a fost creata in 1985 de catre Robert Broussard (fost Comisar Sef de Politie, devenit ulterior Prefect, care a initiat lichidarea in 1979 a lui Jacques Mesrine « inamicul n°1 al poprului francez) si Ange Mancini (Ex-Director al SRJP-Serviciul Regional al Politiei Judiciare Ajaccio in 1983, Prefect al DOM francez Martinica din 18 iulie 2008, primul sef al RAID-ului, care a anihilat grupul terorist « Action Directe » in 1897), pentru combaterea tuturor formelor de criminalite, precum si al marelui banditism, pe intreg teritoriul national. Printre misiunile sale (in special in zonele urbane de mare densitate), mentionam si protectia inaltilor functionari (demnitari) ai statului (SPHP), inclusiv al Presedintelui Republicii. Ea participa deasemenea la formarea politistilor francezi si straini in lupta antiterorista si anti-kidnapping, efectuand si investigatii, precum si testari de materiale specifice si sofisticate in profitul diferitelor servicii ale PN.  Asista, in cazul in care situatia o impune, serviciile de securitate publica si serviciile specializate in securizarea actiunilor de mare risc, in special, in escortarea detinutilor periculosi. In cazul amenintarii teroriste, nucleare, radioactive, biologice sau chimice (NRBC), ea coordoneaza actiunea de detasare centrala a interventiei tehnice (DCI), structura interministeriala. In anumite misiuni, desi RAID-ul, poate intervine pe intregul teritoriu francez, sunt preferate GIGN-Grupul de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale (echivalentul RAID-ului in cadrul JN, care spre deosebire de acesta, desi are aceleasi tip de misiuni, intervine in special, in zonele periurbane, aeroporturi, porturi maritime, penitenciare, etc.) sau BAC (Brigada Anti-Comando), la Paris, in special. Daca RAID si GIGN au o misiune comuna, este seful RAID-ului (sau adjunctul sau) care este responsabil cu coordonarea interventiei. Pe 1 august 2009, RAID dispunea de un buget de 2.019.669 euro, precum si de doua fonduri suplimentare, unul de 85.000 de euro (pentru achizitionare de material) si altul de 70.000 de euro (pentru formarea personalului), respectiv, de un efectiv de 168 functionari, din care trei membri (Comisari de Politie) al CCD (Corpul de Conceptie si Directie), 21 al CC (Corpul de Comanda), 119 al CEA (Corpul de Incadrare si Aplicatie) si 25 de persoane cu statut administrativ si tehnic (din care 1 psiholog si 6 medici), fiind compus dintr-o DAF-Diviziune Administrativa si Financiara ; 2 SO-Sectiuni Operationale (fiecare cu cate o specialitate) ; un GM-Grup Medical (compus din 6 medici anestezisti-reanimatoristi, respectiv, urgentisti) ; GF-Grup de Pregatire ai noilor recruti RAID ; un SOTI-Serviciul Operational de Tratament al Informatiei si un GN-Grup de Negociatori. Seful RAID-ului si cei doi adjuncti ai sai sunt membri ai CCD al PN. Actualul sef este Amaury de Hautecloque, in functie din 2007. Sectiunea RAID I (« de interventie ») este formata din 80 de politisti si se afla sub comanda unui Maior (Subcomisar) de Politie. Aceasta sectiune care asigura totalitatea misiunilor pe teren este impartita in patru grupe pluridisciplinare specializate in toate tipurile de lupta intalnite in practica, in tirurile de mare precizie, in scufundari subacvatice si submarine, in parasutism, in explozive, in NRBC, etc. Aceasta sectiune este insarcinata, in particular, si cu interventii dificile si riscante (arestare de raufacatori periculosi, eliberare de ostatici, deturnare de avion, etc.) dar si cu filatura si supraveghere in materie de terorism si mare banditism (crima organizata).  Sectiunea RAID II («srijin operational») aflata tot sub directia unui Subcomisar de Politie este formata din urmatoarele grupe : GTP-Grupa Tehnica si de Prospectie (specialisti de inalt nivel si armamentul lor sofisticat) ; GC-Grupul Cynofil (specializat in educatia animalelor si comportamentul lor, format din 8 dresori de caini, 3 caini de atac si 8 caini specializati in detectarea explozivelor) ; GL-Grupul Logistic ; GGCN-Grupul de Gestiune a Crizelor si de Negociere (format din 3 politisti criminologi si un psiholog) ; GA-Grupul de Armament ; GT-Standul de Tragere. Armamentul din dotarea RAID-ului este format din : revolver MR73 ; Glock 17, Glock 18, Glock 19, Glock 26 ; Beretta F-92; Heckler and Koch G36 ; Heckler & Koch MP-5k ; Heckler & Koch 53; SIG 553 SOW; FN-90 - VIP protection ; Remington M870 Police ; Bennelli Super 90 M3 ; Molot Vepr 12 ; Beretta M3P ; Franchi SPAS 15 ; Pusti de precizie PGM Ultima Ratio, 308 Winchester; Pusti de precizie cu raza mare de actiune PGM Hécate II 50 BMG ; Heckler & Koch PSG-1 ; FN Minimi ; Heckler & Koch MG3 ; Heckler & Koch 69. RAID s-a remarcat printre altele in anihilarea grupului terorist « Action Directe » in 1987; in dosarul “Human Bomb” (Eric Scmitt) la Neuilly (Paris) in 1993; in mai multe interventii contra GIA la Roubaix (Gang de Roubaix-Lille) in 1996; in arestarea fugitivului Yvan Colonna in 2003, inculpat pentru asasinarea Prefectului Claude Erignac in 1998; in arestarea unor membri-leaderi ai organizatiei teroriste ETA in 2009, respectiv, 2010, precum si in arestarea lui Jean-Pierre Treiber in 2009, considerat suspect in asasinarea lui Katia Lherbier Géeraldine Giraud. Interventiile spectaculoase ale RAID au dat insa nastere si la o serie de polemici in ceea ce priveste « impartialitatea », precum si « corectitudinea » cu care ea executa misiunile cu care este insarcinat.

Articolul cu imagini si detalii pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/07/thomas-csinta-radicalizarea.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019