UK Bookmakers

"Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea I

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


„De cincizeci de ani, pe scena Europei Occidentale are loc un spectacol regizat cu calculată perversitate şi urmărit cu un voayerism sinucigaş, de o clasă politică atinsă de scleroza sfârşitului. Imigraţia musulmană, Multiculturalismul şi Corectitudinea Politică, au fost şi sunt principalii actori ai unui delirant şi masochist „ménage à  trois”, ale cărui creaţii monstruoase sunt Zonele Interzise.„(Vasile Zarnescu, necenzuratmm.ro, dupa  „No-Go-Zones: Fact of Fiction?”, Soeren
Kern, jurnalist-politolog german, pro-sionist, la saptamanalul Institutului Gatestone cu studii la Georgetown University-Washington D.C. si Hebrew University-Jerusalem, specialist in politici europene, respectiv, in securitatea europeana si americana)

 

„Calul troian a fost episodul final al războiului Troiei. Neputând reintra anonim în Europa, după ce au luptat în rândurile Statului Islamic, războinicii „greci” – musulmani – au fost deghizați în refugiați și ascunși în uriașii „cai de lemn” care navighează pe Marea Mediterană. Ajunși pe țărmurile italiene, au fost primiți ca un cadou al zeilor: ei oferă o nouă ocazie europenilor, de a-și corecta crimele abominabile comise în perioada colonială, deschizându-și larg brațele în fața defavorizaților. Acest șiretlic va provoca căderea Europei.” (Bogdan Calehari, wordpress.com, dupa „Qui sont les 450 migrants du cargo arraisonné en Italie?”, Jean-Patrick Grumberg, jurnalist evreu la Dreuz.info, desfasurandu-si activitatea la Paris, Los Angeleles si Tel Aviv)

 

 

PREAMBUL

 

            Prin definitie, prin terorism, intelegem utilizarea terorii cu (in) scopuri politice, religioase sau ideologice.

Din punct de vedere istoric, termenul desemna regimul politic de teroare in timpul Revolutiei Franceze (5 mai 1789-9 noiembrie 1799), instaurat de catre revolutionari, care practicau (necontrolat) executiile arbitrare in masa.

Incepand cu sexolul XIX, acesta capata sensul violentei politice (atentate, conflicte asimetrice de tip razboaie de gherila, gherila urbana, asasinate politice, etc.).

In anumite definitii riguroase (conform Alex Schmidt si Berto Jongman, intr-o lucrare din 1988, ar exista 109 diferite!) intervin in egala masura si criteriile de clasificare ale victimelor terorismului (civile, militare, nevinovate, atac contra statului democratic, care i-a permis teroristilor sa se exprime legal, etc.)

In Franta, in general, prin terorism, intelegem toate tipurile de activitati teroriste care au loc pe teritoriul national sau contra cetatenilor francezi.

Acesta prezinta specificitati legate de istoria noastra nationala (a Frantei) sau de situatia politica franceza si a avut ca efect crearea unei legislatii speciale (particulare), precum si a unui ansamblu de mijloace de lupta antitereorista, performant.

La inceputul acestui deceniu, conform unui raport al Europolului privind riscul terorist in Uniunea Europeana, din 611 interpelari de teroristi, 219 (adica, cca 35%) sunt datorate Frantei.

Contrar ideii preconcepute, majoritatea dintre acestea n-au fost islamisti (numai 94 dintrei ei si numai 14 au fost trimisi in judecata), dar separatisti, in special, membri ETA (Euskadi Ta Askatasuna), organizatie separatista din Tara Basca („Tara Basca si Libertate”) fondata in 1959, clasata „terorista” de catre Franta, Spania, Marea Britanie, UE, SUA si Canada.

Dupa 1968, ETA ar fi ucis 829 de persoane si ar fi mutilat alte cateva sute.

Conform unor documente oficiale, populatia basca (sudul Frantei-nordul Spaniei) ar fi pierdut 494 de persoane (dintre care majoritatea membri activi al ETA), 22.417 dintre  membri sau au fost incarcerati (peste 700 si astazi, cu precadere  in Franta, respectiv, Spania) si 4.774 ar fi fost torturati.

Pe 20 octombrie 2011, aceasta organizatie criminala anunta incetarea definitiva a activitatii sale armate. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „ETA in fata TAE”: in  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43059-eta-in-fata-tae.html).

In sfarsit, scena politica franceza, in „Ile de beauté” (Insula Corsica) este dominata si de catre o serie de organizatii politice nationaliste: Partitu di Nazione Corsa (PNC, nationalism corsican, regionalism, fondat in 2002), Corsica Libera (CL, nationalism corsican, independentism, progresism, fondat in 2009), Rinnovu Naziunale (RU, fondat in 1998, apropiat organizatiei armate nationaliste, clasata „terorista” FLNC- Fronte di Liberazione Naziunale Corsu, creata in 1976), Ghjuventù Indipendentista (GI, fondata in 1999 la Universitatea Corsica), A Manca Naziunale (fondata in 1998), etc. (Inseme per a Corsica, Scelta Para).

FLNC (scindat in FLNC Canalul Istoric -o miscare nationalista armata corsicana, fondata in anii 1990-1991 si opus FLNC Canalul Obisnuit-o miscare politica nationalista corsicana de lupta, clandesdina creata in 1990) cu o serie de „ramificatii” (FLNC-uniunea Combatantilor, FLNC din 22 octombrie, FLNC din 5 mai, FLNC 9 iulie, etc.), este responsabil de o serie de atentate teroriste si asasinate pe teritoriul national (francez).

Numai in 2011, acesta a revendicat 38 de actiuni clandestine dintre care 33 contra „speculatiei imobiliare” si 5 contra Statului Francez.

Deasemenea, acesta a revendicat si asasinatul lui Christian Leoni (prima revendicare din 1933!), seful organizatiei criminale „Gang de la brise de mer” (creata la sfarsitul anilor 1970 si activa in Franta, Rusia, Africa si America Latina) si presupusul ucigas al lui Philippe Paoli, membru FLNC.

Acesta ar putea fi implicat (indirect) si in dosarul asasinatului Prefectului de Corsica (1996-1998), Claude Erignac (1937-1998), pe 6 februarie 1998, la Ajaccio, in care momentan este condamnat (cu complicii sai), separatistul corsican Yvan Colonna (n. 1960, condamnat pe 13 decembrie 2007 la inchisoare pe viata, cu o perioada de siguranta de 22 de ani si confimat in apel pe 27 martie 2009, de catre Curtea cu Jurati speciala de la Paris-compusa numai din magistrati-12, ca Jurati).

Pe 30 iunie 2010, Curtea de Casatie, anuleaza sentinta datotita unui viciu de procedura (pentru nerespectarea art.331 din CPPF-interzicerea intreruperii martorului in timpul depzitiei sale), iar pe 8 iulie 2010, Colonna este condamnat numai la un an de inchisoare cu executare (in penitenciar) pentru „transport si detentie de arma de categoria 1), fiind achitat in privinta capetelor de acuzare: participare  la „asociere de raufacatori” si „fapte comise in asociere cu o intreprindere (organizatie) terorista”.

Insa, pe 11 iulie 2010, Parchetul face apel, iar pe 20 iunie 2011, acesta este condamnat definitiv la inchisoare pe viata (de catre aceasi Curte), dar fara perioada de siguranta, ceea ce practic inseamna ca acesta devine liberabil (conditionat sub control judiciar), incepand cu executarea a cel putin 18 ani de recxluziune criminala (conform CPPF).

Pe 11 iulie 2012, Curtea de Casatie, respinge, cererea de anulare a sentintei, a acestuia, iar unul dintre avocatii acestuia, Antoine Sollacaro, este asasinat pe 16 octombrie 2012.

Dupa parerea mea, vinovatia lui Yvan Colonna in dosarul Erignac este indoielnica. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Affaire Erignac”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/affaire-erignac.html).

APROFUNDAREA DOSARULUI

 

Un numar important de organizatii politice (de stanga sau de dreapta), grupari nationaliste, religioase sau revolutionare au recurs (si recurg) la terorism pentru a face cunoscute lumii, cauzele (ideologiile) lor.

In principiu, distingem 5 mari tipuri de terorism (ale caror metode, in principiu sunt rapirea, sechestrarea si asasinaul):

1) individual (provocat de catre rebeli, anarhisti, etc., in desfasurare  intre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, care viza personalitati din sfera politica, militara, juridico-politeneasca, cu caracter spontan).

2) organizat (de catre grupari politice nereprezentand un guvern si apara o anumita ideologie printre care putem nentiona: Rezistanta din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; OAS-Organizatia Armata Secreta, creata in 1961 la Madrid, avand ca ideologie nationalismul, antidependentismul, contra independentei Algeriei de Franta-1962; KKK-Ku Klux Klan, fondat in 1865, organizatie suprematista alba, protestanta, americana, clasata „extrema dreapta”, rasista, contra populatiei de culoare;  terorismul practicat in anii 1960-1970 de catre  grupari de extrema stanga sau de extrema dreapta, care desfasurau o actiune de lupta organizata si armata contra statului francez, AD-Action Directe, grup armat (terorist) anarho-comunist luand nastere din Miscarea Autonoma in Franta si Miscarea Antifrachista, avand ca obiectiv, Revolutia proletara, fondata in 1979 si activa pana in 1987, a se vedea pentru detalii si articolul asociat al autorului: ”Action Directe”: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2012/05/action-directe-thomas-csinta.html, IRA-Irish Republican Army/Old IRA, organizatie paramilitara cu o serie de ramificatii, formata din Óglaigh na hÉireann-voluntari nord-irandezi, creata in 1916, in urma fuziunii dintre ICA-Irish Citizen Army, apropiat Partidului Muncitoresc Irlandez si IV- Irish Volunteers, apropiar IRB-Irish Republican Brotherhood/Fraterniatatea Republicana Irlandeza, luptand contra prezentei britanice in Irlanda de Nord).

Teroristii islamisti, se considera, in general, combatanti al lui Allah si desfasoara un „razboi sfant” (in cadrul Jihad/Djihad-ului, utilizat in Coran: straduinta musulmanului în particular si a comunitatii musulmane în general, prin  folosirea tuturor energiilor si resurselor pentru a urma sistemul islamic  de viata, de a extinde calitativ sau cantitativ religia islamica, modul ei de viata individuala, precum si organizarea sociala care decurge din ea), a caror activitate progreseaza considerabil incepand cu anii 1990 pe scena internationala.

Activitatile acestora justifica un „raspuns” situatiei politice in conflictul israelo-palestinian, precum si in cele din Irak, din Siria, etc., in urma interventiei americane sau ale fortelor aliate, dar ele  s-au desfasurat (si inca se desfasoara) si in alte parti ale lumii unde nu sunt prezente trupe occidentale: Algeria, Tunisia, Egiptul, Indonezia, etc., deci, unde nu poate fi invocata dominatia imperialista.

Printre organizatiile armate teroriste islamice putem mentionaAl-Qaïda/Al-Qaeda (القاعدة „al-qā'ida”), cu numeroase ramificatii tentaculare (in Irak-AQI intre 2004-2006, in Magrebul Islamic-AQMI din 2007, in Peninsula Arabica-AQPA din 2009, in Palestina-Brigades Abdullah Azzam din 2009, in Somalia-Al-Shabbaab din 2010, in Siria-Front Al-Nosra din 2012, in nordul Nigerului si Maliului, respectiv, in sud-vestul Libiei-Al-Mourabitoune din 2013 si in Afganistan, Bangladesh, Birmania, India, respectiv, Pakistan-Al-Qaeda in the Indian Subcontinent –AQIS din 2014) fondata de catre Cheikh Abdullah Yusuf Azzam (1941-1989, „Imamul Djihadului”) si discipolul acestuia Oussama Ben Laden (1957-2011) in 1987.

De inspiratie sunnit fundamentalista, avand ca ideologie salafismul djihadist, antioccidentalismul si panislamisul (miscare politico-religiasa, reclamand fie uniunea tuturor teritoriilor islmace din lume, fie uniunea tuturor comunitatilor musulmane) si ca obiectiv crearea unui Califat in lumea musulmana si insturarea Sariei, respectiv, distrugerea lumii occidentale, Al-Qaïda, numai intre 2004-2008 (perioada cea mai ucigasa din istoria ei) este responsabila de 313 atacuri cu 3010 victime (morti si raniti).

Printre cele mai sangeroase atentate teroriste ale acestuia sunt: in SUA, pe 11 septembrie 2001 (la New York, in Comitatul Arlington, in Virginia, in proximitatea Shanksville, respectiv, in Pensilvania: 2.973 de morti, respectiv, 19 pirati al aerului si 6.291 raniti ), in Maroc, pe 16 mai 2003 (la Casablanca: 33 morti, respectiv, 12 teroristi-kamikaze si 104 raniti), in Spania pe 11 martie 2004 (la Madrid: 191 morti si 1858 raniti) si in Marea Britanie pe 5 iulie 32005 (la Londra: 52 morti, respectiv, 4 teroristi-kamikaze si 709 raniti).

In sfarsit, Statul Islamic (الدولة الإسلامية,, „ad-dawla al-islāmiyya”), organizatie armata terorista salafist-djihadista creata in 2006, care a proclamat pe 29 iunie 2014 instaurarea unui calafat pe teritoriul irakian si sirian, pe care il controleaza.

La crearea acestuia, Al-Qaïda in Irak, forma cu inca alte 5 grupari djihadiste (Ansar Al-Tawhid/sectiile Ansar Al-Tawhid, Al-Jihad Al-Islami/sectiile Jihadului islamic, Saraya Al-Ghoraba/sectiile straine, Kitaeb Al-Ahwal"Brigazile Apocalipsei” si Jeish al-Taiifa al-Mansoura/„Secta Armatei Victorioase”), CCM-Consiliul Consultativ al Mudjahidinilor ( مُجاهِد, moudjahidin/e, mujahidin/e, luptatori, militanti, combatanti, in cadrul Djihadului).

Pe 13 octombrie 2006 CCM proclama ISI-Statul Islamic in(al) Irak(ului), iar mai tarziu, incepand cu 2013 in(al) Siria (Siriei).

Pe 9 aprilie 2013, ISI devine ISIS/L (Statul Islamic in Irak si in Levant-الشامAsh-Shām, o mare parte a Orientului Mijlociu la sud de Muntii Taurus, marginita la vest de Marea Mediterana, iar la est de Desertul Arabiei si Mesopotamia Superioara, fara Muntii Caucaz, Peninsula Arabica sau Anatolia, desi uneori Cilicia este si ea inclusa, ca de altfel si Peninsula Sinai. De maniera traditionala, in franceza, prin ea intelegem tarile coastei orientale a Marii Mediteraniene: Libanul si Siria/tarile Levant-ului in sens francez, dar geografic ea include si Israelul-Palestina, Iordania si Egiptul, iar intr-o versiune mai larga Ash-Shām si o parte din sudul Turciei. A se vedea pentru detalii si articolul asociat al autorului: „Declaratia unui ofiter sirian sub acoperire”:http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/39728-declaratia-unui-ofiter-sirian-sub-acoperie.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/declaratia-unui-ofiter-sirian-sub.html).

Pe 29 iunie 2014, ISIS/L anunta restabilirea Califatului in teritoriile aflate sub controlul acestuia si Abou Bakr al-Baghdadi (Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Badri, Abou Bakr al-Baghdadi al-Husseini al-Quarashi/Dr. Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Samarrai,Abou Du'a, n. 1971) se proclama Calif, succesor al lui Mahomet (محمّد, Mihammad, Mohammed, autoritate religioasa, politica si militara suprema al tribului Quraych, considerat profetul major, fondator al Islamului care ar fi trait intre 570-632)  si al lui  Hamid Daoud Muhammad Khalil al-Zawi (Abou Abdullah al-Rashid al-Baghdadi/Abou Omar al-Baghdadi, 1947-2010), fost Emir la Statului Islamic, sub numele de Ibrahim.

Statul Islamic, este considerat unul dintre gruparile djihadiste teroriste, cele mai violente din lume, alaturi de Boko Haram (Boko Haram/Jama'atu Ahlis Sunna Lidda'Awati Wal-Jihad-جماعة اهل السنة للدعوة والجهاد, „grup sunnit pentru predicatie si djuhad”, salafist-djihadist din nordul Nigeriei, fondat de catre Mohamed Yusuf in 2002 la Maiduguri, avand ca obiectiv, instaurarea Sariei pe intregul teritoriu national si leader pe Abubakar Shekau).

El este acuzat de catre ONU, Liga Araba, SUA si UE, ca ar fi responsabila de crime de razboi, crime contra umanitatii si purificare etnica.

Incepand din august 2014, o coalitie internationala (coalitie arabo-occidentala in Irak si in Siria contra Statului Islamic, din care fac parte 22 de state, printre care: SUA, Franta si alte state ale UE, Australia, Canada, Arabia Saudita, Iordania, Qatar, Bahrein, etc.), intervine pe plan militar contra acestei organizatii.

3) terorismul de Stat (din punct de vedere teoretic, consta in exercitarea ilegitima/ilegala de catre un stat, al monopolului sau asupra  violentei, din momentul in care aceasta violenta, este in contradictie cu contractul conform caruia individul accepta sa abdice o parte a libertatii sale, in schimbul protectiei statului, cu alte cuvinte, este o problema taxonomica, pentru ca acesta implica nu numai imaginea protectoare a statului, dar deasemenea si natura raporturilor pe care statul intretine cu violenta).

Din punct de vedere practic, in principiu, vorbim de terorism de stat (practicat cu precadere de catre serviciile secrete ale acestuia cu o finalitate politica!), in cazul in care actiunile teroriste, au fost puse la cale (organizate), comandidate, manipulate sau ignorate (prin complezenta!) de catre (un) stat sau prin intermediul (acordul) acestuia.

Un stat terorist, este o entitate politica, distincta din punct de vedere teritorial, care utilizeaza (recurge) la forta si la violenta contra altor state sau cetatenii acestora, cu intentia de a le intimida sau de a le constrange pentru a adopta ideologia acestuia.

In anumite cazuri, expresia „terorism de stat” este utilizata si pentru a descrie agresiunile comise de catre un stat contra unu grup (organizatie, minoritate, comunitate) social(a) de tip  infractional, politic, etc., care poate avea ca efect „crime contra umanitatii”.

Cateva exemple de terorism de stat, din zilele noastre putem recunoaste in „razboiul murdar” al statului Spaniol contra grupului armat nationalist (separatist), clasat terorist ETA.

GAL (Grupos Antiterroristas de Liberación, comandouri para-politienesti si para-militare, spaniole, active intre 1983-1987, cu obiectivul de lupta contra organizatiei  ETA pe teritoriul francez si spaniol), o forma etatica de lupta antiterorista, clandestina (in timpul Guvernului condus de Felipe Gonzales si Ministrul de Interne José Barrionuevo, ar fi fost implicata  in asasinarea a 37 de persoane membre a ETA  sau sustinatori a acesteia si ranirea grava a peste 50 de alte persoane.

In aceasta categorie de terorism de stat, putem include si uciderea dictatorilor Saddam Hussein (Saddam Hussein Abd al-Majid al-Tikriti, 28 aprilie 1937-30 decembrie 2006)  in Irak sau a Mouammar Kadhafi (Mu’ammar Abū Minyar ’Abd al-Salām al-Qaḏḏāfī, 19 iunie 1942-20 octombrie 2011) in Libia.

Democratiile moderne pot fi acuzate de terorism de stat si pentru acte criminale cum ar fi dinamitarea navei Rainbow Warrior a Organizatiei Greenpeace in Noua Zeelanda (protestele careia  aducea prejudicii cercetarilor nucleare franceze in Mururoa-Polinezia franceza) , de catre serviciile secrete franceze in 1985 (comanditat de catre Ministrul francez al Apararii Nationale Charles Hernu, cu acordul Presedintelui Republicii Franceze, pe atunci, François Mitterrand, 1981-1995) sau finantarea contra-revolutiei (Contras-Rezistenta Nationala, 1979-1990) din Nicaragua de catre CIA incepand cu 1981, prin intermediul unor grupuri armate opuse Guvernului sandinist (FSNL-Frente Sandinista de Liberación Nacional, un partid politic nicaraguan fondat in 1961 ca o organizatie politico-militara social-democrata, inspirata din lupta Generalului Augusto Calderón Sandino, 1895-1934,  avand ca ideologie: socialismul, marxismul, social-democratia), care a venit la putere dupa, in urma unui razboi civil in timpul presdintiei dictatorului Anastasio Somoza Debayle (1925-1980), afalat in functia suprema a statului intre 1967-1972 si 1974-1979.

Ulterior, intre 1982-1988, de mai multe SUA, va fi implicata in plasarea de bombe (explozibili) la intrarea in sediul general al Contras-ului.

Si in sfarsit, operatiunile militare  israeliene din vara anului 2014 (8 iulie-26 august) din Fasia Gaza (Palestina), in care 1948 de persoane  si-au pierdut viata (697 civili: 456 barbati si 237 femei) pot fi clasate in categoria de „terorism de stat”.

 4) terorismul economic/ecoterorism (contrar „razboiului economic” in care este implicat un stat contra altor state, consta in tentativa de destabilizare economica a unei tari de catre o grupare terorista sau un grup de state pentru motive ideologice sau religioase).

Acuzatia de „terorism economic” este utilizat, in special, cu precadere de catre militantii miscarilor altermondialiste (opusi mondializarii/globalizarii neoliberale), care pun accentul pe valorile democratice reale, pe justitia economica si sociala, pe protectia mediului si pe drepturile fundamentale ale omului.

Printre asemenea acte teroriste putem mentiona, speculatiile monetare, embargourile impuse unui stat (sau a unui grup de state) de catre un alt stat (sau grup de state), inchiderea (falimentarea) unor societati comerciale (institutii) straine intr-un stat, politica represiva contra imigratiei legale (legale) prin care are loc importul concurential de mana de lucru, etc.

5) Cyberterorismul (termen controversat introdus de catre Barry C. Collin, conform Kevin G. Coleman, pentru care interesul debuteaza in anii 1980,  consta in utilizarea premeditata a activitatilor perturbatoare contra calulatoarelor sau ale retelelor cu intentia de a cauza un prejudiciu social, ideologic, religios, politic, etc.

Din contra, altii considera ca cyberterorismul nu exista in realitate, iar utilizarea metodelor  perturbatoare contra sistemului informational (sistele informatice) este mai mult o problema de pirataj sau de „razboi informatic” (in special, autoritatile chineze).

Acestia considera ca aceste metode perturbatoare au sanse mici (slabe) de a instaura teroarea (in adevaratul inteles al cuvantului!) sau de a crea daune fizice importante (inclusiv, decesul) in randul populatiei, tinand cont de tehnologiile de protectie performante de ultima generatie.

Printre numeroasele acte teroriste de acest gen, cele mai semnificative, raman totusi atacurile repetate comise de catre China, Grecia, India, Israel, Corea de Nord si Corea de Sud, contra sistemelor informatice ale CIA (Central Intelligence Agency, fondata pe 26 iulie 1947, cu sediul general la Langley, Virgnia, SUA) si NSA (National Security Agency, fondata pe 4 noiembrie 1952, cu sediul general la Fort George G. Meade, Maryland).

In sfarsit, sa revenim la acesti teroristi-mujahidini care cu strigatul lor specific: „Allah(o)u Akbar (sensul: Domnul/Allah este cel mai mare dintre toate creaturile sale) sau mai rar: „Al Hamad(o)u Lillah/Al-Hamad(o)ulillah” (sensul: Elogiu sublim pentru/lui Allah, pentru ca este cel care merita), respectiv, „S(o)ubhan Allah/S(o)ubhanallah/S(o)ubhanAllah” (sensul: Glorie lui Allah, care a creat toate minunile si pe care nimeni nu-l poate imita, adica a recunoaste ca Splendoarea si Majestatea vin de la Allah, atotputernicul Dumnezeu), sunt gata sa moara in stil kamikaze in „Razboiul Sfant”!

Sub nicio forma, nu sunt nici cei de care gem No-Go-Zones” (a se vedea pentru detalii si articolul: http://inliniedreapta.net/zus)  ale jurnalistului-politolog pro-sionist german Soeren Kern (Saptamanalul Institutului Gatestone) si cu atat mai putin cei care ajung in Europa prin „Calului Troian” (a se vedea pentru detalii si articolul: http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dezbateri/cargourile-cu-refugiati-cal-troian-pentru-europa-257301.html), ale jurnalistului  evreu Jean-Patrick Grumberg (Dreuz.info).

Poate, doar accidental.

Aceste articole sunt  foarte departe de realitate si nu au aproape nimic in comun cu ZUS-urile franceze (Zone Urbane Sensibile) si nici cu imigratia ilegala in Europa, via frontierele sale „fragile”.

Eu, personal, cunosc bine aceste  cartiere, in care am avut ocazia sa lucrezi cu tineri, fie, aflati in esec scolar, fie, delincventi juvenili, a caror reinsertiune sociala ridica mult mai putine probleme decat credem, iar printre ei, nu sunt nici putin, cei care au bunavointa, respectiv, motivatie si sunt capabili sa realizeze, chiar si lucruri deosebite (iesite cu adevarat din comun!), in sensul bun (pozitiv) al afirmatiei! (A se vedea pentru detalii si artricolele autorului consacrate acestei problematici:  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44457-radicalizarea-extremistilor-islamisti-in-mediul-carceral.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/07/thomas-csinta-radicalizarea.html;  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html; Holocaustul%20islamic%20european%20_Thomas%20CSINTA_.pdf  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/05/islamizarea-europei.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/12/holocaustul-islamic-european.htmlhttp://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/09/necunoscutul-musulmanii-si-japonia1.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/cele-sapte-pacate-capitale-ale-turciei.html;   http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2012/11/zus-les-zones-urbaines-sensibles-en.html

In ceea ce priveste „importul de teroristi” prin intermediul „Calului Troian”in Europa, prin frontierele sale „fragile”, dupa parerea mea, care, am asistat la asemenea evenimente atat in Franta Metroplitana (la Calais), respectiv, in Italia (la Lampedusa) si in Spania (la Ceuta si Melilla, enclave spaniole in Maroc) ca de altfel si in Franta ne-Metropolitana (pe Mana, DOM-Guyana franceza, America de Sud), este  o afirmatie gratuita (grava!), cel putin calomnioasa, la adresa comunitatilor musulmane, daca nu cumva, ascunde si un profund  caracter rasist, care trebuie combatut prin toate mijloacele posibile.  (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici deosebit de complexe: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/thomas-csinta-abatoarele-umane-ale.html; http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/40405-abatoarele-umane-ale-uniunii-europene.html;   http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42825-pamantul-sacru.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/pamantul-sacru.html).

Istoria musulmanilor ajunsi in Europa, este cu totul alta, ca de altfel si al mujahidinilor, adepti al „Razboilui Sfant”,  care cu strigatul lor „fanatic” „Allah(o)u Akbar” se sacrifica pentru o cauza nejustificata, fara niciun sens, ceea ce nu aduce cu ea decat teroare, dezamagire, durere si suferinta.

Ei sunt victimele, intr-o mare masura (intr-o mare  majoritate de cazuri!), in primul rand al „Rolului pozitiv al colonizarii”, iar in al doilea rand, al dispozitivului de „Discrimnare pozitiva” (cel putin, in Franta), in cadrul caruia, cei „recrutati” (in sectorul public!), pe de o parte, nu au beneficiat de o educatie „aleasa” (corespunzatoare), iar pe de alta parte, pentru ca inainte de a fi angajati, conform acestuia,  s-au saturat sa fie refuzati (respinsi) si marginalizati de catre societatea civila (franceza), in sectorul privat, ca „necorespunzatori” (incompetenti).

„In contextul social-istoric al inceputului mileniului trei, cand majoritatea responsabililor politici al fostelor tari (puteri) coloniale erau inca convinsi de „rolul pozitiv al colonizarii”, Jacques Chirac, pe atunci Presedinte al Republicii Franceze (1995-2007), a hotarat, in 2006, sub presiunea politica a tarilor din Magreb (in special Algeria, dar si Maroc, respectiv, Tunisia) sa renunte la Alin. 2 al Art.4 din Legea 23 februarie 2005, adica la „rolul pozitiv al prezentei franceze in teritoriile nemetropolitane” (neeuropene, colectivitatile teritoriale Outre Mer) si in special in cele din nordul Africii (Magreb).

Acest pas istoric a fost considerat, pe de o parte, atat de catre aparatorii drepturilor fundamentale ale omului, francezi, cat, pe de alta parte si de catre responsabilii politici din fostele tari „victime” ale colonizarii, o conditie „sine qua non”, pentru perpetuarea relatiilor de prietene si colaborare socio-economica, respectiv, politica, dintre popoarele lor si Republica Franceza.

Presedintele  Jacques Chirac  ia aceasta decizie, in ciuda faptului ca acesta este ferm convins ca „noi (francezii) putem fi mandri de istoria noastra......(...) chiar daca putem recunoaste si zone de umbra in evolutia ei....”, nu la intamplare, ci in special, dupa critica dura adusa acestei legi (Legea din 23 februarie 2005), pe 2 iulie 2006, de catre Abdelaziz Bouteflika, Presedintele Algeriei (din 27 aprilie 1999).

Rolul "pozitiv" al colonizarii, din punctul de vedere al tarilor coloniale, ar fi permis "civilizarea", "modernizarea" si "democratizarea" sclavilor din colonii (o imensa majoritate dintre ei de confesiune musulmana!), avand ca efect, mobilitatea lor, in general si migratia lor catre tarile coloniale "mama", in particular, nu cu scopul cum cred unii, de a cucerii lumea, ci din contra, pentru imbunatatirea conditiilor lor de viata, pentru cresterea nivelului lor de trai, mai exact, pentru realizarea lor pe plan material si spiritual, ceea ce in colonii era de neconceput.

Din pacate insa, o mare  majoritate dintre ei, nu au reusit sa se integreze din punct de vedere socio-cultural si profesional, in special datorita dispozitivelor sociale inadecvate puse la dispozitia lor, ceea ce a avut ca efect orientarea lor catre delincventa si criminalitate, insa tot cu acelasi scop: realizarea lor pe plan material si spiritual.

Celor care au reusit sa se mentina, cat de cat in limitele normale ale legilor  de convietuire in cadrul societatii civile, dispozitivul de "Discriminare  pozitiva", ca o "prelungire prin continuitate" al "Rolului pozitiv al colonizarii", le-a permis accesul in insitutiile publice ale Administratiei de Stat (Prefctura, Primarie, Politie, Jandarmerie, Justitie, Administratia Penitenciarelor, etc.), ceea ce contribuie esential la scurgerea de informatii catre organizatiile islamiste extremiste, jihadisti-salafiste, respectiv, teroriste,  iar prin dispozitivul de manipulare,  la radicalizarea islamistilor incarcerati, de maniera generala, nu pentru terorism, ci pentru delicte sau crime de drept comun.

Unii dintre ei, intr-un esec total in libertate, pe toate planurile vietii sociale, dezorientati si fragili din punct de vedere psihic,  usor de manipulat, incearca sa se "realizeze", prin efectul de radicalizare, ca martiri al lui Allah,  in "Razboiul Sfant"!

Ca dispozitiv social, "Discrimanare pozitiva" (instaurarea inegalitatii pentru promovarea egalitatii !), creat cu scopul de a lupta contra discriminarii rasiale a aparut pentru prima data in SUA, iar in  Franta, acesta este introdus prin Legea din 10 iulie 1987, in favoarea persoanelor cu dizabilitati, prin care intreprinderile cu peste 20 de salariati vor fi „obligate” sa angajeze din efectiv, cel putin 6%, persoane cu handicap (in special fizic).

Incepand cu mileniul trei (anul universitar 2000-2001), acest dispozitiv este „preluat”, cu un oarecare „entuziasm” (dar ineficace!) si de catre Conferinta Scolilor Superioare de Inalte Studii (Conférences des Grandes Ecoles-CGE), un sistem de invatamant superior ultra elitist, unic in lume, rezervat tinerilor cu ailitati intelectuale si capabili de performanta, iar in ultimul deceniu, acesta este extins  si in  majoritatea institutiilor publice locale si centrale ale Statului (Primarie, Prefectura, Invatamant, Sanatate, Politie, Jandarmerie, Justitie, Fortele de Munca, etc.), care va permite persoanelor, in special, celor de origine musulmana (Negrii sau Arabii) fara Cazier Judiciar (cu Buletinele B2 si B3 „vide”, aflate in esec sclar sau in reinsertiune socio-profesionala, sa devina functionari (publici) al Statului. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului legat de aceasta problematica deosebit de complexa: „Sistemul elitist francez de Inalte Studii -Grandes Ecoles, un sistem educativ de mare complexitate si prestigiu, unic in lume!”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43996-sistemul-elitist-francez-de-inalte-studii-grandes-ecoles-un-sistem-educativ-de-mare-complexitate-si-prestigiu-unic-in-lume.html;  „Cazierul Judiciar Francez”:  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/cazierul-judiciar-francez-buletinul-b3.html"Holocaustul islamic euro-asiatic": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html)

In sfarsit, prima generatie de imigranti din colonii, sunt primii musulmani care ajung in Europa, in special, ca forta de munca necalificata (sau slab calificata, deci ieftina!), pentru reconstructia acesteia dupa cel de –al Doilea Razboi Mondial.

Este o generatie „supusa”, care alege calea Occidentului (si nu a Orientului Apropiat, respectiv,  Mijlociu, bogate!), in primul rand, pentru ca Europa are nevoie de ea si dispune (cel putin teoretic!) de dispozitive sociale si economice de integrare, iar in al doilea rand, pentru ca „rolul pozitiv” al colonizarii are ca efect „civilizarea” si „democratizarea” in stil occidental al acesteia, ceea ce lipseste cu desarvarsire in tarile musulmane bogate (unele dintre ele, membre al OPEC-Organization of Petroleum Exporting Countries, creata in 1960: Iran, Irak, Kuwait, Libia, Qatar, Emirtatele Arabe Unite, Arabia Saudita, etc). 

Ulterior, cand conflictele arabo-israeliene incep sa ia proportii, respectiv, instabilitatile politice in Magreb si Africa (Neagra) vor avea ca efect emigratia masiva a populatiei din zonele aflate de conflict, Occidentul, este preferat din nou de catre poplatia musulmana expatriata, datorita dispozitivului de „Azil politic”, relativ la statutul de refugiat (ceea ce nu exista sub aceasta forma in tarile musulmane bogate!),  creat prin conventia de la Geneva, pe 28 iulie 1951, ceea ce in Franta (dar si in restul Europei Occidentale) se acorda din ce in ce mai greu, in ultimul timp (datorita costului sau ridicat, cca 670 milioane anual si timpului lung de studiu al unui dosar, cca 300 de zile): in 2011, dintre cei 76.765 de solicitanti de azil politic (o crestere de cca 70% in raport cu 2007!), numai 10.740 au obtinut acest statut.

Daca numarul acestora a diminuat in 2012 (la cca 61,756), in 2013, asistam  din nou la o crestere considerabila la 73.876.

In ceea ce priveste expulzarile, sunt si ele pe masura: din 77.675 de somatii de parasire al teritoriului national (francez) in 2012, respectiv, 84.890, in 2013, numarul celor expulzati a fost de 36.822, in 2012 si 27.051, in 2013.

Aceasta prima generatie, fata de care Franta are „obligatii morale” (dar si celelalte tari coloniale), este „instalata”, cu precadere, in cartiere gigant, ale marilor metropole franceze (in partea extra-muros), ceea ce va genera  in scurt timp efectul: „Banlieue” (regiunea urbana extra-muros a unei metropole), considerata defavorizata, in raport cu cartierele, metropolitane,  intra-muros!

In principiu, acestea dispunand de un tesut urban (foarte) dens, cu o populatie numeroasa, reprezentand de cca de 3-7 ori populatia orasului propriu-zis (zona intra-muros), cu timpul, in special, incepand cu anii 1970, odata cu debutul  (hiper)industrializarii, ele devin victime ale somajului, ceea ce contribuie esential la degradarea socio-economica si morala a lor, avand ca efect, cresterea instabilitatii sociale, al traficului de stupefiante, a insecuritatii, datorata unei rate ridicate a criminalitatii, aflata si ea intr-o crestere („ascensiune”) constanta.

In scurt timp, ele nu vor supravietui decat datorita unui sistem de ajutoare sociale, din partea statului, bine pus la punct (diverse alocatii platite de catre Casa de Alocatii Familiale), minime sociale „sine qua non” necesare, pentru un trai cat de cat decent si vor deveni, intr-o majoritate de cazuri ZUS (Zone Urbane Sensibile), in care accesul Politiei sau al Jandarmeriei Nationale (si nu al omului de „rand”!) va fi „limitat” de catre populatia locala.

Evident, datorita unui puternic „conflict de interese” dintre autoritatile politinesti care  sunt insarcinate sa vegheaze asupra mentinerii ordinii si linistii publice si o parte considerabila a populatiei care este asociata (pentru „imbunatatirea” nivelului sau de trai!), micii sau marii criminalitati, respectiv, crimei organizate. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei tematici: ”Minima sociaux en France”: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2012/01/minima-sociaux-en-france.html).

Din contra, cea de-a doua generatie (care se prelungeste prin „continuitate si la cea de-a treia!), este „nascuta-crescuta” (inclusiv, educata) in Franta, cu mentalitatea occidentala, in spiritul democratiei, a libertatii si a egalitatii corespunzatoare „doctrinei” franceze (dar si occodentale, in general!), ceea ce creaza acesteia o profunda criza de identitate.

Pe de o parte, acasa, in familie, tinerii musulmani sunt educati (intr-o mare majoritate de cazuri!) in spiritul religiei lor, insa, in institutiile de educatie si invatamant, ei sunt obligati (mai mult sau mai putin) sa respecte legile laicitatii Republicii Franceze, ceea ce lor creaza o serie de probleme in privinta integrarii lor sociale.

Cu alte cuvinte, pe de o parte, ei sunt nascuti si educati in Franta (majoritatea au chiar si cetatenia/nationalitatea franceza!) si se „simt” francezi, insa, societatea civila este discriminatoare la adresa lor si nu-i recunoaste ca memmbri, decat intr-o maniera „oficiala”.

Fara sa mai adaugam si faptul, ca aceasta generatie „rebela”, intra, nu rareori, in conflict chiar si cu parintii, a caror autoritate este „degradata” si lipsita de eficacitate, datorita situatiei materiale precare ale acestora („asistati” social de catre serviciile sociale Statului!), motiv pentru care, exemplul lor „nu merita de urmat”!

Evident, nu putem vorbi de „egalitate de sanse”, cel putin din punct de vedere practic, nici pe plan educativ si nici ulterior, pe plan socio-profesional, dintre tinerii din ZUS-uri si cei din cartierele instarite (sau chiar ale clasei de „mijloc/medii”!) ale unei metropole.

Nici macar in cadrul dispozitivului social de discriminare pozitiva.

Care ne le permite nici sa fie apreciati (pe plan profesional) si nici sa fie „asimilati” (pe plan social), de catre franczei (respectiv, europeni).

Ca urmare a acestui fenomen (de masa!), o majoritate dintre cei proveniti din ZUS-uri, marginalizati social si profesional (nu rareori, apartinand unor familii dezmembrate, in general, monoparentale),  in mod evident, incearca sa se impuna (remarce), sub o forma sau alta pe scena politica, relativ, usor accesibila si la indemana oricui (la „purtator”!), pe buna dreptate, daca tinem cont de actuala politica a Presedintiei franceze.

Care sa le permita sa iasa in evidenta, sa iasa din anonimat.

Nu rareori, acesti indivizi, sunt victime ale „junglei urbane”, fiind recrutati in diferite retele de criminalitate si manipulati, direct (in mediul carceral) sau indirect (in libertate), catre extremism, salafism, djihadism, respectiv, catre radicalizare, catre terorism.

Studiind profilul musulmanilor francezi implicati in acte de terorism din ultimul deceniu , vom putea constata ca astazi, terorismul nu se mai „pratica” in grupuri (grupari) criminale, minutios organizate, ci din contra, el este practicat de maniera individuala („en libre accés”-acces liber/la indemana oricui!) in urma unui proces de manipulare si de radicalizare a unor victime (care nu mai au nimic de pierdut!),  prin intermediul unor organizatii teroriste care profita de instabilitatea lor psihica, emotionala, precum si de dorinta lor de afirmare in fata lui Allah si a Sariei.

Yoni Palmier (nascut pe 24 decembrie 1978 la Monmorency, Departamentul Val d’Oise, regiunea pariziana), de origine franco-algeriana, originar din Guadeloupe, (Departament-Regiune francez(a) nemetropolitan(a) din Antilele franceze-Outre Mer)  (Departamentul Essonne), un presupus serial-killer din regiunea pariziana,  este suspectat pentru comiterea unei serii de de crime in perioada 2011-2012 in Departamentul Essonne.

Comise cu aceasi arma (pistol automat calibru 7.65mm), gasita la domiciliul  presupusului criminal (intr-o boxa aflata in locatia lui la Draveil), arestat pe 16 aprilie 2012, acesta este inculpat pe 27 aprilie 2012 pentru uciderea lui Nathalie Davids (35 de ani, pe 27 noiembrie 2011) si a lui Jean-Yves Bonnerue (52 de ani, pe 22 februarie 2012), la Juvisy sur Orge, respectiv, a lui Nadjia Lahcène (48 de ani, pe 5 aprilie 2012), la Grigny si a lui Marcel Brunetto (81 de ani, pe 17 martie 2012), la Ris Orangis.

In boxa lui sunt gasite si motocicleta Suzuki GSX-R (alb-albastru), casca si bluzonul cu care ar fi fost echipat (conform martorilor) in timpul executiei victimelor sale.

Antecedentele judiciare ale lui Yoni Palmier, nu sunt totusi foarte grave si niciodata, acesta n-ar fi comis crime de sange, ceea ce este cel mai interesant !

In 2004 este interpelat si condamnat pentru agresiune, respectiv, violenta contra parintilor sai si port ilegal de arma (fara permis) la 18 luni de inchisoare, dintre care 10 cu suspendare.

Aceasta condamnare este cea mai grava dintre tote sanctiunile penale ale acestuia.

In sfarsit, in 2011 acesta este condamnat (totusi, a sasea oara) pentru violenta contra unui vecin, iar pe 16 aprilie 2012 este suspectat pentru asasinatele din Essonne, pentru ca pe 27 aprilie sa fie interpelat pe Bulevardul Henri-Barbusse la Draveil (localitatea sa de rezidenta), de catre Politia Judiciara Versailles, inculpat si incarcerat preventiv la celebra inchisoare pariziana de maxima siguranta Fresnes (Departamentul Val de Marne).

Acesta si-a negat intotdeauna implicarea lui in asasinatele care i-au fost reprosate iar in dosarul medical al acestuia figureaza mentiunea : fragil din punct devedere  psihologic”, respectiv,  „marginal dezechilibrat” si despre care vecinii afirmau ca ar fi fost „bizar”, respectiv,  „lejer retardat mintal” (pe care insa  nu l-ar fi vazut niciodata conducand o motocicleta!).

Din contra,  in cursul lunii martie 2013, cu ajutorul unei coarde de 3,0 m „confetionat” din ceraceafuri, Palmier, si-ar fi programat evadarea de la Spitalul Penitenciar Fresnes, unde a fost transferat, pe 22 ianuarie pentru o (grava) leziune a umarului drept.

In urma evadarii sale avortate, in camera sa de la Spital, anchetatorii gasesc alaturi de coarda si un cutit artizanal (cu o lama de cca 20 de cm), respectiv, 125 de euro bani de buzunar.

Ca urmare a sesizarii lor, Yoni Palmier, este imediat transferat in QI (Cartier de Izolare), rezervat detinutilor periculosi, DPS (Detinuti Supravegheati cu Prioritate).

In privinta dosarului penal al lui Palmier, acesta este destul de complex, cu numeroase zone de umbra: dupa incarcerea lui, pe 31 iulie 2012, intr-o scrisoare (a lui) „regizata”, catre el insusi, incearca sa se disculpe in numele lui „Niorka” („un grand Black de O infirmiera si o asistenta medicala (venite in control!), ar fi dat semnalul de alarma...in timp ce detinutul isi facea toaleta intima in sala de baie...

 In camera sa de la Spital, anchetatorii gasesc alaturi de coarda si un cutit artizanal (cu o lama de cca 20 de cm), respectiv, 125 de euro bani de buzunar...pentru libertate...in timpul cavalei (fuga/sustragere de autotitatile judiciare si politienesti dupa evadarea lui).

Ca urmare a sesizarii lor, Yoni Palmier, este imediat transferat in QI (Cartier de Izolare), rezervat detinutilor periculosi gen DPS (Detinuti Supravegheati cu Prioritate).

In privinta dosarului penal al lui Palmier, acesta este destul de complex, cu numeroase zone de umbra: dupa incarcerea lui, pe 31 iulie 2012, intr-o scrisoare (a lui) „regizata”, catre el insusi, incearca sa se disculpe in numele lui „Niorka” („un grand Black de la Défense/un negru impunator din celebrul cartier  parizian de afceri, cel mai mare in Europa, la Défense”) care ar recunoaste crimele comise, ceea ce acesta din urma va face cunoscut pe 10 iulie in fata Judecatorului de Instructie, care îi instrumenta dosarul.

Insa, o ancheta minutios efectuata (la care am avut acces, dar care nu m-a convins!) ar fi scos la iveala  „o complicitate” din exterior al acestuia pentru realizarea „scenariului”.

Intr-adevar, Palmier (marginal, beneficiar al unor alocatii sociale, cel putin oficial!), considerat de catre majoritatea celor care il cunosc un „enigmatic” (puitin vorbaret, retras, vara purtand o boneta de militar), avea inchiriat o boxa in parking-ul imobilului, unde au fost asasinate Nathalie Davids si Jean-Yves Bonnerue, iar pana in 2005, acesta a locuit (impreuna cu parintii lui) in acelasi imobil cu Marcel Brunetto.

In concluzie, exista o legatura „indirecta” intre el si presupusele sale victime, dar probele sunt insuficiente pentru a face din el un asasin djihadist-extremist, radicalizat in detentie (mediul carceral).

Cu atat mai mult cu cat declaratiile martorilor sunt contradictorii si destul de confuze!

Mai mult, nu exista niciun fel de probe materiale fiabile care sa-l incrimineze!

Un martor (o tanara mama), numele caruia nu-l pot cita aici (din motive de securitate), afirma intr-un Proces verbal: „Istoria cu asasinatele lui Yoni este destul de bizara. Nu l-am vazut niciodata conducand o motocicleta (dupa care acesta ar fi fost identificat!), ci doar o masina mica (fara permis de conducere) de culoare portocalie”.

Conform acestui martor, o petitie, in imobil ar fi fost facuta (semnata) contra lui Palmier, dar cu totul pentru alte motive: pentru ca, repetate randuri,  „noaptea ar fi scos din gat, sistematic, niste zgomote ciudate”, care ar fi „deranjat vecinii”.

Dupa parerea mea, Yoni Palmier, este un „talhar de duminica”, un delincvent „minor”, care nu are profil de djihadist-extremist si cu atat mai putin, un profil de asasin.

Demersul meu pe langa autoritatile judiciare franceze, pentru a-l contacta pe inculpat si a-l testa cu mijloacele si metodele psihosociologiei matematice, s-a soldat cu un esec! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Psihosociologia matematica si aplicatiile ei la studiul comportamentului deviant”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44242-psihosociologia-matematica-si-aplicatiile-ei-la-studiul-comportamentului-deviant.html).

Cu toate ca avocatul apararii (al lui Yoni Palmier), Laurent Servillat, incerca sa sustina in fata Procuroarei de Evry Marie-Suzanne Le Quéau, ca inculpatul (apartinand clasei medii „inferioare”) ar avea „o personalitate extrem de complexa si fragila”, cu un „trecut foarte haotic”, pentru eventuale circumstante atenuante, aceasta din urma, nu considera ca este cazul, avand in vedere faptul ca Palmier nu ar fi fost niciodata internat intr-un spital psihiatric si nici diagnosticat vreodata ca „bolnav psihic”, motiv pentru care „ar fi reprezentat un pericol pentru societatea civila”.

In ceea ce priveste procesul lui Palmier, acesta va fi probabil fixat pentru vara acestui an (2015), cel mai devreme, avand in vedere faptul ca in PLPC (Procedura Juridica Penala Criminala), o ancheta dureaza in medie 4-5 ani. (A se vedea si articolul autorului consacrat acestei problematici: „O posibila reforma a Justitiei franceze. O reforma fara forma si fara fond!”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html)

In orice caz, in contextul actual al politicii aniteroriste franceze (dar si mondiale), Palmier, risca pedeapsa maxima prevazata de CPF (Codul Penal Francez): inchisoarea pe viata, cu (cel putin!) 22 de ani de perioada de siguranta! (Inainte de care aceste nu poate fi eliberat conditionat sub control judiciar. A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici de mare actualitate si complexitate: „Condamnat la inchisoare pe viata”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html;O posibila reforma a Justitiei franceze. O reforma fara forma si fara fond”:   http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html).

Cu putin timp, inainte de arestarea lui Yoni Palmier, Moha(m)med Merah, la Toulouse,  pe 22 martie 2012, ar fi ucis in zilelele de 11, 15 si 19 martie,  7 persoane, printre care trei militari (parsustisti) si 4 evrei, ranind foarte grav, un al patrulea militar, devenit ulterior tetraplegic (paralizat complet de la gat in jos).

Este vorba de Sergentul-sef Imad Ibn-Ziaten (de origine marocana si confesiune musulmana, divortat, fara copii), in varsta de 30 ani, apartinand RTP (Regimentul 1 de Parasutism) din Francazal (aria metropolitana toulouseana), pe care "il alege" ca victima, pe 11 martie, in urma unui anunt de pe internet pe site-ul "Le Bon Coin" (mentionandu-si prenumele !) sub pretextul ca si-ar vinde motocicleta.

De Caporalul Abel Chennouf (de origine algeriana-kabyla si confesiune crestina-catolica, cu sotia sa insarcinata, in varsta de 25 de ani (familia caruia l-a angajat ca avocat pe celebrul penalist Gilbert Collard, candidat la alegerile legislative din departamentul Gard, in sudul Frantei, pe listele Frontului National-Partid de extrema dreapta), precum si pe Soldatul-parasutist (Clasa 1) Mohamed Legouad (de confesiune musulmana, necasatorit), in varsta de 23 de ani, pe care îi executa pe 15 martie.

Un al patrulea  soldat-parasutist (Clasa 1), Loic Liber (guadeloupean-colectivitate teritoriala franceza in Caraibe, in varsta de 28 de ani, necasatorit), tot din RGP 17, cu aceasi ocazie, fiind ranit grav la coloana vertebrala (inclusiv, la maduva spinarii), s-a zbatut timp de zece zile intre viata si moarte.

Spitalizat la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar) Toulouse, pe 26 martie a iesit din coma, insa datorata unei leziuni a maduvei spinarii la nivelul vertebrelor cevicale-vertebre C), astazi este tetraplegic (imobilizat la pat, 24/24h).

Pe 19 martie, in dimineata zilei de luni, la putin timp dupa 08h00, dupa inceperea programului, Mohammed Merah intra in curtea scolii Ozar Hatorah (Scoala generala – Liceu) la Toulouse si trage intr-un grup de persoane (care se grabea sa ajunga in sala de rugacinui), ucigand un Rabin (profesor) si trei elevi (copii), ranind in plus si o alta eleva (adolescenta, in varsta de 17 ani).

Este vorba Jonatan Sandler, in varsta de 30 de ani, cu cei doi copi ai sai : Gabriel, in varsta de 4 ani si Arieh, in varsta de 5 ani, respectiv, pe Myriam Monsonego, in varsta de 7 ani, fata Directorului scolii.

Un eveniment fara precedent !

"Pentru ca niciodata in istoria recenta a Republicii nu am asistat la executia unor copii ! "

Vineri, pe 23 martie 2012, Procurorul General al Republicii de Paris, François Molins, insarcinat cu ancheta privind crimele pe care le-ar fi comis in regiunea Midi-Pyrénées (Toulouse si Montauban-Aria metropolitana/Regiunea urbana Toulouse) suspectul  de origine algeriana ("ucigasul de pe scuter")Mohammed Merah(10 octombrie 1988-22 martie 2012),  in varsta de 23 de ani, anunta (oficial!), in conferinta sa de presa (si in prezenta mea), anihilarea (mai exact: executia, uciderea!)  acestuia (la care am asistat, personal!), de catre politistii de la RAID[1](o unitate de lupta de elita a Politiei Nationale, care intrevine in zona urbana), dupa 32 de ore de negociere esuata, si in sfarsit, "solutionarea dosarului zilei celei mai lungi" din intreaga istorie criminala a Frantei !  (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat lui Moham(m)ed Merah: „Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Moham(m)ed Merah trebuia executat. Sirurile Lui Merah.”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44181-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44201-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-de-ce-mohammed-merah-trebuia-executat.html;   http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44218-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-sirurile-lui-merah.html, respectiv,  „In umbra vietii”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html).

Moham(m)ed Merah s-a nascut pe 10 octombrie 1988, intr-o familie de algerieni, cu cinci copii (trei baieti si doua fete), crescut de catre mama sa Zoulikha Aziri si sora sa cea mare in cartierul toulousean, Izards (dupa intoarcerea tatalui sau Mohammed Benalel Merah in 1993, la Mostaganem, in Algeria).

Tatal sau Mohammed Ben-Allal Merah (nascut pe 16 aprilie 1942 la Souagui, in Algeria, divortat deja de doua ori avand sapte copii din relatiile sale matrimoniale anterioare), ajunge in Franta in 1966 (cu ocazia reconstruirii/reconstructiei Frantei lucrand ca muncitor la Turnatoria din Muret), iar mama acestuia, Zoulikha Aziri (nascut in 1057), mult mai tarziu, in 1981, insa ei divorteaza in 1993, pe cand Mohamed Merah nu avea decat cinci ani.

In 2000 Mohammed Ben-Allal Merah este condamnat la cinci ani de inchisoare pentru trafic de canabis de catre Tribunalul Corectional Toulouse, iar in 2001 la inca nou luni suplimentari, pentru intimidarea martorilor.

Incarcerat intre 1999-2003, dupa eliberarea lui, in 2004 se intoarce definitiv in Algeria, unde s-a mai casatorit inca doua ori, pana in prezent.

Mama lui Merah, Zoulikha Aziri se casatoreste in vara anului 2011 cu franco-tunisianul Mohamed Essid, tatal djihadistului-salafist Sabri Essid, iar in cadrul unei reuniuni de familie pe 25 martie 2012 la Mirail (Cartierul Bellefontaine, Toulouse), aceasta declara in public: "Baiatul meu a ingenunchiat Franta. Sunt mandra de ceea ce a facut baiatul meu"!

Mohammed Merah este ultimul copil, al unei famili numeroase, compusa din trei frati si doua surori.

Abdelghani (ne-extremist, ne-salafist), nascut in 1977 la  Oued Bezzaz langa Souagui, in Algeria, condamnat in 1998 la patru luni de inchisoare pentru comercializare de obiecte furate, casatorita in 2003 cu nepoata unui evreu, iar in 2007 isi pierde utilitatea bratului drept intr-un grav accident de circulatie.

Abdelkader (extremist-salafist), nascut in 1982, interpelat in de mai multe ori pentru violenta si comert cu stupefiante in adolescenta, in 2003 a fost incarcerat pentru ca si-a agresat cu mai multe lovituri de cutit fratele mai mare in 2003, cand acesta se casatorea cu o sotia sa (semi-evreica), pe care o numeste "demon" (spirit supranatural, rauvoitor), iar pe el "necredincios" islamului.

Devenit zugrav, lucreaza interimar (ocazional) pentru diverse intreprinderi de constructii, iar in 2005 este condamnat la doi ani de inchisoare pentru violenta (cu 20 de luni de suspendare), pentru ca in 2006 sa se casatoreasca cu Yamina Mesbah si in perioada 2010- 2011, sa efectueaze cu aceasta o serie de sejururi de lunga durata la salafistii din Cairo (Egipt), dar in special la Institutul arab Al Fajr, unde studiaza Coranul, in compania sorei sale Souad (nascuta in 1978, in Algeria, stabilita in Franta in 1981 impreuna cu mama ei, castorita un timp cu un traficant de droguri cu care are doi copii si de care se desparte in 2005, cand se recasatoreste cu Abdelwahid, un salafist convins, iar ulterior frecventeaza cursurile Imam-ului Abdelfattah Rahhaoui la Toulouse si in 2013 da nastere unui copil, pe care il numeste: Mohammed, in memoria fratelui sau ucis de catre RAID pe 22 martie 2012).

Intre 14-17 aprilie 2014, ea este arestata pentru complicitate la asasinatele lui Mohammed.

Pe 9 mai 2014 ea parseste Franta (pentru a se sustrage urmaririi penale!?) si pleaca cu copii ei de la Bercelona (Spania) la Istanbul (Turica), iar mai tarziu la Gaziantep (Siria) pentru a se asocia cu djihadistii aflati la Putere sub conducerea actualului Presedinte Bachar el-Assad.

Pe 22 mai 2014, sectia antiterorista al Parchetului de pe langa TIG (Tribunalul de Inalta Instanta) Paris, deschide o ancheta preliminara legata de posibila sa apartenenta la o "asociatie de raufacatori in legatura cu o intreprindere terorista".

Cealalta sora a lui Mohammed Merah, cea mai mica, Aïcha (ne-extremista, ne-salafista), se naste la Toulouse in 1981, dupa ce mama ei cu Souad se stabilesc in Franta si lucreaza ca coafeza in proximatetea apartamentului lui Mohammed Merah.

Foarte recent, un alt franco-algerian, Mehdi Nemmouche, in varsta de 29 de ani, originar din Rubaix (regiunea urbana Lille, nordul Frantei, frontiera franco-belgiana), in jurul orei 15 h 27, ar fi deschis focul cu o arma de razboi (pusca de asalt, Kalasnikov AKM), ucigand patru persoane, sambata, pe 24 mai 2014, la Muzeul  Evreiesc din Bruxelles (Belgia), aflat pe strada Minimes nr.21.

Trei turisti sunt ucisi pe loc : Emanuel si Miriam Riva, in varsta de 54, respectiv, 53 ani, evrei originari din Israel si o frantuzoiaica Dominique Sabrier (benevola in Belgia), in varsta de 66 de ani.

Cea de-a patra victima, Alexandre Strens, un belgian in varsta de 25 de ani, ranit grav, va muri mai tarziu, pe 6 iunie in Spitalul Saint Pierre, dupa o coma profunda.

Sectia antiterorista al Parchetului de la Paris a incredintat ancheta DGSI-ului (Directia Generala a Securitatii Interne, 84 Rue de Villiers, Levallois-Perret, Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), care se substitutie DCRI-ului din 12 mai 2014 (cand este infiintat, la propunerea fostului Presedinte Nicolas Sarkozy), Subdirectiei antiteroriste al PJ (Politiei Judiciare) si DIPJ (Directia Interregionala a Politiei Judiciare) Marsilia. (A se vedea pentru detalii articolul autorului : Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRIhttp://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html)

Considerat un atac terorist contra minoritatii evreiesti din Bruxelles (de catre autoritatile judiciare franco-belgiene), acesta este arestat vineri, pe 30 mai 2014 la Marsilia (Departamentul Bouches du Rhône, Golful Lion, sudul Frantei), in posesia unui Kalasnikov  (cu 261 de munitii) si a unui pistol automat (calibrul 38, special, cu 57 de cartuse, care ar fi fost utilizat cu ocazia atentatului), respectiv, al unui card de memorie (apartinand unui aparat GoPro, cu care crimele ar fi fost filmate) si un cearceaf cu inscriptia Allahu Akbar,  cu ocazia unui control de rutina al Politiei de Frontiera, imediat dupa coborararea dintr-un autocar, la ora 12h30, care provenea din Amsterdam (Olanda), via Bruxelles (Belgia), la Autogara rutiera internationala Saint Charles- Marsilia (Franta).

Pe 31 mai 2014, un mandat european de arestare fiind emis contra acestuia, pe 4 iunie, el este prezentat Parchetului General al Tribunalului de Inalta Instanta din Versailles (Departamentul Yvelines, Regiunea pariziana), dupa ce pe 2 iunie 2014, Ministerul de Justitie belgian, care considera ca  Nemmouche, dupa ce s-a radicalizat in inchisoare, s-ar fi instruit in cadrul Statului Islamist in Irak si in Levant (principalul grup strain care participa la razboiul civil din Siria), solicita extrdarea acestuia in Belgia.(A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat problematicii : "Holocaustul islamic euro-asiatic": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html).

Desi el se opune extradarii sale in Belgia, pe 10 iulie, renunta si accepta sa fie prdeat autoritatilor judiciare belgiene, dar avocatul acestuia, Apolin Pepiezep, va face recurs.

Insa pe 23 iulie 2014, Curtea de Casatie, respinge recursul acestuia si ordona extradarea lui in Belgia, ceea ce autoritatile franceze au si executat in termenul legal prevazut de lege (maximum 10 zile).

Conform declaratiilor lui François Molins, Procurorul Republicii de Paris, autorul atentatului, ar fi fost condamnat de mai multe ori pentru delicte si se presepune ca acesta s-ar fi radicalizat, ca de altfel si Merah, respectiv, Palmier, in mediul carceral, unde ar fi facut, nu mai putin de 5 sejururi.

In principiu, conform cazierului sau judiciar, el a fost incarcerat 5 ani, intre decembrie 2007 si decembrie 2012, la inceput la Grasse (decembrie 2007-iunie 2008), apoi la Centrul Penitenciar Salon de Provence (Departamentul Bouches du Rhône, Regiunea urbana Aix-Marsilia, sudul Frantei) intre iunie 2008-decembrie 2010, pentru ca  intre decembrie 2010—martie 2011 sa fie transferat la Inchisoarea Pontet (Departamentul Vauclause, Regiunea urbana Avignon, sudul Frantei), iar ulterior, intre martie 2011-decembrie 212, la Centrul Penitenciar Toulon la Farlède (Toulon).

In aceasta ultima perioada a detentiei sale, Nemmouche s-ar fi radicalizat, conform Procuroului Republicii de Paris, François Molins.

Intr-adevar, Nemmouche, in aceasta perioada a solicitat acceptul din partea Administratiei Penitenciare pentru participarea sa la rugaciunile colective din Inchisoarea Tulon.

In concluzie, din noiembrie 2010, aceasta previne DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne, a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acesteia: Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRI"

http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html) si Nemmouche este plasat  in QD (Cartier Disciplinar), timp de o luna, iar mai traziu, intre octombrie 2011- 4 decembrie 2012 (cand este eliberat  din Centrul Penitenciar Toulon), in QI (Cartier de Izolare).

Conform marturiilor  unori fosti studenti de ai mei din inchisorile franceze, acesta ar fi frecventat, intr-adevar (cu ocazia ultimei sale incarcerai) un grup de islamisti radicali cu care participa si la rugaciunile colective in timpul faimoasei "recreatii" carcerale. 

De aici nu rezulta insa, sub nicio forma ca Nemmouche s-ar fi radicalizat, avand in vedere faptul ca in mediul carceral detinutii frecventeaza o serie de activitati socio-culturale si educative, pe care nu le-ar frecventa deloc in libertate.

Acestea pot contribui, pe de o parte, la mentinerea sanatatii mentale, precum si al moralului, ceea ce este esential pentru supravietuire in centrele private de liberate, iar pe de alta parte, la reducerea, respectiv, amenajarea pedepsei (sanctiunii penale) al condamnatului de catre Administratia Penitenciara, prin intermediul JAP (Judecator responsabil cu exaecutarea si amenajarea pedepselor in mediul carceral).

Nascut pe 17 aprilie 1985 la Roubaix, Nemmouche impreuna cu cele doua surori ale sale sunt plasati in orfelinate (inca de varsta frageda), iar la varsta de 17 ani, acesta este incredintat bunicii lui din partea memei la Tourcoing (Regiuna urbana Lille), in Cartierul defavorizat social "La Bourogne", clasat ZUS(Zona urbana sensibila, a se vedea pentru detalii  si articolul autorului consacrat acestei problematici complexe: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2012/11/zus-les-zones-urbaines-sensibles-en.html).

Pentru prima data, Nemmouche, este arestat in 1999 pentru mai multe furturi si jafuri comise in grup, iar in 2002 agreseaza (ameninta cu o arma de foc) o profesoara la Tourcoing.

Este condamnat in 2004 de catre un tribunal pentru minori la Lille, la o pedeapsa de trei luni, dintre care doua si jumatate cu suspendare si va petrece 17 zile in celebra inchisoare Loos (Lille).

In 2006, anul sustinerii Bacalaureatului (sesiunea complementara, din toamna), este din nou condamnat pentru conducere fara permis, iar in 2007, de doua ori, pentru nesupunere si ultraj la dresa autoritatilor politienesti, fiind incarcerat, o luna, apoi 17 luni si 15 zile, respectiv, trei luni si 8 zile la inchisoarea Sequedin (Lille), de unde este eliberat in noiembrie 2007, motiv pentru care isi abandoneaza studiile universitare. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat aceastei problematici : „In umbra vietii”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html).

In decembrie insa, este din nou condamnat de catre Tribunalul Corectional Grasse (Regiunea urbana Cannes, coasta de Azur) la 4 ani de inchisoare (dintre care 3 cu executare) pentru un jaf  cu circumstanta agravante comis la o reprezentanta (concesionar) Yamaha din Saint-Laurent du Var (Departamentul Var, Regiunea urbana Toulon, sudul Frantei).

In sfarsit, in 2008 este condamnat la 18 luni de inchisoare, pentru furtul cu violenta a unei masini la Tourcoing, iar in mai 2009, la 2 ani de inchisoare, pentru un bracaj comis pe 13 august 2006 la un Penny Market, din aceasi localitate, de unde cu doi complici (cagulati) sustrag 3.000 de euro si dispar la bordul unui Peugeot 205.

Mehdi Nemmouche, este arestat la bordul vehicului abandonat cu 800 de euro asupra lui.

Considerat un delincvent multirecidivist (condamnat de sapte ori in Franta si de cinci ori incarcerat, totalizand o pedeapsa aproape de 7 ani) si fara un domiciliu fix (SDF), dupa eliberarea lui Nemmouche din inchisoare, pe 4 decembrie 2012, in urma unor contacte cu diversi responsabili extremisti (ceea ce nu este riguros confirmat !), pe 31 decembrie el pleaca intr-un circuit turistic in Turcia, via Belgia, Marea Britanie si Liban, motiv pentru care intra in vizorul DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne, 84 Rue de Villiers, Levallois Perret-Paris), care il trece in Fisierul Schengen FPSR al persoanelor supravegheate si cautate cu prioritate.

Eliberat pe 4 decembrie 2014, Nemmouche ar fi facut o desplasare (calatorie cu scop "turistic") in Siria pe 31 decembrie, unde va ramane mai mult de un an si s-ar parea ca se va alatura grupurilor de luptatori djihadisti-teroristi al SIIL (Statul Islamist in Irak si Levant, Orientul Mijlociu, la sud de Muntii Taurus, mărginită de Marea Mediterana  la vest și de Desertul Arabiei, respectiv, Mesopotamia Superioara  la est, fara Muntii Caucazi, Peninsula Arabica si Anatolia, insa incluzand si Peninsula Sinai).

In sfarsit, este banuit (deci nu este confirmat riguros !) ca ar fi trecut frontiera turco-siriana si ar fi sejurnat o vreme (scurt) in Siria, in cadrul Organizatiei djihadiste-teroriste „Statul Islamist in Irak si Levant„ (SIIL), care participa ca grup armat important  in razboiul civil din Siria si unde estimam ca ar fi prezenti deasemenea (in calitate de combatanti!) si intre 780-800 de francezi, respectiv, 200-230 de belgieni.

Il regasim ulterior la Istanbul, de unde pe 21 februarie 2014 pleaca intr-un alt voiaj „turistic” in  Malaesia, Singapore si Bangkok.

Inainte de a comite presupusele sale asasinate, acesta este reperat din nou la Frankfurt (Germania) pe 18 martie 2014.

Dupa arestarea lui, conform declaratiei lui Erik van der Sypt de la Parchetul federal Belgian, Frédéric Van Leeuw Procurorul federal al Belgiei, a si emis imediat un mandat european de arestare, solicitand autoritatilor franceze extradarea acestuia in Belgia.

Mentionam aici ca inainte de inculparea lui Mehdi Nemmouche pentru asasinatele de la Bruxelles, in Belgia, au fost retinute alte doua persoane care ar putea fi autorul (autorii) masacrului, iar ulterior s-a incercat „exploatarea” unei eventuale legaturi dintre acestia si Nemmouche, in cadrul unui „complot” djihadist organizat.

Investigatiile noastre in acest dosar au scos la iveala si un alt element: in 1995, in regiunea urbana Roubaix, 10 indivizi (din care 9 au combatut in Bosnia alaturi de islamistii arabi si afgani in timpul razboiului civil din Ex-Iugoslavia) au constituit o micro organizatie („Gang de Roubaix”) autoarea a doua bracaje (jafuri armate) in perioada februarie-martie 1996, ca de altfel si a unei tentative de atentat cu explozibil (prin intermediul unei masini capcana) la Comisariatul Central din Lille, pe 28 martie 1996.

Anumite documente de origine indoielnica (a caror origine poate fi contestata!) mentioneaza si pe Mehdi Nemmouche, ca posibil membru al gang-ului.

In ceea ce îi priveste pe Bernard Cazeneuve, Ministrul de Interne francez si omologul sau belgian Joëlle Milquet, avand in vedere antecedentele in materie de asasinate djihadiste-teroriste in Franta (cazurile Mohammed Merah si Yoni Palmier), doresc sa puna la punct un dispozitiv care sa permita mentinerea sub control si monitorizarea cu eficacitate al radicalizarii musulmanilor-extremisti in mediul carceral european.

Pe 13 iunie 2014, Muzeul Evreiec din Bruxelles se constituie in parte civila.

In timpul arestului sau 4x24h00 (care, in mod exceptional putea fi prelungit pana la 6 zile conform art. 706-88-1 din CPPF-Codul de Procedura Penala Francez) la sediul DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne, 84 Rue de Villiers, Levallois-Perret, Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), care se substitutie DCRI-ului (Directia Centrala de Informatii Interne) din 12 mai 2014 (cand este infiintat, la propunerea fostului Presedinte Nicolas Sarkozy), acesta nu a facut nicio declaratie si nu a recunoscut, sub nicio forma, ca ar fi autorul atentatului, respectiv, al celor 4 asasinate, comise la Muzeul Evreiesc din Bruxelles !

               

Articolul pe Investigatie Jurnalistica cu Imagini

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/02/allahou-akber-partea-i.html

_____________________________

[1]RAID-ul (Cautare-Asistenta-Interventie-Disociere), este o unitate de lupta de elita, aflata sub comanda directa al Directorului General al PN franceze, avand mascota pantera, deviza „Interventie fara esec” si sediul central la Bièvre, Domeniul „Bel Air” (la 15 km sud-vest de Paris, Essonne-91, reg. pariziana). Ea a fost creata in 1985 de catre Robert Broussard (fost Comisar Sef de Politie, devenit ulterior Prefect, care a initiat lichidarea in 1979 a lui Jacques Mesrine « inamicul n°1 al poprului francez) si Ange Mancini (Ex-Director al SRJP-Serviciul Regional al Politiei Judiciare Ajaccio in 1983, Prefect al DOM francez Martinica din 18 iulie 2008, primul sef al RAID-ului, care a anihilat grupul terorist „Action Directe”  in 1897), pentru combaterea tuturor formelor de criminalite, precum si al marelui banditism, pe intreg teritoriul national. Printre misiunile sale (in special in zonele urbane de mare densitate), mentionam si protectia inaltilor functionari (demnitari) ai statului (SPHP), inclusiv al Presedintelui Republicii. Ea participa deasemenea la formarea politistilor francezi si straini in lupta antiterorista si anti-kidnapping, efectuand si investigatii, precum si testari de materiale specifice si sofisticate in profitul diferitelor servicii ale PN.  Asista, in cazul in care situatia o impune, serviciile de securitate publica si serviciile specializate in securizarea actiunilor de mare risc, in special, in escortarea detinutilor periculosi. In cazul amenintarii teroriste, nucleare, radioactive, biologice sau chimice (NRBC), ea coordoneaza actiunea de detasare centrala a interventiei tehnice (DCI), structura interministeriala. In anumite misiuni, desi RAID-ul, poate intervine pe intregul teritoriu francez, sunt preferate GIGN-Grupul de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale (echivalentul RAID-ului in cadrul JN, care spre deosebire de acesta, desi are aceleasi tip de misiuni, intervine in special, in zonele periurbane, aeroporturi, porturi maritime, penitenciare, etc.) sau BAC (Brigada Anti-Comando), la Paris, in special. Daca RAID si GIGN au o misiune comuna, este seful RAID-ului (sau adjunctul sau) care este responsabil cu coordonarea interventiei. Pe 1 august 2009, RAID dispunea de un buget de 2.019.669 euro, precum si de doua fonduri suplimentare, unul de 85.000 de euro (pentru achizitionare de material) si altul de 70.000 de euro (pentru formarea personalului), respectiv, de un efectiv de 168 functionari, din care trei membri (Comisari de Politie) al CCD (Corpul de Conceptie si Directie), 21 al CC (Corpul de Comanda), 119 al CEA (Corpul de Incadrare si Aplicatie) si 25 de persoane cu statut administrativ si tehnic (din care 1 psiholog si 6 medici), fiind compus dintr-o DAF-Diviziune Administrativa si Financiara ; 2 SO-Sectiuni Operationale (fiecare cu cate o specialitate); un GM-Grup Medical (compus din 6 medici anestezisti-reanimatoristi, respectiv, urgentisti) ; GF-Grup de Pregatire ai noilor recruti RAID ; un SOTI-Serviciul Operational de Tratament al Informatiei si un GN-Grup de Negociatori. Seful RAID-ului si cei doi adjuncti ai sai sunt membri ai CCD al PN. Actualul sef este Amaury de Hautecloque, in functie din 2007. Sectiunea RAID I (« de interventie ») este formata din 80 de politisti si se afla sub comanda unui Maior (Subcomisar) de Politie. Aceasta sectiune care asigura totalitatea misiunilor pe teren este impartita in patru grupe pluridisciplinare specializate in toate tipurile de lupta intalnite in practica, in tirurile de mare precizie, in scufundari subacvatice si submarine, in parasutism, in explozive, in NRBC, etc. Aceasta sectiune este insarcinata, in particular, si cu interventii dificile si riscante (arestare de raufacatori periculosi, eliberare de ostatici, deturnare de avion, etc.) dar si cu filatura si supraveghere in materie de terorism si mare banditism (crima organizata).  Sectiunea RAID II («srijin operational») aflata tot sub directia unui Subcomisar de Politie este formata din urmatoarele grupe : GTP-Grupa Tehnica si de Prospectie (specialisti de inalt nivel si armamentul lor sofisticat) ; GC-Grupul Cynofil (specializat in educatia animalelor si comportamentul lor, format din 8 dresori de caini, 3 caini de atac si 8 caini specializati in detectarea explozivelor) ; GL-Grupul Logistic ; GGCN-Grupul de Gestiune a Crizelor si de Negociere (format din 3 politisti criminologi si un psiholog) ; GA-Grupul de Armament ; GT-Standul de Tragere. Armamentul din dotarea RAID-ului este format din : revolver MR73 ; Glock 17, Glock 18, Glock 19, Glock 26 ; Beretta F-92; Heckler and Koch G36 ; Heckler & Koch MP-5k ; Heckler & Koch 53; SIG 553 SOW; FN-90 - VIP protection ; Remington M870 Police ; Bennelli Super 90 M3 ; Molot Vepr 12 ; Beretta M3P ; Franchi SPAS 15 ; Pusti de precizie PGM Ultima Ratio, 308 Winchester; Pusti de precizie cu raza mare de actiune PGM Hécate II 50 BMG ; Heckler & Koch PSG-1 ; FN Minimi ; Heckler & Koch MG3 ; Heckler & Koch 69. RAID s-a remarcat printre altele in anihilarea grupului terorist "Action Directe" in 1987; in dosarul “Human Bomb” (Eric Scmitt) la Neuilly (Paris) in 1993; in mai multe interventii contra GIA la Roubaix (Gang de Roubaix-Lille) in 1996; in arestarea fugitivului Yvan Colonna in 2003, inculpat pentru asasinarea Prefectului Claude Erignac in 1998; in arestarea unor membri-leaderi ai organizatiei teroriste ETA in 2009, respectiv, 2010, precum si in arestarea lui Jean-Pierre Treiber in 2009, considerat suspect in asasinarea lui Katia Lherbier Géeraldine Giraud. Interventiile spectaculoase ale RAID au dat insa nastere si la o serie de polemici in ceea ce priveste "impartialitatea", precum si "corectitudinea" cu care ea executa misiunile cu care este insarcinat.

Corespondenta din Franta (Paris)

 Cititi si: "Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015

"Allah(o)u Akbar" (الله أكبر). Partea III. Atacurile teroriste de la Nisa si Copenhaga

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019