În timp ce autorităţile române încă încearcă să implementeze sistemele care ar permite eliberarea buletinelor cu cip, părintele Cleopa de la Mănăstirea Gai din Arad îşi avertizează enoriaşii că bucăţica de plastic e o “unealtă a diavolului” şi că, dacă o acceptă, îşi vor pierde sufletul.
Preotul Cleopa Jurj a devenit tot mai cunoscut în ultimii ani, graţie ideilor sale înverşunate împotriva cardurilor de sănătate.
Mai exact, deoarece cuvântul “card” se citeşte “drac” de la coadă la cap, călugărul e ferm convins că invenţia este o “unealtă a diavolului” şi şi-a avertizat enoriaşii că nu trebuie să accepte aşa ceva. Mai mult, preotul Cleopa este îngrozit şi de preţurile din magazine care se termină cu 99, dar şi de băuturile pe bază de cofeină, care ar conţine... avortoni.

Am preluat din Occident moda facultăților particulare. Sigur, am preluat doar fațada pentru că era prea greu să pătrundem și esența. Facultăți care au funcționat ani de zile fără licență de la Ministerul Învățământului, subiectele unor scandaluri privind diplome false și alte șmecherii, continuă să existe și azi și să scoată zeci de mii de absolvenți pe an din care majoritatea nu-și găsește de lucru în nici un domeniu ca să nu mai vorbim despre domeniul absolvit. Acesta este absurdul, să vrei și să aii studii superioare chiar atunci când nu poți să-ți aduci aminte nici ce școală ai terminat darămite să mai și știi ceva din cunoștințele pe care se presupune că le-ai asimilat acolo.

Voiam să vă semnalez câteva dintre mutațiile cele mai importante din presa românească, cauzate de scăderile drastice din piața de publicitate și de minciuna nesfârșită a unor audiențe radio sau tv care în fapt nu există, dar între timp o minciună și mai mare a acoperit țara. Atât de mare încât nu poate fi trecută cu vederea: cea a listelor de semnături pentru candidaturile la alegerile europarlamentare.
Biroul Electoral Central a admis, în cele din urmă și nu fără scandal, ca de obicei, candidaturile depuse de 15 partide și 11 candidați independenți. Pentru a fi admis, un partid are nevoie de 200.000 semnături individuale de susținători iar un candidat independent de 100.000.

 Pentru cine spera ca sanctiunile economice il vor ingenunchea pe Vladimir Putin, este posibil ca optimismul sa fie exagerat. Nu pentru ca nu ar exista parghiile necesare impotriva Moscovei.
Daca Europa renunta la gazele rusesti, poate compensa din alte surse pierderea de doar 6% pe ansamblul dependentei energetice agregate. In schimb, Rusia ar pierde 70% din exporturile sale, ceea ce este greu de compensat chiar si pe termen mediu.
Dar este Occidentul pregatit sa treaca la sanctiuni economice majore? Pare ca nu si nu numai din cauza interconectarilor economice, fie ca vorbim despre investitii sau de piete de desfacere.

Apropiatele alegeri parlamentare din 6 aprilie aduc mai aproape de noi politica. Dimineaţa, la amiază şi seara, la radio, la televizor sau pe Internet suntem sufocaţi de tot felul de informaţii despre alegeri. Aflăm noutăţi nu numai despre candidaţii care doresc să obţină câte un fotoliu călduţ în Parlamentul din Budapesta, ci şi despre sumele cutremurătoare care sunt cheltuite sub semnul campaniei electorale. Cele 18(!) liste de partide (faţă de 6, câte au fost acum 4 ani), care vor figura pe fişele de vot au dreptul în total la 5,8 miliarde de forinţi pentru campanie de la bugetul de stat.
Adică din banii noştri, ai contribuabililor. Plus, fiecare candidat care porneşte la alegeri primeşte 1 mi-lion de forinţi pe cap pentru cheltuieli.

Recunosc, am fost rezervată față de papa Francisc, față de stilul său exuberant, față de apelurile sale pentru o biserică săracă. Lecțiile de umilință mi se păreau a fi elemente care puteau primi cel puțin două interpretări. De aceea am și evitat să mă pronunț despre noul pontif. Joi 17 aprilie am fost la o conferință, François: quel pape pour quelle Eglise?, organizată de prestigioasă instituție în sțiințele umane, EHESS. Interpretările pe care le-am auzit mă determină să îl privesc cu mai multă simpatie pe Bergoglio.
Când am văzut anunțul conferinței am avut un moment de inocență, nu am bănuit absolut nimic suspect, pentru o secundă uitasem că suntem într-o țară laică și cu orientări de stânga.

Cu 161 de ani în urmă, războiul din Crimeea, izbucnit în 1853 între forțele aliate – Franța, Anglia, Turcia – și Rusia a servit drept catalizatorul unificării celor două prinicpate române – Moldova și Muntenia. În cartea sa „Viața și opera lui Cuza Vodă", istoricul Constantin C. Giurescu explică pe scurt acest episod.
Având pretext aparent religios, legat de disputa dintre ordodocșii srpiginiți de țarul Rusiei și catolicii sprijiniți de împăratul Franței, Napoleon al III-lea, ce ținea de controlul asupra locurilor sfinte de la Ierusalim și Bethleem, războiul a pornit, de fapt, pentru a strica pofta din ce în ce mai mare a cercurilor țariste expansioniste să ajungă la Constantinopol și la strâmtorile ce leagă Marea Neagră de cea Mediterană.

„Căiţi-vă sau veţi sfârşi în iad!”, i-a avertizat Papa Francisc pe mafioţii italieni. Suveranul Pontif a luat parte la o întrunire a victimelor mafiei şi a lansat un atac dur împotriva grupărilor de crimă organizată.

Papa le-a cerut mafioţilor să renunţe la setea de putere şi la banii pătaţi de sânge şi să nu mai facă rău celor din jur.
În discursul lui, Suveranul Pontif s-a referit la un atac recent, în care trei oameni, inclusiv un bebeluş, au fost împuşcaţi mortal.

Nu mai țin minte unde am citit că, pe vremea lui Bismarck, când unul dintre miniștrii de finanțe și-a încheiat mandatul, a lăsat pe biroul din cabinetul său câteva mărci, contravaloarea cernelii pe care socotea că o folosise pentru scrierea unor documente private în timpul ministeriatului său. În schimb, țin minte o scenă relatată de Amos Oz în Poveste despre dragoste și întuneric, în care bunicul său, pe-atunci un adolescent din Odesa, intră în biroul trezorierului asociației Iubitorii Sionului, aducându-i acestuia un mesaj. „Pe când aștepta ca Lilienblum să scrie răspunsul, omul de lume în vârstă de cincisprezece ani care era bunicu-meu și-a scos țigările și a întins mâna după scrumiera și cutia cu chibrituri de pe masa din salon.

Astrofizicianul britanic Stephen Hawking a declarat, weekendul trecut, într-o emisiune de televiziune dedicată Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), că, peste 50 de ani, oamenii vor trăi pe Lună şi se vor afla în drum spre Marte, considerând că acest secol va fi "cu adevărat o epocă a spaţiului".
În timpul emisiunii de televiziune "Live from Space", celebrul astrofizician a spus că oamenii vor avea colonii pe Lună "în următorii 50 de ani" şi că alţi oameni vor trăi pe Marte până în anul 2100, informează dailymail.co.uk.
Dacă nu vor fi colonizate alte planete, profesorul Hawking crede că rasa umană se va confrunta cu riscul unei extincţii iminente, întrucât prea mulţi oameni vor trăi pe Terra, iar planeta noastră nu poate să suporte un număr infinit de locuitori.