Misterioasa evadare!
Exista centre private de libertate de maxima siguranta («haute sécurité») de unde nu se poate evada !
Nici macar teoretic !
Adica, practic, ele n-ar putea fi « parasite » ilegal de catre un detinut in viata!
Cel putin, asa sustine AP (Administratia franceza a Penitenciarelor).
Si totusi, doi detinuti recidivisti, deosebit de periculosi, considerati irecuperabili din punct de vedere social, «vedete-simbol» al mediul carceral francez «haute-gamme» («elitist» !) reusesc o evadare «no comment», duminica dupa-masa, pe 15 februarie 2009 din Centrul Penitenciar Regional de la Moulins-Yzeure (Maison Centrale[1]-Inchisoare de Maxima Siguranta in Departamentul Allier, Reginea adminisrativa Auvergne, centrul Frantei), o inchisoare considerata, una dintre cele mai sigure din Europa.
(A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului pe aceasta tematica : «In umbra vietii» : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html)
Pentru Ministerul de Interne, respectiv, de Justitie, dar si pentru AP este un soc !
Un soc, pentru ca evenimentul este fara precedent si este inexplicabil!
Pentru ca era de neconceput ca la Inchisoarea de Maxima Siguranta de la Moulins-Yzeure un exploziv cu detonator si arme de foc sa fie introduse de catre cei care vin sa-si viziteze pe cei privati de libertate, dintr-un motiv sau altul !
Pentru ca era unanim admis, atat de catre inaltii functionari ai Ministerului de Justitie pe de o parte, cat si de catre sindicatele penitenciare (UFSP, UGSP-CGT, FO Techinque, CFT-SLP) pe de alta parte, ca de la Moulins–Yzeure nu se poate evada! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului : «Legislatia Europeana si Culoarea politica a Sindicatelor de Politie franceze» : http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/43502-legislatia-europeana-si-culoarea-poltica-a-sindicatelor-de-politie.html)
Pentru ca niciodata in istoria sistemului carceral francez, un « arsenal de razboi » nu a fost introdus prin «Parloir» (incaperi in mediul carceral in care detinutii si vizitatorii lor se pot intretine «decent», in intimitate) !
PREAMBUL
Cei doi « candidati » la misterioasa evadare, responsabili de violarea «principilui de certitudine» al AP, sunt Christophe Khider[2], un «TDM» (Talhar la Drumul Mare), in varsta de 37 de ani (pe atunci), multirecidivist, o «notorietate» in materie de jaf-armat (treizeci de agentii de turism, precum si banca LCL – Le crédit Lyonnais de la Paris in sectorul XX), respectiv, Omar Top El Hadj[3], in varsta de 30 de ani (pe atunci), arestat pentru prima oara la varsta de 17 ani, considerat de catre Politia franceza co-autor a mai multor jafuri-armate, condamnat la 10 ani de detentie criminala in noiembrie 2004 pentru ranirea grava a doi politisti cu un pistol mitraliera Kalasnikov pe 2 decembrie 2002 la Noisy-le-Sec (Departamentul Seine-Saint-Denis, regiunea pariziana) in timpul unui control de rutina !
Christophe Khider mai are la activ si cateva tentative de evadari !
In 1996, apoi de la Maison Central–Fresnes (Departamentul Val de Marne, regiunea pariziana), in 2001, cu ajutorul unui helicopter.
El era liberabil in 2045, fiind condamnat in 1997 la 6 ani de inchisoare si 18 luni suplimentare pentru tentativa sa de evadare in 1996, la 30 de ani de recluziune criminala pentru jaf-armat si omucidere in 1999, respectiv, la 15 ani de recluziune criminala pentru evadarea esuata de la Fresnes.
Christophe Khider urmeaza sa fie judecat deasemenea de catre TCM (Tribunalul Corectional de la Moulins) si pentru tentativa sa de evadare, mai recenta, pe 9 mai 2006 de la Maison Centrale Lannemezan (Departamentul Hautes-Pyrénées), in functiune din 1 octombrie 1987, unde il cunosate pe Top el Hadj.
El este « practic » incarcerat (in detentie provizorie intr-un dosar penal, iar in altele cu executarea pedepselor) din 1995!
Tot in aceasta inchisoare, Omar Top El Hadj a amenintat cu moartea directorul inchisorii in mai 2007!
Dupa aceste evenimente, considerate deosebit de grave, cei doi au fost transferati la Maison Centrale de Moulins-Yzeure, considerata o inchisoare «dura» special «amenajata» pentru infractori recidivisti, deosebit de periculosi, fara sanse reale (sau putin probabile !) de reinsertiune in societate. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului : «Lungul drum al reinsertiunea in societate» : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43074-lungul-drum-al-reinsertiunii-sociale.html, respectiv : « In umbra vietii. Evadari spectaculoase cu explozibili si arme de foc» : http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41964-in-umbra-vietii-partea-ii-evadari-spectaculoase-cu-explozivi-si-arme-de-foc.html)
APROFUNDAREA DOSARULUI
Cu cca 20 de minute inainte ca Ministerul de Justitie, respectiv, cel de Interne sa fie alarmati in legatura cu spectaculoasa evadare a lui Christophe Khider si Omar Top El Hadj, am fost informat de aceasta veste, cu totul iesita din comun, de un fost student-detinut de-al meu (condamnat pentru o serie de jafuri-armate comise asupra furgoanelor blindate Brink’s si Loomis[4], a se vedea pentru detalii si articolul autorului: ”Jaful secolului fara violenta”:http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43135-jaful-secolului-fara-violenta-si-fara-precedent-in-istoria-marilor-jafuri-banesti.html) la Centrul de Detentie Aiton (Departamentul Savoie, Regiunea administrativa Rhones-Alpes, frontiera franco-italiana), corsican de origine B. L., incarcerat atunci (dar si in prezent), la aceasi inchisoare (liberal in curand).
Aceasta informatie, completata cu o serie de „amanunte”, obtinute persoane din sfera juridico-politieneasca, „apropiate” anchetei, mi-au permis sa „exploatez” cu eficacitate acest dosar criminal si sa-i cunosc pe cei doi infractori periculosi cu numele lor inscrise in istoria marii criminalitati franceze al prezentului.
Duminica dupa-masa, pe 15 februarie 2009, in jurul orei 16h15 cei doi condamnati, incarcerati la Inchisoarea de Maxima Siguranta Moulins-Yzeure, «stocati» in fisierele DCRI (Directia Centrala de Informatii Interne, fosta RG-Informatii Generale) ale marelui banditism francez (a se vedea si articolul autotului : «Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRI» :http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html) «petreceau» momente placute in compania apropiatilor lor (Sylvie Piciotti, concubina lui Cristophe si Nadia Kabouche, purtatoare de tije metalice, sora lui Omar) la «Parloir» (O incapere rezervata in inchisori, special amenejata, unde detinutii si vizitatorii lor se pot « regasi » trup si suflet, un timp limitat, intr-o intimitate « relativa » !), cand o puternica explozie in jurul orei 16h30 a pulverizat poarta de la intrare, dupa informatiile «indic»-ului meu, dar confirmat ulterior (peste cca 02h30) si de catre Younès Mellakh, un purtator de cuvant al Sindicatului penitenciarelor UFAP.
Cei doi detinuti inarmati cu pistoale automate, luand cu ei doi ostatici (gardieni) au fortat deschiderea tututror usilor pazite de catre ceilalti supraveghetori sub amenintarea armelor si a executiei ostaticilor, pentru a ajunge in parking-ul inchisorii, unde au furat primul vehicul gasit, un Ford Ka, reusind sa paraseasca cu acesta zona inchisorii Moulins-Yzeure, relativ, fara mari dificultati.
Clasati DPS (Detinuti Deosebit de Periculosi) in nomenclatorul AP, ei sunt urmariti de catre o unitate de elita GIGN (Grup de Interventie al Jandarmeriei Nationale al Ministerului Apararii Nationale) si doua helicoptere (unul de la Paris si altul de la Lyon), pe Aautostrada A77. (A se vedea pentru detalii si articolul autoprului : «Legitima aparare sau Executie ?» : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html)
Prima data sunt semnalati langa Nevers, intre frontierea dintre departamentele (judetele in Romania) Allier si Nevière, iar ulterior, la cca 22-24 km pe RN7 (Drumul National DN7, care leaga Paris de Coasta de Azur, lung de cca 1.000 de km, supranumita si «soseaua vacantelor»), printr-o ironie a sortii.
Inaintand catre nord, in directia Paris, cei doi fugari cu cei doi gardieni-ostatici la bordul masinii lor, blocheaza drumul pentru a opri un Audi A6, ceea ce si reusesc, schimband astfel vehiculul, nu inainte insa de a percuta o alta masina venind din sens invers.
Nu peste mult timp, la cca 03h20-03h30 de la sechestrarea lor la Penitenciarul Moulins-Yzeure, cei doi gardieni sunt pusi in libertate «intregi si teferi» la Evry (Departamentul Essonne, regiunea pariziana) si sunt imediat condusi la OCLD (Oficiul Central de Lupta contra Delincventei) pentru a fi preluati de catre o echipa de psihologi specializata in rapiri, sechestrari si luare de ostatici.
In ciuda faptului ca planul «EPERVIER» (baraje masive de control al Jandarmeriei Nationale) este imediat pus in functiune in regiunea Moulins-Yzeure, cei doi banditi reusesc sa scape barajelor si sa-si continue drumul catre nord !
In jurul orei 23h00 ei ameninta cu armele lor (pistoale mitraliera automate) un automobilist si nepotul sau de 5 ani in Aria metropolitana a orasului Amiens (Capitala Departamentului Somme, Regiunea administrativa Picardie), luandu-i ostatici (in locul gardienilor eliberati intre timp !), « confiscand » si masina lor.
Peste cca 02h30 ei sunt eliberati la 70 de km la nord de Amiens aproape de Arras (Departamentul Pas de Calais, Regiunea administrativa Nord-Pas de Calais).
Nu foarte departe, luni, pe 16 februarie, in jurul orei 05h15, la Saint-Laurent-Blangy (Comunitatea Urbana Arras, Departamentul Pas de Calais) ei o opresc pe Cathy Trévaux, in varsta de 51 de ani, de la care «imprumuta» masina ei, un Volkswagen Golf, pentru continuarea drumului in mai multa «siguranta», scapand astfel de fostul vehicul urmarit deja de catre jandarmi.
Conform investigatiilor noastre, in jurul orelor 04h15, marti dimineata, cei doi fugari au luat ostatic un sofer pe Autostrada A4 obligandu-l sa retraga niste bani dintr-un bancomat plasat la intrarea in Parisul intramuros, prin BPI (Bulevardul Periferic Interior, Porte de Bercy).
Omul repus ulterior in libertate (dupa “eveniment”), a alertat Politia.
Astfel, o masina de interventie a BAC-ului (Brigada de Anti-Criminalitate) pe Autostrada A86 stopeaza fugarii, in tunelul Fontenay sous Bois (Departamentul Val de Marne, regiunea pariziana).
Desi intial jandarmii erau convinsi ca cei doi fugari se vor indrepta catre Benelux (Belgia- Olanda-Luxemburg, pentru a se ascunde un timp pe acolo), ulterior ei au fost arestati la Créteil (Departamentul Val de Marne, regiunea priziana) de catre BAC in jurul orei 05h45, marti dimineata, pe 17 februarie, pe Autostrada A86, la mai putin de 36 de ore de la misterioasa lor evadarea, reusita !
In timpul interpelarii, Christophe Khider a fost ranit in urma schimbului violent de focuri cu doua gloante (in torace si in piept), iar Omar Top El Hadj a fost doar «socat» in urma coliziunii (ciocnirii), tot violente, cu un camion care stationa pe marginea carosabilului (regulamentar), in zona podului Nogent sur Marne (Departamentul Val de Marne, regiunea pariziana).
Internat la srviciul de reanimare chirurgicala al Spitalului «Henri Mondor» la Créteil, in jurul orei 07h40, procesul verbal referitor la buletinul de sanatate a lui Khider mentiona ca acesta «sufera de rani provocate cu o arma de foc in zona abdomenului, dar starea sa de sanatate este stabila, necesitand totusi o ingrijire medicala si supraveghere permanenta» !
In timpul coliziunii alti trei politisti au fost raniti lejer.
Intre timp, inainte de arestarea lui Cristophe, mama lui, Claude Charles-Catherine, o fosta toxicomana (de mai multe ori condamnata pentru furt, violenta, trafic de droguri), membra a Asociatiei ARPPI (Asociatia pentru Respectul Aproapiatilor Persoanelor Incarcerate) declara pe RCM –Radio Monte Carlo : «Nu pot accepta ca fiul meu sa se intoarca in inchisoare si sa sufere in circumstante epuvantabile, in conditiile in care el este liberabil in 2045 ! El nu face rau nimanui ! Eu nu-l sfatuiesc sa se predea si sa revina in « tetraplegia carcerala »» !
Pe Europe 1, ea adauga plangand : «Fiul meu va alege moartea, sa fie ucis, sunt sigura ! Tot ceea ce doresc este ca gardienii sa nu fie raniti» !
Apoi, continua putin contrariata dar si confuza: «In toate conversatiile filosofice pe care le-am avut cu el dupa evadarea lui, am incercat sa-l fac sa se predea autoritatilor. Eu nu vreau sa-mi pierd baiatul. Mii de detinuti au murit si mor in inchisori. Eu nu vreau ca moartea fiului meu sa fie degeaba, o moarte inutila» !
Insa, Christophe riposta mereu la telefon : « Mama, tu nu poti sa-mi ceri sa traiesc 45 de ani in inchisoare. Trebuie sa accepti sa mor daca ma iubesti suficient, cu adevarat ! »
In continuare, ne-am intrebat : cum a fost posibil ca explozivul (explozibilul), aflat la «baza» piramidei evadarii, sa ajunga in Inchisoarea de Maxima Siguranta Moulins-Yzeure, unul dintre cele mai sigure si securizate centre de detentie din Europa?
Cu atat mai mult cu cat cei incarcerati acolo in majoritatea cazurilor sunt condamnati la pedepse lungi de inchisoare, respectiv, la inchisoare pe viata si sunt considerati, DPS, detinuti foarte periculosi, motiv pentru care ei sunt supravegheati, cel putin teoretic, cu « simt de raspundere ».
Investigatiile pe care le-am facut in aceasta directie ne-au permis sa aflam cateva amanunte interesante (mai mult sau mai putin neplacute) despre Penitenciarul din Moulins-Yzeure, ceea ce nu a fost deloc, nici pe placul autoritatilor judiciare si nici pe cel al AP.
Cert, Moulins-Yzeure poate fi cel mai securizat Centru Penitenciar din Franta si una dintre cele mai sigure centre de detentie din Europa, daca tinem cont de faptul ca populatia sa carcerala este numara numai 272 de detinuti, pentru o capacitate (maxima) de 280 de locuri, sub supravegherea directa a 230 de gardieni (dintre care 126 in «Maison Centrale», cu 140 de gardieni).
In timp ce suprapopularea carcerala medie in Franta este de cca 120% (Parcul Carceral totalizand aproape 58.000 de locuri, pentru o Poplatie Carcerala aproape de 70.000 de detinuti : condamnati si preveniti, la un loc ; a se vedea si articolul autorului : « In umbra vietii. Organizarea si functionarea MCF » : http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42192-in-umbra-vietii-partea-i-organizarea-si-functionarea-mediului-parcului-carceral-francez.html) , in raport cu conditiile standard de incarceare : celule individuale de 9-11m2 (sau duble de 13-15m2), echipate cu cabine de dus si toaleta, frigider si Radio/Tv.
Mentionam ca in ciuda acestor conditii deosebite, precum si a unor masuri de siguranta iesite din comun, in 2000, aici a mai avut loc a evadare spectaculoasa la bordul unui helicopter, a lui Rachid Benchetouia[4], (pe atunci in varsta de 42 ani, de nationalitate algeriana), iar in 2003, o “unitate” de detinuti organizati, au luat ostatic un gardian si au dat foc inchisorii in iunie, pentru ca in noiembrie, 34 de detinuti sa puna stapanire pe o “portiune” a inchisorii, luand ostatici mai multi gardieni timp de 8 ore inainte sa se predea sub presiunea GIGN –ului (Grupul de elita de Interventie a Jandarmeriei Nationale, Ministerul Apararii), respectiv a RAID-ului (Grupul de interventie de elita a Politiei Nationale, Ministerul de Interne).
A se vedea pentru detalii si articolul autorului: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/legitima-aparare-sau-executie.html).
In sfarsit, am aflat si faptul ca la inchisoarea Moulins-Yzeure, evadatii, ar fi « descoperit » faptul ca exista si anumite tipuri de explozivi (explozibili) care pot fi introdusi de catre rudele celor incarcerati, adica, care pot «scapa» vigilentei gardienilor !
Pascal Rossignol, reprezentand sindicatul UFAP, ne-a confirmat si recunoaste ca Moulins-Yzeure nu este echipat cu aparatele de ultima generatie pentru a detecta cei mai sofisticati explozivi (explozibili), asa cum autoritatile judiciare ar fi dorit sa se stie.
In concluzie, sigur, explozivul (explozibilul) ar fi fost introdus de catre Sylvie Piciotti, prietena lui Christophe Khider pe care a cucerit-o relativ usor (el fiind considerat «un charmeur, un mec physiquement bien, un beau gosse » (un cuceritor, un «tip bine» din punct de vedere fizic, un «brabat frumos (fatal)»).
La mai putin de 48h00 de ore dupa evadarea lui Khider si El Hadj, ea este inculpata de «complicitate la evadare» si incarcerata in arest preventiv, impreuna cu copilul ei de 17 luni (pe atunci) si cu Nadia Kabouche, sotia unui alt detinut, Eugene Baeb, sora lui Top El Hadj.
Ele au fost anchetate de catre PJ (Politia Judiciara) Lyon cu un mandat eliberat de catre Parchetul de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta).
Mama lui Cristophe insa, care l-a vizitat deseori pe acesta, sustinea ca nu ar fi fost posibil ca un exploziv (explozibil), respectiv, arme de foc (gen pistoale automate) sa fie introduse in timpul vizitelor prin «Parloir» !
COMENTARIUL AUTORULUI
In ciuda faptului ca cei doi fugari au fost arestati si interogati ore in sir inainte de a fi reincarcerati la Moulins-Yzeure, modul in care ei au ajuns in posesia armelor si a explozivului (explozibilului) ramane un adevarat mister, pentru ca ei « n-au vorbit » !
Cu atat mai mult cu cat explozivul (explozibilul), nu era artizanal si avea o mare putere de distrugere.
Dupa cele ce ne-a declarat Claude d'Harcourt, Directorul AP, violenta ei semana cu un «act razboinic».
La intrebarea noastra desi a incercat sa raspunda si Eric ColinIn, un purator de cuvant al Sindicatului CGT-Penitenciare, el a fost destul de confuz, probabil «perturbat» de eveniment.
Insa, chiar si el a avansat pista lipsei la Moulins-Yzeure a unui echipament sofisticat de ultima generatie de control, care sa permita identificarea cu precizie a oricarui exploziv, de orice natura ar fi el, precum si a armelor fabricate in ultimul timp din materiale compozite (undeva in sudul Frantei !) pe care razele nu le pot identifica!
Ele dispun de atuuri importante in raport cu materialele traditionale ca metalul si lemnul (elementele de baza ale armelor clasice), aducand numeroase avantaje functionale: greutate scazuta, rezistenta mecanica si chimica, costuri de intretinere reduse, libertatea formelor si dinamica design-ului.
Ele permit deasemenea sa prelungeasca durata de viata a anumitor echipamente datorita proprietatilor mecanice si chimice.
Aceste materiale contribuie si la sporirea securitatii datorita rezistentei mai bune la socuri si la foc, oferind o mai buna izolare termica si fonica.
Marind posibilitatile de conceptie, permit micsorarea greutatii structurilor in scopul realizarii formelor complexe, apte pentru indeplinirea mai multor functiuni.
In fiecare domeniu al pietei, aplicatiile sale in tehnologia de: automobile, constructii, electricitate, echipamente industriale, arme, etc., aceste performante remarcabile sunt la originea solutiilor tehnologice inovante.
In sfarsit, mentionam ca din informatiile pe care le detinem de la Parchetul de la Lyon, Sylvie Piciotti (concubina lui Khider, pe atunci in varsta de 39 de ani) si complicele ei Nadia Kabouche (sora lui El Hadj, pe atunci, in varsta de 28 de ani), inculpate, imediat dupa arestarea celor doi evadati, cu capetele de acuzare: “complicitate la evadare prin furnizare de mijloace de evadare in banda organizata”, precum si “distrugere de bunuri cu ajutorul materialelor explozive” au recunoscut ca sunt ele cele care ar introdus in inchisoare prin “Parloir”, explozivul (explozibilul), mijloacele de detonare, munitia, precum si pistoalele automate!
Cu toate ca acest lucru a fost infirmat, de catre evadati !
In ciuda acestor contradictii, dupa o ancheta laborioasa si de lunga durata, joi pe 17 aprilie 2013, Juriul Popular Rhone (Curte cu Jurati compusa din 9 membri : 3 magistrati si 6 persoane alese la intamplare de pe listele electorale) de la Lyon, dupa un proces care a durat trei saptamani, in urma unei deliberari care a durat 5 ore, i-a condamnat pe cei doi la cate 15 ani de recluziune criminala.
Desi Avocatrul general al acuzarii, Jacqueline Dufournet, reprezentand Ministerul Public, solicita intre 22-22 de ani pentru Khider, respectiv, 18-20 de ani, de recluziune criminala pent El Hadj.
Astfel, Cristophe Khider, incarcerat din 16 septembrie 1995 (deci, de 19 ani!) devine liberabil in…2052, conform avocatului sau Bernard Ripert!
O pedeapsa destul de aspra au primit si complicele lor, cele doua inculpate : Sylvie Piciotti, concubina lui Khider si Nadia Kabouche, sora lui El Hadj, cate 5 ani de inchisoare cu executare in penitenciar.
Dar si sotul lui Nadia, Eugène Baeb, condamnat si el la aceasi pedepasa, fiind el cel care ar fi convins-o pe sotia sa contribuie la misterioasa evadare.
Subliniem aici si faptul ca din ceea ce am aflat, anual, din centrele private de libertate franceze, au loc cca 10-12 evadari!
Amintim aici cateva dintre cele mai spectaculoase evadari care au fost consemnate de catre AP franceza, incepand cu anul 1981.
* 27 februarie 1981: Gérard Dupré si Daniel Beaumont reusec prima evadare cu ajutorul unui helicopter dintr-o inchisoare franceza, Fleury-Mérogis (Departamentul Essonne, regiunea pariziana).
Ei sunt arestati cu complicii lor in cursul lunilor martie, respectiv, iulie a aceluiasi an.
* 26 mai 1986 : Michel Vaujour, supranumit si « regele fugarilor » evadeaza din inchisoare Santé la Paris, gratie unui helicopter pilotat de catre sotia sa.
El este arestat patru luni mai tarziu, in luna septembrie, 2006.
* 26 februarie 1990 : Din inchisoarea Fort de France (Departamentul-Regiune Martinica, DOM, France Outre Mer), 7 detinuti scapati din inchisoare «dispar» prin multime in ziua carnavalului.
* 20 aprilie 1990 : Un detinut evadeaza in timpul serii cu ajutorul unei scari uitate de catre un meserias care a vopsit zidul inchisorii de la Ajaccio (Corsica de Sud)) in cursul zilei.
* 19 august 1990 : Sase tineri detinuti evadeaza cu ajutorul unui autoturism furat din parking-ul inchisorii Sainte-Claire de la Bastia (Corsica de Nord) luand ostatec un gardian.
* 2 decembrie 1990 : Trei detinuti evadeaza de la Inchisoarea (Maison d'arrêt) din Nisa, decupand grilajul de la ferestrele celulelor lor si coborand in strada unde îi astepta o masina, cu ajutorul unor coarde confectionate din lenjeriile lor de pat !
* 11 septembrie 1992 : Opt detinuti evadeaza de la Centrul Penitenciar Regional (Maison Centrale) de la Clairvaux (Departamentul Aube, Regiunea administrativa Champagne-Ardennes) dupa ce un camion de mare tonaj « complice » forteaza peretele inchisorii !
Un detinut si un gardian mor in timpul evadarii.
* 28 noiembrie 1998 : Joseph Menconi evadeaza cu un co-detinut de la inchisoarea Borgo (Corsica de Nord), cu ajutorul unor scari uriase aduse din exterior, reusind sa treaca peste zidul inchisorii, inalt de peste 7 metri.
Este arestat pe 3 ianuarie 1999 la Rocquencourt (Departamentul Yvelines, regiunea pariziana) si condamnat pe 7 septembrie 2000 la 10 ani de detentie cdriminala pentru aceasta evadare.
Facand apel, TCB (Tribunalul Corectional de la Bastia) reduce pedeapsa lui la 9 ani.
Mai tarziu pe 7 martie 2003 evadeaza din aceasi inchisoare!
Este arestat la Aubagne si reincarcerat pe 31 martie 2003.
* 9 iunie 2000 : Trei detinuti de la Moulins-Yzeure (Maison Centrale) evadeaza la bordul unui helicopter furat, dupa ce si-au decupat grilajele de la ferestrele celulelor lor si s-au refugiat pe acoperisul inchisorii.
* 31 mai 2001 : Trei detinuti aflati pe lista neagra al marelui banditism francez evadeaza de la inchisoarea Borgo (Corsica de Nord) gratie unui fals fax comincat grefierului inchisorii prin care Parchetul solicita elberarea lor!
* 17 august 2002 : Un membru al organizatiei separatiste baste ETA evadeaza de la inchisoarea Santé la Paris, schmbandu-se cu fratele sau la «Parloir», in timpul vizitei !
Incepand de atunci in toate inchisorile franceze, vizitatorul nu poate parasi incaperea unde are loc intalnirea pana cand cel incarcerat nu revine in inchisoare, fiind identificat cu ajutorul amprentelor sale digitale !
* 12 martie 2003 : Un detinut «celebru», figurand pe lista marelui banditism, Antonio Ferrara, supranumit «Nino», respectiv «Succo», asociat in afaceri criminale cu Joseph Menconi, evadeaza de la Inchisoarea (Maison Centrale) de la Fresnes (Departamentul Val de Marne, regiunea pariziana) cu ajutorul unor complici deghizati in politisti care au atacat centrul de detentie cu aruncatoare de rachete.
El este arestat in luna iulie, insa in 1998 el a reusit sa evadeze si de la inchisoarea Fleury-Mérogis (regiunea pariziana)
In 2006 este condamnat de doua ori pentru jaf-armat si tentativa de omor: pe 9 februarie, la 15 ani de recluziune criminala, iar pe 22 decembrie cu Joseph Menconi la 11 ani de detentie criminala. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului : « In umbra vietii. Evadari spectaculoase datorita neglijentei sau laxismului personalului penitenciar» : http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/39242-in-umbra-vietii-partea-iv-evadari-spectaculoase-datorita-neglijentei-sau-laxismului-personalului-penitenciar-respectiv-al-autoritatilor-politienesti-sau-judiciare.html)
* 14 iulie 2007 (de ziua nationala a Frantei) : Pascal Payet, alta figura legendara al marelui banditism francez, evadeaza a doua oara cu ajutorul unui helicopter de la Grasse (Cannes, Departamentul Alpes - Maritimes), dupa o evadare similara, reusita in 2001 de la inchisoarea Luynes (Marsilia, Departamentul Bouches-du-Rhône)!
* Printre evadari mai vechi, celebre, putem mentiona si cea a lui Albert Spaggiari in 1977 care a sarit pe fereastra Palatului de Justitie de la Nisa (Côte d’Azur) sau in 1973 a lui Jacques Mesrine, «celebru» raufactor lgendar, «haut-gamme», un adevarat brand in materie criminala, care evadeaza de la Palatul de Justitie din Compiègne (Departamentul Oise), luand ostatec, Presedintele Tribunalului.
Cinci ani mai tarziu, in 1978, el evadeaza din nou cu François Besse de la Inchisoarea Santé (Paris) imbracat in gardian (supraveghetor) sarind peste zidul inchisorii dupa ce a neutralizat nu mai putin de 14 persoane. (A se vedea si articolul autorului : «In umbra vietii. Brand-uri legendare ale marilor evadari» : http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41618-in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri-legendare-ale-marilor-evadari-si-a-marii-criminalitati-franceze.html)
POST SCRIPTUM
Prezentam mai jos scrisoarea lui Cristophe Khider adresata mamei sale Calude (decedata intre timp, pe 10 martie 2011), in februarie, numai cu cateva luni inainte de evadarea lui din Inchisoarea Lannemezan, pe 9 mai 2006 :
«Draga Mama,
Sper ca esti bine, in orice caz cat se poate de bine, eu nu sunt nelinistit pentru ca stiu ca esti o luptatoare, de unde vin tenacitatea ta si curajul tau.
Te imbratisez foarte tare strangandu-te in bratele mele.
Tu poti constata ca eu fac un imens efort scriindu-ti aceasta scrisoare pe care tu o soliciti din partea mea, (…), dar am serioase dificultati in a-ti povesti despre sistemul carceral care nu face decat sa strice totul (…) !
Singura adevarata legatura viabila pentru o persoana incarcerata pe termen lung este familia si cei apropiati in general, ceea ce aici ar putea avea dublu inteles.
De fapt, aceasta legatura permite prizonierului sa-si mentina moralul si sa reziste la toate presiunile la care el este supus.
Tot restul este superficial, nefast, (…) !
In 2003 sosind la Strasbourg (Inchisoarea), fie zece sau unsprezece ore de tren (aller-retour), in fata Judecatorlui care îi instruia dosarul, intocmai cand eu ma pregateam pentru vizita lunara a familiei mele, zece gardieni si gradati m-au escortat la locul prevezut pentru vizite.
In general ei sunt patru, ceea ce m-a intrigat, fara sa mai vorbim de faptul ca am fost asezat in primul rand, rezervat celor pedepsiti (ceea ce nu era cazul inca !) pentru a fi asezat in fata unui «Hygiaphone», geamuri duble in plexiglas, interzicand orice contact fizic.
Nici nu am intrat bine in incapere si descopar prietena mea in spatele acestor geamuri destul de opace si spun supraveghetorilor ca este vorba de o eroare, care riposteaza imediat !
Atunci am inteles roulul celor zece gardieni!
Intre timp ma apuca plansul, fiind in incapacitatea psihologica si morala sa-mi vad prietena care vine sa ma viziteze, suferind.
Iau decizia ca va fi pentru ultima oara dupa opt ani de vizite regulate neintrerupte !
Justitia si AP au reusit sa ma distruga.
Dupa calculele lor negre energia utilizata pentru a ma distruge ar fi suficienta, in special cand vine si fetita mea care sa ma vada in starea in care sunt (…)!
Dupa ce «am vizitat» mai multe QI (Cartiere de Izolare) in cadrul turismului meu carceral intr-un tur al Frantei, in conditii demne de « evul mediu », intotdeana contra vointei mele, sosesc la Inchisoarea Luynes (Marsilia, Departamentul Bouches du-Rhône) intr-o frumoasa zi de iunie 2004.
Cateva zile mai tarziu tu te deplasezi de la Paris, adica faci peste 800 de km pentru o ora de vizita intr-un acvariu in care orice viata a fost stearsa.
Cand sosesc in cabina de vizita, te gasesc acolo, incercand stangace sa-ti ascunzi lacrimile care ti se revarsa din ochi pe obrazi…!
Nu pot sa-ti explic indignarea mea fata de perchezitia ta corporala, venind (si plecand) in (din) vizita la un DPS (Detinut supravegheat in mod special) si cu atat mai mult sa fiu in atentia ERIS-ului (Echipa Regionala de Interventie si de Securitate) format din douzeci de «matoni» («ginitori», in penitenciar, in limbajul carceral) cu tinuta lor de asalt, echipati cu batoane, cu pistol de 9mm, si pusti cu gloante de cauciuc ! (…) !
A doua zi am fost transferat la Nisa (Inchisoare) !
Singura explicatie care am gasit-o este acea de a-mi distruge si mai mult personalitatea, pentru a ma umilii si mai mult, iar pentru tine sa fie si mai greu sa ajungi la mine, in preajma mea. (…). As fi putut face o descriere detaliata a vietii mele pe care o traiesc zilnic in mediul carceral, in QI, privat de tot si de toate, departe de cei apropiati (…), dar acum nu este momentul potrivit !
Liniste, suferim…! (…) !
Te imbratisez foarte, foarte tare, in speranta ca am raspuns in parte la intrebarile tale in viziunea mea personala (…)!
Te iubesc, la revedere, baiatul tau Cristophe
Ps. Un gand bun pentru fratele meu Mounir si deasemenea toturor familiilor QI-iste tratate nedemn ! Dar liniste, ucidem… !
CONFESIUNE
Eu personal, care cunosc destul (suficient) de bine MCF (Mediul Carceral Francez), respectiv, PC (Poulatia Carcerala), dar si AP (Administratia Penitenciara), nu cred in versiunea oficiala a anchetei Parchetului de la Lyon !
Si asta nu inseamna ca pe cei de acolo îi banuiesc neaparat de coruptie sau de un «aranjament» administrativ intern in cadrul Ministerului de Justitie, pentru ca aceasta evadare sa nu ia proportii uriase, imposibil de controlat, sub forma unui scandal !
Desigur, cele doua vizitatoare Sylvie Picciotti (concubina lui Khider) si Nadia Kabouche (sora lui Top El Hadj) au fost sigur complice in ceea ce priveste evadarea celor doi fugari !
Insa, n-au fost numai ele care erau la curent cu planul lor de evadare.
Si nici cele care au contribuit «esential» la reusita ei !
Chiar daca, conform proceselor verbale consemnate despre declaratiile lor, ele si-au recunoscut vina.
De fapt, aceste declaratii nu servesc la mare lucru.
In majoritatea proceselor criminale, inculpatii se autoacuza si isi recunosc fapta in prima faza a anchetei, in special datorita presiunii psihologice exercitata asupra lor de catre Judecatorul de Instructie care instruieste dosarul si a echipei acestuia cu care el face investigatiile ! (A se vedea si ciclul de articole al autorului : «Sacalii» : http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html; « Justitia romana incotro ? Catre modelul inchizitoriu al Justitiei franceze ?! » : http://necenzuratmm.ro/justitie/42514-justitia-romana-incotro-catre-modelul-inchizitorial-incizitoriu-al-justitiei-franceze.html; «O posibila reforma a Justitiei franceze, fara forma si fara fond » : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html)
Ulterior insa, pe parcursul anchetei sau le proces, ei se retracteaza si declara ca au fost manipulati, «sfatuiti» sau «fortati» de catre politistii-anchetatori sa se autoacuze si sa recunoasca ceva pentru care nu sunt nici responsabili si nici vinovati.
In sfarsit, citind cu mare atentie scrisoarea lui Khadir adresata mamei sale Catherine in februarie 2006 (redata partial, mai sus, in articolul de fata), el pune clar in evidenta faptul ca fiind considerat de catre AP, un DPS, era in permanenta supravegheat si chiar si la «Parloir », la intalnirea lui cu ea, era escortat de catre zece gardieni care erau cu ochii pe el tot timpul.
Ca se simtea foarte umilit vazandu-si mama perchezitionata sever atat la venire cat si la plecare, ca pe un posibil infractor.
Este poate si motivul pentru care ea declara pe posturile de radio RMC si Europe 1 dupa evadarea reusita a lui Cristophe, ca este imposibil de trecut prin « Parloir » obiecte voluminoase ca exploziv (explozibil) sau pistoale automate.
Cel putin pentru ea sau din punctul ei de vedere.
Chiar daca aparatele de control nu le-ar fi detectat.
Si atunci, Sylvie Piciotti, de ce ar fi fost favorizata ?
De ce ar fi beneficiat de un alt «tratament» sa spunem mai putin dur, mai putin riguros ?
Nu-l vizita pe acelasi detinut DPS, in aceleasi conditii ca si mama lui, Catherine ?
Pentru asta nu exista decat o singura explicatie : complicitatea gardienilor !
Si asta chiar daca sindicatele penitenciare neaga cu «convingere» acest lucru !
Dupa parerea mea, problema nu este daca ele au avut sau nu complici printre gardieni, ci a determina cu precizie rolul si responsabilitatea lor in derularea evenimentului.
Merita sa subliniez si faptul ca, cu acest scop am consultat si fosti studenti-detinuti de ai mei in « trecere» (tranzit) prin Inchisoarea Molins-Yzeure care mi-au confirmat cele declarate de catre mama lui Cristophe, Catherine, pe RMC si Europe 1.
Am verificat deasemenea ca intr-adevar exista in sudul Frantei (Departamentul Bouches du Rhône) dar si in regiunea pariziana laboratoare care ar produce arme de foc, folosind materiale compozite, ceramice sau de natura organica.
Si cred ca de aici ar fi trebuit pornita ancheta, iar ulterior, desfasurata in directia evadarii !
Pentru ca in cazul descoperii «echipamentului de razboi» la cele doua femei, conform «pactului» stabilit intre complici, gardienii ar fi fost acoperiti, exact cum sunt si acum, din cauza aparaturii de control de «slaba» fiabilitate.
In sfarsit, daca «materialul de razboi» nu ar fi fost introdus de catre femei, el putea fi facut de catre gardienii care intretin incaperile de vizita.
Ma rog, nu trebuie exclus nici faptul ca atat cele doua femei cat si gardieni corupti de la Moulins-Yzeure ar fi putut contribuit direct sau indirect la «asamblarea» planului, precum si a «masini de razboi » !
Faptul ca Sylvie Piciotti a venit in vizita cu un copil de 17 luni, ar fi trebuit oricum sa atraga atentia personalului.
Evenimentul poate constitui si un pretext pentru un control sumar, dar in acelasi timp, el poate si induce in eroare «adversarul», adica : controlul !
Stim din conversatia telefonica a lui Christophe cu mama lui, Catherine, ca el prefera sa moara decat sa mai faca inca 45 de ani de recluziune criminala.
In acele conditiile «indecente» pe care le descrie cu lux de amanunte.
Si asta inainte de evadare !
Este si motivul pentru care el a deschis focul, iar in urma ripostei politistilor de la BAC a fost ranit in abdomen.
In incheiere, avand in vedere cele de mai sus, merita sa atragem atentia asupra faptului ca intentia noastra nu este de a acuza de coruptie anumiti gardieni de la Inchisoarea Moulins-Yzeure ci sa semnalam o pista care ar fi trebuit neaparat exploatata de catre Judecatorul de Instructie insarcinat cu instrumentarea acestuiu dosar !
Ceea ce nu a fost facut.
Pentru ca noi toti ne nastem cu un potential infractional, pe care il putem dezvolta in timp, in functie de loc si imprejurari, sau nu !
NOTA
Pe 1 august 2012, Cristophe Kidher sesizeaza CEDO de la Strasbourg (creata in 1959 de catre Statele membre ale Consiliului Europei), intr-o scrisoare (cu nr. de inregistrare 56054/12) pentru tratamentul inadecvat (necorespunzator) la care ar fi fost supus in MCF (Mediul Carceral Francez) de-a lungul a 34 de transferuri intre penitenciare, intre iunie 1999-octombrie 2011 (din 10 mai in izolare) si care violeaza drepturile fundamentale ale Omului ale Conventiei Europene din 1950 (art.3: interzicerea torturii si tratamentele inumane, respectiv, degradante si art.8: permiterea mentinerii legaturilor familiale prin vizitele apropiatilor).
Insa, pe 24 mai 2013, un Complet de Judecata CEDO compus din Magistratii-judecatori: Mark Villiger (Liechtenstein), Presedinte; Ann Power-Forde (Irlanda), Ganna Yudkivska (Ucraina), André Potocki (Franta), Paul Lemmens (Belgia), Helena Jäderblom (Suedia), Aleš Pejchal (Cehia), si Grefiera sectiei Claudia Westerdiek, respinge sesizarea lui Cristophe Kidher ca nefondata.
In ceea ce il priveste pe El Hadj Omar Top, liberabil in 2021, incarcerat in QI la Inchisoarea Fleury-Merogis (regiunea pariziana), deja pe 14 mai 2009 (pe atunci in varsta de 30 de ani, deci nu cu mult timp dupa arestarea si reincarcerarea lui, dar cu mult timp inainte de condamnarea lui pe 17 aprile 2013 pentru evadarea din 15 februarie 2009), acesta adresa prin intermediul avocatilor sai : Pierre Lumbroso, Philippe Dehopiot si Philippe Sèvre, o scrisoare deschisa Ministrului de Justitie (pe atunci Rachida Dati) in care denunta conditiile inumane de detentie in MCF (si in special, in cartierele disciplinare si de izolare).
In aceasta scrisoare, El Hadj, printre altele, solicita desfintarea cartierelor disciplinare si de izolare, imbunatatirea conditiilor de viata in MCF si mentioneaza ca el prefera moartea in loc de o incarcerare indelungata (care dezumanizeaza profund) si solicita lui Rachida Dati, acordul acesteia, pentru a fi eutanasiat ! (A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: «Eutanasia o veritabila afacere cu Moartea»: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42621-eutanasia-o-veritabila-afacere-cu-moartea.html)
In 2012, acesta scrie in colaborare cu Pierre Lumbroso (absolvent al Institutului de Criminologie, avocat penalist la Baroul parizian, autor de lucrari de referinta in criminologie) si Christian Séranot (jurnalist, editor, scenarist) o carte cu titlul : «Condamné à vivre» (Condamnat la a trai, Editura Flamarion, ISBN : 978-2-0812-9239-0) in care isi reia si le dezvolta ideile din scrisoarea deschisa adresata lui Rachida Dati in 2009.
______________________________
[1] Exista doua tipuri de «Maison Centrale (MC)» in Franta. Ele gazduiesc detinutii condamnati la pedepse lungi de inchisoare, respectiv, inchisoare pe viata, foarte dificili sau cei care sunt considerati cu foarte putine sanse de reinsertiune in societate. Regimul de detentie ai acestor detinuti este diferit de ai celor incarcerati in Centre de Detentie sau inchisori «clasice» (Maison d’Arrêt/Centre de Arest Preventiv) ! Majoritatea dintre ei sunt clasati in general DPS (Detinuti Deosebit de Periculosi) si sunt sub supravegherea permanenta ai gardienilor inchisorii! Astfel, distingem In Franta pe de o parte : MC (« Maisons Centrales/Inchisori de Maxima Siguranta »), mari centre regionale, in general pentru detinuti DPS, cum sunt : Arles (Departamentul Bouches-du-Rhône), 209 de locuri; Ensisheim (Departamentul Haut-Rhin), 230 de locuri; Poissy (Departamentul Yvelines), 230 de locuri; Riom (Departamentul Puy-de-Dôme); Saint-Maur (Departamentul Indre), 260 de locuri; Saint-Martin-de-Ré (Departamentul Charente-Maritime), 500 de locuri. Alte doua sunt in curs de deschidere : Condé-sur-Sarthe (Departamentul Orne), Vendin-le-Vieil (Departamentul Pas-de-Calais), respectiv, Centre Penitenciare care poseda un Cartier de «Maison Centrale» numite QMC : Château-Thierry (Departamentul Aisne), Clairvaux (Departamentul Aube), Ducos (France-DOM, Martinique), Lannemezan (Departamentul Hautes-Pyrénées), 430 de locuri din care 210 in QMC, Moulins-Yzeure (Departamentul Allier), 280 de locuri din care 126 in QMC si Port (France-DOM, Réunion)
[2] Christophe Khider, nascut la Paris, pe 20 mai 1971, devine un delincvent notoriu inca de la frageda varsta. In 1989 un Judecator de Copii il condamna la cinci ani de inchisoare, din care doi ani cu suspendare. Cu amantul mamei sale Catherine, el comite o serie de jafuri-armate in agentii de turism, in urma carora este condamnat si incarcerat. In 1997 este condamnat la 6 ani si 18 luni de inchisoare pentru evadare. Pe 22 martie 1995 ataca cu alti doi complici (printre care un amant al mamei sale) Banca LCL in sectorul 20 la Paris. Fugand de la locul hold-up-ului ei rapesc un agent responsabil cu transportul fondurilor (banilor) luandu-l ostatec. Incercand sa fure o masina, Cristophe ucide (omoara) proprietarul ei cu un glont in cap. In noiembrie 1999, el vorbeste de un «accident» (care dupa parerea mea n-ar fi exclus !) dar Curtea cu Jurati (Juriul Popular) de la Paris il condamna la 30 de ani de recluziune criminala. Mai tarziu, pe 27 mai 2001 Cristophe Khider si Mounir Ben Bouabdellah, un «borfas (talhar) de duminica (TDD)», vor tenta o evadare de la Fresnes cu ajutorul lui Cyril, un frate de-al lui Cristophe si complicii sai, la bordul unui helicopter, care esueaza. Luand doi gardieni ostatici, dupa 20 de ore de negocieri cu RAID ei se vor preda autoritatilor penitenciare, fiind condamnati pentru fapta lor in martie 2007 la 15 ani de recluziune criminala.
[3] Omar Top El Hadj, in varsta de 35 de ani (astazi), face parte din «noua generatie de borfasi (NGT)», fiind suspectat ca ar fi participat la o serie de jafuri-armate, in special din magazine de bijuterii. Originar din Estul Parizian, a fost inca din tinerete (r)atasat diverselor bande de talhari din cartierele gigant HLM (cartiere cu locuinte sociale, cu chirie moderata) de la Montreuil-sous-Bois (Departamentul Seine-Saint-Denis, regiunea pariziana) si dupa declaratia politistilor parizieni de la PJ (Politia Judiciara) si BAC (Brigada de AntiCriminalitate), «el este capabil de orice» ! Pe 2 decembrie 2002 in timpul controlului de rutina la Noisy-le-Sec (Departamentul Seine-Saint-Denis, regiunea pariziana), un complice care se afla in compania lui, Nordine Amine in varsta de 39 de ani, a fost si el arestat ! Fiind urmarit penal in acelasi dosar cu El Hadj, nu peste putin timp, el s-a sinucis in detentie provizorie! In fata juratilor Juriului Popular de la Tribunalul de Inalta Instanta Bobigny (regiunea pariziana) in noiembrie 2004, el sustinea ca «armele de razboi» si cagulele aflate in port-bagajul masinii lui ar fi servit numai pentru intimidarea unei bande talhari (de tineri) dintr-un cartier de HLM din Bobigny cu care el se afla in «litigiu»! Avocatul general al acuzarii la proces, Marc Gélineau-Larrivet, a insistat asupra «personalitatii complexe» a lui Top El Hadj care «a trecut linia rosie» ! El face in continuare obiectul unei proceduri judiciare, refuzand sa se supuna unui test de ADN care l-ar putea inculpa intr-o serie de afaceri criminale, inca neelucidate.
[4] Rachid Benchetouia, in varsta de 47 ani (astazi), algerian, evadand la bordul unui helicopter in iunie 2000 din inchisoarea Moulins-Yzeure (Allier) cu doi co-detinuti, a fost ucis marti dimineata, 17 februarie 2009, in jurul orei 08h54 intr-o sala de activitati a inchisorii, in urma unei altercatii cu alti co-detinuti la Centrul Penitenciar Lannemezan (Departamentul Hautes-Pyrénées), conform informatiilor primite de la Procurorul Republicii de Tarbes, Gérard Aldigé care s-a deplasat la fata locului impreuna cu Directorul interregional al serviciilor penitenciare de la Toulouse, Patrick Katz. Cu toate ca autoritatile judiciare nu au precizat conditiile decesului, din surse apropiate dosarului (dar si de la alti co-detinuti) am aflat ca detinutul ar fi fost sugrumat cu ajutorul unei lame (gen rigla) de fabricatie artizanala si ca altercatia ar fi fost filmata de o camera de luat vederi. El a fost condamnat pentru aceasta evadare de catre Curtea cu Jurati (Departamentul Loire) in iunie 2003 la 15 ani de recluziune criminala. Clasificat de catre AP (Administratia Penitenciarelor) un DPS (Detinut Deosebit de Periculos) el era liberabil in 2020 ! Cel care a executat «comanda», A.V., este un detinut condamnat la ichisoare pe viata ! Cel care a comanditat crima nu a fost identificat nici astazi. Criminalul n-a vorbit !
[5]Printre cele mai celebre atacuri ale Societatii Brink’s (Sediul social la Richmond, Virginia, SUA, o institutie cu 54.000 de salariati in 50 de tari, fondata de catre Perry Brink in 1859), putem mentiona : pe 20 octombrie 1981 un atac al unui furgon blindat Brink’s la NY care transporta fonduri pentru o sucursala a Bancii Federale, de catre membri ai organizatiilor «Weather Underground» si «Black Liberation Army» (compusa in general din “Black Panthers), care se soldeaza cu un sesc. Atacul unui depozit al furgoanelor blindate Brink’s la Rochester (New York) in 1993 in care a fost jefuita suma de 7,4 milioane US$, al cincilea jaf ca paguba, in Statele Unite. Printre cei care au comis jaful armat era un preot catolic si un politist, amandoi membri ai IRA (Armata Republicana Irlandeza, organizatie clandestina independentista care lupta pentru unificare Irladei de Nord cu Irlanda). Atacul depozitului de furgoane blindate la Kehlen (Luxemburg) pe 17 aprilie 2000 de catre o banda bine organizata formata din Abdellatif Bekhti si Abdelkader Belliraj. Numai primul a fost prins si arestat, fiind ulterior condamnat la 20 de ani de recluziune criminala la Luxemburg in ianuarie 2003. Valoarea jafului a fost estimat la suma de 15-17 milioane de euro. Peste doua luni, ajutat de catre complici, el reuseste sa evadeze. Ei sunt insa arestati si incarcerati dupa cinci ani de cavala (fuga de autoritatile judiciare) in januarie, respectiv, in februarie 2008.
Societatea suedeza Loomis, prezenta atat in Statele Unite cat si in Europa Occidentala, este un grup leader mondial in domeniul serviciilor de transporturi de fonduri (bani), de bijuterii, precum si alte obiecte de valoare. Loomis France (Sediul Social in 20, rue Marcel Carné ZAC de Marcreux - 93300 Aubervilliers, aria metropolitana pariziana, Presedinte Christian Lerognon) implantata pe intregul teritoriu national are ca atributii transferurile «de numerar» (cash) intre partenerii sai (retele financiar-bancare, marea distributie, administratia de stat si unitati comerciale de proximitate) dar si intretinerea, precum si gestionarea automatelor bancare (bancomatelor)
Articolul in Revista Politia Capitalei
Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/misterioasa-evadare.html