Oct 24 Analiza psihosociologica a Dramei SF2M-A3M (Dosarul A3M, partea II)

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta

Nota : Acest material face parte din subiectul unei teze de doctorat al candidatului M. J., a carei director (conducator stiintific) sunt, cu tematica : "Crimele sexuale la minori si combaterea lor prin metode si tehnici de evaluare eficace ale Sociologiei Matematice".

In concluzie, orice comentariu (observatie), oricat de (ne)semnificativ(a) ar fi, care ar putea contribui la ameliorarea acestei problematici, deosebit de complexe, consider binevenit(a) !

Corespondenta de la Clermont Ferrand (Puy de Dôme, Auvergne, Franta)

Conform CPPF (Codului de Procedura Penal Francez, art.306-6), autoritatile politienesti si judiciare nu pot face cunoscut (divulga) mijloacelor mass-media numele unui minor care compare in fata unui Juriu Popular (Curte cu Jurati : 9 Jurati in prima instanta si 12 in apel), inculpat pentru infractiuni deosebit de grave (crime sexuale, crime de sange, atentate, terorism, trafic de droguri dure, etc.), intr-un proces care se desfasoara cu "usile inchise" (adica, fara accesul mijloacelor mass-media), iar acestea la randul lor, chiar daca intra in posesia acestuia din alte (diferite) surse, nu sunt autorizate sa-l faca cunoscut publicului.

Avand insa in vedere faptul, ca pe de o parte, acest articol apare in presa externa (unde jurisdictia franceza nu are competenta teritoriala!), iar pe de alta parte, pentru ca astazi inculpatul, rejudecat (in apel), in cadrul unui proces in plina desfasurare (derulare, tot cu "usile inchise") este major (are 20 de ani), mi-am permis sa fac cunoscut numele acestuia (aflat din surse sigure) pentru ca am convingerea ferma ca acest "amanunt" nu va aduce nuiciun fel de prejudiciu, nici imaginii inculpatului si nici familiei acestuia.

Si nu in ultimul rand, pentru faptul ca atat primul proces (care a avut loc in perioada 18-27 iunie 2013) cat si acesta in derulare (29-10 septembrie 2014) sunt procese cu "usile inchise" numai partial, un acord la care au ajuns partile constituite in parte civila, pentru determinarea responsabilitatii institutiilor statului, care datorita unei disfunctiuni majore ar fi contribuit la producerea unei drame de mare anvergura.

Din contra, in ciuda insistentelor mele, in ciuda unor studii laborioase pe care le-am efectuat in domeniul comportamentului deviant si in special, in cel infractional (atat criminal cat si corectional), in ciuda unei vaste experiente acumulate de-a lungul timpului in activitatea mea cu infractori de drept comun cu grad ridicat de criminalitate, respectiv, criminali periculosi (cu care de altfel am obtinut rezulte deosebite!), respectiv, cu tineri delincventi recidivisti, aflati in esec scolar din ZUS (Zonele Urbane Sensibile) ale marilor metropole franceze, posedand grave tulburari de personalitate, accesul meu la acest dosar a fost limitat, din cauza varstei inculpatului, acesta fiind minor, in momentul comiterii actelor sale criminale.

APROFUNDAREA DOSARULUI (A3M)

(A se vedea pentru detalii si partea I al articolului: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/45390-analiza-psihosociologica-a-dramei-sf2m-a3m-dosarul-sf2m-partea-i.html)

Sa analizam in continuare, evolutia lui Matthieu Moulinas din starea SF2M catre starea A3M.

Aceasta evolutie, ma face sa ma gandesc la un sistem termodinamic izolat, care trece dintr-o stare A, intr-o stare B, printr-un sir de stari de echilibru (cvasistatice).

Cu alte cuvinte, paramerii sistemului in starea A, se modica in asa fel incat practic sistemul ramane in echilibru (pracatic static) dar va ajunge in starea B cu parametri modificati.

Astfel, pe 1 august 2010, Matthieu Moulinas se afla in starea (nu termodinamica, ci judiciara) SF2M, iar pe 28 iunie 2013, in starea judiciara A3M, doua stari, dupa cum vom vedea, radical diferite, desi inculpatul este oarecum izolat de „ghetourile si violentele urbane” ale regiunii metropolitane Nimes (in detentie provizorie la Le Pontet-Avignon, apoi la Colegiul Cévenol, iar ulterior in detentie provizorie la EPM Rhône), pana la condamnarea lui pe viata, in prima instanta, de catre Juriul Popular Puy en Velay, pe 28 iunie 2013.

Nimeni din anturajul lui (elevi sau profesori) nu banuieste ceea ce se va intampla (va urma) in dupa masa zilei de vineri, 16 noiembrie 2011.

Nici macar parintii sai, care in scrisoarea lor adresata conducerii Colegiului, la sfarsitul lunii august 2010, mentionau ca Matthieu a facut ceva gra, care i-ar fi socat chiar si pe ei!

Pentru ca dupa punerea in libertate conditionata a lui Matthieu din Centrul de Arest Preventiv Le Pontet-Avignon si inceperea cursurilor la Colegiului International Cévenol, acesta respecta cu strictete regulile controlului judiciar.

Toti cei implicati in dosarul lui SF2M (profesorii de la Colegiul Cévenol, educatorii de la PJJ, psihologul de la Colegiu si psihiatrul de nationalitate straina de la Clinica din Puy en Velay, caruia i s-a reprosat ca nu avea diploma omologata in Franta si avea mari dificultati in cominicare in lb. Franceza) cu care Matthieu a inceput terapia, inca din februarie 2011 (conform regulamentului controlului judiciar), apreciau ca baiatul este pe drumul (calea) cel(cea) bun(a) si ca „acesta evolueaza in sensul bun, al readaptarii sociale”.

Cu alte cuvinte, Matthieu Moulinas nu crea niciun fel de probleme, nici celor din jurul lui (colegilor de scola, celor din anturajul familial si rezidential), in particular si, nici societatii civile, in general, deci afirmatia Dr.-ului Claude Aiguesvives, ca acesta nu ar fi un „psihopat” si ca ar fi „readaptabil social”, conform principiului camusian (adevarul este misterios si usor de pierdut, el trebuie recucerit mereu!), era intr-adevar, un adevar, dar un adevar fragil, local, atat in timp cat si in spatiu, care din pacate nu a mai fost „recucerit” in dosarul (starea juridica) A3M, al acestuia.

Numai ca, conform principiului ibsenian (adevarul este independent de numarul celor care cred in el!), chiar daca lumea era coninsa de faptul ca acesta ar fi adevarul, din pacate, realitatea era cu totul alta, atunci inca necunoscuta!

Adica, conform principiului nerudian (adevarul este ca nu exista adevar!), acest adevar, nu era un „adevar” adevarat.

Avand in evedere aceasta evolutie catre „stabilitate sociala” (ca si cazul sistemului termodinamic, catre echilibru stabil), este adevarat ca cei care aveau sarcina de a-l supraveghea, au aratat o „feblete”, dar justificata, cu scopul de-al „proteja”, evitand astfel sa-l „persecute” si „sa-i stea in cale”, pentru a nu-l compromite excesiv.

Ceea ce era absolut normal, din punctul meu de vedere, pentru ca acesta inca se afla in starea SF2M, deci cu „mentiunea” ca este „recuperabil si radaptabil social”, iar o ancheta de anvergura in anturajul acestuia, i-ar fi „avariat” grav imaginea, deja „sifonata” la Inchisoarea Le Pontet-Avignon, in detentie provizorie, intre 1 august-26 noiembrie 2010.

In sfarsit, in aceasta noua stare A3M-Agnès Marin/Matthieu Moulinas (dupa arestarea si incarcerarea lui Matthieu Moulinas pentru viol si asasinat cu circumstante agravante, pe 19 noiembrie 2011, la EPM Rhône), evident, investigatiile jandarmilor-anchetatori, pe de-o parte, s-au extins asupra familiei Moulinas, iar pe de alta parte, ele s-au aprofundat, datorita contextului in care a avut loc evenimentul, precum si datorita cauzelor care le-ar fi generat pe acesta (ceea ce nu putea fi efectuat in conditii optime de anonimat si de instrumentare secreta al dosarului, in starea SF2M!).

Cu aceasta ocazie, jandarmii descopera faptul ca mama lui Matthieu (atunci in varsta de 45 de ani), fiind abandonata de catre mama ei la numai 9 luni dupa nastere, este o femeie crescuta intr-o familie adoptiva, in care, in repetate randuri ea a fost victima a violentei conjugale si a infractiunilor sexuale (fiind abuzata sexual) din partea parintilor sai adoptivi.

In ceea ce il priveste pe tatal sau (de aceasi varsta), el este nepotul (pe linie materna) al unui fost proxenet (cunoscut de catre autoritatile politienesti si judiciare), care a fost inchis de mai multe ori pentru aceasta infractiune.

Cu alte cuvinte, bunicul tatalui (din partea mamei) a fost cercetat penal si inchis de mai multe ori pentru proxentism si infractiuni sexuale.

In felul acesta, psihiatrii si psihologii pun o intrebare, aparent logica: in ce masura, abandonul mamei lui Matthieu de catre bunica ei, la o varsta frageda, violenta fizica si sexuala in cadrul familiei adoptive, respectiv, perversiunea sexuala si orientarea catre proxenetism al bunicului acestuia din partea tatatului, au putut influenta constructia mentala al adolescentului, cu atat mai mult ca nici mama si nici tatal lui nu ar fi comis nicio infractiune sexuala si in ciuda faptului prin ceea ce au trecut in copilarie, ei n-ar fi fost marcati din punct de vedere psihic, la maturitate!

Din contra, incepand din 2008, cand mama lui Matthieu a devenit Consilier municipal, o legatura solida (atat pe plan profesional cat si privat), de incredere, de colegialitate si de confidentialitate se instaureaza intre ea si Primar.

De fiecare data cand, Matthieu avea un comportament „deviant” la scoala (dar nu neaparat condamnabil din punct de vedere juridic: rebeliune, indiscipla la ore sau in recreatie, exagerare cu jocurile sale video), mama lui se adresa Primarului pentru a-l consulta.

In seara de 18 noiembrie 2011, dupa ce Matthieu a recunoscut violul si asasinatul (in arestul Jandarmeriei), ea l-a sunat, din nou, ultima data, pentru a-l pune la curent cu cele intamplate: „De aceasta data este foarte grav. O mare nenorocire s-a intamplat lui Matthieu. Este vorba de viol ”!

Nici el, Matthieu, considerat ca ar fi avut o copilarie si el, „normala”, care evolua pe „drumul cel bun” catre o stare sociala „stabila” de readaptabilitate (cel putin aparent!), nu va ramane „nedescifrat”.

Anchetatorii-jandarmi descopera ca inca in starea SF2M, Matthieu nu ar fi respectat conditiile de interdictie de sejur in Departamentul (Judetul) Gard, avand in vedere faptul ca parintii acestuia nu s-ar fi mutat decat cu cca 10-15 km departare (distanta) de fosta lor comuna de resedinta Nages-et-Solorgues (tot in regiunea urbana Nimes), iar el venea acasa la parinti, in toate week-end-urile si in toate vacantele scolare.

Se pare ca, conducerea scolii, ar fi fost la curent cu acest lucru, dar sustine ca n-ar fi stiut nici faptul ca adolescentul ar fi avut interdictie de sejur in Departamentul Gard, cum de altfel, nici n-ar fi stiut exact motivul real al incarcerarii acestuia in detentie provizorie la Inschisoarea Le Pontet-Avignon.

Conform legii, acest elelement ar fi fost deja suficient, pentru reincarcerarea lui Matthieu in detentie provizorie.

Insa, din investigatiile noastre reiese ca daca nimeni, din anturajul lui nu a denuntat acest „amanunt” este, nu pentru ca lumea de acolo n-ar fi fost la curent cu vizitele sale regulate la parinti, ci pentru faptul ca „lumea din jur” era „intelegatoare” cu el, pe de o parte, tot din cauza dosarului sau SF2M, in care incriminarea acestuia cu viol ar fi fost indoielnica, iar pe de alta parte, pentru ca, tot ea, considera ca este absolut normal (si chiar educativ!) ca adolescentul sa vina sa petreaca week-end-urile, respectiv, vacantele, acasa, sub supravegherea parintilor.

Si acest lucru, chiar daca, ei au ramas in regiunea urbana Nimes, pentru ca nu aveau cum sa se mute in alta parte din cauza serviciului.

Cu alte cuvinte, nerespectarea interdictiei de sejur in cadrul libertatii conditionate de catre Mathhieu Moulinas, a fost „trecuta cu vederea” de catre cei din jur, tot pentru ca, aparent, acest adolescent „ar fi fost pe drumul cel cel bun” , al reinsertiunii in sociatate, ceea ce sub nicio forma nu trebuia blocat.

Cu atat mai mult cu cat acesta, a evitat cat a fost psibil si „nu s-a mai intalnit niciodata cu fosta sa victima din dosarul SF2M”.

Cee ce conteaza de fapt, practic, din punctul de vedere al legii.

Judecatorul de Instructie sau Instanta reglementeaza juridic acest lucru, intocmai pentru ca inculpatul sa nu-si poata intimida direct victima (sub o forma sau alta), intalnindu-o, chiar si din intamplare!

In ceea ce priveste „atasamentul” sau fata de stupefiante, daca in starea SF2M, Matthieu, era un consumator „modest”, de iarba (din cand in cand, cu diferite ocazii!), in starea A3M, acesta este calificat drept un „accro” (dependent!) de droguri dure si ar fi facut deja si obiectul unei cure de dezintoxicare (dupa spusele acestuia colegilor sai de la Cévenol, dar neverificat si probabil ireal) in anumite discutii, in care acesta dorea sa-si impartaseasca „vasta sa experienta” in domeniu!

Legat de aceasta „latura” a lui Matthieu, exista unele documente in dosarul A3M, conform carora, acesta ar fi incercat, dintr-o farmacie din zona, sa sustraga (sub forma de jaf) metadona (opioid produs pe cale sintetica, cu efect similar morfinei, elaborata in anul 1942 de fabrica de vopsele Hoechster. A fost patentata in anul 1953 si lansata pe piata ca analgezic forte sub denumirea de „Polamidnor”. Din anii 1960, metadona a fost utilizata, mai intai in SUA, ca substanta impotriva sindromului de abstinenta fizica in cadrul dezintoxicarii de heroina).

Se pare ca conducerea colegiului Cévenol, ar fi fost la curent si cu acest „detaliu”, dar sub o forma mult mai putin „agresiva” :” lui Matthieu i s-a facut rau de oboseala, de surmenal „intelectual” si ar fi avut nevoie de ceva, care sa-l si calmeze si simultan sa-l si bine dispuna”!

Aici merita sa subliniem si faptul ca, in randul tinerilor toxicomani („incepatori”), este foarte dicil de facut distinctia dinte consumatorul ocazional (mai mult decat tolerat!) si cel cronic (care creaza probleme societatii).

Iar pentru a evita „tranzitia de faza” dintr-o stare in alta, OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), atrage atentia asupra „dedramatizarii” celor din starea de consumatori ocazionali, pentru a „nu-i obliga” inconstient pe acestia sa „adere” la starea de cosumatori cronici (conform principiului: „daca tot sunt considerat toxicoman, ce mai conteaza cat si ce consum”!

Si acest lucru intr-un context in care, conform unor documente la care am avut acces, consumul de stupefiante este deja reglementat in unele tari europene si in curs de reglementare in altele (in care este mai mult decat tolerat!), iar Canada si 13 state ale SUA , incepand cu anul 2000 au inceput sa faca distinctie intre consumul acestuia si utilizarea lui in usaj medical.

Incepand din 11 decembrie 2013, Uruguay (sub presedintia lui José Mujica) devine prima tara in lume care autorizeaza consumul si vanzarea de canabis, in Australia Meridionala (Australian Capital Territory, inclusiv, capitala Canberra), este autorizata consumul si cultivarea acestuia in „cantitati mici”.

In Elvetia, la nivel federal, orice canabis continand mai mult de 1% THC (TetraHidrolCanabinol, rasina uleioasa, derivat benzo-piranic, de tip canabinoidic - substanța activă principală din cannabis, întalnit în drogurile vegetate hasis si marihuana, izolat in 1964 de catre Raphael Mechoulam si Yechiel Gaoni de la Institutul Wizmann din Rehovot, Israel) este considerat stupefiant si penalizat, iar consumul si comercializarea lui, este o infractiune, pedepsita cu amenda penala sau cu inchisoare oana la 3 ani, conform legii federale asupra stupefiantelor (RS 812 121).

Din contra, incepand din 28 septembrie 2012 detinerea a cel mult 10g, este doar un delict si se pedepseste cu o amenda de 100 FS.

In Europa, in Germania, incepand cu lege care dateaza din 2007, usajul sau simplu (care variaza intre 6-15 g in functie de Landuri), nu este sanctionat, dar detinerea in cantitati care depaseste acest uzaj sau vanzarea lor sunt samctionate penal, ca si in Danemarca (conform unei legi din 31 august 1993).

In Spania si Finlanda, incepand din 2006, consumul de cannabis pentru usaj medical este autorizat, ceea ce face ca sanctionarea consumului sa nu mai fie sanctionat penal, avand in vedere faptul ca este dificil de facut diferenta dintre usajul medical si cel din „pasiune”.

In Marea Britanie, cannabisul este declarat ilegal din 1928, dupa ce Anglia a ratificat Conventia Internationala a Opiumului, adoptata la Geneva in 1925, in timp de in Italia, legea permite pentru usaj personal 5 g (peste care este considerat detinere si trafic!), iar din 2013, utilizarea acestuia si in tratamente medicale, iar in Portugalia, Legea n^o 30/2000 din 29 noiembrie 2000 depenelazizeaza consumul, achizitia si detinerea produselor stupefiante si a derivatelor sale, pentru usaj personal (5 g de hasis; 25 g de canabis si iarba de cannabis; 215 g de ulei de cannabis; 05g THC pur; 500 µg de LSD-Acidul lisergic dietilamid-25, drog psihedelic semisintetic, care aparține familiei de triptamine; 1g de MDMA-3,4-methylenedioxy-N-methylamphetamine, substanță psihoactivă empatogena din familia amfetaminelor, întâlnită de obicei sub formă de tablete sau capsule numite ecstasy, care pot conține de asemenea și alte substanțe; 2g cocaina (hidroclorid); 0,3 g (Benzoylecgonine); 1g de heroina; 1g de metadona; 2g de morfina; 10g de opium; 1g de ampfetamina).

Aceasta lege insa permite sanctionarea administrativa a consumatorilor (netoxicomani!), cu o amenda contraventionala cuprinsa intre 25-50 €.

In Republica Cheha, ude situatia este foarte asemanatoare, incepand cu 1 aprilie 2013, utilizarea cannabisului terapeutic a devenit legal, iar detinerea stupefiantelor pentru usaj personal este tolerata (pana la 15 g de marijuana; 5 g de hasis; 15 g de cannabis; 40 de ciuperci halucinogene; 5 pachetele de LSD; 4 pachetele de 0,4 g sub forma de pudra de Ecstasy; 2 g de amfetamina/metamfetamina; 1 g de cocaina; 15 g de heroina; metadona nelimitat).

In sfarsit, in Olanda, usajul si revanzarea cannabisului este reglementat dar nu legalizat.

El poate fi procurat in Coffe Shops, care poseda licenta speciala pentru acest tip de comert.

Legea nu interzice consumul acestuia si tolereaza in locuri private.

In spatii publice, reglementarea este mai stricta: fara tulburarea ordinii publice si interdictie de consum in prezenta minorilor (gradinite, scoli, parcuri, transport public).

In plus, in anumite orase, decizia apartine primarilor, care pot interzice consumul de Bediol (11%) si Bedrobinol (6%+7,5%CBD-Canabidiol).

In Franta, numai acele tipuri de cannabis sunt utilizate care contin mai putin de 0,2% THC (Beniko, Bialobrzeskie, Cannakomp, Carmagola, Chamaeleon, Cs, Delta Llosa, Delta 405, Dioica 88, Epsilon 68, Fasamo, Fedora 17, Félina 32, Félina 34, Férimon, Fibranova, Fibriko TC, Fibrimon 24, Finola, Futura 75, Juso 14, Kompolti hibrid TC, Kompolti, Lipko, Red Petiole Santhica 23, Santhica 27, Tiborszallasi, Uniko-B, Uso 31.

Legislatia franceza, interzice, productia, vanzarea – cumpararea si consumul stupefiantelor.

Traficul, adica detinerea, transportul, oferta si achizitionarea lor poate fi sanctionata cu o amenda penala de maximum 7.500.000 € si pana la 10 ani de detemtie criminala. (art.222-37 CPF-Codul Penal Francez).

Din contra, simplul usaj, nu poate fi sanctionat decat cu amenda penala de maximum 3.750 € si maximum cu 1 an de inchisoare (art.3421-1 CSP-Codul de sanatate Publica).

Atentie insa, pentru ca nu rareori, un simplu consumator poate fi confundat cu un traficant.

Totul depinde numai de imprejurari si de context.

In ceea ce priveste productia de stupefiante, chiar si pentru usajul personal, aceasta poate fi sanctionata penal cu o amenda penala maxima de 7.500.000 € si cu maximum 20 de ani de recluziune criminala.

Conform unei legi din 23 ianuarie 2003 (Marilou) in Franta sunt posibile controale aleatoare (bazate pe suspiciuni/banuieli) si efectuarea de teste (obligatoriu in caz de accident corporal/mortal), care permite sanctionarea celui interpelat cu o amenda penala de maximum 4.500 € si cu maximum 2 ani de inchisoare, care in caz de cumul cu alcoolul poate ajunge la 9.000 € si 3 ani de inchisoare.

Din contra, pe 5 iunie 2013, Ministrul Sanatatii Marisol Touraine si Primul Ministru Jean-Marc Ayrault, semneaza un decret (D.2013-473), care autorizeaza vanzarea de medicamente care contin cannabis sau derivatele sale.

Si in sfarsit, toate documentele pe care le-am putut studia conduc la ideea ca cannabisul creaza cea mai mica dependenta: cca 8-10%, in raport cu toate celelalte”drogurile” care exista piata: tabac 30%, heroina 20-25%, cocaina-alcool 15-20%, amfetamina 11%.

In concluzie, ceea ce este „favorabil” lui Matthieu, cca 24% din populatia franceza este consumatoare de canabis, ceea ce depasseste considerabil si tarile „mari consumatoare”: Spania, Chehia, Marea Britanie, Italia (14-15%), respectiv, Belgia, Polonia, Portugalia, Bulgaria (cca 10-12%), dar mai ales, pe cele „consumatoare medii”: Germania, Austria, Ungaria, Irlanda (9-10%) si „mici consumatoare”: Tarile Nordice (Suedia, Finlanda, Danemarca si Norvegia), Grecia, Romania, Ucraina (3-5%).

In ceea ce îi priveste pe tinerii franezi de 17 ani (de varsta lui Matthieu), cca 41,5% dintre ei, consuma canabis regulat.

Comparativ, cu alte tari europene, la aceasi varsta situatia este urmatoarea: cca 45% in Republica Cheha; cca 40% in Elvetia, Irlanda; cca 38% in Spania, Marea Britanie; cca 32%, in Belgia; cca 28% in Olanda, Slovenia, Slovacia, Italia, Germania; cca 23% in Danemarca, Austria, Estonia, Croatia, Rusia, Bulgaria, Ucraina; cca 18% in Polonia, Ungaria, Letonia; cca 15% in Portugalia, Islanda, Lituania; cca 11% in Finalanda, Norvrgia, Malta; cca 9% in Norvegia, Cipru si in sfarsit, cca 6% in Grecia, Romania, Turcia.

In acest context, national (francez) si european, este clar ca ne este foarte dificil sa-l incadram pe Matthieu Moulinas, in privinta consumului de stupefiante, in categoria de „amator” (ocazional, independent) sau cel de „profesionist” (cronic, dependent).

Exact, cum a apreciat (corect) situatia si conducerea Colegiului Cévenol.

In sfarsit, exista si alte elemente care descoperim in dosarul A3M, printre care si faptul ca Matthieu, incepand din luna martie 2011, ar fi inceput sa „calce stramb” si ar fi fost de mai multe ori prins introducand alcool (in special Whisky si Pastis, bautura spirtoasa, traditionala in sudul Frantei, comparabila cu Whisky) in internat, iar pasiunea lui pentru informatica ar fi constat (mai mult!) in consultarea sistematica a unor site-uri cu caracter pedopornografic la Centrul de documentare al Colegiului, motiv pentru care acesta ar fi fost pedepsit cu excluderea, timp de o saptamana, din Colegiu.

Acest „amanunt”, din nou, Conducerea Colegiului nu ar fi anuntat, nici PJJ (Protectiei Juridice al Tineretului) Gard si nici Judecatorului de Instructie, de la Puy en Velay, care instrumenta dosarul lui Matthieu, tot din „toleranta” sau „feblete”.

Si tot in interesul acestuia, pentru a-l proteja pe adolescent!

Pentru ca, intr-adevar, consumatia de alcool in Franta, este destul de importanta (si a doua cauza de mortalitate: 49.000 de decese/an, dupa tabac!), ea clasandu-se pe locul 9 in Europa (36 de tari), iar varsta primului consum de alcool (este vorba de „tarie”/bautura spirtoasa, nu de bere sau de vin pe care francezul considera „aliment”!), are loc, in medie la cca 13 ani (atat la baieti cat si la fete).

Varsta primei stari de ebrietate „severa” (alcoolemie peste 1/1.000), are loc in jurul varstei de 16-17, iar tinerii francezi in varsta de 13-14, respectiv, 15-16 ani, intr-un procent de 35,2%, respectiv, 45,2%, consuma regulat acool (adica, nu ocazional, ci intotdeauna cand acest lucru este posibil!).

Si fara sa fi comis infractiuni sexuale (viol sau agresiune sexuala).

In ceea ce priveste fracventarea site-urilor pornografice in cazul tinerilor (14-25 de ani), este in permanenta crestere.

La mijlocul acestui an, peste 4,4 miliarde de pagini au fost consultate pe luna (cca 350 de milioane de vizitatori), ele nefiind depasite decat de carte motorul de cautare Google sau Facebook.

Din contra, un numar impresionant de studii pe care le-am putut consulta, nu pun in evidenta clara niciun fel de legatura („legitate”), intre „consumatorii” de site-uri pornografice si infractiunile sexuale.

Iata de ce, iarasi, aceste „amanunte” nu ar fi fost semnalate de catre conducerea scolii autoritatilor judiciare responsabile cu supravegherea lui Matthieu.

Insa, comportamentul infractional sexual al lui Matthieu devine cu atat mai „confuz”, cu cat anchetatorii descopera si faptul ca acesta, inainte de a o cunoaste pe Agnès Marin ar fi intretinut cu o fosta colega din Thaiti (care la inceput, era si ea interna in Colegiul Cévenol, iar ulterior, incepand cu anul scolar urmator, s-ar fi mutat la parintii lui Matthieu!) o relatie fuzionala (sexuala) de cuplu (raporturi sexuale aproape zilnice).

Oare, Matthieu, din punct de vedere psihic si emotional, ar fi fost prgetatit pentru o asemenea realtie, la varsta lui de 17 ani?

Sau, din contra, parintii lui ar fi banuit ceva legat de comportamentul sau sexual, pervers, si in loc sa-l denunte, respectiv, sa-l trateze, s-au gandit ca asigurandu-i „obiectul sexual” la domiciliu, acesta i-ar putea „calma” pulsiunile sale sexuale de natura infractionala?!

Aceste elemente nu au fost lamurite nici in dosarul de instructie si nici la procesele acestuia, in prima instanta (18-27 iunie 2013), respectiv, in apel (29-10 ocrombrie 2014).

Nici comportamentul sau „excentric” fata de prietena sa (pe care o plimba, din cand in cand in lesa!) si cu care ar fi recurs deseori la „obscenitati” in public, nu i-a dat nimanui de gandit ca acesta n-ar fi pe „drumul cel bun”, pentru ca cei doi fiind adepti al „modei” (miscarii) gotice, mai ales ea („carcalete” de influente post-punk: tunsori excentrice, colorate si asimetrcice, libertinism sexual, body piercing, imbracaminte mulata pe corp, accesorii cu dantela, ghete/cizme cu catarame, capse si cuie, pantaloni „impodobiti” cu lanturi si catuse, manusi de piele fara degete, eventual, dantelate si ele, bratari multiple din pise metalice la incheieturile mainilor si picioarelor, etc., influente istorice: baroc, medieval, renastere, etc., influente paramilitare, de camuflaj, incaltari de tip Rangers, cyber-influente de tip sciences fiction, in viziunea unei estetici futuriste distrugatoare, etc., influente fantastice, influente de tip piraterie, cu cap de mort ca emblema, influente cinematografice, influente fetisiste, etc.), „extravaganta” lor a fost tolerata, in sensul bun.

In ciuda faptului ca el era mai mul „rock”, ea il placea foarte mult pe „blondinetul” inalt si era „deosebit” de multumita atat de comportamentul acestuia cat si de „prestatiile” lui sexuale, care in perioada primavara-vara 2011 ar fi „cuasicotidiene” la Colegiu si se prelungea prin „continuitate” si in week-enduri, acasa, la parintii lui Matthieu.

Si totusi, acest comportament considerat „bizar”, dar si rezulatele scolare foarte slabe din aceasta perioada (din primavara si pana in vara, la inchiderea anului scolar) au condus la exmatricularea lui, de doua ori, de fiecare data pentru o saptamana.

Si iata cum familia Moulinas, o familie „onorabila, cu o istorie absolut normala”, „indestulata” si „favorizata” din punct de vedere socio-profesional in starea SF2M al dosarului lui Matthieu Moulinas, devine, in starea A3M al dosarului acestuia, dintr-o data „o familie banala, de clasa medie” (tatal numai...”un formator”, iar mama, numai... o simpla „salariata administrativa”), iar Matthieu, un copil cu o copilarie „absolut normala” si „clasica”, un amestec de doua personalitati ditincte: cel de copil bun, comunicativ (lipsit de timiditate), abil si inteligent, rezervat, respectuos, serviabil, jucator de yo-yo (jucărie care conține două discuri egale din plastic, lemn sau metal, conectate cu un ax fix, în jurul căruia se rulează un fir), respectiv, cel de „psihopat”, „pervers sexual si manipulator compulsiv”, „posedat de nebunii ucigase”, adept al modei gotice, „consumator” de site-uri pedopornografice, „fara niciun sentiment de rusine si fara cea mai semnificativa emotie”, „periculozitatea caruia si rediva sunt majore”, „cu o atitudine provocatoare,”, care declara Judecatorului de Instructie, dupa inculparea lui pentru violul si asasinarea lui Agnès Matthieu: „daca de fiecare data cand simteam nevoia, as fi trecut la act, ar fi fost mult de doua victime”!

Acesta, fara niciun fel de retinere recunoaste in dosarul A3M: „Ne aflam in fata unui caz foarte rar, de manipulare extrema”.

Cu alte cuvinte, ca si cum, Matthieu Moulinas, din starea SF2M catre starea A3M, practic n-ar fi „evoluat” deloc, nici in bine, aparent, „la vedere” si nici in rau „in mintea sa” diabolica!

Sau, mai exact, intre starea sa „macroscopica”, imaginea sa afisata in public si cea „micriscopica”, partea ascunsa, nevazuta a caracterului sau, n-ar fi existat nicio legatura.

Este exact ceea ce se intampla in cazul dedublarii de personalitate, de tip Dr. Jekyll & Mr. Hyde (de Robert Louis Stevenson, 1886)

El ar fi ramas neschimbat, doar numai adevarul s-ar fi schimbat intre timp!

Acel adevar, care nu depinde de numarul celor care cred in el (Ibsen), care este misterios si usor de pierdut (Camus) si care, in fond nici nu exista(Neruda)!

Si acest lucru, numai datorita mijloacelor de investigatie care au fost desfasurate, precum si concluziilor acestora.

Cu putin timp dupa sosirea acestuia la Cévenol (dupa vacanta de Toussaint), pe 26 noiembrie 2010, Matthieu Moulinas, apare in doua ipostaze diferite (in cercuri diferite de colegi): cea de baiat, „calm, simpatic, carsimatic, prietenos”, iar pe de o parte „misterios, solitar, mitoman” (spunand colegilor sai ca ar avea 19 ani, cu un trecut de toxicoman cu cure de dezintoxicare la activ, respectiv, ca ar un „specialist” in jafuri de farmacii).

Dupa parerea unor colegi al acestuia, Matthieu ar fi fost „dezechilibrat” psihic, in primavara anului 2011 (pana atunci cu un look normal, imbracat cu pulovere lungi si jucator de yo-yo), cand prietena lui din Thaiti, ar fi descoperit in el „puternicele pulsiuni sexuale pe care, acesta le poseda”, avand ca efect, vizualizarea in mod obscen (in public) a legaturii lor amoroase: „mangaierea sanilor sub imbracaminte in public si dezvelirea lor”, „sarutul profund cu limba”, „introducerea mainii in zonele intime si in lenjeria inmtima a prietenei sale”, etc.

In sfarsit, in ciuda celei de-a doua exmatriculari (pentru o saptamana) in cursul lunii iunie 2011, conducerea scolii accepta reinscrierea acestuia in anul scolar 2011-2012, datorita promisiunilor pe care le face adolescentul „manipulator si pervers”.

Jean-Michel Hieaux, Vicepresedintele Consiliul de administratie al Colegiului, a vrut sa-i dea acestuia, o a doua sansa, considerand ca situatia „psihopatului” nu este chiar atat de dramatica (in contextul descris mai sus!), pe cat pare la prima vedere si ca intr-adevar, acesta isi poate corecta comportamentul si atitudinea lui fata de colegi si profesori, mai ales ca in acel an scolar, numarul elevilor inscrisi a scazut la 60, cu 1/3 sub limita de „supravietuire” a institutiei, iar banii lui Matthieu erau necesari pentru mentinerea acesteia in „viata” (chiar si in stare de agonie!).

Si intr-adevar, Matthieu, a revenit in septembrie, complet „transformat” (in bine!), fara prietena lui (cu un an mai tanara ca el), care a ramas in „custodia” parintilor sai, acasa, la domiciliul lor.

Ei petreceau fiecare week-end impreuna, ceea ce urma sa se intample si in vacantele scolare, iar cand jandarmii au suntat la parintii lui Matthieu pe 18 noiembrie 2011, pentru a-i aduce la cunostinta cimele comise de catre acesta (viol si asasinat), ea era acasa la ei si il astepta de week-end pentru „nebunii sexuale”!

Datorita evenimentului macabru din 16 noiembrie 2011, cand acesta o violeaza si o ucide (asasineaza!) pe colega ei de Colegiu, Agnès Marin, visul lor va fi de scurta durata.

Pana atunci insa, la sfarsitul lunii octombrie, acesta este evaluat de catre echipa pedagogica: „complet schimbat, foarte bun elev (la note) si ireprosabil (din punctul de vedere al comportamentului)”!

Nimeni din anturajul lui (elevi, profesori, parinti, prietena sa) nu si-ar fi imaginat ceea ce avea sa urmeze, numai peste 2 saptamani.

Conform raportului a alti doi medici (experti-psihiatri), Blachère si Zagury din octombrie 2012, care l-au expertizat pe Matthieu Moulinas, in sptembrie 2012, in starea A3M, in celula sa din EPM Rhône, reiese cu totul altceva, decat din constatarea expertului-pedopsihiatru Aiguesvives („nu prezinta niciun pericol pentru sociatate, readaptabil social”), cu toate ca, asa cum am mentionat, inculpatul nu a evoluat, practic, din punct de vedere psihic si emotional, intre cele doua stari: SF2M si A3M.

In ciuda acestui fapt, in primul rand, el nu mai este considerat (apreciat, de catre experti!) ca fiind „foarte inteligent”, ci doar „un baiat dotat cu o inteligenta normala”, iar in al doilea rand, expertii considera ca trecerea acestuia la actul criminal nu are la baza o „motivatie sexuala”, ci una „perversa”, pentru ca „el doreste sa-si distruga victimele, torturandu-le, violandu-le si in sfarsit, ranindu-le”!

In plus, in procesul lor verbal acestia adauga: „Fascinat de sadismul si de cruzimea lui, acesta (Matthieu) nu manifesta nicio emotie pentru victimele sale Salomé si Agnès. Este insensibl la suferinta lor (desi, nu putea fi vorba decat de Salomé, pentru ca Agnès nu mai era in viata!) si isi dorea sa le anihilize”.

„Impresionati” de perversitatea acestuia, expertii insista asupra „placerii distructive” al acestuia si noteaza in continuare: ”Pericolul in termeni de recidiva, apare major, subiectul lasand sa se inteleaga ca ar fi putut face si alte victime. Din acest motiv considera ca este mai bine daca este inchis. Acest lucru este perceptibil cand mentioneaza ca regreta faptul ca ar fi utilizat un fular (normal, obisnuit), respectiv, unul arab (traditional), in cele doua cazuri, pentru a-l introduce in gura victimei, promitand ca data viitoare, va folosi ceva mai eficace”.

Acest punct de vedere al expertilor este exploatat la proces si de catre, avocatii partii civile (ale victimelor), Francis Szpiner (a lui Agnès)” :”este perect responsabil de actele sale, (....) premeditate, gandite, comise cu sange rece, fara niciu regret...., respectiv, Valérie Devèze-Fabre (a lui Salomé): „tot ceea ce a facut contra victimei, a fost dorit, calculat, organizat”.

In schimb, Matthieu, care la procesul sau din prima instanta (18-27 iunie 2013) aparea in fata Juriului Popular Puy en Velay, ca „baiatul cu trasuri perverse foarte active si infricosatoare” in timpul detentiei sale preventive (provizorii), in 2012, la EPM Rhône spunea educatorilor sai de la PJJ (Prtectia Judiciara a Tineretului): „Un psy (psihiatru), nu serveste la nimic, n-are nicio valoare. I-am dus de nas pe cei care m-au vazut. Eu mint tot timpul, cel care este in fata lui imi seamna, dar nu sunt eu”!

Si in privinta primei parti a afirmatiei lui Matthieu : „Un psy (psihiatru), nu serveste la nimic, n-are nicio valoare (in mediul carceral!)”, sunt de acord cu acesta.

Pentru ca un expert-psihiatru nu dispune de mijloace sigure si eficace pentru descifrarea comportamantului unui criminal, motiv pentru care psihiatria nu este o stiinta exacta.

Sau invers.

Si reciproca este adevarata!

Ceea ce am putut constata, din pacate, personal si de-a lungul investigatiilor mele, intr-o mare majoritate de dosare criminale (de ordinul sutelor!) pe care le-am studiat si in care am fost implicat direct sau undirect. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului pe aceasta problematica:"In umbra vietii. Corespondenta din mediul carceral": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html)

In aceste dosare, descrierea psihiatrica a inculpatului nu avea absolut nimic cu realitatea.

Ca regula generala, expertul-psihiatru, inainte de a face o caracterizare a inculpatului, studiaza dosarul acestuia, ceea ce, pe de o parte mi se pare normal, pentru ca trebuie sa stie „cu cine sta de vorba” (cine este interlocutorul!), dar pe de alta parte, acesta va fi extrem de influentat de probele mai mult sau mai putin materiale care exista in dosar.

In felul acesta, psihiatrul este legat „organic” de dosarul de instructie si isi construieste intreaga sa taoerie psihiatrica despre inculpat, pe probele din dosar, respectiv, pe concluziile Judecatorului de Instrctie (Magistrat Instructor), care instrumenteaza dosarul inculpatului.

Cu alte cuvinte, daca in dosar nu prea exista probe materiale „solide” contra inculpatului si Judecatorul de Instructie are dubii in privinta capului (capetelor) de acuzare ale acestuia, sigur, expertul-psihiatru, va intocmi o fisa psihiatrica favorabila inculpatului, indiferent daca acesta este sau nu, vinivat!

In fond si la urma urmei, aceasta „contributie” al expertului este unul dintre cele mai importante elemente (alaturi de instrumentarea dosarului) care contribuie in mod decisiv la numarul mare de erori judiciare comise in procedurile criminale! (A se vedea pentru detalii si articolele autorului legate de aceasta problematica: „Dosarul criminal Dany Leprince”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/10/thomas-csinta-dosarul-criminal-dany.html; „Giscard d’Estaing si condamnatii sai la moarte”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42733-giscard-d-estaing-si-condamnatii-sai-la-moarte.html; „Lunel”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42791-lunel.html; „Revizuirea condamnarilor in Jurisdictia franceza”: http://necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html; „Repararea erorilor judiciare in Jurisdictia franceza”:http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html; „Podul bestemat”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43004-podul-blestemat.html; „Roland Agret, un simbol al erorilor judiciare de pretutindeni”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42969-roland-agret-un-simbol-al-erorilor-judiciare-de-pretutindeni.html; „Procesul secolului. Cine a ucis-o pe Agnes Le Roux?. O noua pista dupa treizeci de ani”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42773-procesul-secolului-cine-a-ucis-o-pe-agnes-le-roux.html; „Evadare in infern”: http://necenzuratmm.ro/justitie/42513-evadare-in-infern.html; „Procesul de pedofilie Outreau. Cea mai grava eroare judiciare a tuturor timpurilor”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html; „Affaire Omar Raddad”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/03/affaire-omar-raddad.html; „Affaire Patrick Dils”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-dils.html; „Affaire Christian Ranucci”: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/affaire-christian-ranucci.html)

Dupa parerea mea, aceasta este explicatia contradictiei dintre cele doua stari psihiatrice diametral opusae ale lui Matthieu in dosarele SF2M si A3M.

Este foarte probabil, asa cum am mai mentionat, ca in dosarul SF2M, nu prea existau probe materiale (fiabile) in privinta capului de acuzare de viol, motiv pentru care Aiguesvives, i-a „fabricat” lui Matthieu o fisa psihiatrica favorabila readaptabilitatii sociale.

Din contra, in dosarul A3M, cand probele materiale erau „solide” („el a recunoscut partial faptele, fara a explica motivele care l-au condus la acest act macabru (...). Adevarul este evolutiv, el a facut declaratii lungi, detaliate, dupa denegatia sa totala, dar nu si explicatii coerente in privinta faptelor”) Blachère si Zagury, i-au „fabricat” acestuia o alta fisa psihiatrica, diametral opusa, in perefecta concordanta cu dosarul de instructie din starea A3M.

Cu toate ca, eu sunt convins, ca intre cele doua stari psihiatrice SF2M si A3M, evolutia (in sensul proceslor termodinamice), intr-un sens (pozitiv, „macroscopic”) sau altul (negativ, „microscopic”), nici nu a existat.

Mai exact, Matthieu a fost acelasi „uman-diavol” (citat si considerat de catre partea civila) cu o dubla personalitate, ceea ce nici expertii si nici justitia (in timpul anchetei, respectiv, al procesului) n-au reusit sa puna in evidenta.

De fapt, recunoasterea fapelor lui Matthieu a fost „integrala” si nici nu avea cum sa fie negat!

Acesta, a si trecut la dezvaluiri „complete” dupa 30h00 de arest la sediul Brigazii de Jandarmerie din Clermont Ferrand: recunoscand violul si asasinatul, indicand si locul unde a ingropat cadavrul.

Motivatia lui a fost „partiala” si „incoerenta” (si nu dezvaluirile lui, asa cum afirma Avocatul general al acuzarii, reprezentand Ministerul Public), intocmai datorita dedublarii sale de personalitate!

Evident, aparent, la prima vedere, explicatia acestuia parea a fi „logica”, reactionand ca un criminal „normal”.

Agnès, cunostea dosarul lui in starea SF2M, doar parintii acesteia erau la curent cu faptul ca la Colegiul Cévenol este inscris un elev, Matthieu Moulinas, cercetat penal, intr-un dosar de infractiune sexuala, aflat in liberate conditionata.

Conform declaratiei acestuia, ea l-ar fi santajat ca va divulga acest „secret”, pastrat „cu simt de raspundere” de catre conducerea Colegiului Cévenol.

Ceea ce, in mintea criminalului „normal” ar fi prezentat un pericol, pe de o parte, atat pentru el, pentru imaginea sa, cat si pentru Colegiu, pe de alta parte, care se confrunta deja cu grave probleme financiare, iar aceasta dezvaluire, i-ar fi scazut si mai mult „cota de popularitate” pe piata de invatamant privat.

In concluzie „omul”, îi intinde acesteia o cursa (capcana) in padure!

O ucide, o „incinereaza”, dupa care ingroapa cadavrul acesteia pentru ca el sa nu fie gasit!

Acest mod operator, este unul „clasic”, utilizat de catre toti criminalii profesionisti!

Insa, dedublarea personalitatii lui Matthieu, intervine, intr-un alt context.

In cel al violului!

Ce rost ar fi avut violul, daca el vroia sa elimine fizic o persoana care l-ar fi santajat?

O explicatie puerila, cum a facut (foarte probabil si in dosarul SF2M), conform careia n-ar fi fost vorba de un viol „real”, ci un contact sexual „consimtit”, dar care, datorita unor neintelegeri, ulterior, s-ar fi „transformat” in viol, Matthieu, a incercat sa furnizeze din nou anchetatorilor, insa „talentul” sau de „manipulator pervers” nu l-a ajutat in acest dosar, A3M.

Chiar si cele 17 lovituri de cutit care i-au fost aplicate victimei (cu bestialitate, cruzime si ura nemarginita si ceea ce nici n-a recunoscut decat dupa rezultatele autopsiei!), nu pot fi explicate, utilizand algoritmul modului operator al unui criminal profesionist (killer) „echilibrat” din punct de vedere psihic.

Explicatia, ca acesta ar fi vrut sa se „asigure” de faptul ca victima nu mai este in viata („de mila” sa n-o incinereze vie!), nu are niciun suport real.

In condiile in care a avut loc drama, acesteia, i-ar fi trebuit mult mai putin pentru certitudinea de a „nu mai fi in viata”!

In plus, in ciuda calificativului absolut laudabil de care a beneficiat Matthieu la sfasitul lunii octombrie 2011, acesta „nu arata niciun un fel de empatie” pentru victima sa din dosarul SF2M!

De ce?

Se considera nevonivat si n-avea ce sa-si reproseze?

Sau, era lipsit de sensibilitate, de emotivitate, de mustrari de constinta, etc., si avea o „conformatie” de paranoiac si psihopat, perves si manipulator?

Din contra, modul operator, respectiv, algoritmul dupa care a procedat Matthieu in starea A3M era acelasi ca si in starea SF2M: seducerea si atragerea victimei intr-un loc izolat, legarea mainilor acesteia (de incheieturi) de copac (prin „imbratisarea” acestuia) si umplerea cavitatii bucale cu un fular (pentru a o impiedica sa strige dupa ajutor).

Iar derularea acestui mod operator avea loc sub amenintarea unui cutit.

Intr-un asemenea context, intr-adevar, victima, era intr-o incapacitate totala de aparare, iar violul putea fi comis in „pace” fara acele traumatisme fizice vzibile (importante), pe care le „reclama” CPP (Codul Penal de Procedura), ca „probe materiale fiabile”!

Cu alte cuvinte, in ciuda incercarii de a manipula ancheta (sub pretextul santajului, motiv pentre care Matthieu ar fi frut sa se debaraseze de Agnès), nu exista nicio indoiala asupra faptului ca mobilul in dosarul A3M ar fi fost acelasi ca si in cel SF2M: voilul, comis de catre un individ cu grave tulburari psihice, eventual si bipolare (psihoza maniaco-depresiva, o tulburare mintala care consta în modificarea anormala si de lunga durata a dispozitiei afective, a energiei și a abilitatii de funcționare a unei persoane, o alternanță de stari depresive si de exaltare, o succesiune de episoade depresive si maniacale).

In principiu, un criminal „normal” nu este sadic (chiar daca actioneaza cu „sange rece, fara emotie” ca si Matthieu), deci nu comite crime abominabile, si nici nu-si violeaza victima.

Din contra, comiterea unei crime la el devine o problema de „cercetare operationala”, care trebuie „rezolvata” cu „legaturi de constrangere” minime, in timp util si cu eficacitate maxima!

Adica, exact, cum nu a procedat Matthieu!

Intocmai, incoerenta motivatiei sale pune in evidenta: dezechilbrul sau mental de tip psihopatic, perversitatea sa si caracterul sau de manipulator, tulburarile sale grave de personalitate, frustrarile sale, „ultrapericulos”, etc., mai exact „diavlul” din el, care este asociat cu componenta „umana” a personalitatii sale complexe, conform caracterizarii sale in octombrie 2011, in starea SF2M, numai cu doua saptamani inainte de drama :”jucator de yo-yo”, „serviabil si politicos”, „complet schimbat, foarte bun elev (la note) si ireprosabil (din punctul de vedere al comportamentului)”!

Retinem aici faptul, ca lantul increderii (un adevarat lant al slabiciunilor!) in privinta readaptabilitatii sociale a lui Matthieu, avea „nodul gordian” („veriga slaba”!)in dosarul de instructie din dosarul SF2M.

JI (Judecatorul de Instructie), nefiind convins de infractiunea criminala de viol (datorita lipsei probelor materiale fiabile din dosar), decide transferul inculpatului in corectional si in concluzie, punerea lui in libertate conditionata sub control judiciar, conform legii.

Dupa cum am mai mentionat (a se vedea si partea Ial articolului : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/45390-analiza-psihosociologica-a-dramei-sf2m-a3m-dosarul-sf2m-partea-i.html, daca intr-o procedura criminala, mandatul de arestare este de 1 an in, in procedura corectionala, mandatul sau de arestare era numai de 4 luni.

Deci magistratul n-a facut decat sa respecte legea!

Influentat de concluzia JI, expertul Aiguesvives, ajunge la concluzia ca inculpatul este „readaptabil social si nu prezinta niciun pericol pentru societate”, ceea va fi contrasemnat (sub influenta acestuia, evident!) si de catre cei doi pedagogi de la PJJ (Protectia Juridica a Tineretului) in raportul lor IOE (Investigatie si Orientare Educativa), care va ajunge pe biroul JI, la inceputul lunii ianuarie 2011, dupa ce acesta l-a si eliberat deja pe Matthieu, pe 26 noiembrie 1910. (A se vedea pentru detalii si partea I al articolului : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/45390-analiza-psihosociologica-a-dramei-sf2m-a3m-dosarul-sf2m-partea-i.html)

In plus, dupa eliberarea acestuia sub control judiciar, acesta respecta cu strictete regulile impuse de controlul judiciar : interdictia de a locui in Departamentul Gard (fiind elev intern al Colegiului International Cévenol), psihioterapia, etc.

Fiind si bun elev la scoala (cu note bune si foarte bune, "dotat" pentru disciplinele stiintifice, in special pentru Informatica), serios, problema internarii lui intru-un CEF rezervat, tinerilor cu "probleme" si cu risc de recidiva, nici nu a fost pusa de catre conducerea PJJ, conform lui Jean-Marie Angelini, pe atunci seful serviciului insarcinat cu dosarul lui Matthieu, in starea SF2M.

Centre Educative Inchise, sunt institutii publice de (re)insertiune, infiintate in 2002, 51 la numar in 2013, cu un total de 560 de locuri, cu 2-13 minori/centru, incadrati de 24-27 de specialisti si cu un cost de cca 625€/detinut/zi, fata de numai 500€/detinut/zi, in CSEJ-Centrele Socio-Educative-Judiciare deschise.

Altfel, ar fi fost exclus ca el sa fie plasat intr-o scoala-internat mixt (in care numarul fetelor era mult mai mare decat al baietilor).

Intr-un asemenea context, pare deci evident, de ce nu si-au facut probleme, in mod deosebit, nici Philippe Bauvens, Directorul Colegiului International Cévenol si nici Jean-Michel Hieaux, Vicepresedintele consiliului de administratie (responsabil cu inscrierea candidatilor), chiar daca erau la curent cu trecutul carceral al lul Matthieu, indiferent de motivul pentru care acesta ar fi fost inchis.

In ciuda faptului ca Avocatul general al acuzarii Jeanne-Marie Vermeulin la procesul acestuia afirma ca acceptarea lui Matthieu la Cévenol este : „o insulta la adresa bunului simt”, avand in vedere faptul ca scoala „nu era adaptata (era inadecvata!) scolarizarii acestuia”!

Si in sfarsit, de ce nu, chiar si parintii lui Agnès, Frédéric si Paola Marin, care in ciuda acestui fapt cunoscut au decis sa-si inscrie fiica la lor la Cévenol.

In incheiere, ajungem la procesul in apel a lui Matthieu (Dosarul A3M bis) care a debutat pe 29 septembrie 2014 in fata tot al unui Juriu Popular pentru minori la Riom (Departamentul Puy de Dôme, Regiunea administrativa Auvergne).

Asa cum am mai mentionat, avocatii acestuia Joëlle Diez si Isabelle Mimran si-au exercitat acest drept din doua motive: pe de-o parte, pentru ca in sentinta pronuntata de catre Juriul Popular pentru Minori Puy en Velay, pe 28 iunie 2013, Curta, avand ca Presedinte pe Christophe Ruin, nu a tinut cont de faptul ca in momentul comiterii crimelor sale, Matthieu Moulinas era minor, iar pe de alta parte, pentru ca acesta a fost condamnat la inchisoare pe viata (in loc de 30 de ani de recluziune criminala, solicitat de catre Avocatul general al acuzarii, reprezentand Ministerul Public, Jeanne-Marie Vermeulin, pedeapsa maxima), caruia avand in vedere faptul ca inculpatul (condamnat) era minor nu i se mai putea asocia (conform legii) si o perioada de siguranta (maxima) de 22 de ani.

Cu alte cuvinte, condamnatul nu risca nimic, cel putin aparent!

Vom vedea ca in realitate (si mai ales in practica!) nu este asa!

In acest caz, in faza A3M a dosarului sau si lipsa unei perioade de siguranta, Matthieu Moulinas este liberabil dupa 18 ani de recluziune criminala (recluziune criminala minima de executat in cazul inchisorii pe viata, conform CPF!), dar efectuand deja 3 ani in detentie, el ar putea fi eliberat conditionat, teoretic, in 1032, inca tanar, la varsta de numai 35 de ani (a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: : "Condamnat la inchisoare pe viata": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html)

Procesul in dosarul A3M s-a desfasurat partial cu "usile inchise" (interzis publicului, conform art.306, 400 din CPF -Codul Penal Francez, decis de catre Christophe Ruin, Presedintele Curtii, la solicitarea partii vatamate, aflata „in viata”!), iar Juriul Popular Puy en Velay a tinut cont de faptul ca adolescentul a fost inculpat, pe de o parte pentru un dublu viol comis sub amenintarea cu arma: pe 1 august 2010 a lui Salomé F. si pe 16 noioembrie 2011 a lui Agnès Marin, iar pe de alta parte, pentru crima cu premeditare (asasinat) comis asupra acesteia din urma (reglementat prin art. 222-23 si s din CPF).

Inculpatul nu a beneficiat de faptul ca era minor in momentul comiterii actelor sale, (prevazut la art.221-1 si s din CPF, care conform art.122-8 din CPF este obligatoriu intre 13-16 ani, dar doar facultativ, intre 16-18 ani), pentru ca existau o serie de "cricumstante agravante": recidiviva, comiterea infractiunilor criminale in perioada libertatii conditionate de control judiciar si nu in ultimul rand, faptul ca numai cca 6 saptamani il separau de "majorat", in cazul crimelor comise asupra cele de a doua victime !

In privinta partii vatamate (care s-a constituit in parte civila), Valérie Devèze-Fabre, avocatul lui Salomé F, ca si Francis Szpiner, al familiei Marin (Paola si Frédérick parintii, respectiv, Solange si Armel, bunicii), acestia au confirmat oficial satisfactia clientilor lor, care „nu se asteptau la o sentinta atat de aspra”!

Nemultumirea familiei Marin, a constat numai in „usile inchise” ale procesului in starea A3M, ceea ce nu a permis „sa se faca lumina” in privinta disfunctiunilor institutiilor Statului, care au intervenit in gestionarea in starea SF2M a lui Matthieu Moulinas, motiv pe care aceasta l-a si dat in judecata pe 7 februarie 2014, solicitandu-i acestuia daune morale si materiale in valoare de 2.250.000 €.

In ceea ce il priveste pe Matthieu, care nu a facut nicio declaratie („patologia si personalitatea lui impidicand-ul sa se exprime”!) acesta s-a declarat „satisfacut” de sanctiunea penala la care a fost condamnat.

Sunt avocatii sai Joëlle Diez si Isabelle Mimran, care au intervenit, cu explicatiile de rigoare, afirmand ca:„ El nu stie ce spune. El a reclamat (solicitat) ingrijire, fiind derutat in semantica” (o ramură a linvistici care studiază sensul cuvintelor și propozițiunilor, având ca scop să clarifice în ce măsură sensul și semnificația noțiunilor complexe pot fi derivate din simbolurile cele mai simple ale limbajului, sprijinindu-se pe regulile sintaxei fără a se identifica însă cu aceasta)

Consideram ca merita sa punem in evidenta aici si faptul ca intre cele doua stari ale lui Matthieu Moulinas: A3M (procesul in prima instanta, in fata Juriului Popular pentru Minori Puy en Velay din 18-27 iunie 2013) si A3M bis (procesul in apel, in fata Juriului Popular pentru Minori Puy de Dôme din 29 septembrie-2014), nu s–a intamplat nimic semnificativ.

Adica, ceea ce era si de asteptat !

Jean-Yves Coquillat (favorabil legalizarii consumului de cannabis in Franta), care era in post timp de trei ani si jumatate la Clermont Ferrand, va fi mutat la Puy en Velay (iar din 17 ianuarie 2014 la Grenoble, Departamentul Isère, Regiunea administrativa Rhône-Alpes, vecina cu Auvergne), deci, este el practic, care va prelua ancheta si evident, cel care va avea in „custodie” (gestiune) starea A3M a lui Matthieu Moulinas, dupa ce incepand cu sfarsitul lunii august 2012, René Pagis, Procurorul Republicii la Puy en Velay, va fi numit Procuror-adjunct la Parchetul de la Clermont Ferrand, lasand locul lui, Viceprocurorului Jacques Louvier, din „Basse Terre” (DOM-TOM/„Franta peste mari”, nemetropolitana), detasat in Insula Saint Martin.

In ceea ce priveste gestionarea dosarului A3M bis, la Riom, a revenit, pe ce o parte, lui Marc Robert, care a fost mutat din mai a.c. la Versailles, iar pe de alta parte, lui Joëlle Rieutort, care l-a inlocuit pe acesta, transferata de la Le Mans (Departamentul Sarthe, Regiunea administrativa Pays de la Loire).

Am facut aceste precizari, pentru a pune in evidenta faptul ca „traseismul” procurorilor implicati in dosarele A3M si A3M bis, nici n-ar fi permis acestora o aprofundare „in adancime” ale acestora.

Singurul care a ramas „nemiscat” din post, Procurorul Republicii de Clermont Ferrand, este Pierre Sennes, care in comunicatul sau de presa din 23 octombrie 2012 mentiona ca vineri dupa masa, 24 octombrie, va avea loc o reconstituire a crimelor lui Matthieu Moulinas, in prezenta acestuia, care insa nu a adus niciun element nou in dosar.

In plus, acesta era mult prea ocupat cu un alt caz mult mai captivant si recent (care a „inflamat” intraga societate civila), pe care il gestiona, inca de la inceput: aparent, dispariatia, duminica, pe 12 mai 2013, intr-un parc la Clermont-Ferrand, a unei fetite de 5 ani, Fiona.

Insa, anchetatorii descopera ca Mama ei, Cécile Bourgeon (insarcinata cu al treilea copil!) ar fi lovit-o, provocandu-i un hematom in jurul ochiului, pe 11 mai, seara, cu ocazia unui „chef” care a „bine dispus-o”, alaturi de concubinul ei Berkane Makhlouf, iar fetita ar fi fost ingropata, moarta, dezbracata (goala), undeva, in prezenta sorei sale, dar unde?

Fetita ar fi murit in cursul noptii, datorita faptului ca ar fi vomat in somn si s-ar fi sufocat.

Mama isi sustine nevinovatia, iar concubinul vobeste de „accident domestic”!

Insa, amandoi sunt toxicomani cunoscuti (notorii): Berkane Makhlouf, in varsta de 32 ani, condamnat pentru violenta si consum de stupefiante,tatal copilului care urma sa nasca Cécile Bourgeon in varsta de 25 de an si mama lui Fiona (in varsta de 5 ani) si Eve (in varsta de 3 ani), rezultati din uniunea ei cu Nicolas Chafoulais, constituit in parte civila.

Unde este Fiona si Care este adevarul?

Iata dosarul in care era angajat Pierre Sennes, Procurorul Republicii de Clermont Ferrand, in perioada in care avea loc (re)instrumentarea dosarul A3M a lui Matthieu, pentru a ajunge in starea A3M bis, in apel, in fata Juriului Popular pentru Minori Puy de Dôme, pe 29 septembrie 2014.

In rest, nimic deosebit: locul Christophe Ruin, Presedintele Curtii in dosarul A3M, a fost preluat de catre Noël Picco in dosarul A3M bis, care in privinta „usilor” a luat aceasi decizie: „inchise” publicului, ca si confratele sau, pentru ”protejarea imaginii primei victime (in vaiata si prezenta la proces)”!

In privinta Ministerului Public, Avocatul general al acuzarii Jeanne-Marie Vermeulin, care atragea atentia Juriului in dosarul A3M, ca acesta sa se concentreze cu precadere asupra „concluziilor expertilor” (care, dupa cum am vazut erau mai mult decat „demolatoare” la adresa inculpatului si nu neaparat, reale!) si solicita „numai” 30 de ani de recluziune criminala, a fost inlocuit cu doi avocati general (ca si cum n-ar fi fost de ajuns, unul!) Joëlle Bocchino si Loïc Erygnac, care, in dosarul A3M bis, fara sa stea pe ganduri, au solicitat inchisoarea pe viata (spre deosebire de confratele lor, avand in vedere „extrema gravitate a faptelor”!) si in plus, un „sejur pe o perioada nedeterminata intr-un CEF dupa eliberarea inculpatului din penitenciar”.

Poate din acest motiv si deliberarea Juriului a durat mai putin: 6 ore si jumatate, in loc de 9, in prima instanta (sic!), care, evident, a confirmat, „doleantele” celor doi: Joëlle Bocchino si Loïc Erygnac.

Mentionez aici un „amanunt”, desi aparent nesemnificativ, cinsecintele acestuia sunt extrem de importante.

In primul rand, faptul ca in prima instanta (A3M), Ministerul Public, era reprezentat de un un singur Avocat general, de sex feminin: Jeanne-Marie Vermeulin, iar in apel (A3M bis), acesta era reprezentat de doi avocati generali, unul de sex feminin (Joëlle Bocchino) si celalat, de sex masculin (Loïc Erygnac), ceea ce pune in evidenta echitabilitate si „democratie”, in sistem, in special, in apel!

De fapt, o „regie” numai de forma, nu si de fond, pentru ca confirmarea pedepsei din prima instanta, era oricum, deja, stabilita inainte de proces!

In schimb, in verdictul pronuntat in dosarul A3M bis, pe 10 octombrie 2014, mentionarea in sentinta, „explicit”, a unui „sejur pe o perioada nedeterminata intr-un CEF dupa eliberarea inculpatului din penitenciar” (ccea ce in prima sentinta, nu era mentionat, deci era inclus numai „implicit”) poate avea repercursiuni ”dramatice” asupra condamnatului Matthieu Mulinas, avand in vedere faptul ca modificarea „substantiala” adusa ordonantei de sejur obligatoriu intr-un CEF de catre noul presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, ales proaspat, in mai 2007, prin legea promulgata pe 25 februarie 2008, acesta, chiar si in „libertate”, practic, poate fi inchis toata viata. Mai mult, chiar sa fie si castrat inainte de a fi eliberat. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: "Criminali periculosi. Prevenirea crimelor sexuale si a recidivei": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_2390.html)

In plus, in tot acest timp, urmarea, neconditionat, a un tratament socio-judicar.

Intreruperea acestui tratament, fara acordul autoritatilor judiciare (ca regula generala, al JAP-Judecatorul responsabil cu executarea si amenajarea pedepselor), implca, reincarcerarea inculpatului pentru inca 7 ani!

Alte "amanunte" care merita semnalate in starea A3M bis a lui Matthieu Moulinas, ar fi ca Presedintele Curtii Noël Picco a facut o precizare „speciala” (ceva mai confuz decat am mentionat eu, mai sus!), care a fost pe placul partii civile (convinsa, ca in acest fel Matthieu nu mai poate face rau nimanui): „In caz de eliberare anticipata (care ar putea debuta teoretic in 15 ani, insa, in ritmul melcului cum „merge” Justitia franceza, o cerere de eliberare conditionata, practic,ea „asteapta” ani de zile in sertare, cu o serie de conditii impuse: domiciliu stabil/fix, loc de munca sigur, pe perioada nedeterminata, cu garant, prezentare la Comisariatul de Politie de resedinta de 2-3 ori pe saptamana, anuntul oricarei deplasari din localitate, supraveghere de catre un responsabil al unui CEF, etc.), doua mari proiecte va asteapta: pe de o parte, sa constientizati gravitatea actelor comise, pentru a putea deveni un cetatean demn, iar pe de alta parte, veti fi supravegheat in cursul vietii dvs, in caz de eliberare”!

Francis Szpiner, avocatul familiei Marin (Paola, Frédérick, parintii si Solange, Armel, bunicii), impreuna cu aceasta si-au aratat din nou satisfactia (care putea fi citita pe fete lor!), ceva chiar mai mult ca si in prima instanta: ” Dreptate a fost facuta pentru a doua oara! Unei crime de exceptie si autorului exceptional al acesteia, o decizie exceptionala”.

Un mic discurs, pe care il consider legitim, a rostit si Isabelle Mimran, unul (una) dintre avocatii lui Matthieu: „Nu putem recunoaste la inculpat o alterare al comportamentului, al discernamantului, fara sa nu tragem nicio consecinta in privinta sanctriunii acordate acestuia. Este de neimaginat. (...). Cum au facut avocatii generali (...). Voi sfatui (consilia) famila sa depunem o contestatie (recurs) la Curtea de Casatie”, (termenul limita fiind de 5 zile)!

Acest lucru a si fost facut pe 13 octombrie.

Nici celalat (cealalta) aparator (aparatoare) a lui Matthieu Joëlle Diez, nu s-a lasat mai prejos, declarand: ”Jusitia nu poate supralicitata insuficientele sau incoerentelesistemului judiciar. Nu este posibil. Fie recunoastem ca exista, efectiv, elemente exterioare (inculpatului) si atunci reducem pedeapsa. (...). Dar nu-l putem face pe acesta tap ispasitor pentru incoerentele si insuficientele enumerate (facand aluzie la supravegherea socio-judiciara a inculpatului)”!

Aceasta nu exclude, in cazul unui esec la Curtea de Casatie, un recurs in fata CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului), pentru ca „Conventia internationala relativ la drepturile copilului interzice inchiderea pe viata al minorului, fara nicio sansa de eliberare”!

In concluzie, pragmatic vorbind, in principiu, cele doua stari judiciare consecutive ale lui Matthieu (in dosarele A3M si A3M bis) nu se deosebesc in fondul (esenta) problemei, ci numai in forma ei, ceea ce ma face sa fac o asociere cu urmatoarea proprietate a functiilor derivabile din analiza (chiar si la indemana nepriceputilor!): „Daca doua functii reale de variabila reala, derivabile, intr-un punct au derivatele egale, atunci ele difera, doar printr-o constanta”.

In majoritatea cazurilor (si in special, in teoria ecuatiilor diferentiale), din comoditate (de calcul) aceasta constanta o alegem egala cu zero!

Ceea ce ne permite sa consideram (cel putin aproximativ), starile A3M si A3M bis, infinit apropiate, mai exact, confundabile.

In plus, in toate elementele din strarile SF2M si A3M (A3M bis) ale dosarului Matthieu Moulinas, putem recunoaste cei trei vectori (liniar independenti) al spatiului socio-matematic asociat adevarului: adevarul este independent de numarul celor care cred in el (Ibsen), adevarul este misterios si usor de pierdut, el trebuie recucerit mereu (Camus), respectiv, ca adevarul este ca,... nu exista adevar in acest dosar (Nerduda).

Nota

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/10/analiza-psihosociologica-dramei-sf2m_23.html

Cititi si Analiza psihosociologica a Dramei SF2M-A3M (Dosarul SF2M, partea I)