Oct 13 Analiza psihosociologica a Dramei SF2M-A3M (Dosarul SF2M, partea I)

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta

Nota : Acest material face parte din subiectul unei teze de doctorat al candidatului M. J., a carui director (conducator stiintific) sunt, cu tematica : "Crimele sexuale la minori si combaterea lor prin metode si tehnici de evaluare eficace ale Sociologiei Matematice".

In concluzie, orice comentariu (observatie), oricat de (ne)semnificativ(a) ar fi, care ar putea contribui la ameliorarea acestei problematici, deosebit de complexe, consider binevenit(a) !

Corespondenta de la Clermont Ferrand (Puy de Dôme, Auvergne, Franta)

Conform CPPF (Codului de Procedura Penal Francez, art.306-6), autoritatile politienesti si judiciare nu pot face cunoscut (divulga) mijloacelor mass-media numele unui minor care compare in fata unui Juriu Popular (Curte cu Jurati : 9 Jurati in prima instanta si 12 in apel),

inculpat pentru infractiuni deosebit de grave (crime sexuale, crime de sange, atentate, terorism, trafic de droguri dure, etc.), intr-un proces care se desfasoara cu "usile inchise" (adica, fara accesul mijloacelor mass-media), iar acestea la randul lor, chiar daca intra in posesia acestuia din alte (diferite) surse, nu sunt autorizate sa-l faca cunoscut publicului.

Avand insa in vedere faptul, ca pe de o parte, acest articol apare in presa externa (unde jurisdictia franceza nu are competenta teritoriala!), iar pe de alta parte, pentru ca astazi inculpatul, rejudecat (in apel), in cadrul unui proces in plina desfasurare (derulare, tot cu "usile inchise") este major (are 20 de ani), mi-am permis sa fac cunoscut numele acestuia (aflat din surse sigure) pentru ca am convingerea ferma ca acest "amanunt" nu va aduce nuiciun fel de prejudiciu, nici imaginii inculpatului si nici familiei acestuia.

Si nu in ultimul rand, pentru faptul ca atat primul proces (care a avut loc in perioada 18-27 iunie 2013) cat si acesta in derulare (29-10 septembrie 2014) sunt procese cu "usile inchise" numai partial, un acord la care au ajuns partile constituite in parte civila, pentru determinarea responsabilitatii institutiilor statului, care datorita unei disfunctiuni majore ar fi contribuit la producerea unei drame de mare anvergura.

Din contra, in ciuda insistentelor mele, in ciuda unor studii laborioase pe care le-am efectuat in domeniul comportamentului deviant si in special, in cel infractional (atat criminal cat si corectional), in ciuda unei vaste experiente acumulate de-a lungul timpului in activitatea mea cu infractori de drept comun cu grad ridicat de criminalitate, respectiv, criminali periculosi (cu care de altfel am obtinut rezulte deosebite!), respectiv, cu tineri delincventi recidivisti, aflati in esec scolar din ZUS (Zonele Urbane Sensibile) ale marilor metropole franceze, posedand grave tulburari de personalitate, accesul meu la acest dosar a fost limitat, din cauza varstei inculpatului, acesta fiind minor, in momentul comiterii actelor sale criminale.

PREAMBUL

Fondat pe 1 octombrie 1938 de catre protestanti (luterani, reformati, baptisti, evanghelisti, pantecostali, anglicani si metodisti) sub conducerea Pastorului André Trocmé (1901-1971), renumit pentru ajutorul sau acordat evreilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, respectiv, pentru combaterea nazismului ca ideologie si al Pastorului Eduard Théis (1889-1984), sprijinit de catre Primarul comuniei, Pastorul Charles Guillon (1983-1965), Colegiul International mixt Cévenol (Scoala Generala si Liceu, cu internat/camin) de la Chambon sur Lignon (Departamentul Haute Loire, Regiunea administrativa Auvergne, centrul-est al Masivului central), a functionat ca institutie privata de invatamant secundar (sub contract cu statul), in cadrul Academiei Clermont Ferrand (Departamentul Puy de Dôme, Regiunea administrativa Auvergne, centrul Frantei), pana in 11 iulie a. c. (2014), cand este inschisa definitiv in urma unei redresari judiciare.

In cei 76 de existenta, aceasta institutie prestigioasa de invatamant preuniversitar cu internat (cel putin un timp !), avangardista, aflata intr-o zona impadurita (sub forma de parc), la cca 1.000 de m altiutudine, desfasurata si "deschisa" pe 14 hectare de teren (fara ziduri, fara porti, fara grilaje la ferestre, etc., in jurul scolii), in care, in medie, elevi de cca 30 de nationalitati diferite studiau aprofundat atat limbile de circulatie internationala (franceza, engleza, italiana, germana si spaniola), respectiv, cele clasice (latina si graca), cat si stiintele exacte (matematica, informatica, stiintele fizice) sau stiintele naturii, respectiv, stiintele social-conomice si de gestiune, era girata (gestionata) de catre AUCC (Asociatia Unificata al Colegiului Cévenol, aflata sub tutela Federatiei Protestante din Franta-FPF) si avea in desfasurare (derulare) un proiect educativ de non-violenta, pe termen lung, in partenariat cu CENVP (Coordonarea Educatiei in favoarea non- Violentei si a Pacii), respectiv cu UNESCO.

Si totusi, realativ recent, intr-o zi de miercuri, pe 16 noiembrie 2011 in cadrul acestei institutii renumite (fara "antecedente penale" !) are loc o drama cu totul exceptionala, de mare anvergura, care a bulversat opinia publica franceza (dar si cea internationala) dand nastere la o serie de controverse (privind abolirea pedepsei capitale in Franta, reinsertiunea sociala si supravegherea criminalilor sexuali si in special al celor recidivisti, disfunctiuni ale institutiilor statului care gestioneaza infractionalitatea criminala juvenila, etc.), in care sunt implicati : o eleva, Agnès Marin, in varsta de 13 ani, violata si ucisa cu bestialitate, iar ulterior incendiata, respectiv, incinerata in stil barbar si ingropata ulterior in padurea din proximitate, aflata in proprietatea scolii si un elev, Matthieu (Mathieu) Moulinas, in varsta de numai 17 ani, considerat autorul acestei drame de exceptie, A3M.

Clasat recidivist, desi minor in momentul comiterii actelor sale criminale (viol si asasinat cu bestialitate/brutalitate), acesta este condamnat in 2013 de catre o Curte cu Jutati (Juriu Popular) pentru Minori, la sanctiunea penala maxima prevazuta de CPF : inchisoare pe viata !

Avocatii sai facand apel la decizia Curtii, Matthieu Moulinas este (re)judecat in apel, procesul acestuia, fiind astazi, in derulare.

In sfarsit, vom analiza acele elemente care au dat nastere acestei drame si vom incerca sa punem in evidenta (de maniera absolut independenta), eventualele, disfunctiuni in cadrul insitutiilor statului care au fost implicate sub o forma sau alta in acest dosar criminal.

Imediat dupa infiintare, incepand cu anul scolar 1938-1939, numarul de elevi care sunt admisi in aceasta institutie prestigioasa (dispunand de un corp profesoral reputat), creste de la 40, la 150 in 1940, la 250 in 1941, la 300 in 1942, respectiv, la 350 in 1043, gratie numarului mare de refugiati care sunt victime, mai mult sau mai putin, ale nazismului, respectiv, al celui de-al Doilea Raboi Mondial in plina desfasurare.

In aceasta perioada dar si ulterior, in acest colegiu international mixt, vor studia o serie de personalitati (celebritati) care, ulterior, vor marca istoria, aproape in toate domeniile culturii si civilizatiei umane.

Insa, incepand cu anul scolar 1971-72, Colegiul International Cévenol, incepe sa se confrunte cu dificultati materiale importante.

Renuntand la clasele de scoala generala a V-a si a VI-a (corespunzatoare sistemului romanesc de invatamant preuniversitar, care erau considerate de catre conducere "ineficace" din punct de vedere financiar), pentru a putea beneficia de subventia Ministerului Educatiei Nationale, el trece de la statutul de “invatamant privat independent”, la cel de “invatamant privat sub contract cu statul”.

Aceasta "optiune" (mai mult sau mai putin fortata !) are ca efect, intr-adevar, cresterea numarului de elevi de la cca 90 (considerat "limita de supravieturie" pentru scoala), la un numar care variaza intre 350-500, un efectiv care se mentine pe toata perioada anilor ultimului deceniu al secolului trecut.

Totusi, conflictele interne, create in special datorita dublei gestiuni (dupa parerea mea strict personala), pe de o parte, a FPF (Federatia Protestanta din Franta), iar pe de alta parte, al Statul (Ministerul Educatiei Nationale), fac ca incepand cu primul deceniu al acestui secol (anul scolar 200-2001) efectivul sa scada la cca 160 de elevi-interni, ceea ce implica (automat) o majorare considerabila a texelor de scolarizare, la cca 12.000 de €/an, o suma "colosala", daca tinem cont de faptul ca majoritatea scolilor superiare franceze elitiste de inalte studii (Grandes Ecoles) private (deosebit de cotate pe piata de competenta si a muncii !) sunt mult mai ieftine si asigura absolventilor lor job-uri (de cadre superioare, de inalta raspundere) deosebit de bine remunerate in marile structuri socio-economice si industriale, nationale (franceze) sau multinationale. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: "Sistemul elitist francez de inalte studii, un sistem educativ de mare complexitate si prestigiu, unic in lume" : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43996-sistemul-elitist-francez-de-inalte-studii-grandes-ecoles-un-sistem-educativ-de-mare-complexitate-si-prestigiu-unic-in-lume.html)

In schimb, in ciuda unui clectiv de profesori foarte competenti, recunoscuti pentru notorietatea lor si in ciuda unui efectiv redus (din ce in ce mai mult !), care a mai scazut intre timp (la 87 de elevi inscrisi in ultimul an scolar de invatamant 2013-2014, dupa terminarea caruia, scoala fiind inchisa definitiv, pe 11 iulie 2014), procentul de promovabilitate la examenul de Bacalaureat, devine din ce in ce mai scazut, pana cand autoritatile Ministerului Educatiei Nationale se auotesesizeaza, iar in 2011 (in special dupa drama A3M), ridica problema inchiderii definitive a acesteia, datorita lipsei de rentabilitate (in materie de educatie !), precum si datorita problemelor materiale cu care se confrunta aceasta (cca 375.000€, deficit acumulat).

In acest context social-economic, in care clasa politica franceza se afla in plina campanie electorala pentru alegerile prezidentiale din primavara anului 2012 (cand fostul Presedinte de dreapta Nicolas Sarkozy este invins la "puncte" de catre rivalul sau de stanga, François Hollande !), in dupa masa zilei de vineri, dupa cursuri, respectiv, masa de pranz, pe 16 noiembrie 2011, are loc in aceasta institutie aceea drama A3M (Agnès Marin-Matthieu Mulinas), care va alerta atat opinia publica si mass-media, pe de o parte, cat si autoritatile statului competente in materie de educatie si sanatate, respectiv, in materie de justitie si securitate nationala.

In principiu, cei doi elevi impicati in aceasta drama, aparent, pareau absolut "normali, fara probleme…" (cel putin din punctul de vedere al celor care l-au consultat inainte de sosirea lor in Colegiul Cévenol: educatori, psihologi si psihiatri !), in ciuda faptului ca amandoi erau consumatori (mai mult sau mai putin) de droguri usoare ("ierburi cu efecte magice"): Agnès, o adolescenta atragatoare, de origine pariziana, in varsta de numai 13 ani, cu o situatie scolara buna, cu multi prieteni si plin de proiecte de viitor, iar el, Matthieu, un adolescent in varsta de 17 ani, de familie buna ("favorizata"), din comuna Nages et Solorgues (Departamentul Gard, sudul Frantei) cu mama cadru comercial-contabil sef la o clinica privata si consilier municipal, iar tatal, profesor si director (administrator) a unei institutii (societati) de instruire (pregatire) continua pentru adulti, considerat de catre autoritatile socio-educativ-judiciare "fara niciun pericol pentru societatea civila", in ciuda faptului ca tot din punct din acest punct de vedere socio-educativ-juridic, acesta era clasat un recidivist in materie de viol, care ar fi utilizat contra noii sale victime Agnès Marin, pe 16 noiembrie 2011, acelasi mod operatoar ca si contra fostei sale victime Salomé F., o veche colega de scoala generala, in varsta de 15 ani (numele careia nu-l voi mentiona pentru a proteja imaginea ei), cu putin timp in urma, pe 1 august 2010.

Conform documentelor din dosar, Matthieu si-ar fi convins victima, pe Salomé F., sa se intalneasca cu el, in cariga (ecoregiune, formata din formatiuni vegetale, alcatuita din tufisuri de arbusti si ierburi, respectiv, stejari, caracteristic solurilor calcaroase din bazinul mediteranian, inclusiv Provence, din sudul Frantei), sub pretextul sa-i ramburseze suma de 10 € cu care aceasta l-a imprumutat.

Fiind colegi de scoala in trecut (si locuind in aceasi zona geografica), fata nu si-a facut niciun fel de probleme in privinta unei asemenea intalniri "romantice", care ulterior urma sa se termine cu un viol comis asupra ei sub amenintarea unei arme (albe).

Interventia mamei acesteia care era in cautareea ei, i-a salvat acesteia viata !

In privinta, celei de a doua victime, Agnès Marin, pe aceasta a invitat-0, dupa cursuri, in dupa masa zilei de 16 noiembrie 2011, tot intr-un fel de cariga, padurea din proximitatea Colegiului, cu scopul de a culege impreuna "ciuperci cu efecte magice (halucinante)", pe care a violat-o sub amenintarea tout a unei arme albe (cutit de vanatoare), dupa care ar fi ucis-o, iar ulterior, ar fi ars-o (prin incendiere) si ingropat-o, in mai putin de jumatate de ora !

Nu inainte insa, sa-i fi aplicat pe corp (piet, abdomen si fata), 17 lovituri de cutit, confom documentelor de la autopsie, efectuata la IML (Institutul de Medicina Legala) din Saint Etienne (Departamentul Loire, Regiunea administrativa Rhône-Alpes, vecina cu Regiunea Auvergne).

Suspectat de disparitia pe 16 noiembrie a elevei Agnès Marin si marturisandu-si fapta pe 18 noiembrie (dupa cca 40h00 de ore de interogatoriu) in timpul GAV-ului ("Garde à vue") in arestul de la sediul Brigazii de Jandarmerie din Clermont Ferrand, indicand cu precizie si locul unde ar fi incinerat si ingropat cadavrul victimei (descoperit carbonizat de catre jandarmi, conform indicatiilor acestuia !), el este arestat pe 19 noiembrie si plasat de catre Procurorul Republicii de Puy de Dôme, Jean-Yves Coquillat, in detentie provizorie la in Centrul de Arest Preventiv Le Pontet-Avignon (Departamenul Vaucluse, Regiunea administrativa PACA-Provence-Alpes-Cote d’Azur, sudul Frantei), pentru ca pe 18 iunie 2013, sa compara inculpat de viol si de asasinat cu circumstante agravante (si nu de omucidere), in fata Juriului Popular pentru Minori Puy en Velay (regiunea urbana Clermont-Ferrand, compus din 9 Jurati: 3 Magistrati si 6 cetateni alesi de pe listele electoarele, la intamplare; in cazul lui: numai 1 Jurat de sex masculin si restul de sex feminin).

Dupa 9 zile de proces cu "usile inchise" partial (interzis publicului, conform art.306, 400 din CPF -Codul Penal Francez), care ar fi costat statul cca 140.000 € (si in care au fost audiati 70 de martori), ceea ce a dat nastere si el unor controverse, in care adolescentul a fost inculpat pentru violurile comise sub amenintarea cu arma, pe 1 august 2010 a lui Salomé F. si pe 16 noioembrie 2011 a lui Agnès Marin, respectiv, pentru crima cu premeditare (asasinat) asupra acesteia din urma, reglementat prin art. 222-23 si s din CPF, respectiv fara a beneficia de faptul ca era minor in momentul comiterii crimelor sale, prevazut la art.221-1 si s din CPF (care conform art.122-8 din CPF este obligatoriu intre 13-16 ani, dar doar facultativ, intre 16-18 ani, in schimb sanctiunii penale in acest caz nu i se poate asocia si o perioada de siguranta, conform art.132-23 din CPF, cum se intampla in majoritatea cazurilor dupa majorat!), avocatul general al acuzarii (reprezentand Ministerul Public), Jeanne-Marie Vermeulin, in rechizitorul sau (care a durat cca 01h50) solicita contra inculpatului o sanctiune penala exemplara de 30 de ani de recluziune criminala (maxima in executare, in CPF,), careia asociaza si o obligativitate de sejur (dupa executarea pedepsei !) printr-un CSEJ (Centru Socio-Educativ Judiciar), dependent de PJJ-Protectia Juridica a Tineretului (utilizat des si ca alternativa la detentia provizorie al minorului, maximum 18 ani, reductibila la 16,5 ani in cazul unui minor fara antecedente penale sau majorata la 22 de ani si reductibila la 20 de ani si 9 luni, in caz de recidiva, in functie de sansele de reinsertiune al fostului condamnat, conform unei ordonante de urgenta care dateaza din 1945 al CPF, reformata de 34 de ori pana in forma actualizata din 10 august 2007 si care nu facea nicio distinctie intre minori si majori in momentul comiterii actului criminal).

Mentionam aici ca o modificare „substantiala” adusa acestei ordonante a fost facuta in timpul presedentiei lui Nicolas Sarkozy, care a propus printr-o lege promulgata pe 25 februarie 2008, posibilitatea prelungirii sejurului dupa efectuarea pedepsei (sau ca alternativa la o pedeapsa) in CEF (Centre Educative Inchise-institutii publice de insertiune, infiintate in 2002, 51 de institutii in 2013 cu un total de 560 de locuri si cu un cost de cca 625€/detinut, fata de numai 500€/detinut in CSEJ-Centrele Socio-Educative-Judiciare), sub forma de „retentie de siguranta” pe o perioada nedeterminata, a unui criminal sexual condamnat la o pedeapsa mai mare de 15 an de recluziune criminala si in toate cazurile de recidiva, pana cand exista o garantie certa in privinta reinsertiunii sociale iar daca situatia o impune, supunerea criminalilor sexuali irecuperabil din punct de vedere social unori procedee de sterilizare chimica. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Criminali periculosi. Prevenirea crimelor sexuale si a recidivei" : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_2390.html

Aceste centre, in 2011, deja la data comiterii crimelor lui Matthieu Moulinas asupra celei de a doua victime (viol si asasinat), dupa afirmatiile lui Eric Ciotti (Presedintele UMP –Uniunea pentru Miscarea Populara, partid de centru-dreapta, de Aplii Maitimi-Nisa) si-ar fi dovedit eficacitatea !

Dintre cei 3.870 de minori incarcerati de la infiintarea lor, in aceste centre, rata de recidiva ar fi fost numai de 40%.

Desi initial ele au fost concepute astfel incat sa gazduiasca 8-12 minori intre 13-18 ani pentru o perioada de 6 luni, renuvlabil (reinnoibil) o singura data, legea promulagata de catre Presedintele Nicolas Sarkozy in 2008, a dat acestora o configuratie juridica mult mai severa decat pentru scopul, pentru care ele au fost create.

In sfarsit, revenind acum la procesul lui Matthieu, in seara zilei de 28 iunie 2013, dupa numai 04h00 de deliberare Juriul Popular pentru minori Puy en Velay, il sanctioneaza si mai sever pe Matthieu Moulinas (ceea ce de regula, se intampla invers !), decat Ministerul Public, condamnandu-l fara ezitare la recluziune criminala (inchisoare) pe viata. (A se vedea pentru deatalii si articolul autorului consacrat acestei problamatici compexe: "Condamnat la inchisoare pe viata": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html).

O sanctiune penala iesita din comun (care a surprins chiar si partea civila, atat pe parintii victimei Frédéric si Paola Marin, care au reusit sa obtina aprobarea, ca partial, procesul sa aiba loc cu participarea publicului pentru a stabililii responsabilitatea insitutiilor statului implicate in dosar cat si pe avocatul lor Francis Szpiner), avand in vedere faptul ca o condamnare la inchisoare pe viata nu a mai fost pronuntata in cazul unui minor, in ultimul sfert de secol !

Foarte probabil ca la aceasta decizie ar fi contribuit, printre altele si "lipsa totala de empatie al inculpatului, aroganta si indiferenta lui fata de suferinta victimelor si rudelor acestora" care parea "teribil de infricosator", conform partii civile !

Intr-un fel, aceasta decizie a si permis parintilor victimei sa depuna o plangere penala contra Statului pe 7 februarie 2014, pentru greseli grave comise de catre institutiile acestuia in privinta gestionarii dosarului Matthieu Moulinas, solicitandu-i despagubiri morale si materiale in valoare de 2.250.000€.

Mentionam aici, ca in principiu, conform CPF, un minor (avand mai putin de 18 ani, in Franta) nu poate fi condamnat la o pedepasa mai mare de 20 de ani de recluziune criminala (indiferent de fapta comisa !), insa daca acesta are peste 16 ani in momentul comiterii crimei (sau crimelor) si 2/3 dintre Jurati, sunt pentru sanctiunea penala de inchisoare pe viata, atunci Juriul Popular, poate acorda acestuia, aceasta sentinta.

Este exact, ceea ce s-a intamplat si in cazul lui Matthieu Moulinas.

Primul si ultimul caz, inainte de acesta, a fost cel al lui Patrick Dils.

Invarsta de 16 ani, acesta este inculpat pe 30 aprilie 1987 pentru uciderea pe 28 septembrie 1986 a doi minori (Alexandre Beckrich si Cyril Beining in varsta de 7, respectiv, 8 ani), la Montigny-lès-Metz (Departamentul Moselle, Regiunea administrativa Lorena, estul Frantei).

Marturisindu-si fapta, (ulterior negand-o cu convingere!), el a fost condamnat pe 27 ianuarie 1989, la recluziune criminala (inchisoare) pe viata.

Negratiat de catre François Mitterrand, pe atunci Presedintele Republicii (1981-1988, 1888-1995), condamnarea acestuia este anulata pe 3 aprilie 2001 avand in vedere faptul ca la locul crimelor (la data comiterii lor) a fost ulterior identificat cu ajutorul tehnicilor noi de prelevare ale amprentelor genetice (ADN) un criminal in serie Francis Heaulme, cunoscut autoritatilor politienesti si judiciare, condamnat la inchisoare pe viata, inclusiv pentru faptele criminale pe care Justitia i-a reprosat lui Patrick Dils, pe nedrept in 1997 de catre Juriul Popula Var, cu 22 de ani de perioada de siguranta, precum si alte doua sanctiuni penale de 30 de ani de recluziune criminala cu 20 de ani de perioada de siguranta (maxima in executare), in 1999, de catre Juriul Popular Meurthe et Moselle si in 2004, de catre Juriul Poppular Marne (A se vedea pentru detalii si articololele autorului consacrate acestei problematici: ”Giscard d’Estaing si condamnatii sai la moarte”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/giscard-destaing-si-condamnatii-sai-la.html: Affaire Dils: http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2011/01/affaire-dils.html)

Rejudecat pe 29 iunie 2001, Curtea Populara cu Jurati pentru minori (Marne) il gaseste vinovat si il condamna din nou, dar "numai" la 25 de ani de recluziune criminala.

Probabil pentru ca el efectuase deja peste jumatate din pedeapsa si cel putin teoretic (dar si practic, avand in vedere dosarul lui de detinut model, fara falie, in inchisoare !), era liberabil.

Desigur, revizuirea procesului sau ar fi fost un demers juridic mult mai complex si complicat dar si foarte costisitor.

Facand apel, este rejudecat pe 9 aprilie 2002 si eliberat din inchisoare pe 24 aprilie.

Inainte insa, pe 22 aprilie 2004 este achitat de catre Curtea Populara cu Jurati Rhône de la Lyon, iar pe 26 iunie 2003 obtine de la Comisia Nationala de Indemnizare a Victimelor Erorilor Judiciare (acord la amiabil !) suma de 1.000.000 € ca despagubiri materiale si morale pentru cei 15 ani petrecuti in inchisoare pe nedrept. (700.000 € el, 160.000€ parintii sai, 40.000€, fratele acestuia si 100.000€ pentru taxe judiciare).

Este cea mai mare suma acordata vreodata unui condamnat si reabilitat, de catre justitia franceza, ca reparatie morala si materiala din intreaga sa istorie.

(A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici: „Revizuirea condamnarilor penale in Jurisdictia franceza”: http://necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html; „Repararea erorilor judiciare in Jurisdictia franceza”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html).

Cert este faptul ca desi amandoi, atat Moulinas cat si Dils, erau minori la momentul inculparii lor si amandoi si-au recunoscut crimele comise, Patrick Dils s-a retractat ulterior, iar in dosaul acestuia existau inca de la inceput o serie „zone de umbra” care au si condus, in sfarsit, dupa 16 ani de recluziune criminala, la eliberarea acestuia si la reabilitarea lui sociala.

Din pacate, in cazul lui Matthieu Moulinas, unul dintre cei 1/3 de detinuti din mediul carceral francez, condamnati pentru crime sexuale (in procedura juridica penala criminala: viol) sau pentru delicte sexuale (in procedura juridica penala corectionala: agresiune sexuala), niciunul dintre aceste „elemente” nu au fost si nu sunt intrunite (nici astazi in apel), in dosarul criminal, in care acesta a fost si este inculpat si judecat.

Cu alte cuvinte, contestatia sentintei acestuia in apel, depusa de catre avocatii sai, Joëlle Diez si Isabelle Mimran, dupa pronuntarea verdictului (in ziua de 28 iunie si al anuntului acestuia pe 29 iunie 2013) se refera doar la articolele de lege mentionate mai sus si consider ca oarecum ea este legitima si justificata, avand in vedere faptul ca in cadrul noului sau proces in derulare (care a debutat luni, pe 29 septembrie 2014, tot „cu usile inchise” cel putin partial!), in fata Juriului Popular de Minori Puy de Dôme la Riom (regiunea urbana Clermont Ferrand), sanctiunea penala a acestuia nu poate fi marita (majorata) conform legii.

O perioada de siguranta (maxima de 22 de ani), cum se procedeaza de regula in cazul crimelor abominabile, multiple, etc. si in cazuri deosebit de rare (incompresibila, pana in 30 de ani), nu poate fi asociata pedepsei de inchisoare pe viata (conform legislatiei franceze in vigoare!), decat in cazul in care cel judecat este major si responsabil in momentul comiterii crimei (crimelor) sale.

Insa, merita sa mentionam aici faptul, ca daca acele articole de lege, care il protejeau pe Matthieu ca minor nu s-au regasit in sentinta Juriului Popular de la Puy en Velay, este pentru ca in loc de „circumstante atenuante” (cum se intampla in asemenea dosare criminale, in general!) acesta a beneficiant numai de „circumstante agravante” in fata Curtii, fiind clasat (considerat) de catre Procurorul Republicii de la Puy en Velay, Jean-Yves Coquillat: „un predator redutabil”, „foarte rece, insensibil si nepasator” in privinta actelor sale criminale, iar cea de-a doua victima „a fost ucisa cu sange rece, brutal, cu o violenta extrema”!

Fara sa mai aduagam faptul ca, 8/9 jurati fiind femei, multe dintre ele au vazut in el un „psihopat pervers, un demon, un diavol, un animal cu sange rece” care nu merita (si nu trebuie!) niciodata eliberat din inchisoare!

Dupa parerea mea, insa, aceasta „mentiune” al Procurorului a avut un impact marginal asupra sentintei.

Au existat alte elemente nefavorabile acestuia care i-au atras sanctiunea penala maxima.

In primul rand, pentru ca el a comis cele doua crime ale sale (violul si asasinatul asupra lui Agnès) in perioada de liberate conditionata sub control judiciar (o infractiune deosebit de grava!), dupa eliberarea sa din Centrul de Arest Preventiv Le Pontet-Avignon si efectuarea a 3 luni si 20 de zile de detentie provizorie in dosarul violului comis asupra colegei sale din scoala primara Salomé F, iar in al doilea rand, pentru ca acesta era nascut in ajunul de Saint Sylvestre (pe 30 decembrie) 1993 si era „aproape” major in momentul comiterii celor doua acte criminale.

Sau mai exact, in ciuda faptului ca desi nu a implinit inca 18 ani, deci teoretic era inca minor, paractic, avand in vedere „expereienta sa de viata” si faptul ca peste o luna si jumatate implinea 18 ani, Juriul Popular l-a considerat, mai mult major decat minor!

APROFUNDAREA DOSARULUI

In ziua de miercuri, pe 16 noiembrie 2011, cei doi adolescenti interni (printre cei 60 de elevi inscrisi in anul scolar 2011-2012) la Colegiul International Cévenol de la Chambon sur Lignon (Departamentul Haute Loire, Regiunea administrativa Auvergne, centrul-est al Masivului central francez) inconjurat dede o vasta cariga : Agnès Marin (in varsta de 13 ani, eleva in clasa a VIII-a, pariziana de origine, sosita la Colegiul Cévenol, luni, pe 9 mai 2011, dupa vacanta de Paste) si Matthieu Moulinas (in varsta de 17 ani, elev in cl, a XI-a, Sectia de Stiinte si Tehnici de Gestiune, originar din Departamentul Gard, Regiunea Auvergne, centrul Frantei, sosit la Colegiul Cévenol, vineri, pe 26 noiembrie 2010, dupa eliberarea sa condtionata sub control judiciar din Centrul de Arest Preventiv Le Pontet-Avignon, dupa aproape 4 luni de detentie provizorie, incarcerat intr-un dosar criminal de viol), de comun acord, se hotaresc sa faca o plimbare, dupa cursuri, respectiv, masa de pranz, in jurul orei 14h40, la propunerea lui Matthieu si sa culega in imprejurimile colegiului ciuperci "cu efecte magice".

Nu inainte ca victima sa-si previna prietenele, de intentia lor.

Conform profesorului Roger-Jean Heim (1900-1979), fost director al Muzeului National de Istorie Naturala si membru al Academiei franceze de stiinte, care le-a si identificat, aceste ciuperci s-ar impartii in trei mari grupe: cele cu actiune psihotonica, care induc o psihostimulare si modificari senzoriale (amanitas muscarias, in principiu); cele cu actiune psiholeptica, cu efect in special hipnotic (diferite specii mexicane de lycoperdons), respectiv, cele cu actiune psihodisleptica, cu efecte halucinogene (stropharia, conocybe, psilocybe, etc.), de fapt, in cautarea carora, ar fi fost cei doi adolescenti.

Conform documentelor din dosar si reconstituirea evenimentelor in spatiu si timp, s-ar parea ca presupusul vioalator si asasin, si-ar fi premeditat actul de viol si de asasinat, servindu-se de culegerea de "ciuperci halucinogene", doar ca pretext.

Cu alte cuvinte, Matthieue, acesteia, i-ar fi intins o capcana, pentru a o viola, iar ulterior a o ucide !

Fiind in posesia unui cutit (de vanatoare), acesta, ar fi legat-o de un copac, unde sub amenintarea armei albe ar fi violat-o dupa care i-ar fi aplicat, in mod bestial, cu o rara cruzime, 17 lovituri de cutit pe toata suprafata corpului (piept, abdomen si fata, dintre care mai multe mortale).

Dupa decesul acesteia (aproape instantaneu, datorita plagilor contuze externe si interne la gat si cap in care ar fi fost sectionate artere importante), ar fi incendiat-o, iar cadavrul ei carbonizat, l-ar fi ingropat in padure, nu departe de locul crimei.

Absenta la studiul de dupa masa (pregatirea lectiilor pentru ziua urmatoare) si la cina, prietenii ei sunt nelinistiti si incep sa o caute prin imprejurimi (la inceput in parcul liceului, iar mai tarziu prin padure, dar fara succes !), evident, fara acordul supraveghetorului (ceea ce intr-un fel incalca regulamentul intern !), cu atat mai mult cu cat, au constatat ca Matthieu se intoarce singur in camin in jurul orei 17h40, avand fata acoperita cu o esarfa, pentru a-si ascunde zgarieturile si ranile care ar fi fost vizibile chiar si de la distanta.

Conform declaratiei acestuia, jandarmilor, cei doi s-ar fi certat si s-ar fi despartit in padure.

Odata cu caderea serii, acesta participa alaturi de alti colegi (cu "sange rece" !) la cautarea lui Agnès, in cadrul unei actiuni organizate de catre directia Colegiului, ca si cum, n-ar evea nici cea mai vaga idee, de ceea ce s-ar fi putut intampla lui Agnès.

Conform Procurorului Republicii de Puy en Velay, René Pagis comunicarea a fost dificila cu Matthieu, iar declaratiile colegilor celor doi au fost confuze si contradictorii, ceea ce a avut ca efect, ca in ciuda unei mobilizari iesite din comun al Brigazii de Jandarmerie de la Clermont Ferrand (150 de functionari echipati cu mijloace sofisticate si moderne de cautare, respectiv, echipe canine si un elicopter), cadavrul acesteia nu este gasit decat doua zile mai tarziu, pe 18 noiembrie, dupa indicatiile presupusului violator-asasin, acesta indicand locul exact unde ei s-ar fi despartit.

In ciuda faptului ca la inceput Matthieu neaga faptul ca el ar avea vreo implicatie in aceasta drama, ADN-ul lui Agnès va fi identificat intr-o pata de sange de pe pantalonii acestuia, acesta fiind obligat sa-si marturiseasca fapta diabolica intr-un proces verbal (pe care o va descrie cu detalii), in seara aceleasi zile, pentru ca incepand din 19 noiembre sa fie prezentat unui Judecator de Instructie (magistrat responsabil cu instrumentarea unui dosar criminal la propunerea Procurorului Republicii) si inculpat, iar ulterior, incarcerat in arest preventiv la EPM (Inchisoare pentru minori) Rhône, pe intreaga perioada a derularii anchetei, adica, pana la debutul procesului sau din 18 iunie 2013.

In ceea ce priveste, cealalta victima (prima), a lui Matthieu, Salomé F., atunci, in varsta de 15 ani, pe care a violat-o intr-o duminica, pe 1 august 2010 si in urma plangerii careia, acesta a fost arestat in seara acelesi zile, inculpat de viol si incarcerat in arest preventiv la Le Pontet-Avignon, aceata a copilarit cu el la Nages et Solorgues si i-a fost colega de scoala primara din Calvisson (regiunera urbanaNimes, Departamentul Gard, Regiunea administrativa Languedoc-Roussillon, sudul Frantei).

Modul operator, in mare, era identic: sub prextetul de a-i inapoia cei 10 € imprumutati, acesta i-a fixat o intalnire, in dupa masa zilei de de duminica, pe 1 august 2010 intr-o cariga periferica a comunei, la un copac cu arbori mari, descris cu precizie, unde acesta avea pregatite funie si lacate, pentru a o lega de copac si a o viola, tot sub amenintarea unei arme albe ("pentru a o impiedica sa tipe si sa ceara ajutor").

Apelul telefonic al mamei victimei, fiind la curent cu plimbarea fiicei sale (care declara in procesul sau verbal ca ea, deja "a vazut moartea cu ochii" !) si o anunta ca vine dupa ea, cum intre timp s-a facut tarziu !), l-ar fi impiedicat pe Matthieu sa-si duca planul sau diabolic pana la sfarsit, adica, sa-si asasineze fosta sa colega din scoala primara.

In schimb, i-a fi promis ca o va face da va vorbi cuiva de cele intamplate!

Denuntandu-l chiar in seara aceleasi zile, Matthieu, este arestat, inculpat pentru ”viol sub amenintarea unei arme si sechestrare cu premeditare” fiind incarcerat preventiv, dar este eliberat conditionat dupa, mai putin de 4 luni de detentie provizorie (3 luni si 25 de zile), de catre directia Centrului de Arest Preventiv, Le Pontet-Avignon solicitat de catre Judecatorul de instructie insarcinat cu instrumentare dosarului SF2M (Salomé F-Matthieu Moulinas), dupa examinarea lui de catre 4 experti : 2 pedagogi de la PJJ-Protectia Juridica a Tineretului, un psiholog si un (pedo)psihiatru, expert pe langa Curtea de Appel Montpellier (Departamentul Hérault, Regiunea administrativa Languedoc-Roussillon, sudul Frantei) care in raportul sau IOE (Investigatie si Orientare Educativa, contrasemnat si de catre ceilalti trei experti) a concluzionat ca: Matthieu "este readaptabil social si nu mai prezinta niciun pericol pentru societatea civila" !

Desi raportul nu ajunge pe masa Judecatorului de Instructie decat in ianuarie 2011, dupa sarbatori, Matthieu, este eliberat deja condtionat sub control judiciar pe 26 noiembrie 2010, avand in vedere faptul ca parintii acestuia dovedesc cu documente ca el a fost acceptat si inscris la Colegiul International Cévenol (o conditie sine qua non), dupa ce 16 institutii de invatamant secundar (mediu) care ar fi refuzat sa-l inscrie !

Aceasi institutie in care este inscrisa si Agnès Marin, din 9 mai 2011 de catre parintii ei, care nu sunt multumiti deloc de rezultatele ei scolare si vor sa-o indeparteze de mediul "violentei, toxicomaniei si a ghetourilor urbane pariziene" pe care ea s-ar parea ca a inceput sa le frecventeze.

Cu alte cuvinte, parintii ei vroiau sa o indeparteze de un "mediu parizian" pe care l-au considerat "inadecvat, necorespunzator, pentru ca a avut un impact negativ asupra evolutiei notelor obtinute la scoala", conform elementelor din dosarul presupusului "criminal violator-psihopat" iar esecul scolar ale acesteia parea a fi iminent (inevitabil).

Intre timp, aceasta, este inmormantata de catre parintii ei, Frédéric si Paola Marin, la Paris, pe 26 noiembrie, exact cand ar fi implinit 14 ani.

In sfarsit, pentru a putea analiza din punct de vedere psiho-sociologic aceasta drama A3M si pentru a ne da seama daca au existat sau nu disfunctiuni la nivelul institutiilor statului implicate in dosar, respectiv, daca aceasta drama putea fi evitata sau nu, ne vom raporta la un spatiu tridimensional generat de catre trei vectori (filozofici), liniar independnti: "Adevarul nu depinde de numarul celor care cred in el" ! (Henrik Johan Ibsen, 1828-1906, dramaturg realist norvegian) ; "Adevarul este misterios si usor de pierdut, el trebuie recucerit mereu" ! (Albert Camus, filozof si scriitor existentialist francez, 1913-1960, Premiul Nobel 1957) si "Adevarul este ca nu exista adevar" ! (Pablo Neruda- Ricardo Eliecer Neftalí Reyes Basoalto, 1904-1973, scriitor si poet modern chilian, Premiul Nobel 1971)

Sa vedem cum acest spatiu psiho-sociologic (psiho-socio-matematic) construit cu vectorii bazei de mais sus permite analiza coerenta in timp si spatiu, a dramei A3M.

Primul obiectiv al nostru consta in punerea in evidenta a faptului ca chiar daca, mass-media si opinia publica (inclusiv, Frédéric si Paola Marin, parintii lui Agnès Marin, respectiv, Solange si Armel Marin, bunicii acesteia, cu avocatul lor Francis Szpiner), pe de-o parte, iar Ministerele de resort ale Statului (Justitiei, Sanatatii si cel de Interne), pe de alta parte, considera ca in dosarul A3M este vorba de o grava disfunctie la nivelul institutiilor implicate, motiv pentru care parintii lui Agnès solicita statului daune morale si materiale in valoare de 2.250.000€ (in urma unei plangeri care dateaza din 7 februarie 2014), conform principiului nerudian, cesta nu este adevarul!

Cu alte cuvinte, adevarul in dosarul A3M nu are absolut nimic de a face cu ceea ce crede lumea.

Sa aratam acest lucru.

Colegiul International Cévenol, cel putin pana in anii 1970, cand a inceput sa se confrunte cu probleme financiare importante (ajungand, inainte de lichidarea judiciara din 11 iulie 2014, la un deficit de 375.000 €) avea o reputatie de scoala prestigioasa, elitista si a avut ca elevi si profesori, personalitati, respectiv, celebritati din toate domeniile vietii sociale, ale culturii si civilizatiei umane, care au marcat istoria.

Printre acestia putem mentiona pe: Jacques Boré (avocat la Consiliul de Stat si la Curtea de Casatie, Membru al Institutului de France, francez), Guy Bechtel (scriitor, istoric si biograf, francez), John Woodland Hastings (biolog, profesor universitar, american), François Lavondés (Consilier de Stat, francez), Paul Dopff (autor-realizator, producator si distrubutor de filme de animatie, francez), Cristophe Allwright (actor, fiul cantaretului Graeme Allwright si a actritei si scenaristei Catherine Dasté, francez), Kate Barry (fotograf, fiica compozitorului John Barry si a actritei si cantarete Jane Birkin, respectiv, nepoata actritei Judy Campbell, englez), Pierre Bénichou (jurnalist, Legiunea de Onoare, francez), Emile Blessig (Om politic UMP-Uniunea pentru Miscarea Populara, partid de centru-dreapta, francez), Jean-Louis Cheminée (vulcanolog, francez), Stéphane Courtois (istoric, profesor universitar-director de cercetare la Universitatea Paris 10 si Institutul Catolic de Studii Superioare, francez), Daniel Isaac (istoric, profesor universitar, franco-britanic), Otto Hahn (critic de arta, eseiste, franco-ungur), Madjid Khaladj (muzician, franco-iranian), Elizabeth Fox-Genovese (istoric, profesor universitar, american), Alexandre Grothendieck (matematician, cercetator, Medalia Fields-1966, Premiul Crafoord-1988), Olivier Philip (Grandes Ecoles: Saint Cyr, Sciences Po si ENA, Prefect de Paris, franco-american), Loic Philip (jurist, profesor universitar emerit de drept, franco-american), Robert Storr (conservator si critic de arta, pictor, american), Pierre Péchin (umorist, francez), Gilles Roussi (artist, sculptor, scriitor, franco-german), Richard Seaver (editor, publicist, translator, american), Paul Tran Van Thinh (ambasador, franco-vietnamian), Georges Vajda (islamolog, hebrolog, profesor universitar si director la Scoala practica de Inalte Studii, franco-ungur), Elisabeth Teissier (astrolog, jurnalist si scriitor, francez), Dominique Abel (cineast si scriitor, stablit in Spania, francez), Robert Benoît (actor, regizor, francez), Jean-FrançoisBoulagnon (pedagog, jurnalist, francez), Midred Theis (profesor, Colegiul Cévenol, american), Gérard Bollon (istoric, profesor-documentalist, francez), Jean Hatzfeld (jurnalist, scriitor, francez), Guy Lagache (animator de televiziune, francez), Valérie Lang (actor, fata fostului Ministru al Culturii Jack Lang, francez), Catherine de Seynes (actor, francez), Jean Mascolo (fotograp de platou, realizator, editor, francez), Franck Pavloff (scriitor, psiholog-expert pe langa Curtea de Apel Nimes, francez), Paul Ricoeur (filozof, francez), Jêrome Savary (regizor, actor, dramaturg, francez), Christian Zuber (documentarist de televiziune, francez), Daniel Lys (pastor, profesor de filozofie la Colegiul Cévenol, apoi la Universitatea Chicago, francez) Roland Leenhardt (pastor, profesor-director Colegiul Cévenol), André Trocmé (pastor, profesor fondator al Colegiului Cévenol), Magda-Trocmé Grilli di Cortona (profesor Colegiul Cévenol, franco-italian), etc.

In deceniul sapte al secolului trecut, contextul social-economic (hiperindustrializarea, hiperdezvoltarea economica agresiva, care are ca efect aparitia somajului in masa, etc.) îi creaza acestuia prpbleme financiare serioase, dar cu toate ca schimbarea statutului sau in invatamant privat sub contract cu statul, il salveaza de la faliment (inca timp de 4 decenii!), acesta nu putea fi evitat pentru ca procentul de promovabilitate la Bacalaureat, in ciuda unori conditii deosebite de munca, cu profesori recunoscuti si reputati, era in cadere libera.

Cu alte cuvinte, Colegiul Cévenol nu s-a putut adapta suficient „timpurilor moderne”, ceea l-a obligat, mai mult sau mai putin, sa faca compromisuri in privinta alegerii elevilor sai pentru a putea „supravietui”.

Regresia liniara, in principiu, cu fluctuatii de amplitudini variabile, in privinta elevilor inscrsi (90 necesari pentru „supravietuire”, 450 in 1990, 350 in 1995, 60, in momentul dramei A3M si 87 in anul scolar al lichidari acestuia 2013-2014) confirma afirmatia de mai sus.

De altfel, din cate am putut afla, taxa de scolarizare de 12.000 €/an, ar fi fost rezervat elevilor externi departamentului (judetului) sau strainilor, care erau in regim intern 100%, insa pentru cei care isi petreceau week-endul, respectiv, vacantele in familie (cum era si cazul lui Matthieu si partial si a lui Agnès, taxa scadea la 5.000 €, respectiv 3.500-4.000 €).

In ceea ce îi priveste pe "localnici", acestia fiind "saraci", conform principiului de asistenta sociala, nu plateau decat 500-600 €/an, adica, erau "intretinuti" de cei avuti, favorizati din punct de vedere material!

Practic, acesta era un alt motiv pentru care efectivul ar fi fost in scadere.

De fapt, am putea fi si intr-un cerc mai mult decat vicios: institutia, in lipsa de clienti trebuia sa faca compromisuri si sa accepte elevi mai putini „dotati” din punct de vedere intelectual, dar pe de alta parte, din cauza slabelor rezultate la examenul de Bac, ea nu mai avea clienti!

In sfarsit, in mod sigur, nici Matthieu si nici Agnès nu au fost singurii elevi in aceasta situatie de compromis, pentru care cred, eu, ca aceasta institutie, nu a fost o institutie apropriata (corespunzatoare, adecvata).

Din contra, daca Matthieu nu avea de ales, pentru ca inscrierea lui in aceasta institutie (dupa alte 16 esecuri!) era o conditie sine qua non pentru a fi liber, in cazul lui Agnès, parintii acesteia ar fi fost la curent cu faptul ca in institutie a fost admis si Matthieu Moulinas (despre al carui dosar juridic aveau informatii!), declarand chiar ca s-ar simtii vinovati pentru aceasta alegere: „ nu ne-am facut treaba cum trebuie”.

Dupa condamnarea lui Matthieu Moulinas, in dosarul A3M, la inchisoare pe viata, (in prima instanta, pe 28 iunie 2013, de catre Juriul Popular Puy en Velay), evident, au aparut si o serie de comentarii (dezbateri) post-eveniment, ale institutiilor statului pentru a se disculpa in fata opiniei publice in privinta dramei, inclusiv, in fata parintilor si bunicilor lui Agnès Marin, hotarati sa dea statul in judecata pentru disfunctiunile care ar fi avut loc, la nivelulul institutiior sale, implicate direct sau indirect in acest dosar.

Sa le analizam pe scurt.

Daca directorul Colegiului (pe atunci) Philippe Bauvens, incercand sa apere reputatia institutiei, recunoaste ca ar fi fost la curent cu dosarul juridic al acestuia (in niste limite „decente”: „agresiune sexuala”), motiv pentru care ar fi avut cu Matthieu o lunga intrevedere, inainte de a accepta inscrierea lui definitiva, acesta la proces a declarat totusi ca nu ar fi stiut ca „Matthieu ar fi fost in libertate conditionata sub control judiciar” si ca acesta ar fi fost sub tutela PJJ (Protectia Judiciara a Tineretului): „Daca as fi fost la curent cu ceea ce îi reproseaza Justia lui Matthieu Moulinas, nu l-as fi acceptat in institutia pe care o conduc”!

Acest lucru este confirmat si de catre un angajat al Colegiului Albert Munoz, care era la curent cu faptul ca Matthieu Moulinas a efectuat aproape 4 luni de detentie privozorie.

In ceea ce il priveste pe Jean-Michel Hieaux, vicepresedintele Consilului de administratie al Colegiului, acesta, confirma spusele directorului si cele ale lui Munoz, dar adauga ca el "n-ar fi avut dreptul sa ceara socoteala parintilor elevului, pentru motivul condamnarii acestuia si nici sa le solicite parintilor acestuia cazierul judiciar al elevului ", adaugand in mod conradictoriu, pe de o parte, ca : "vocatia noastra (a scolii) este de a evita o dubla pedeapsa caruia sa fie supus elevul ", iar pe de alta parte ca: "nu este normal ca o tara sa consilieze ca un asemenea elev sa fie scolarizat intr-un internat deschis" !

Fara sa-si dea seama, Jean-Michel Hieaux, care considera evenimentul "un accident al vietii", comite o serie de erori, de fapt, nesemnificative, dupa parerea mea, in dosarul A3M, dar care totusi, i-ar putea fi reprosate si demonstreaza incompetenta sa severa, cel putin, in materie judiciara.

Pe de o parte, Matthieu Moulinas nu a fost condamnat, el a efectuat doar o dentetie privozorie "scurta" pentru ca era suspect intr-un dosar criminal de viol (in care, in principu, acesta dureaza 2-3 ani !) , ceea ce nu putea fi mentionat sub nicio forma in cazierul sau judiciar buletinul B3 destinat publicului, in care sunt marcate numai condamnarile superioare a doi ani cu executare in penitenciar. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului : "Cazierul Judiciar francez, Buletinele B2 si B3" : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/cazierul-judiciar-francez-buletinul-b3.html)

Pe de alta parte, este cu totul altceva ca el nu ar fi vrut sa-l supuna pe elev "dublei pedepse" (controlului judiciar, pe de o parte si excluderii din mediul educational, pe de altsa), motiv pentru care nu s-ar fi interesat de dosarul juridic al acestuia (in profunzime !), dar este cu totul altceva ca nu ar fi avut dreptul (juridic vorbind !) sa se intereseze de acel dosar.

Din contra, i-ar fi fost foarte usor, avand in vedere faptul ca institutia Cévenol era sub contract cu statul, adica sub tutela Ministerului Educatiei Nationale, ceea ce ar fi facilitat contactul cu Ministerele de resort: al Justitiei si al Internelor !

In ceea ce o priveste pe PJJ (Protectia Juridica a Tineretului), aceasta se "refugiaza" in spatele unei interpretari al "secretului profesional" si incearca sa-l faca responsabili pe Judecatorul de Libertate, respectiv, Judecatorului de Instructie ("antagonisti" din punct de vedere juridic, dar totusi "colegi" de birou), ca acestia nu s-ar fi opus, inscrierii lui Matthieu, intr-un internat mixt !

In plus, asa cum am mai mentionat, atunci cand raportul IOE (continand cateva zeci de pagini cu caracterizarea lui Matthieu), elaborat de catre Dr. Claude Aiguevives, expert-pedopsihiatru de pe langa Curtea de Apel Montpellier (Departamentul Hérault, regiunea administrativa Languedoc-Roussillon, sudul Frantei), contraemnat si de un psiholog, respectiv, de catre cei doi educatori de la PJJ, ajunge pe biroul Judecatorilor de Instructie si de Libertate, la inceputul lunii ianuarie 2011, Matthieu este demult eliberat (din 26 noiembrie 2010) si scolarizat deja in Colegiul International mixt Cévenol.

In orioce caz, acest "incident" nu ar disculpa PJJ, pentru ca raportul facut de (pedo)psihiatru si contrasemnat de educatorii de la PJJ era favorabil eliberari conditionate, sub control judiciar sal acestuia.

In plus, educatoarea responsabila cu supravegherea lui Matthieu, nu s-ar fi deplasat decat o singura data la liceu, in luna martie 2011, adica la aproape patru luni de la eliberarea lui Matthieu din Centrul de Arest Preventiv Le pontet-Avignon, pe care il intalneste in wek-end, inainte ca acesta sa de duca in vizita la bunicii sai in Departamentul Vauclause (Regiunea administrativa PACA-Provence-Alps-Cote d’Azur, vecina cu Auverne).

Desi, avea randez-vous cu directorul scolii, consilierul scolar si dirigintele acestuia, ea nu va putea sta de vorba decat cu consilierul scolii, pentru ca cei doi erau prezenti la un carnaval la care participa si Colegiul, iar acesta o asigura, ca "totul evolueaza in directia buna pentru Matthieu", care a inceput si tratamentul psihiatric cu un psihoterapeut (angajat de catre parintii sai) si are si la scoala rezultate bune, ceea ce dovedesc readaptarea sociala reusita a adolescentului.

Conform declaratiei acesteia, vazand ca parintii lui Matthieu erau foarte implicati in educatia acestuia (sau cel putin pareau, la prima vedere, ceea ce este adevarat !), a considerat ca interventia ei (in folosul copilului) in educatia si supravegherea lui trebuie sa fie "marginala" !

Nici directorul central al PJJ, Jean-Louis Daumas, fost membru al mai multor cabinete ministeriale nu s-a lasat intimidat la proces.

Acesta a refuzat in fata Curtii, orice eroare comisa din partea institutiei pe care o conduce: “o feblete”, poate, da (de inteles, avand in vedere statutul juridic al adolescentului : in libertate conditionata sub control judiciar, clasat "readaptabil social" si "evolutia sa era pozitiva !), dar "eroare", sub nicio forma !

De altfel este poate si motivul pentru care Cabinetul Ministrului de Justitie (pe atunci Michel Mercier) n-a ordonat nicio inspectie.

In ceea ce il priveste pe Dr. Claude Aiguevives, expert-pedopsihiatru de pe langa Curtea de Apel Montpellier, care este considerat unul dintre principalii responsabili pentru greselile comise in dosarul A3M, acesta este suspectat de incompetenta sau de neglijenta, pentru ca ar fi facut mentiunea in raportul sau redactat pe 26 noiembrie 2010, exact cu un an inainte de asasinarea liui Agnès de catre Matthieu, ca acesta este "readaptabil social si nu prezinta niciun fel de pericol pentru societate", iar parintii lui Agnès Marin, prin intermediul avocatului lor, Francis Szpiner, solicita Procurorului Republicii de Montpellier, radierea acestuia de pe lista expertilor.

In concluzie, expertul avea convingerea ca Matthieu "a avut de dus cu el insusi o munca sincera de autocrtica autentica, ceea ce exclude in privinta lui, diagnosticul de psihopatie sau turlburarile de dimensiuni perverse".

Cu toate acestea, Predeintele Curtii cu Jurati Puy en Velay, Christophe Ruin, in prima instanta din 18-27 iunie 2013, i-a reprosat acestuia ca "a pus un diagnostic lapidar si inselator in formularea sa, ceea ce n-a pus in evidenta clara pericolul pe care il prezinta pentru societate, Matthieu Moulinas !

Intr-o discutie (dezbatere), acesta s-a aparat, afirmand (corect !) ca : "nu sunt eu cel care l-a eliberat (pe Matthieu Moulinas) sau cel care trebuia sa-l supravegheze dupa eliberarea lui. Periculozitatea (unui individ) nu intotdeauna este legata de nebunie, iar din cate stiu eu, acest baiat, inainte de procesul sau, n-a petrecut nicio zi in spital psihiatric. Nu practicam o medicina care este castigatoare (benefica) in orice fel, sub orice forma".

In privinta radierii acestuia de pe lista expertilor de pe langa Curtea de Apel Montpellier, ar fi un eveniment exceptional.

Pentru ca asa ceva nu s-a mai intamplat decat in 1996, in cazul lui Dr. Michèle Rudler, fosta directoare al Laboratorului de Politie Stiintifica de la Paris, pentru aceasta ar fi acceptat sa experizeze probe materiale intr-un dosar criminal, care proveneau de la un laborator privat din Strasbourg.

Iar peste un deceniu, in 2006, cu ocazia erorii judiciare „in masa” comisa in Procesul Outreau, cel mai mare proces de pedofilie in Franta, in care 17 persoane au fost inculpate si incarcerate in medie 3,5 ani in mod abuziv (a se vedea si articolul autorului consacrat acestei temartici: "Procesul Outreau. Cea mai grava erorare judiciara din intreaga istorie criminala a Frantei. Capitularea sistemului juridic francez": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html), Ministrul Justitiei (pe atunci) Pascal Clément, solicita radierea expertului-psiholog Jean-Luc Viaux, considerandu-l principalul responsabil.

Cererea Ministrului fiind respinsa de catre Curtea de Apel de la Rouen, fraza de „riposta” a lui Jean-Luc Viaux, a ramas celebra (si este un adevar incontestabil si astazi!): „cand remuneram expertii cu un salariu de femeie de serviciu, avem expertize de femeie de serviciu”.

In sfarsit, Presedintele Curtii, Christophe Ruin, a avut mari dificultati de comunicare si cu psihoterapeutul privat al lui Matthieu.

De origine straina, acesta se exprima cu mari dificultati (atat in oral cat si in scris!), neavand diploma omologata (validata in Franta), deci, sigur, el ar fi avut probleme serioase in privinta comunicarii cu „pacientul francez”, care i-a fost incredintat.

Din punctul meu de vedere, cel putin aparent, Matthieu Moulinas ar fi beneficat de toata paleta de instrumente ale justitiei (mobilizata in cazul criminalilor sexuali), pentru a fi bine incadrat si supravegeat, cu scopul de a fi protejata societatatea civila.

Acele „elemente” in care sistemul a prezentat o oarecare „feblete” (defaianta, dar nu falie!), oricum nu erau determinante, motiv pentru care le si putem exclude din analiza noastra.

Inainte de a centraliza informatiile noastre despre drama A3M in spatiul psiho-socio-matematic ICN (Ibsenian-Camusian-Nerudian), sa analizam acum personalitatea violatorului-criminal, Matthieu Moulinas din punctul de vedere al magistratilor implicati in cele doua stari complet diferite ale dosarului acestuia: SF2M (Salomé F-Matthieu Moulinas), dupa comiterea primului viol, asupra colegei sale de scoala generala Salomé F. si A3M (Agnès Marin-Matthieu Moulinas), dupa comiterea celui de-al doilea viol asupra lui Agnès Marin si asasinarea acesteia!

Pentru a intelege deciziile luate de magistrati, prezentam pe scurt, sistemul juridic francez de tip inchizitorial.

In jurisdictia franceza, procesele penale sunt impartite in doua mari categorii :

a) Procese Corectionale (infractiuni numite delicte, intermediare intre contraventie, judecate de catre Tribunalul de Politie si crime, considerate infractiuni grave : violenta, utraj, vandalism, vatamare corporala, accidente rutiere, flas si uz de fals, furt, talharie, inselaciune, agresiune sexuala, consum si trafic de droguri usoare, frauda fiscala, prostitutie, etc.) care sunt judecate de catre Tribunale Corectionale (cu un Complet de Judecata compus din trei magistrati), care pronunta sanctiuni penale incepand cu amenda penala si pana la 5 ani de inchisoare (cu executare), exceptand cazurile de recidiva (care pot ajunge pana la 10 ani, teoretic!), confrm art.398-1,2,3 din CPPF ;

b) Procese Criminale (infractiuni numite criminale. grave si foarte grave: tentativa de omucidere, omucidere din culpa sau cu premeditare, asasinate, otravire, trafic de droguri dure, falsificare de bani si punere in circulatie de bancnote false, viol, jaf armat, evaziune fiscala importanta, rapire si sechestrare de persoane, acte de tortura si practici sado-masochiste, atentate, terorism, spionaj, etc.) care sunt judecate de catre un Tibunal Criminal (Curte cu Jurati, compus din: 3 Magistrati si 6, respectiv, 9 Jurati in prima instanta si in apel, alesi arbitrar de pe listele electorale), conform art.231 din CPPF , care pronunta sentinte (sanctiuni) penale, peste 5 ani: de detentie criminala, pana la 10 ani si de recluziune criminala intre 10-30 de ani, pedeapsa maxima in executare, respectiv, inchisoarea pe viata.

In principiu, CPPF (art.13-1-1, din Noul Cod Penal) face distinctie intre o sanctiune de "detentie criminala" care variaza intre 5-10 ani si inchisoare, respectiv, "recluziune criminala", care variaza intre 10-30 ani (in executare) si inchisoare pe viata, insa in practica, cele doua sanctini, in majoritatea cazurilor, sunt considerate ca "sinonime" de catre auxiliarii de justitie.

Justitia Criminala moderna apare in Franta odata cu Revolutia franceza (1789-1799), care instaureaza Tribunalul Criminal Departamental (judetean), care incepand din 1810 (conform legii din 28 aprilie 1810), devine Curte cu Jurati (Juriu Popular), compus din magistrati si un Juriu Criminal, avand ca membri, cetateni (locuitori) ai departamentului.

Pana in 1942, roulurile Juriului (compus din 12 membri), care decide de culpabilitatea inculpatului si al Magistratilor (care fixeaza sanctiunea penala a condamnatului) sunt separate.

Legea din 25 noiembrie 1941 (care intra in vigoare din 1 ianuarie 1942) atribuie atat stabilirea culpabilitatii inculpatului cat si sanctionarea lui, intregii Curti cu Jurati (reducand numarul juratilor la noua).

Curtea cu Jurati (Juriul Popular) se compune din trei magistrati (un presedinte, cu rang de consilier la Curtea de Apel, respectiv, alti doi, apartinand Tribunalului) si 6, respectiv, 9 Jurati (in prima instanta, respectiv, in apel) inainte de intrarea in vigoare, incepand din 1 ianuarie 2012, a legii din 10 august 2011, pana cand numarul juratilor era noua in prima instanta si 12 in apel.

Acuzarea este asigurata de catre Avocatul General, un magistrat al Parchetului, reprezentand Ministerul Public.

Toti membrii Juriului Popular trebuie sa aiba cel putin varsta de 23 de ani si trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca in limba franceza (conform art.255 din CPPF), dispunand de toate drepturile lor politice, civice si familiale, fara a fi intr-o strare de incompatibilitate listata la art.257 din CPPF (membru al Guvernului, Parlamentar, Magistrat, Functionar de Politie, Jandarm, condamnat, in libertate sub control judiciar, etc.) si ei sunt alesi prin tragere la sorti (cu rezerve, art.296 din CPPF) de pe listele electorale departamentale (judetene), stabilite in fiecare an.

Juratii cu varsta de peste 70 de ani sau cei care au motive intemeiate (probleme grave de sanatate, transfer in interes de serviciu intr-un alt departament, schimbarea domiciliului fiscal in afara departamentului, etc.), pot fi dispensati de exercitarea obligatiei lor de jurati, insa nerespectarea alegerii lor in Juriul Criminal, este pedepsita de lege cu o amenda penala pana la 3.750 de euro.

Juratii primesc o indemnizatie jurnaliera din partea Tibunalului, o indemnizatie de calatorie si de sejur, ca de-altfel si o indemnizatie corespunzatoare pierderii salariului pe perioada procesului (cat timp fac parte din Juriul Criminal).

Anumite dosare penale, sunt judecate de catre o Curte Speciala cu Jurati : infractiunile comise de catre minori cu varsta peste 16 ani, caz in care Curtea cu Jurati este compusa din Judecatori de Minori (Magistrati specializati in problemele copilului), respectiv, infractiunile deosebit de grave (terorism, spoionaj, infractiuni militare, asasinatele politice, etc.), caz in care Curtea cu Jurati este compusa numai din magistrati (sapte, in prima instanta si noua in apel).

Incepand din 1 ianuarie 2012, orice decizie favorabila inculpatului necesita o majoritate de voturi conform art.359 din CPPF, iar juratii, ale caror voturi conteza in aceasi masura ca si ai magistratilor (3/9 in prima instanta si 3/12 in apel), trebuie sa pastreze secretul pana la anuntarea sentintei de catre Curtea cu Jurati, care in general se intruneste trimestrial in departamentele (judetele) de provincie, insa de maniera permanenta la Paris si in majoritatea departamentelor regiunii pariziene.

Incepand (numai !) din 15 iunie 2000, sentinta Curtii cu Jurati poate fi contestata in apel, motiv pentru care, Franta, in repetate randuri a fost criticata de catre CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului).

Pana la aceasta data, pentru a putea beneficia de un proces echitabil, inculpatul nu avea decat sansa sa faca un recurs in fata Curtii de Casatie.

Curtea de Apel cu Jurati (formata din 12 Jurati pana ila 1 iunuarie 2012 si 9 dupa aceasta data) este o jurisdictie creata prin legea din 15 iunie 2000 de catre Elisabeth Guigou (Partidul Socialist), pe atunci Ministrul Justitiei si este competenta in rejudecarea unui proces din prima instanta.

Contra deciziei (sentintei) Curtii de Appel (cu Jurati), inculpatul poate sa conteste sentinta acestuia in fata Curtii de Casatie, care are dreptul (evident, justificat !) de a anula sentina Curtii de Apel si sa trimita inculpatul in fata unei alte Curti de Apel (cu Jurati).

In cazul in care si aceasta Curte de Apel (cu Jurati), condamna inculpatul, el nu mai poate sesiza din nou Curtea de Casatie conform art.L431-1 din COJ (Codul Organizatiei Judiciare) si astfel decizia ei ramane definitiva.

In sfarsit, daca in timpul executarii sentintei, in dosarul condamnatului apar "elemente noi", favorabile acestuia, care l-ar putea disculpa, dar care nu au fost cunoscute de catre Curtea cu Jurati in timpul procesului, exista posibilitatea revizuirii procesului acestuia (extrem de rar !) de catre Comisia de Revizuira ele Proceselor Penale, care poate inainta dosarul pentru rejudecarea lui unei alte Curti (cu Jurati).

In cazul in care aceasta Curte achita condamnatul, el este eliberat din inchisoare si vorbim in acest caz de o "eroare judiciara", recunoscuta oficial de catre legislator, iar condamnatul are dreptul la reabilitarea sa sociala, precum si despagubiri morale si materiale din partea Statului.

Mentionam insa ca aceasta Curte poate aprecia ca "elemente noi", nu sunt de fapt noi si poate ordona reincarcerarea condamnatului pentru executarea, in continuare, a pedepsei la care acesta a fost condamnat.

In acest caz in intreaga perioada a incarcerarii sale, condamnatul mai are singura sansa de a fi gratiat (extrem de rar !) de catre Presedintele in exercitiu a Republicii Franceze (A se vedea pentru detalii si articolele autorului : "Condamnat la inchisoare pe viata": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html, respectiv :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/05/rolul-pozitiv-al-pedepselor-lungi-de.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/11/giscard-destaing-si-condamnatii-sai-la.html; http://dossiers-criminels.blogspot.com/2010/12/affaire-outreau.html; http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/01/affaire-dils.html; http://dossiers-criminels.blogspot.com/2011/03/affaire-ommar-raddad...; http://dossiers-criminels.blogspot.com/2010/12/affaire-ranucci.html)

Prin Codul de Instructie, in 1811 se inlocuite in Jurisdictia franceza Juriul de Acuzare, considerat „fidel” vointei Domnului cu Judecatorul de Instructie (JI), magistra instructor independent, numit de catre Procurorul Republicii, pentru instrumentarea unui dosar penal (corectional sau criminal).

Mostenitor „legitim” al Locotenentului Criminal, apoi al Magistratului de Siguranta, de-a lungul timpului el devine actorul principal, „monstrul scaru” al unei justitii de tip inchizitorial care se „prelungeste prin continuitate” pAna in zilele noastre, aparent fara „uzura” morala, care „taie si spanzura” tot ce-i sta in cale.

Independent de puterea politica si practic cu puteri nelimitate, inzestrat cu sarcini complet antagoniste, pe de o parte cu acea de Investigatie, iar pe de alta parte cu cea de Jurisdictie (pe care le efectueaza cu o echipa de politisti sau jandarmi anchetatori), el pastreaza secretul instructiei, care devine publica, numai dupa inaintarea dosarului inculpatului in fata instantei judecatoresti (Corectionale sau Criminale), dupa ce acesta este deferit justitiei pentru solutionarea dosarului sau.

Deciziile Judecatorului de Instructie nu pot fi contestate, iar avocatii apararii nu pot participa la ancheta acestuia, decat cel mult sa consulte dosarul clientului lor (cand Judecatorul de Instructie le permite!), pentru compunerea pledoariei la proces.

Ei nu pot lua nici cuvantul in fata Judecatorului de Instructie in locul clientului lor, dar il pot sfatui (indruma!) pe acesta in privinta raspunsurilor sale. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici: „Sacalii”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/sacalii.html; „ O posibila reforma a Justitie franceze. O reforma fara forma si fara fond”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html; http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/08/o-reformla-fara-forma-si-fara-fond.html)

In ceea ce il priveste pe Judecatorul de Libertate si Detentie (JLD), acesta a fost instaurat tarziu in Jurisdictia franceza, de catre Elisabeth Guigou (Ministru al Justitiei) cu legea privind prezumtia de nevinovatie (art.137-1. Alin 2 CPPF), intocmai pentru „limitarea puterii nelimitate” al JI.

In sfarsit, JI (sau mai multi in dosarele criminale grave, complexe) cu JLD, sunt magistratii care decid (eventual in cadrul unei dezbateri contradictorii) soarta unui invinuit: audierea ca martor, arestarea, respectiv, inculparea acestuia, de plasarea acestuia in detentio provizorie sau eliberarea acestuia sub coontrol judiciar.

Fiind in posesia acestor lemente, sa analizam acum cele doua stari ale lui Matthieu Mouulinas SE2M si A3M.

In prima stare SF2M, originar din Nimes (Capitala Departamentului Gard), nascut pe 30 decembrie 1993, Matthieu, pare un tanar apartinand unei familii favorizate („indestulate”, fara grija zilei de maine!) atat din punct de vedere social cat si material, educat, cu rezultate scolare bune (si foarte bune in stiinte), fara antecedente penale, care cu cca un deceniu si jumatate in urma se instaleaza in comuna Nages-et-Solorgues (cca 1.500 de locuitori, Cantonul Sommières, regiuna urbana Nimes), cu parintii si cu cele doua surori ale sale de 7 si 12 ani.

Mama cadru comercial (contabil sef) intr-o clinica privata si consilier municipal (din 2008), iar tatal profesor si director a unei institutii (societati) de formare contina pentru adulti, adolescentul dispune de tot ceea ce isi doreste pentru a fi implinit.

Scolarizat in scoala generala la Calvisson (unde o cunoaste pe Salomé F., care „genereaza” dosarul SF2M) si inscris la Liceul din Dhouda (amandoua comune in regiuenea urbana Nimes), consumator (ocazional!) de droguri usoare (nimic grav, la „moda” in Franta zilelor noastre!) si pasionat de informatica, proiectul profesional al acestuia l-ar conduce catre studiile post-bac (superioare) la Scoala Militara Saint Cyr (Scoala deosebit de reputata/prestigioasa de Inalte Studii Militare, prin care au trecut toti marii „soldati” francezi, inclusiv, Generalul Charles de Gaulle).

Dupa cum putem constata, in aceasta stare SF2M, toate elementele specifice socio-umane sunt favorabile invinuitului Matthieu Moulinas, cercetat penal pentru viol, intr-o procedura penala criminala, incarcerat in detentie provizorie la Centrul de Arest Preventiv Le Pontet-Avignon, dupa denuntarea acestuia pentru viol, pe 1 august 2010, de catre victima, Salomé F.

Fara sa cunosc elementele specifice violului din acest dosar, le vom putea deduce, in sens invers, de la "efect" la "cauza".

Evident, acest „amanunt” putea sa fie lamurit la proces daca familiile inculpatului si ale victimelor ar fi acceptat ca procesul sa fie public.

Din pacate insa, inculpatul (reprezentat de catre avocatii Joëlle Diez si Isabelle Mimran partea civila, compusa din Salomé F (reprezentata de catre avocatul Valérie Devèze-Fabre) si parintii lui Agnès (reprezentati prin avocatul Francis Szpiner) nu au reusit sa ajunga la o intelegere.

Este evident ca inculpatul Matthieu Moulinas si Salomé F., nu-si doreau publicitate, in schimb parintiilor lui Agnès, aceasta ar fi fost o cale „directa” pentru a afla reponsabilitate institutiilor statului in cadrul carora ar fi existat disfunctiuni!

Exista insa dovezi, conform Ministrului Justitiei (pe atunci Michel Mercier), care l-a confirmat pe Canalul France 2 (France Television, national), imediat dupa inculparea acestuia in dosarul A3M, faptul ca sotii Moulinas ar fi contactat in scris directia Colegiului International Cévenol pentru a-l inscrie, pe Matthieu, inca de la sfarsitul lunii august 2010.

In aceasta scrisoare, ei fac cunoscut directorului scolii ca Matthieu ar fi facut ceva grav, fara sa specifice natura infractiunii, doar ca „ i-a socati si pe ei, de cele intamplate”(...).

Interventia Ministrului Justitiei avea ca scop, „sa certifice”, ca intr-adevar, conducerea scolii ar fi fost la curent cu dosarul SF2M al lui Matthieu Moulinas si sa-i „reproseze” ca politica „libertina si laxista” a acesteia (fara garduri, fara porti, fara gardieni, fara personal specializat de supraveghere/incadrare al elevilor, etc.), in mijlocul naturii (a unui parc impadurit), ar fi fost o structura educativa neadaptata, reinsertiunii sociale al presupusului-violator, ceea ce, mai mult sau mai putin, ar fi fost adevarat.

Insa, Colegiul Cévenol, incepand cu anii 70, asa cum am mentionat, a trecut sub tutela Ministerul Educatiei Nationale si pentru a supravietui, a renuntat la politica ei selectiva dupa rezultatele scolare, in favoarea politicii financiare.

Cu alte cuvinte, in loc de elevi dotati intelectualmente, motivati sa ridice invatatura la rang de dictatura, scoala recruta, din ce in ce mai mult, elevi de familie „buna” („favorizata” social si material), in care parintii din cauza activitatilor lor profesionale nu aveau timp de educatia copiilor lor, iar acestia, intr-un fel sau altul, ar fi fost expusi „gehtourilor si violentelor urbane”, care ar fi avut consecinte negative asupra evolutiei lor scolare, educatiei lor si de ce nu si asupra cazierului lor judiciar.

Fac aceasta mentiune, pentru a scoate in evidenta faptul ca in perioada de derulare a avenimentului A3M, in afara de localnici (care reprezentau cca ¾ dintre cei scrisi), restul, adica ¼ (pe „spinarea” carora erau scolarizati localnici), tot, intr-un fel sau altul, ar fi avut „ceva probleme”, inclusiv, Agnès Marin.

Revenind acum la declaratia lui Michel Mercier, aceste fara sa-si dea seama a comis doua „erori”, pe care nimeni nu le-a sesizat, pentru toata mass-media era concentrata pe responsabilitatea care, aparent îi revenea Colegiului Cévenol.

In schimb, experienta mea profesionala, im permite sa deduc, in primul rand, faptul ca parintii cautau deja dupa o luna de la incacerarea in preventiv a lui Matthieu in doarul SF2M, o scoala cu internat (prima eroare comisa!), ceea ce implica faptul ca Judecatorul de Instructie (o femeie conform comunicatului, a doua eroare comisa!), ori i-ar fi sfatuit, ori ar fi acceptat aceasta propunere.

Ori, daca in acel context (august 2010), la putin timp dupa promulgarea legii ultra severe a lui Nicolas Sarkozy (din 25 februarie 2008) in privinta delincventilor sexuali, un JI, o femeie, ia aceasta decizie (cum coruptia in sistem este exclusa, nefiind consemnat asa ceva niciodata intreaga istorie criminala a Frantei!), este aproape o certitudine ca in acel dosar SE2M, in privinta elementelor de viol nu existau probe certe, fiabile care sa confirme aceasta infractiune criminala si care sa „reziste” in fata unei Curti cu Jurati!

Practic, acest lucru inseamna ca JI avea indoieli serioase in privinta violului si daca n-a facut inca, avea de gand sa recalifice dosarul SF2M din procedura juridica criminala de „viol”, in procedura juridica corectionala de „agresiune sexuala”.

Ceea ce schimba radical responsabilitatea juridica a inclupatului in dosarul SF2M.

Pentru ca atunci, cand nu exista martori (cu atat mai mult in cazul unori fosti colegi, respectiv, adolesecenti cu instabilitate emotionala etc.), cand nu exista traumatisme fizice severe (urme vizibile de agresiune si violenta fizica pe corpul victimei, inclusiv pe fata si in zona genitala rercto-vaginala, etc.), cand nu exista proba ADN (absenta spermei, lichidului seminal, salivei, pe corpul victimei, etc.), violul comis este dificil de „validat”.

Si mai ales daca acesta este comis sub amenintarea unei arme albe, cand esta vorba de fosti colegi de scoala, care, de comun acord s-au horarat sa se intalneasca intr-in loc duminica, dupa masa intr-in loc „romantic”: cariga din marginea comunei!

Este foarte probabil, ca aceste elemente ar fi fost absente (cel putin majoritatrea dintre ele!) din dosarul SF2M, motiv pentru care ar fi fost „cuvantul”, contra „cuvantul” victimei.

Iar daca, agresorul este genetic, vorbind, este un pervers-vilator sau violator-perves (asa cum va apare inulpatul in starea sau dosarul A3M), este evident ca acesta ar fi putut beneficia de „febletea” unui Judecator de Instructie, femeie, care cat de cat, are o imagine mai clara despre un viol, decat un barbat si poate distinge mai detasat intre „viol” si „agresiune sexuala”

Iata si cateva lamuriri in acest sens

Conform art.222-23 din CPF, orice penetratie sexuala, de orice natura ar fi ea, comisa asupra unei persoane fizice (indiferent de sex), prin violenta, amenintare, respectiv, constrangere fizica sau psihica, sau cazul in care agresorul profita de lipsa de discernamant a victimei, fie din cauza varstei, fie din cauza handicapului psihic, fie din cauza unui handicap fizic, fiind in imposibilitatea de a se apara, Jurisdictia franceza, considerea un „viol” (prescris dupa trei ani de la data evenimentului in cazul in care in acest timp el nu a fost reclamat!).

Prin penetratie sexuala, ea intelege, introducerea sexului (penisului) in gura, vagin, respectiv, anus sau al degetului, respectiv, al oricarui obiect in vagin si anus!

Din contra, orice alt gen de violenta sexuala, Jurisdictia franceza considera o „agresiuna sexuala”.

Astfel, putem constata ca din punct de vedere juridic, in lipsa unori probe materiale fiabile, este destul de dificil sa deosebim intre cele doua acte infractionale: violul, un act juridic criminal, iar agresiunea sexuala, un act juridic corectional.

In plus, acest fenomen social, din informatiile, pe care detinem ar fi in jur de 75.000/an (plangeri de viol), adica cca 10/10.000 de locuitori si ea este pedepsita (sanctionata) de lege cu 15 ani de recluziune criminala, care poate fi majorata la 20 de ani, in cazul unori circumstante agravante sau cu 30 de ani (maxima in executare), daca violul are ca efect deseul victimei (art.222-25) sau cu inchisoare pe viata (art.222-26), daca in plus el este comis cu acte de tortura sau de barbarie.

In plus, dupa eliberare (dupa efectuarea pedepsei), fostul criminal sexual este supus unei supravegheri socio-judiciare conform art.131-36-1-s din CPF, iar in cazuri de recidiva (nereadaptabilitate sociala) el poate fi supus unui procedu de castrare chimica.

In cca ¾ din cazuri, violul este comis de catre o persoana cunscuta victimei, iar ¼ din acesta chiar din anturajul familial.

Cca 57% de violuri sunt comise asupra minorilor (fete si baieti) si 67% dintre violuri sunt comise, fie la domiciliul agresorului fie la domiciliul victimei, iar cca 45% dintre violuri sunt comise in cursul zilei.

Prin „circumstante agravante”, CPF intelege (sanctionat cu 20 de ani de recluziune criminala): in timpul violului are loc mutilarea fizica a victimei care provoaca acesteia o infirmitate permanenta; cand violul este comis asupra unui minor avand mai putin de 15 ani; cand violul este comis asupra unei persoane „vulnerabile”, fie din cauza varstei, fie din cauza unui handicap fizic, respectiv, psihic (infirmitate legata de o maladie); cand violul este comis asupra unei femei insarcinate sau care alapteza; cand violul este comis de catre o autoritate parentala sau cand aceste este comis in grup, respectiv, sub amenintarea unei arme; cand acesta este comis de catre o persoana sub influenta bauturilor alocolice sau ale stupefiantelor, etc.

Aceste pedepse maxime prevazute de CPF, pot fi reduse de catre Curtea cu Jurati (Juriu Popular), in functie de contextul in care a avut loc violul, de varsta inculpatului, de starea psihologica si psihiatrica al inculpatului in momentul comiterii violului, de comportamentul victimei, etc.

Mentionam aici ca legea nr.2013-711 din 5 august 2013 a introdus o noua infractiune, de complicitate la viol (art.222-22-2), prin care complicele poate fi pedepsit fel de sever ca si autorul crimei.

In sfarsit, daca legea nr.2006-399 din 4 aprilie 2006 (adaugat art.222-22) prevedea ca circumstanta agravanta violul comis asupa partenerului de viata legitim sau PACS-at (a se vedea si articolul autorului pentru detalii: ”Pactul Civil de Solidaritate (PACS) un angajament cu obligatii minime dar eficace in viata de cuplu” http://necenzuratmm.ro/social/42401-pactul-civil-de-solidaritate-pacs-un-angajament-cu-obligatii-minime-dar-eficace-in-viata-de-cuplu.html; „Reprimarea violentei conjugale”: http://necenzuratmm.ro/social/42424-reprimarea-violentei-conjugale.html), legea nr.2010-769 din 9 iulie 2010 abroga definitiv prezumptia de consimtamant al sotilor la actul sexual.

In plus, conform unori documente ale ONDRP (Observatorul National al Delincventei si al Raspunderii Penale), o statisica efecuata in perioada 2005-2010 ne arata urmatoarea evolutie a violului in Franta (este vorba de condamnari ramase definitive!), care se pare ca nu este un fenomen social de neglijat!

Violuri comise asupra persoanelor majore: 4.412 (2005), 4.443 (2006), 4.677 (2007), 4.634 (2008), 4.581 (2009), 4.720 (2010), in principiu, o crestere semnificativa, global, intr-o perioada de cinci ani intre 2005-2010.

In privinta violurilor comise asupra minorilor, constatam tot o creste in aceasi perioada: 5.581 (2005), 5.341 (2006), 5.455 (2007), 5.643 (2008), 5.261 (2009), 5.388 (2010), constatam o lejera descestere pe o perioada de 5 ani, intre 2005-2010, ca si in cazul violurilor comise de catre minori, de altfel: 1.430 (2005), 1.417 (2006), 1.481 (2007), 1.678 (2008), 1.517 (2009), 1.566 (2010).

Aceasta statistica prezinta o imagine destul de clara intre, numarul de violuri sanctionate pena lsi numarul de plangeri (sesizari), in medie/an.

Inca un element important de mentionat ar fi ca asa cum am mentionat, ca atunci cand este instrumentat dosarul SF2M, legislatia este deosebit de severa, in materie corectionala, dar mai ales in cea criminala (si in particular in cazul crimelor sexuale, in urma legii din 28 februarie 2008, promulgata de presedinte de centru-dreapta, pe atunci in exercitiu Nicolas Sarkozy), facand ca numarul de incarcerati in Franta sa atinga un record istoric (mai 2011): 64.584 (pentru un parc carceral operational de 56.150 din 57.680 distribuite in 191 de inchisori care ar trebui sa dispuna de 70.000 de locuri in 2018: Centre de Arest Preventiv, Centre de Detentie, Inchisori de Maxima Siguranta, Centre de Semi-liberate, Centre de Retentie Administrative), mai mare decat cel atins in 2008 (dupa promulgarea legii din 25 februarie 2008, in iulie, un alt record istoric!): 64.250, o crestere de 4,8% in raport cu 1 mai 2010 (61.604) si de 0,7% in raport cu 1 aprilie 2011 (61.148), pentru ca fata de 1 ianuarie 2011 (60.544) aceasta crestere sa fie de 6,7%.

Iar numarul de preveniti in acea perioada (in detentie provizorie, deci inclusiv, Matthieu Moulinas in dosarul A3M) era de 16.822 (in raport cu 47.702 condamnati, ceea ce reprezenta peste ¼ din numarul celor incarcerati) fata de 15.963, pe 1 mai 2010.

In ceea ce priveste numarul minorilor incarcerati, pe 1 mai 2010, era de 792, fata de luna precedenta (1 aprilie 2011) cand numarul lor era de 804 si de 1 ianuarie, cand 866 de minori erau incarcerat. (A se vedea pentru detalii si vastul materia documentar al autorului consacrat mediului carceral francez: „In umbra vietii”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii.html).

Aceasta statistica ne arata, pe de o parte, ca in momentul incarcerarii lui Matthieu Moulinas in dosarul SF2M, tendinta ministerului Justitiei nu era nicidecum de a pune in liberate cei inculpati, ci din contra incarcerarea lor.

In schimb, in privinta minorilor, atunci cand existau serioase indoilei in privinta unori infractiuni criminale (in special sexuale, in care, instabilitatea emotionala, teribilismul, dorinta de razbunare di motive de infidelitate intre colegi, etc. caracteristice adolescentei jucau un rol important), tendinta Ministerului de Justitie, era de eliberare a acestora (sub control judiciar), pentru a evita esecul socio-profesional, deci esul in viata, al acestora!

Chiar mai mult, aceasta tendinta de incarcerare a continuat si dupa schimbarea politicii frnceze din centru-dreapta in stanga, dupa castigarea alegerilor prezidentiale de catre François Hollande in 2012, astfel incat numarul de incarcerati pe 1 aprilie 2014, a atins un nou record istoric, niciodata atins pana acum: 68.859 de detinuti, o crestere de 2% in raport cu anul 2013, in ciuda faptului ca un detinut costa statului (contribuabililor) 32.000 €/an, in medie, adica cca 100 €/zi intr-un centru carceral.

Si in sfarsit, intr-adevar JI, ar fi putut, eventual, sa faca niste investigatii (mult) mai aprofundate si laborioase (cel putin teoretic) in dosarul SF2M, cum s-a intamplat, mai tarziu, in faza A3M (cand violul si crima erau recunoscte de catre inculpat, care au scos la iveala o serie de elemente necunoscute, in general, despre familia Moulinas), dar acesta nu le-a facut, pe de o parte pentru ca era n-ar fi vrut sa faca un abuz, dosarul lui Matthieu, ne necesitand acest lucru, iar investigatiile facute de catre politistii sau jandarmerie (din echipa JI), in anturajul unui invinuit (inculpat), „avariaza” grav imaginea acestuia, in general, de maniera iremediabila, in cazul in care realitatea fi fost departe de adevar.

Iar pe de alta parte, pentru ca acesta ar fi fost convins ca in acel moment, in afara de niste „practici” mai mult sau mai putin neortodoxe, dar tolerate la adolescenti nu prea ar fi gasit, ceea ce ar prelungit detentia provizorie a lui Matthieu, nejustificat.

In materie judiciara, acest JI, a procedat corect, pentru ca stia foarte bine ca Justitia nu se scuza, sub nicio forma, iar menierea ei este de a pedepsi, de adistruge inculpatul, fara mila (in majoritatea cazurilor) si sub nicio forma de a repara, chiar si in cazul unei erori judiciare.

Era convins ca este mult mai usor de evitat decat de reperat, cel putin, in domeniul judiciar!

Ascest lucru este foarte bine oglindit in numarul deosebit de scazut de revizuri ale condamnarilor penale si repararea lor, fara care nu exista reabilitare in fata societatii civile.

Iar in cazul unei detentii provizorii intr-un dosar criminal, cum este violul, in care, pana la urma, probele nu sunt suficiente pentru trimiterea inculpatului in fata instantei judecatoresti (Juriu Popular), dupa eliberarea acestuia din inchisoare, imaginea lui nu va fi niciodata reabilitata oficial (ca in cazul revizuirii unui proces in care inculpatul este achitat!), iar in fata opiniei publice, in majoritatea cazurilor, acesta ramane un violator!

Numai 9 cazuri (acum, al 10-lea in derulare) de revizuire cunoaste intreaga istorie criminala a Frantei (din cateva mii de cereri depuse!), de cand notiunea de „revizuire” a condamnarilor penale exista (1945) in CPPF! (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrat acestei problematici: „Revizuirea condamnarilor penale in Jurisdictia franceza”: http://necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html; „Repararea erorilor judiciare in Jurisdictia franceza”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41420-repararea-erorilor-judiciare-in-jurisdictia-franceza.html).

Revenind acum la dosarul SF2M a lui Matthieu Moulinas, mentionam ca mandatul de arestare intr-un dosar in procedura corectionala este de 4 luni si renuvlabil inca un mandat de 4 luni.

Cu alte cuvinte, un Judecator de Instructie are dreptul sa retina in detentie proviorie, legal, un inculpat timp de 8 luni, fara a se justifica.

La expirarea acestui termen, fie il elibereaza, fie il trimite in fata Tibunalului Corectional (Compus din 3 Magistrati).

Prelungirea mandatului de arestare cu inca 4 luni sau, un multiplu al acestuia, necesita justificari in fata Procurorului Republicii al TIG (Tribunalului de Inalta Instanta) in cadrul caruia acesta isi exerseaza activitatea.

In cazul in care cel inculpat este „primar” (in jargonul carceral), adica este inculpat pentru prima data, iar sanctiunea sa penala, conform legii nu depaseste 5 ani, al doilea mandat se injumataeste, adica, este de 2 luni, deci inculpatul poate fi retinut legal, in detentie provizorie, numai 6 luni.

In restul cazurilor, dtentia provizorie legala este limitata la un 1 an.

In schimb, daca inculpatul a comis infractiunea (infractiunile) in afara teritoriului national (Franta) si acesta risca o sanctiune pennala maxima de 10 ani, atunci detentia provizorie legala poate ajunge la 2 ani, in cazul cu totul exceptional, ea mai poate fi prelungita cu un mandat de 4 luni.

Cu alte cuvinte, detentia provizorie maxima in procedura juridica corectionala este de 7 mandate de 4 luni.

Din contra, in procedura juridica criminala, aceste termene se modifica substantial: 12 luni, este mandatul de arestare preventiva (in loc de 4, in corectional) si el poate fi prelungit cu inca 12 luni (in loc de 4, in corectional), fara justificari.

Durata detentiei este limitata la 2 ani (adica doua mandate de 1 ani), daca inculpatul risca o sanctiune penala de maximum 20 de ani si la 3 ani (3 mandate de 1 an) in restul cazurilor.

Acesta poate fi majorat cu inca un mandat de 1 an, in cazul in care infractiunea (infractiunile) au fost comise in afara teritoriului national (Franta).

In cazurile de trafic de droguri dure, proxenetism, terorism, extorsiune de fonduri, crima in banda organizata, durata maxima a detentiei provizorii poate fi ca si cazul infractiunilor comise in afara Frantei, adica de 4 ani.

In cazul lui Matthieu Moulinas, in dosarul SF2M, care era „primar” si avand in vedere ca nu risca o sanctiune penala mai mare de 20, primul mandat de 12 luni, putea fi prelungit cu jumatate, adica 6 luni.

Cu alte cuvinte, el putea fi retinut in detentie provizorie, fara justificari, maximum 18 luni.

Si totusi, el a fost eliberat, numai dupa 3 luni si 25 de zile, dar „speranta” eliberarii acestuia, exista deja dupa prima luna, pentru ca altfel, parintii lui Matthieu nu ar fi adresat o scrisoare directorului Colegiului Cévenol pentru inscrierea fiului lor in institutie.

In acest caz, nu exista decat doua posibilitati:

1. Fie JI (Judecatorul de Instructie), a considerat ca acuzatia de viol adusa inculpatului nu este justificata, pentru ca probele materiale aflate la dosar nu sunt suficiente pentru a-l tine incarcerat pe acesta si inceteza contra acestuia urmarirea penala (ceea ce se intampla in majoritatea cazurilor, atat in corectional cat si in criminal, cand inculpatul este eliberat cu mult inainte de termen), ceea ce este putin probabil.

2. JI considera ca acuzatia de viol nu este justificata prin probele materiale aflate la dosar, dar, pentru ca nu iese fum fara foc, este foarte posibil sa fi avut loc o agresiune sexuala, iar in acest caz, acesta avea de gand sa recalifice acuzatia de viol in agresiune sexuala (procedura clasica in majoritatea infractiunilor sexuale!), motiv pentru care, cel putin teoretic, Matthieu ar fi fost deja la sfarsitul mandatului de arestare (4 luni), iar punerea lui in libertate conditionata sub control judiciar pana la proces (procedura clasica) era posibila (si recomandata, ca alternativa), ceea ce este foarte probabil.

In general, detentia provizorie este obligatorie daca inculpatul risca o pe deapsa de cel putin 3 ani de inchisoare sau a comis o crima (art.L141-3 din CPPF).

Termenele de incacrerare, in detentie provizorie, indicate mai sus, Juridictia franceza le considera „rezonabile” (art.5.3 din CPF)! (Pentru o comparatie cu Jurisdictia romana a se vedea si articolul autorului: „Justitia roamana incotro? Catre modellul inchizitorial al Justitiei franceze?”http://necenzuratmm.ro/justitie/42514-justitia-romana-incotro-catre-modelul-inchizitorial-incizitoriu-al-justitiei-franceze.html)

In orice caz, daca in general, in procedura juridica corectionala se practica eliberarea conditionata sub control judiciar, pentru ca ancheta dureaza, in medie cca 1,2 ani, in procedura juridica criminala (deci si in cazul lui Matthieu, in dosarul SE2M), in care, in medie, o ancheta dureaza 4,2 ani, acest dizpozitiv, nu se aplica.

Inculpatul, ramane in detentie provizorie pana la trimiterea acestuia in fata Tribunalului Criminal (Juriul Popular).

Iata care este motivul real pentru care Matthieu, la mai putin de 4 luni de la arestarea lui preventiva, era deja in libertate conditionata.

Avand insa in vedere faptul ca era minor, din punctul de vedere al CPF, in dosarul SF2M, Matthieu, nu risca decat o pedeapsa lejera, eventual cu suspendare si obligativitatea de sejur printr-un centru educativ-socio-judiciar.

Un caz concret, in care personal am fost implicat si care prezinta o serie de elemente comune cu dosarul SF2M, este cel al lui Erick Crouzet, in 1998).

Acuzat pe nedrept de viol, de catra fiica sotiei sale Caroline, din prima casatorie (atunci in varsta de 17,5 ani), Erick, in varsta de 33 de ani (pe atunci), sef de echipa in cadrul unui IMM de ambalaje, este arestat si incarcerat la inceputul lunii februarie, la Centrul de Arest Preventiv Aiton (Departamentul Savoie, Regiunea administrativa Rhone-Alpes, estul Frantei) intr-un dosar criminal.

Ancheta efectuata de catre JI insarcinat cu instrumentarea dosarului acestuia, a condus la concluzia ca violul nu a avut loc, ci doar o „agresiune sexuala”, care a constat numai in „saruturi si imbratisari”.

In fond si la urma urmei, fata l-ar fi denuntat pe Erick, intocmai pentru ca era indragostita de el, iar acesta, in ultimul moment ar fi refuzat raportul sexual.

Furioasa si geloasa pe mama ei (ceea ce a si marturisit), a comis ireparabilul!

Prin recalificarea acuzatiei din viol in agresiune sexuala (find vorba totusi de o minora, iar el exercitata rolul de tutore!), dupa terminarea mandatului de 4 luni, Erick este eliberat conditionat (sub control judiciar) pana la proces, ca si Matthieu.

Era fericit, pentru el libertatea nu avea pret.

M-am ocupat de el atat in mediul carceral cat si in libertate si l-am salvat de la moarte.

Fiind in libertate, nu puteam fi alaturi de el, nici neconditionat si nici tot timpul.

Neputand suporta imaginea sa de „violator, pervers, pedofil-incestios”, fabricata de catre Justitie (care a contaminat intreg mediul social in care traia si lucra!), in cursul verii 1998, Erick s-a sinucis in cabana montana a parintilor sai.

Nu inainte sa-mi ceara scuze!

Consider cel mai mare esec al vietii mele!

(A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat numarului mare de sinucideri in mediul carceral francez: „Evadare in infern. Memoriam Erick Crouzet”: http://necenzuratmm.ro/justitie/42513-evadare-in-infern.html).

NOTA

Articolul cu imagini pe Investgatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/10/analiza-psihosociologica-dramei-sf2m.html

Cititi si Analiza psihosociologica a Dramei SF2M-A3M (Dosarul A3M, partea II)