Noi 02 Analiza psihosociologica a Dramei SF2M-A3M (Comentariul Autorului, partea III, ultima)

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta

Daca accesul meu la Dosarul SF2M-A3M (A3M bis) n-ar fi fost restrictionat, as fi putut demonstra iresponsabilitatea penala a lui Matthieu Moulinas in acest dosar, ceea ce, cu siguranta, ar fi evitat condamnarea acestuia. Stiu ca gestul meu este indecent si imoral, care lezeaza, pe de o parte, atat partea civila, respectiv, opinia publica, cat, pe de alta parte, insasi Justitia, respectiv, institutiile Statului implicate in dosar (Ministerul de Interne, Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Sanatatii), care au facut apel chiar si la anchete administrative intrne pentru determinarea responabilitatilor in privinta disfunctionarii lor.

Dar eu sunt angajat in sluja Adevarului !

Al acelui adevar, care nu depinde de numarul celor care cred in el, al acelui adevar, care este misterios si usor de pierdut, deci trebuie recucerit mereu, al acelui adevar, care nici nu exista. Acesta este adevarul !

Nota : Acest material face parte din subiectul unei teze de doctorat al candidatului M. J., a carei director (conducator stiintific) sunt, cu tematica : "Crimele sexuale la minori si combaterea lor prin metode si tehnici de evaluare eficace ale Sociologiei Matematice".

In concluzie, orice comentariu (observatie), oricat de (ne)semnificativ(a) ar fi, care ar putea contribui la ameliorarea acestei problematici, deosebit de complexe, consider binevenit(a) !

Corespondenta de la Clermont Ferrand (Puy de Dôme, Auvergne, Franta)

Conform CPPF (Codului de Procedura Penal Francez, art.306-6), autoritatile politienesti si judiciare nu pot face cunoscut (divulga) mijloacelor mass-media numele unui minor care compare in fata unui Juriu Popular (Curte cu Jurati : 9 Jurati in prima instanta si 12 in apel), inculpat pentru infractiuni deosebit de grave (crime sexuale, crime de sange, atentate, terorism, trafic de droguri dure, etc.), intr-un proces care se desfasoara cu "usile inchise" (adica, fara accesul mijloacelor mass-media), iar acestea la randul lor, chiar daca intra in posesia acestuia din alte (diferite) surse, nu sunt autorizate sa-l faca cunoscut publicului.

Avand insa in vedere faptul, ca pe de o parte, acest articol apare in presa externa (unde jurisdictia franceza nu are competenta teritoriala!), iar pe de alta parte, pentru ca astazi inculpatul, rejudecat (in apel), in cadrul unui proces in plina desfasurare (derulare, tot cu "usile inchise") este major (are 20 de ani), mi-am permis sa fac cunoscut numele acestuia (aflat din surse sigure) pentru ca am convingerea ferma ca acest "amanunt" nu va aduce nuiciun fel de prejudiciu, nici imaginii inculpatului si nici familiei acestuia.

Si nu in ultimul rand, pentru faptul ca atat primul proces (care a avut loc in perioada 18-27 iunie 2013) cat si acesta in derulare (29 septembrie-10 octombrie 2014) sunt procese cu "usile inchise" numai partial, un acord la care au ajuns partile constituite in parte civila, pentru determinarea responsabilitatii institutiilor statului, care datorita unei disfunctiuni majore ar fi contribuit, direct sau indirect, la producerea unei drame de mare anvergura.

Din contra, in ciuda insistentelor mele, in ciuda unor studii laborioase pe care le-am efectuat in domeniul comportamentului deviant si in special, in cel infractional (atat criminal cat si corectional), in ciuda unei vaste experiente acumulate de-a lungul timpului in activitatea mea cu infractori de drept comun cu grad ridicat de criminalitate, respectiv, criminali periculosi (cu care de altfel am obtinut rezulte deosebite!), respectiv, cu tineri delincventi recidivisti, aflati in esec scolar din ZUS (Zonele Urbane Sensibile) ale marilor metropole franceze, posedand grave tulburari de personalitate, accesul meu la acest dosar a fost limitat, din cauza varstei inculpatului, acesta fiind minor, in momentul comiterii actelor sale criminale.

http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/40358-exorcismul-in-fata-justitiei.html)

COMENTARIUL AUTORULUI

(A se vedea si partile I, respectiv, II: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/45390-analiza-psihosociologica-a-dramei-sf2m-a3m-dosarul-sf2m-partea-i.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/45479-analiza-psihosociologica-a-dramei-sf2m-a3m-dosarul-a3m-partea-ii.html)

Solutionarea (definitiva!) a Dosarului SF2M-A3M (A3M bis) a fost una dintre preocuparile principale (si primordiale!) ale Justitiei franceze in aceasta toamna (septembrie-octombrie) a anului 2014.

Pentru ca asa cum am prezentat detaliat in partile I si II, din mai multe puncte de vedere, acest dosar de exceptie, era fara precedent in istoria criminala juvenila a Frantei.

Pe de o parte, in acesta fiind implicat, in mod direct, Ministerul Justitiei (Ministru Michelè Alliot-Marie, intre 23 iunie 2009-14 noiembrie 2010 si Michel Mercier, intre 14 noiembrie 2010-16 mai 2012), prin intermediul, Judecatorului de Instructie care a instrumentat („prost”!) dosarul SF2M, respectiv, al Administratiei Penitenciare (Director, Jean-Amédé Lathoud, intre 7 ianuarie 2010-3 iunie 2011 si Henri Masse, intre 3 iunie2011-5 august 2013) responsabila cu incarcerarea lui Matthieu Moulinas in inchisoarea Le Pontet –Avignon si cu gestionarea amenajarii detentiei provizorii a acestuia) si indirect prin intermediul PJJ (Protectiei Judiciare a Tineretului, Director Central Jean-Louis Daumas si Responsabil cu Dosarul lui Matthieu Moulinas, directorul PJJ Departamentului Gard, Jean-Marie Angelini), care avea obligatia sa-l supravegheze pe inculpat in timpul libertatii sale conditionate sub control judiciar.

Si nu in ultimul rand, pentru ca alaturi de acest minister, erau implicate si inca alte 3 ministere ale Statului, in cadrul carora s-a pus problema unor disfunctiuni importante in cadrul dosarului SF2M al lui Matthieu Moulinas: Ministerul de Intene (Ministru Brice Hortefeux, intre 23 iunie 2009-27 februarie 2011 si Claude Guéant, intre 27 februarie 2011-10 mai 2012), prin intermediul jandarmilor care au facut ancheta in dosarul SF2M, pana in 2009 facand parte din Ministerul Apararii Nationale (a se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici foarte contrversate: „Legi nescrise ale Republicii franceze. Un pacat fatal al unui Presedinte de Stat francez”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44749-legi-nescrise-ale-republicii-franceze-un-pacat-fatal-al-unui-fost-presedinte-de-stat-francez.html; Legi nescrise ale Republicii Franceze. Conjectura lui Mattely. Eppure io credo”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44805-legi-nescrise-ale-republicii-franceze-conjectura-lui-matelly-eppure-io-credo.html), respectiv,Ministerul Invatamantului (Ministru Luc Chastel, intre 23 iunie 2009-29 iunie 2011 si Vincent Peillon, intre 29 iunie 2011-16 mai 2012), sub tutela caruia se afla Scoala (Colegiu-Liceu) International privat Cévenol (Director Philippe Bauvens si Jean-Michel Hieaux, Vicepresedintele consiliului de administratie, responsabil cu admiterea candidatilor), care a acceptat inscrierea in institutie a lui Matthieu Moulinas, desi acestia erau la curent cu trecutul sau judiciar si in sfarsit, Ministerul Sanatatii (Ministru Roselyne-Bachelet Narquin, intre 20 iunie 2007-14 noiembrie 2010 si Xavier Bertand, intre 15 noiembrie 2010-16 mai 2012), in cadrul caruia practica expertul-psihiatru Claude Aiguesvives, de la Curtea de Apel Montpellier, cel care, dupa ce l-a examinat pe Matthieu Moulinas in cadrul IOE (Investigatie si Orientare Educativa) in raportul sau (contrasemnat si de un psiholog si doi educatori de la PJJ) a concluzionat („in mod eronat”!) ca inculpatul in dosarul SE2M: „este readaptabil social si nu prezinta niciun pericol pentru societate”.

Pe de alta parte, societatea civila (inclusiv partea vatamata) reclama solutionarea acestui dosar, care a pus institutiile ministeriale ale Statului „intr-o lumina cat se poate de proasta”, pentru ca Paola si Frédérick Marin, parintii celei de a doua victime, Agnès Marin (dosarele A3M si A3M bis) sa-si poata „regla contul” cu acesta, solicitandu-i, intr-o „petitie” (data din 7 februarie 2014) suma impresionanta de 2,25 M€)

Dupa cum putem constata, in timpul „desfasurarii” (dereularii) dosarului SF2M (violul comis de catre Matthieu Moulinas asupra lui Salomé F. pe 1 august 2010, incacerarea acestuia la inchisoarea Le Pontet – Avignon, respectiv, eliberarea lui dupa aproape 4 luni de detentie provizorie pe 26 noiembrie 2010, dupa ce a fost admis la Scoala Internationala Cévenol) are loc intr-un context politic „extrem de instabil”, in care Guvernul francez, trece din „starea politica” FFI-François Fillon I (Prim-Ministru, 18 iunie 2007-13 noiembrie 2010), in ce a de FFII-François Fillon II (Prim-Ministru, 14 noiembrie 2010-10 mai 2012), ceea ce atrage acele schimbari „radicale” in ministerele mai sus mentionate, ca de altfel si in randul procurorilor implicati in dosar: Jean-Yves Coquillat, care era in post timp de trei ani si jumatate la Clermont Ferrand, va fi mutat la Puy en Velay (iar din 17 ianuarie 2014 la Grenoble, Departamentul Isère, Regiunea administrativa Rhône-Alpes, vecina cu Auvergne), deci, este el practic, care va prelua ancheta si evident, cel care va avea in „custodie” (gestiune) starea A3M a lui Matthieu Moulinas, dupa ce incepand cu sfarsitul lunii august 2012, René Pagis, Procurorul Republicii la Puy en Velay, va fi numit Procuror-adjunct la Parchetul de la Clermont Ferrand, lasand locul lui, Viceprocurorului Jacques Louvier, din „Basse Terre” (DOM-TOM/„Franta peste mari”, nemetropolitana), detasat in Insula Saint Martin.

In ceea ce priveste gestionarea dosarului A3M bis, la Riom, a revenit, pe de o parte, lui Marc Robert, care a fost mutat din mai a.c. la Versailles, iar pe de alta parte, lui Joëlle Rieutort, care l-a inlocuit pe acesta, transferata de la Le Mans (Departamentul Sarthe, Regiunea administrativa Pays de la Loire).

Singurul care a ramas „nemiscat” din post, Procurorul Republicii de Clermont Ferrand, este Pierre Sennes, care in comunicatul sau de presa din 23 octombrie 2012 mentiona ca vineri dupa masa, 24 octombrie, va avea loc o reconstituire a crimelor lui Matthieu Moulinas, in prezenta acestuia, care insa nu a adus niciun element nou in dosar.

In plus, acesta era mult prea ocupat cu un alt caz mult mai captivant si recent (care a „inflamat” intraga societate civila), pe care il gestiona, inca de la inceput: aparent, dispariatia, duminica, pe 12 mai 2013, intr-un parc la Clermont-Ferrand, a unei fetite de 5 ani, Fiona.

Insa, anchetatorii descopera ca Mama ei, Cécile Bourgeon (insarcinata cu al treilea copil!) ar fi lovit-o, provocandu-i un hematom in jurul ochiului, pe 11 mai, seara, cu ocazia unui „chef” care a „bine dispus-o”, alaturi de concubinul ei Berkane Makhlouf, iar fetita ar fi fost ingropata, moarta, dezbracata (goala), undeva, in prezenta sorei sale, dar unde?

Fetita ar fi murit in cursul noptii, datorita faptului ca ar fi vomat in somn si s-ar fi sufocat.

Mama isi sustine nevinovatia, iar concubinul vobeste de „accident domestic”!

Insa, amandoi sunt toxicomani cunoscuti (notorii): Berkane Makhlouf, in varsta de 32 ani, condamnat pentru violenta si consum de stupefiante,tatal copilului care urma sa nasca Cécile Bourgeon in varsta de 25 de an si mama lui Fiona (in varsta de 5 ani) si Eve (in varsta de 3 ani), rezultati din uniunea ei cu Nicolas Chafoulais, constituit in parte civila.

Unde este Fiona si Care este adevarul?

Iata dosarul in care era angajat Pierre Sennes, Procurorul Republicii de Clermont Ferrand, in perioada in care avea loc (re)instrumentarea dosarului A3M, a lui Matthieu, pentru a ajunge in starea A3M bis, in apel, in fata Juriului Popular pentru Minori Puy de Dôme, pe 29 septembrie 2014.

Am facut aceste precizari, pentru a pune in evidenta faptul ca „traseismul” procurorilor implicati in drama SF2M-A3M, nici n-ar fi permis acestora o aprofundare „in adancime” ale acestora.

In sfarsit, procesul dramei SF2M-A3M in prima instanta (17-28 iunie 2013, in fata Juriului Popular de Minori Puy en Velay) are loc tot intr-un conext politic defavorabil inculpatului, pentru ca societatea civila si ministerele implicate, direct sau indirect, in dosar, pregatesc alegerile prezidentiale din mai 2012, in care vor fi implicati fostul Presedinte, Nicolas Sarkozy (UMP-Uniunea pentru Miscarea Populara, partid de centru-dreapta) si actualul presedinte, François Hollande (PS-Partidul Socialist, partid de stanga).

In aceste conditii, ne putem pune o intrebare grava (la care evitam sa raspundem!): contextul politic, ar fi putut influenta, intr-un fel sau altul, instrumentarea dosarului SF2M-A3M, respectiv, sanctiunea penala aplicata inculpatului, Matthieu Moulinas, intr-o tara considerata ca una dintre cele mai democratice in lume, in care Justitia este independenta de puterea politica?

Tinand cont de analiza psihosociologica a acestui dosar prezentat in partile I si II (a se vedea pentru detalii: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/45390-analiza-psihosociologica-a-dramei-sf2m-a3m-dosarul-sf2m-partea-i.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/45479-analiza-psihosociologica-a-dramei-sf2m-a3m-dosarul-a3m-partea-ii.html), personal, eu consider ca nu!

Din contra, toate elementele din dosarul SF2M-A3M (A3M bis), sunt generate de trei „vectori” (filozofici!) liniari independeti din „familia” de adevaruri: "Adevarul nu depinde de numarul celor care cred in el" ! (Henrik Johan Ibsen, 1828-1906, dramaturg realist norvegian) ; "Adevarul este misterios si usor de pierdut, el trebuie recucerit mereu" ! (Albert Camus, filozof si scriitor existentialist francez, 1913-1960, Premiul Nobel 1957) si "Adevarul este ca nu exista adevar" ! (Pablo Neruda- Ricardo Eliecer Neftalí Reyes Basoalto, 1904-1973, scriitor si poet modern chilian, Premiul Nobel 1971), cu alte cuvinte, ele sunt generate si complet determinate intr-un spatiu psiho-socio-matematic de dimensiune 3, generat de catre cei trei vectori folozofici mai sus mentionati!

Si acest lucru, numai datorita, personalitatii complexe al inculpatului, care a reusit sa „abureasca” (dupa declaratia lui!) si sa manipuleze pe toti reprezentatii institutiilor statului care au intervenit intr-un fel sau altul in dosarul lui: pe de o parte, pe Judecatorul de Instructie, responsabil cu instrumentarea dosarului acestuia, cu echipa sa de jandarmi-anchetatori, respectiv, pe Judecatorul de Detentie si Libertate, responsabil cu punerea lui in libertate, iar pe de alta parte, pe expertul pedopsihiatru, psihologul si cei doi pedagogi de la PJJ, care au contrasemnat raportul de Investigatie si Orientare Educativa pentru eliberarea acestuia din detentie provizorie (preventiva), respectiv, pe reprezentantii Administratiei Penitenciare, responsabili cu gestionarea libertatii sale conditionate sub control judiciar.

Din acest motiv, personal, eu nu cred in niciun fel de disfunctiune, in cadrul insitutiilor statului implicate in dosarul SF2M-A3M (A3M bis) si consider ca trimiterea inculpatului in fata juriilor populare de minori Puy en Velay (in prima instanta, 17-28 iunie 2013), respectiv, Puy de Dôme (in apel, 29 septembrie-10 octombrie 2014) au fost decizii gresite din punct de vedere juridic si neadaptate inculpatului, datorita starii sale psihiatrice!

Disfunctiuni exista intr-adevar, dar sub nicio forma in dosarul SF2M-A3M.

In Dosarul infractorului roman Andrei Cristinel, de exemplu!

Pe 21 ianuarie 2013, Csiszár Judit, Judecatoare la Tribunalul Teritorial din Budapesta (Regiunea Capitalei, Ungaria), dispune intr-o sedinta publica (N°32, Bk.207/2013/4), arestarea provizorie al cetateanului roman Andrei Cristinel, domicilitat in Satul Căplănaş, Comuna Bichis, Judetul Arad, posesor al pasaportului romanesc: ROU 11205099, pentru a fi extradat in Franta.

Acesta din urma, este interpelat la bordul unui vehicul inmatriculat in Judetul Timis de catre o patrula CSMRFK (Directia Ordine Publica, Politia de Frontiera, Serviciul Migranti) in ziua de 19 ianuarie 2013, la ora 09h30, pe autostrada M5 in regiunea de frontiera, aproape de Szeged.

Conform declaratiei Cpt. de Politie Bakai Krisztian, Comandant al Serviciului de Alerta (Inspectoratul de Politie din Szeged), pe numele Andrei Cristinel, exista doua mandate europene de arestare, delivrate de catre autoritatile judiciare franceze, in numele ″Poporului Francez″, pe 13 aprilie 2011, respectiv, pe 11 mai 2012, de catre Bérengère Prud’homme, Procuror Adjunct la Tribunalul de Inalta Instanta Quimper (Departamentul Finistère), Curtea de Apel Rennes (Departamentul Ile et Vilaine), Regiunea administrativ-teritoriala Bretania (vestul Frantei), in urma unuia emis pe 8 aprile 2011 de catre Judecatorul de Instructie Sophie Sourzac (N° de Dosar de Instructie :110/00010 ; N° parchetului :1009600040) in virtutea unui rechizitoriu al Procurorului Republicii din 16 martie 2011 si pus in executare din 4 mai 2011, in conformitate cu art.122 ; 123 ; 311-4, al.11 ; 311-14, 1°, 2°, 3°, 4°, 6° ; 450-1, al.2 ; 450-3 ; 450-5, din Codul Penal Francez (asociere de raufactatori ; comiterea unor delicte si crime in banda organizata, respectiv, furt calificat cu circumstante agravante), infractiuni sanctionate cu o pedeapsa de pana la 10 ani de detentie criminala.

Dupa 19 zile de ″retentie extraditionala″, pe 6 februarie 2013, Andrei Cristinel, este eliberat de catre autoritatile judiciare maghiare, dupa ce, cele franceze confirma (in scris) declaratia acestuia din 19 ianuarie, adica, faptul ca in urma acelui mandat de arestare el a fost deja retinut pe 11 mai 2012 de catre autoritatile judiciare romanesti (decizia Curtii de Apel Timisoara, Dosar N°583/59/2012) si extradat in Franta pe 24 mai, unde el si-a ispasit pedeapsa la care a fost condamnat (12 luni, din care 6 cu suspendare) la Inchisoarea Brest (Departamentul Finistère, Regiunea administrativ-teritoriala Bretania), fiind pus in libertate de catre autoritatile judiciare franceze pe 15 septembrie 2012.

Astfel, fostul infractor care si-a executat pedepasa, in urma extradarii sale in Franta, a fost retinut, pe nedrept, datorita faptului ca Mandatul sau european de arestare nu a fost anulat, nu numai dupa extradarea acestuia in Franta, dar nici in timpul detentiei si nici ulterior acestuia, dupa ce a fost expluzat in Romania.

Cine sunt cei responsabili pentru aceasta disfunctiune?

Autoritatile romanesti care l-a lasat sa plece din tara, desi stiau ca pe numele acestuia exista un mandat de arestare al autoritatilor franceze, neanulat?

Sau autoritatile judiciare franceze care nu au anulat acest mandat, din neglijenta sau dintr-un motiv sau altul, mai mult sau mai putin justificat?! (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestuia: ”Infractor roman, victima a unei grave disfunctiuni administrative al sistemului juridic inchizitoriu francez”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41286-infractor-roman-victima-a-unei-grave-disfunctiuni-administrative-al-sistemului-juridic-inchizitoriu-francez.html; „Un fiasco juridic franco-roman fara precedent. Cine sunt vinovatii?” http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41340-un-fiasco-juridic-franco-roman-fara-precedent-cine-sunt-vinovatii.html ).

In sfarsit, in ceea ce priveste dosarul SF2M-A3M, am convingerea ferma, ca toti cei implicati in acesta si-au facut datoria cu simt de raspundere, chiar daca vorba lui Jean-Luc Viaux, fost expert-psihiatru in dosarul de pedofilie Outreau (a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici complexe: "Procesul de pedofilie in masa, Outreau. Cea mai grava erorare judiciara din intreaga istorie criminala a Frantei. Capitularea sistemului juridic francez": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html), a ramas celebra (si este un adevar incontestabil si astazi!): „cand remuneram expertii cu un salariu de femeie de serviciu, avem expertize de femeie de serviciu”.

Cu alte cuvinte, magistratul instructor, veriga slaba si „nodul gordian” al „lantului slabiciunilor” din dosarul SF2M-A3M (A3M bis), datorita probelor, foarte probabil, lipsite de fiabilitate (in faza SF2M), datorita prudentei (cum se procedeaza, in general, in cazul minorilor!), a stabilit un adevar (in acel moment!), cu simt de raspundere, pe care nici autoritatile competente ale Statului si nici opinia publica (inclusiv, partea civila, mass-media, etc.) nu l-au recunoscut in faza A3M al acestuia.

Dar, asa cum am mentionat, „adevarul nu depinde de numarul celor care cred in el” si acesta „trebuie recucerit mereu”, pentru ca altfel, el nu are niciun sens, nicio valoare.

„El nu exista” ca realitate absoluta, ci depinde de un reper si evolueaza in raport cu acesta, conform unor legi de transformare pe care deseori nu le putem cunoaste nici din timp si nici in timp!

Din pacate, acest adevar, teoretic, in dosarul SF2M, eronat, „s-a propagat” intr-un interval de timp relativ scurt (intre 1 august 2010-16 noiembrie 2011) si „s-a amplificat” in toate etapele prin care acesta a trecut (conform teoriei erorilor, functia de eroare Gauss), ceea ce, practic, a dat nastere, prin intermediul „lantului slabiciunilor”, la o drama de mare anvergura, in faza A3M.

Pentru aceasta eroare insa si drama care a urmat-o nu putea fi trasa la raspundere nimeni, decat inculpatul (chiar daca toate ministerele implicate s-au autosesizat si au recunoscut in cadrul institutiilor lor disfunctiuni majore!), in care expertii-psihiatri recunosteau, pe de o parte: un individ manipulator, pervers narcisist si psihopat (caracterizat prin grave tulburari ale personalitatii, prin comportament antisoial, printr-un mod de viata de tip criminal fara remuscari si regrete pentru faptele comise), iar pe de alta parte, absolut normal, cu o inteligenta superioara mediei populatiei, simpatic, afectiv, serviabil, sarmant si cuceritor, caracteristic unui „uman” cu un discernamant alterat, aflat din punct de vedere juridic intr-o stare de responsabilitate penala, sub incidenta legii promulgate de catre Nicolas Sarkozy, in timpul presedintiei sale, pe 25 februarie 2008.

Din punctul meu de vedere, Matthieu Moulinas, in afara de cele mentionate mai sus, din punct de vedere patologic, suferea si de o profunda DDP (Dedublare a Personalitatii), o maladie in care pacientul prezinta o disociere, o dezagregare a personalitatii sale (diferita de schizofrenie, de mai multe ISD -Identitati Succesive Definite, precum si de TPM-Tulburare a Personalitatii Multiple!), materializata in doua „evenimente” vitale complementare (si incompatibile), care au probabilitati diferite de realizare (cu suma lor egala cu unitatea!), cu o anumita frecvanta (periodicitate): „ego”-ul constient (intre starile intermediare starilor extreme: SF2M si A3M, cu responsabilitate penala) si celalat „ego”-ul nascut din subconstient (in starile: SF2M si A3M, cu iresponsabilitate penala), care sunt identificate, ca regula generala, cu ocazia expertizelor psihologice, in cazul serial-killer-ilor, in anchetele criminale!

„Ego”-ul subconstient (sau cel „ireal”), in anumite situatii, sub influenta anumitor factori psiho-sociali (sociologici) se substituie „ego”-ului constient (sau „real”), iar persoana in cauza, capata o noua identitate, devine extravertita, imprevizibila si necontrolabila (pentru o scurta perioada de timp), care inceteaza de altfel, brusc, tot sub influenta unor factori de aceasi natura dar diferiti!

Necunoscand dosarul psihiatric al lui Matthieu Moulinas ” în direct” (decat „indirect), din investigatiile mele n-ar fi exclus ca acesta sa sufere, eventual si de TBP (Tulburare bipolara (psihoza maniaco-depresiva, caracterizata printr-o tulburare mentala, o modificarea anormala si de lunga durata a dispozitiei afective, a energiei si a abilitatii de funcționare a unei persoane, o alternanta de stari depresive si de exaltare, o succesiune de episoade depresive si maniacale), caracteristic starilor de iresponsabilitate penala: SF2M, respectiv, A3M.

Astfel, evenimentele din starile SF2M (violul din 1 august 2010) si A3M (violul si asasinatul din 16 niembrie 2011), corespunzand „ego”-ului subconstient al lui Matthieu, sunt „instabile” si de scurta durata (iar cele dintre ele, „stabile” ale „ego”-ului constient, de lunga durata.

Este si motivul pentru care acesta, in majoritatea timpului avea un comportament absolut „normal” si un discernamant fara falie, ceea ce i-a permis ca inainte de starea SF2M (perioada debutului tulburarilor psihice), acesta sa-si manifeste numai partea „vizibila” („exteriorizabila”), pozitiva, al caracterului sau de manipulator-pervers, respectiv, al comportamentului sau de psihopat!

Din contra, netratata la timp, boala (care debuteaza in adolescenta) a inceput sa se agraveze, iar starile „stabile („stationare” ale „ego”-ului sau constient) incep sa genereze tulpini „instabile” („nestationare”, apartinand „ego”-ului subconstient) in caracterul si comportamentul acestuia, care, ulterior, se multiplica (probabil, conform legii normale Laplace-Gauss) si vor „rezista” in timp, iar sub influenta unor factori psihosomatici, mecanismul are ca efect inversarea starilor stabile care converg catre cele „instabile” ale „ego”-ului subconstient, in care, inculpatul (dupa parerea mea!), se afla sub incidenta legii din 25 februarie 2008 (legea Rachida Dati, Ministru al Justitiei intre 18 mai 2007-23 iunie 2009), promulgata in timpul Presedintiei lui Nicolas Sarkozy, relativa la detentia de siguranta si de declaratie a iresponsabilitatii penale (din motive de tulburari psihice), a persoanelor condamnate la peste 15 de ani de recluziune criminala, considerate periculoase din punct de vedere criminologic (si nu psihiatric!), dupa executarea pepeselor lor in penitenciar.

Conform art.15, legea permite, primarilor, presedintilor consiliilor generale si regionale, prin intermediul prefectilor, accesul la FIJAIS (Fisierul Judiciar National Automatizat al Autorilor Infractiunilor Sexuale), in cazul recrutarii de personal in functiile publice administrative si in special, in cele in care activitatea lucrativa sa desfasoara cu minorii, conform art.706-53-7 din CPPF (Codul de Procedura Penala Francez).

In egala masura, legea permite reducerea suplimentara a pedepsei, pentru autorii faptelor reglementate prin art.706-53-13, comise de catre minorii care refuza ingrijirile medicale in detentie (mediul carceral), conform art.2.

In ceea ce priveste art.6 al acestei legi, acesta permite medicului curant sa-i prerscrie condamnatului, cu consimtamantul acestuia (renuvlabil o data pe an), medicamente cu efect inhibitor, care sa antreneze diminuarea (scaderea) libidoului.

Mentionam aici si faptul, extrem de important, ca Legea Dati face distinctie intre satrea de alterare a „discernamantului” din cauza tulburarilor psihice sau neuropsihice, caz in care se mentine responsabilitatea penala si abolirea (inexistenta) „disceramantului” din aceleasi cauze, care atrage dupa sine iresponsabilitatea in comiterea unui act criminal, deci si in fata legii, conform art.122-1 din CPF (Codul Penal Francez).

In ceea priveste sentinta lui Matthieu din prima instanta (28 iunie 2013 si „cuasireiterata” in apel, pe 10 octombrie 2014), aceasta nu ia, in mod evident, in considerare (consideratie) absenta discernamantului (care atrage dupa sine iresponsabilitatea penala) dar nici macar „alterarea” discernamantului, pentru ca acest „amanunt” ar fi trebuit sa-i fie favorabil inculpatului sub forma de „circumstanta atenuanta”, ceea ce implica blocarea, automat, a condamnarii acestuia la inchisoare pe viata, in ciuda faptului ca datorita crimei cu premeditare (asasinat) asupra lui Agnès Marin, cea de-a doua victima, reglementat prin art. 222-23 si s din CPF, respectiv, datorita recidivei, in timpul libertatii conditionate sub control judiciar in dosarul SE2M, el nu a beneficiat de faptul ca era minor in momentul comiterii crimelor sale, prevazut la art.221-1 si s din CPF (care conform art.122-8 din CPF este obligatoriu intre 13-16 ani, dar facultativ, intre 16-18 ani).

Atragem atentia asupra faptului ca TPM (Tulburarea Personalitatii Multiple) cunoscuta si sub numele de TDI (Tulburarea Disociativa a Identitatii) este o tulburarea psihiatrica descrisa pentru prima data in America de Nord, in anii 1980, dar ea apare mentionata deja in lucrarile lui Pierre Janet (3o mai 1859-27 februarie 1947), reputat filozof, psiholog si medic psihiatru francez, una dintre figurile remarcabile ale psihologiei secolului XIX si XX.

Creator al „subconstientului”, Pierre Janet a fost titularul catedrei de psihologie experimentala si comparata, timp de peste trei decenii (1902-1934) la celebra si prestioasa institutie academica pariziana Collège de France.

Pacientii suferind de aceasta maladie prezinta alternante de stari de personalitate diferite si pot trece de la una la alta fara posibilitatea de a se controla.

In ceea ce priveste TBP (Tulburarile Bipolare) cunoscute si sub numele de psihoze maniaco-depresive, sunt boli care antreneaza dereglari de dispozitie al bolnavului, manifestandu-se atat prin depresie-hipomanie (tristete, pierdere de energie si oboseala, de interes, de placere, tulburari de somn, de mancare, incetinire locomotoare, scadere a concentratiei, sentimente de culpabilitate, brusc, comportament agresiv, etc.) cat si prin excitatie-manie (energie debordanta, apreciere excesiva de sine, necesitate redusa de somn, logoree-debit verbal accelerat, senzatie de „plin de idei”, recrudescenta activitatii pe plan social, scolar, profesional, agitatie psimotrica, crestere brusca a placerilor de maniera excesiva cu consecinte negative: sexualitate, cumparaturi, investitii, etc.)

Mania, se defineste, in principiu prin prezenta in cursul unei saptamani a unei alteratii semnificative a conduitei (comportamentului) putand conduce la aparitia simptomelor psihotice (halucinatii, deliruri, paranoia)

In unele cazuri, aceste tulburari pot fi atat de grave (in special, in mediul carceral) incat, ele pot conduce la sinuciderea persoanelor vulnerabile, fragile din punct de vedere psihic. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat numarului mare de sinucideri in mediul carceral francez: „Evadare in infern. Memoriam Erick Crouzet”: http://necenzuratmm.ro/justitie/42513-evadare-in-infern.html).

In privinta schizofreniei, favorizata de ereditate, factori neurobiologici, lucrurile sunt mult mai clare, fiind vorba de o psihoză caracterizata prin deteriorarea proceselor de gandire si de raspunsuri emotionale inadecvate, manifestandu-se prin halucinatii auditive, deliruri paranoide sau prin vorbire si gandire dezorganizate, insotite de disfunctie sociala sau ocupationala semnificativa.

La cca 37,9% dintre barbati si 23,7% dintre femei, aceasta afectiune apara in jurul varstei de majorat (18 ani).

Psihopatia (socioptaia, dereglare de personalitate caracterizata prin comportament antisocial, capacitate redusa de a avea remuscari si control comportamental redus, care debuteaza, in general, in adolescenta si de care sufera cca 3,5% de persoane de sex masculin si 1,2% de persoane de sex feminin), poate fi si ea recunoscuta la condamnatul Matthieu Moulinas in dosarul SF2M-A3M (A3M bis): desi din punct de vedere biologic el percepe emotiile, din punct de vedre psihologic, perceparea lor de catre acesta este: fie, alterata fie, abolita; el nu-si recunoaste niciodata vina, facand apel la minciuni (chiar evidente), la manipulare, iar pentru a-si satisface personalitatea sa narcisista refuza „devalorizarea sa in ochii lumii”; el nu are nicio preocupare si nicio remuscare, legata de soarta victimelor sale; traind intr-o realitate imaginara pe care o „construieste” cu meticulozitate, el „devalorizeaza fara incetare pe cei din jurul lui”, iar pentru a-si atinge scopul, el este capabil sa calce peste cadavre, fara sa gandeasca la consecinte; desi capabil de realizarea unor legaturi „sociale” noi, ele nu dureaza in timp; caracterul sau coleric (de tip delir paranoid) face ca acesta sa-si doreasca sa „fie admirat si invidiat fara rezerve, permanent”; in principiu, in starile sale ”instabile” („nestationare”: SF2M si A3M), el nu este constient de raul care cauzeaza altora (fiind lipsut de discernamant!), iar ca mod operator de autoaparare foloseste manipularea, astfel fiind sigur ca-si domina si satisface personalitatea sa narcisista.

Merita sa mentionam aici si faptul ca, din punct de vedere psihiatric, exista o deosebire fundamentala intre un pervers narcisisit, care „devalorizeaza” pentru propria-i placere si un psihopat, care sufera de tulburari ale dezvoltarii comportamentale, responsabile, ulterior de angrenarea (antrenarea) accentuarii altor tulburari psihice ca schizofrenia, bipolaritatea, etc.

Din contra, manipulatorul (care si el poate fi recunoscut in condamnatul Matthieu Moulinas), este un tip simpatic, sarmant, surazator, de o politete si bunatate, absolute, de apreciat, care nu inspira sub nicio forma, „frica”.

Seducator, prietenos si carismatic, acesta impresioneaza prin diferite aspecte ale personalitatii sale complexe, cu „care nu este dificil de a comunica si de a identifica interese comune, pentru o complicitate armonioasa, el fiind capabil sa se adapteze in orice mediu social, impunand desori admiratia si respectul pentru sine”.

Deseori acesta este sclipitor cu o situatie sociala de invidiat si are mare incredere in el, fiind foarte ingrijit (din punct de vedere fizic), adorand ceea este frumos si luxos, ascunzandu-si intentiile si comportamente sale agresive.

El cunoaste, in general, vulnerabilitatile psihologice ale victimei sale si dispune de o cruzime „suficienta” pentru a nu renunta la vatamarea victimei sale, daca situatia o impune.

In principiu, manipularea psihologica (a unui manipulator) este un tip de influenta sociala care urmareste schimbarea perceptiei sau a comportamentului celorlalti cu ajutorul unor metode ascunse, amagitoare, pentru ca manipulatorul isi urmarește doar propriile interese, deseori in detrimentul altora.

In ceea ce priveste perversitatea, este si ea prezenta, de maniera activa, in caracterul lui Matthieu Moulinas, sub diverse forme ale sale: comiterea de acte de cruzime sau imorale, sadice, vicioase, nedorite, demoniace, morbide, etc., care sub influenta psihopatiei face din el un pervers narcisist: manipulator, egocentrist, expert in „arta” minciunilor si a mesajelor contradictorii, al discursului paradoxal, in utilizarea expresiilor vagi care se preteaza la confuzii, incapabil sa-si asume responsabilitatea in actele comise.

Suferind deseori de paranoia, mitomanie si megalomanie, adept a unei sexualitati deviante, acesta este un calculator, a carui violenta nu consta in pierderea controlului, ci in preluarea acestuia!

Acesta poate fi recunoscut si dupa niste „reguli” specifice: vampirizeaza energia altuia; da dovada de raceala emotionala; sufera de insatisfactie cronica; useaza de denigrare ipocrita, la inceput in gluma, apoi de maniera seriosa; prezinta o indiferenta totala fata de nevoile si placerile altuia; este adept al strategiei de izolare, a retoricii si a negarii realitatii; da dovada de un egocentrism maniac; culpabilizeaza pe cei din jurul lui; este incapabil sa se scuze sau sa ceara iertare; practica un dublu joc: sarmant, seducator, sclipitor, alturist in aparenta si, tiran, sumbru, distrugator in realitate; este psihorigid si obsedat de imaginea sa sociala; sufera profund de anxietate, nesuportand starea de buna dispozitie a partenerei sale; simte o nevoie compulsiva pentru a disruge bucuria din jurul lui; îi place sa se victimizeze; profita de diverse stuatii paradoxale sau contradictoria in propria sa favoare; da dovada de o usurare morbida daca cei din jur esueaza in ceea ce fac.

Ele pot fi „adunate” in urmatoarele caracteristici („trasaturi”), usor identificabile si la Matthieu Moulinas: o parerea deosebit de buna despre sine; negarea totala a tot ceea ce este exterior acestuia; utilizarea celuilat (din anturajul sau) in calitate de „obiect” si nu ca „uman”, respectiv, absenta totala a empatiei.

Conform precizarilor mele de mai sus, legate de comportamentul condamnatului Matthieu Moulinas in dosarul SF2M-A3M (A3M bis), este clar ca acesta desi se afla sub incidenta superpozitiei a cel putin trei tipuri de tulburari psihice grave: dedublare a personalitatii, psihopatie, perversiune narcisista si (eventual bipolaritate), in starile psihice ale sale „stabile” („stationare”), intermediare strailor extreme „instabile” sau „nestationare” (SF2M si A3M), avea discernamantul neabolit (si nealterat), deci se afla sub incidenta art.122-1 din CPF (Codul Penal Francez), care impune responsabilitatea sa penala.

Problema este insa ca aceste si-a comis crimele in straile sale „instabile” sau „nestationare” (SF2M, respectiv) in care acesta era lipsit complet de discrenamant (si nu cu acesta alterat!), ceea il plasa sub incidenta Legii Dati, din 25 februarie 2008, relativa la detentia de siguranta si de declaratie a iresponsabilitatii penale (din motive de tulburari psihice grave!), a persoanelor condamnate la peste 15 de ani de recluziune criminala, considerate periculoase din punct de vedere criminologic, ceea ce impunea automat, incetarea urmaririi penale contra acestuia si internarea lui intr-un spital psihiatric pentru a putea beneficia de ingrijiri medicale.

Insa, conform criminologului Roland Coutanceau, expert-psihiatru (care considera trei grade de supraveghere in functie de riscul de recidiva: supraveghere lejera nemedicamentuoasa, cu ingrijiri medicale si cu ingrijiri medicale conjugata cu supravegherea electronica) „periculozitatea inculpatului (Matthieu Moulinas) nu este vizibila in personalitatea sa”, punct de vedere din care nu-l contrazic, numai ca ulterior, dezacordul nostru este major: el considera ca actele criminale ale lui erau premeditate (atragerea victimei intr-o cariga, utilizarea armei ca obiect amenintator pentru comiterea violului, legarea incheieturilor mainilor victimelor in jurul copacului, etc.), ceea ce corespunde numai alterarii discernamantului si nu abolirii acestuia, deci, implica automat, responsabilitatea sa penala, iar eu sustin, din contra: in cazul lui Matthieu, este dedublarea personalitatii sale, conform careia, numai in starile intermediare „stabile” („stationare” intre starile SF2M, respectiv, A3M), acesta avea disceramanant, iar in aceste stari, cele „instabile” („nestationare”), el isi premedita actele sale si era complet iresponsabil (cu discernamantul abolit, absent!), ceea ce inseamna, ca cele doua stari de iresponsabilitate (cu „ego”-ul subconstient, ireal, in starile SF2M, A3M), respectiv, cele de responsabilitate intre acestea, (cu „ego”-ul constient, cel real), care converg catre starile extreme SF2M si A3M, sunt „pure”, incompatibile si complementare , cu probabilitati diferite de realizare, ca evenimente psihosociologice! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Libertatea sub sechestru electronic”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/41220-libertatea-sub-sechestru-electronic.html; „Lungul drum al reinsertiunii sociale”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43074-lungul-drum-al-reinsertiunii-sociale.html).

Deci, nu o combinatie dintre cele doua stari (in procente exprimate), care ar conduce numai la o alterare a discenamantului si ceea ce ar permite condamnarea inculpatului, datorita responsabilitatii sale penale.

Din pacate, psihiatria este o stiinta inexacta si lucreaza cu teste puternic perturbate, pe de o parte, de catre sistemul de „autoaparare” al inculpatului care se declanseaza, practic, instantaneu, in momentul inceperii interviului de catre expertul-psihiatru, ceea ce permite celui intervievat, manipularea acestuia, iar pe de alta parte, de catre subiectivismul expertului, care, in principiu, citind dosarul inculpatului isi face deja o imagine, nu rareori, deformata despre acesta din urma.

Acest mod operator practicat si de catre Matthieu, in starile sale „stabile” („stationare”) convergente (in sens tare!) catre cele „instabile” (dar imposibile de atins datorita incarcerarii sale si tratamentului sub care se afla!) i-a permis acestuia manipularea expertului-pedopsihiatru Aiguevives, care l-a calificat in dosarul SF2M, drept readaptabil social, fara niciun fel de pericol pentru societate !

Evident, dupa ce acesta s-ar fi "inspirat" profund din dosarul de instructie, in care citind observatiile Judecatorului, ar fi "inteles" ca probele n-ar fi suficient de solide pentru a-l mentine pe inculpat in procedura criminala pentru viol si transferul acestuia in procedura corectionala (pentru agresiune sexuala) ar fi iminent (inevitabil)!

Exact, cum procedeaza majoritatea expertilor, pentru care dosarul de instructie este ridicat la rangul de Biblie sau Coran !

Motiv pentru care, dupa crimele comise (violul si asasinatul) pe 16 noiembrie 2011, alti doi experti-psihiatri Blachère si Zagury, i-au „fabricat” acestuia o alta fisa psihiatrica, diametral opusa, in perefecta concordanta cu dosarul de instructie din starea A3M.

In sfarsit, exista si scari cifrate („scari actuariale”) pentru masurarea recidivei, pe langa testele clinice utilizate de catre experti (predominante in Franta), care provin tot din America de Nord, utilizate pe scara larga si in Europa, inspirate din calculele de risc al asigurarilor.

Utilizate de catre cca 30 de experti (dintre cca 500, in Franta), aceste scari ar prezice recidiva cu mai mare fiabilitate (cca 8o%, conform raportului parlamentar Blanc-Warsmann din februarie 2012) si elimina subiectivismul evaluatorului.

Mai putin convinsa, Academia de Medicina, recomanda la sfarsitul lunii februarie 2012, aplicarea si difuzarea metodelor sale de evaluare si de prevenire a recidivei, prezentata de catre Comisia Tulkens, care are la baza tot teste clinice, dar de o mai mare fiabilitate decat cele utilizate de catre expertii-psihiatri de pe langa Tribunalele de Inalta Instanta si Curtile de Apel franceze.

Oricum, aceste scari sau teste, sub nicio forma, nu pot pune in evidenta (cu fiabililitate) nici perversitatea si nici capacitatea de manipulare al inculpatului si asa cum afirma, Presedintele Tribunalului pentru Minori Bobigny (Regiunea pariziana), Jean-Pierre Rosenczveig, nu exista „nicio metoda care sa aduca o certitudine in privinta prezicerii recidivei criminale”. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: "Criminali periculosi. Prevenirea crimelor sexuale si a recidivei": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/10/thomas-csinta-monitorul-org-pentru-ap_2390.html)

Cu atat mai mult cand este vorba de un minor implicat intr-un dosar criminal, in care sunt posibile multiple manipulari.

Este celebru cazul erorii judiciare „in masa” comisa in Procesul Outreau, in 2006, cel mai mare proces de pedofilie in Franta, in care 17 persoane au fost inculpate si incarcerate in medie 3,5 ani (in detentie provizorie, unde unul dintre ei se sinucide!), in mod abuziv, pentru pedofilie si incest, datorita unei serii de manipulari ai copiilor implicati (victime), pe de o parte, de catre expertii-psihiatri, psihologi, pedagogi si inculpatii, ei insisi, pe de alta parte (a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: "Procesul Outreau. Cea mai grava erorare judiciara din intreaga istorie criminala a Frantei. Capitularea sistemului juridic francez": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html).

Ministrul Justitiei (pe atunci) Pascal Clément, solicita radierea expertului-psiholog Jean-Luc Viaux, considerandu-l principalul responsabil.

Cererea Ministrului fiind respinsa de catre Curtea de Apel de la Rouen, fraza de „riposta” a lui Jean-Luc Viaux, a ramas celebra si este un adevar incontestabil si astazi: „cand remuneram expertii cu un salariu de femeie de serviciu, avem expertize de femeie de serviciu”.

Pana la reforma generala a lui Sarkozy din 2008 (in materie de responabilitate penala, retentia de siguranta, etc.), in caz de abolire (absenta) a discernamantului inculpatului, era Judecatorul de Instructie (numit de catre Procurorul Republicii pentru instrumentarea dosarului), cel care avea obligatia de a inceta urmarirea penala a acestuia (in cazul iresponsabilitatii sale penale), ceea ce provoca o profunda nemultimire din partea partii civile, avand in vedere faptul ca instructia (instrumentarea dosarului) fiind secreta (in cadrul Jurisdictiei franceze de tip inchizitorial, a se vedea pentru datalii si articolul autorului: „O posibila reforma a Justitiei franceze. O reforma fara forma si fara fond”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html), aceasta nu avea acces la ancheta, expertize, dezbateri pe tema responsabilitatii penale al inculpatului, etc.

Insa, acest diferend este solutionat de catre Sarkozy, prin decretul din 16 februarie 2008 (inainte de promulgarea de catre Presedinte a Legii Dati, pe 25 februarie) in cadrul art.D47-27, care defineste tulburarea mentala ca „ceea ce necesita ingrijiri medicale si compromite securitatea persoanelor sau provoaca, de maniera grava, tulburari a ordinii publice”, in doua etape.

In faza instrumentarii dosarului, in cadrul unei dezbateri publice, cu participarea expertilor conform art.706-122, care au misiunea de a diagnostica maladia mentala a autorului infractiunii, fie ca psihoza (schizofrenie, paranoia, psihoza maniaco-depresiva, psihoza halicinanta), fie ca o dezvoltare anormala a facultatilor mentale ale acestuia.
In fata Tirbunalului Corectional compus din 3 Magistrati, in cazul infractiunilor mai putin grave (agresiuni sexuale, talharie, furt si califcat cu sau fara violenta, vilolenta cu sau fara distrugere, vatamare coroprala din culpa, inselaciune, escrocherie, toxicomanie, prostituie, proxenetism, etc, sau in fata Tribunalului Criminal (Juriu Popular-Curte cu Jurati) compus din 3 Magistrati si 6 Jurati, in prima instanta, respectiv, 9 Jurati in apel, alesi la intamplare, de pe listele electorale, in cazul infractiunilor grave si foarte grave (viol cu sau fara violenta, ucidere din culpa, jaf armat, rapire si sechestrare de persoane, trafic de stupefiante dure, crima organizata, tentativa de asasinat si asasinat, tortura provocand decesul, atentate, terorism, etc., daca in prima faza, nu se poate stabili responsabilitatea penala a autorului infractiunii.

Iresponsabilitatea penala, declarata, poate fi, ulterior, completata (la nevoie!) cu Legea Dati din 25 februarie, pentru ca autorul infractiunii sa fie internat intr-un spital psihiatric.

Acest lucru, inainte de reforma din 2008 a lui Sarkozy se efectua automat, din oficiu.

Astazi, conform art.L3213-1 din CSP (Codul de Sanatate Publica) si la intiativa justificata a Prefectului (Legea n^o 90-527 din 27 juin 1990), relativ, in special, la spitalizarea din oficiu.

Alte masuri administrative ca: interzicerea de a desfasura o activitate lucrativa, suspendarea (sau anularea) permisului de conducere, trecerea autorului infractiunii in baza de date al fisieului national (central) al persoanelor iresponsabile penal datorita tulburarilor pshice, etc., pot fi ordonate.

Faptul ca expertii-psihiatrii de pe langa tibunalele franceze fac cu mari dificultati deosebirea dintre responsabilitatea si iresponsabilitatea penala (fiind influentati si de catre partea civila si opina publica care doreste ca inculpatul sa fie condamnat si incarcerat!), este principalul motiv pentru care mediul carceral francez „geme” de condamnati cu tulburari psihice grave si chiar foarte grave (locul carora nu este in inschisori ci in spitale de psihiatrie!), printre care, se numara si Matthieu Moulinas.

Iar situatia acestora, datorita conditiilor grele de detentie (suprapopularea carcerala, izolarea, conditiile dificile de viata, etc.) agraveaza situatia acestora, multi dintre ei siuncigandu-se sub o forma sau alta (prin spanzurare, deschiderea venelor, autoincendierea, etc.).

Din investigatiile noastre rezulta ca, cca 83% dintre detinuti de sex masculin si cca 74% dintre detinutii de sex feminin prezinta, cel putin, o tulburare psihica si deseori chiar mai multe: cca 46,7% sunt depresivi; cca 34,2% sunt dependenti de substante ilicite (stupefiante) sau de alcool; cca ¼ dintre ei au tulburari psihotice: schizofrenie-cca 7,9%, psihoza cronica neschizofrenica- cca 8,2%, schizofrenie distimica- cca 3,2% si restul, alte tuburari psihotice.

In principiu cca 1/5 dintre detinutii mediului carceral francez, ar fi fost tratati in unitati de psihiatrie chiar si inainte de incarcerarea lor.

Daca intre 1987 si 2000, in 13 ani, numarul paturilor in psihiatrie a scazut de la 83.000 la jumatate, iar capacitatea UMD (Unitatilor pentru Bolnavi Dificili) la 200 de locuri, cu 13 ani mai traziu (in 2013), parcul UMD (distribuit in 10 unitati), girat prin art.L3222-3 din CSP, din Legea n^o 2011-803 din 5 iulie 2011, ca de altfel si de catre art. R.3222-1, pana la R.3222-9 din al doilea decret din 18 iulie 2011, dispunea de 530 de paturi pentru un parc carceral de 57.680 de locuri, distribuite in 191 de inchisori care ar trebui sa dispuna de 70.000 de locuri in 2018: Centre de Arest Preventiv, Centre de Detentie, Inchisori de Maxima Siguranta, Centre de Semi-liberate, Centre de Retentie Administrative) in care erau incarcerati pe 1 aprilie 2014, 68.859 de detinuti, o crestere de 2% in raport cu anul 2013, in ciuda faptului ca un detinut costa statului (contribuabililor) 32.000 €/an, in medie, adica cca 100 €/zi intr-un centru carceral (inchisoare).

Diminuarea iresponsabilitatii penale a cunoscut o scadere importanta incepand deja cu anii 1970 (cca 5% dintre condamnati pentru crime), pentru a se stabili la cca 0,5% catre sfarsitul anilor 1980 (cca 0,45% in 2000 si 0,312% in 2013), ceea ce inseamna practic, intre 250-350 de persoane declarate iresponsabile din punct de vedere penal, in fiecare an!

Putem retine aici ideea ca, dupa alegerea lui Nicolas Sarkozy in fruntatea Statului Francez, acesta a initiat o serie de reforme (sub forma de lgi), care desi, aparent, pareau a fi „de forma”, ele au devenit, rapid, „de fond”, aducand modificari structurale esentiale vietii social-politice.

In afara de legile mai sus mentionate, ale caror consecinte, dupa cum am vazut, pot fi (in functie de situatie) extrem de restrictive (la nevoie!), lui Nicolas Sarkozy datoram si modificarea, tot in sens restrictiv, al Codului de Nationalite (obtinerea cetateniei franceze).

Daca inainte de alegerea acestuia in functia de Presedinte al Statului, un minor nascut in Franta, din parinti straini, imigranti (in conditii legale!), posesori al Cardului de Rezident (Green Card, in SUA), delivrat pe 10 ani (si renuvlabil neconditionat), la majorat (la 18 ani), devenea automat francez, conform unor masuri legislative promulatate in perioada presedintiei acestuia, minorul (scolarizat in Franta, deci bine integrat!) nu mai devine, automat francez, decat la cerere!

Desigur, aparent cererea ar fi doar un „amanunt”, o formalitate administrativa, dar acesteia trebuie atasate o serie documente printre care: documentele de scolarizare si cazierul judiciar al candidatului (al minorului devenit major), fisele fiscale ale parintilor (deci stuatia lor socio-profesionala si finaciara), precum si cazierul lor judiciar, etc., ceea ce in fond si la urmei, poata genera o serie de motive pentru refuzul cererii.

O situatie restrictiva intalnim si in cazul casatoriei mixte: casatoria cu un francez, nu mai este suficienta pentru a deveni ceatatean(a) francez(a).

Cerarea de naturalizare poate fi solicitata numai dupa patru ani de viata comuna (in loc de doi ani!), iar sotul (sotia) trebuie sa dovedeasca ca respecta Codul Civil Francez (al familiei si in special, cel referitor la regimul matrimonial), cu strictete.

In cazul unor neintelegeri (profunde, incompatibilitate de caracter, de cultura) urmate de hartuire sau violenta conjugala repetata (plangeri depuse la Comisariatul de Politie/Brigada de Jandarmerie, Tibunal, Primarie, etc.), in special, in cadrul cuplurilor mixte de natura franco-africane (Africa neagra), respectiv, franco-magrebiene (Magreb: Algeria, Maroc, Tunisa), din partea cetateanului francez, contra sotului (sotiei) acestuia (acesteia), cererea de naturalizare poate refuzata. (A sevedea si articolul autorului: „Reprimarea violentei conjugale”: http://necenzuratmm.ro/social/42424-reprimarea-violentei-conjugale.html)

In plus, Primarii au dreptul sa verifice prin orice mijloace „legale”, daca este sau nu vorba de o casatorie fictiva, ceea poate avea ca efect anularea casatoriei.

In cazul strainilor care lucreza in Franta (in conditii legale) si sunt posesori al Cardului de Rezident (deci cu resedinta permanenta), dupa cinci ani, acestia pot solicita cetatenia franceza daca dovedesc cau au o situatie materiala „buna” (adica, nu au fost someri in aceasta perioada, au contrarcte de munca pe perioada nedeterminate, nu au cazier judiciar, sunt in regula cu situatia fiscala, etc.) si sunt „bine” integrati in Franta.

Daca in trecut pentru acest „amanunt”, era sufient furnizarea Diplomei de cunoastere elementara a limbii franceze (DELF), astazi, la interviul propus in acest scop, o cunoastere aprofundata a limbii (DALF), precum si a culturii si civilizatiei franceze, sunt necesare!

In ceea ce priveste, Cardul de Rezident (valabil 10 ani ca si Cardul National de Identitate francez-prelungit intre timp pana la 15 ani si renuvlabil automat), el nu mai asigura sederea definitiva al posesorului sau in Franta.

Pentru ca acesta sa devina „definitiv”, dupa expirarea perioadei de 10 ani, trebuie sa fie prelungit inca 10 ani, dar tot „conditionat” (sub diferite rezerve: activitate lucrativa, conditie socio-profesionala corespunzatoare, integrare sociala, etc.).

In sfarsit, in contextul tulburarilor psihice mentionate mai sus sa comentam dosarul SF2M-A3M (A3M bis) pentru a motiva „diagnosticul” nostru, intr-un total dezacord cu cel al expertilor-psihiatri, care au fost abilitati sa-l examineze pe Matthieu Moulinas si care declarandu-l responsabil penal pentru actele sale criminale au permis Juriilor Populare, Puy en Velay (din 28 iunie 2013, in prima instanta), respectiv, Puy de Dôme (din 10 octombrie 2014, in apel) condamnarea acestuia la inchisoare pe viata, cu amendamentul, ca in cazul unei eliberari conditionate (anticipate) acesta are obligativitatea efectuarii unui sejur (pe perioada nedeterminata, conform legii Dati din 25 februarie 2008) intr-un centru socio-educativ-judiciar.

In vecinatatea starii SF2M al dosarului acestuia (inainte si dupa!), condamnatul, sub toate aspectele (din toate punctele de vedere), era considerat, teoretic, „un copil absolut normal”, ceea ce este in stricta concordanta cu „experienta”, adica, ceea ce este confirmat de documente si marturii al celor din anturajul acestuia, atat, inainte, la Colegiul Calvison, respectiv, la Liceul Dhouda din Nimes, cat si ulterior, eliberarii sale conditionate sub control judiciar din inchisoarea Le Pontet-Avignon, la Scoala (Colegiul-Liceul) International Cévenol din Chambon sur Lignon.

Mentionam aici ca este vorba insa de caracterul sau „vizibil” (exteriorizat), corespunzand manipulatorului: sclipitor, adorand ceea este frumos si luxos, cu o situatie sociala de invidiat, simpatic, sarmant, surazator, de o politete si bunatate, absolute, care nu inspira sub nicio forma, „frica”, seducator si carismatic, care impresioneaza prin diferite aspecte ale personalitatii sale complexe, cu care nu este dificil de a comunica si de a identifica interese comune pentru o complicitate armonioasa, capabil sa se adapteze in orice mediu social, impunand desori admiratia si respectul pentru sine, etc.

Anumite aspecte vizibile („exteriorizabile”) ale caracterului manipulatorului, al lui Matthieu, pot fi constatate chiar si in detentie provizorie (evident, in limita posibilitatilor care exista in mediul carceral).

Din contra, partea „ invizibila” al caracterului manipulator, inca nu-si facuse aparitia, inainte de starea acestuia in dosarul SF2M, iar inexistenta unor probe materiale solide in dosar, in favoarea violului comis de catre acesta, a „prelungit prin continuitate”, intr-o masura oarecare, starea sa vizibila, „exterioziabila” de „copil absolut normal” chiarsi dupa instaurarea starii SF2M.

Din pacate, aceasta perioada a adolescentei este faza in care (in majoritatea cazurilor), tulburarile psihice, de dedublare a personalitatii, de psihopatie, de perversitate narcisista debuteaza si incep sa puna stapanire pe subiect, avand ca efect si dezvoltarea laturii „invizibile” al comportamentului sau de manipulator, dar mai ales, instaurarea celor doua strai psihiatrice coexistente, incompatibile si complementare ale acestuia: cel de „ego” constient (stabila, pentru perioade lungi de timp) si cel de „ego” nascut din subconstient (instabila, pentru perioade scurte de timp), care incepe rapid sa castige teren (realizandu-se cu o mai mare probabilitate si o mai mare frecventa!), devenind astfel o stare psihica predominanta, facand o inversiune, cu cea stabila (de „ego” constient), sub influenta unor factori psiho-sociali (sociologici).

In aceste stari „instabile” (de scurta durata, dominate de tulburari psihice, de absenta discernamantului) subiectul, concepe, premediteaza si comite actele sale criminale, care alterneaza (in termeni probabilistici) cu cele „stabile” (de lunga durata, in care comportamentul acestuia este absolut normal).

N-ar fi exclus nici faptul ca dedublarea personalitatii acestuia sa fi fost „dublata” si de catre o eventuala o TPM (Tulburare a Personalitatii Multiple)!

Sub actiunea suprapusa a acestor tulburari psihice, pe 1 august 2010, Matthieu Mulinas, comite prima infractiune criminala(„detectata”!), care îi socheaza si pe parintii acestuia, ei nefiind la curent cu probleme (tulburarile) psihice sub influenta caruia se afla copilul lor, datorita unei proaste comunicari, fie datorita activitatilor lor profesionale debordante, fie datorita unor neintelegeri legate de contactul dintre generatii.

Debusolati, parintii care sunt incapabili sa-si explice comportamentul deviant al copilului lor (in ciuda faptului ca mama era abandonata la numai 9 luni de la nastere, iar in famalia sa adoptiva ea facea sistematic obiectul agresiunilor sexuale si a violentei domestice, iar bunicul tatalui a fost in repetate randuri inchis pentru agresiuni sexuale si proxenetism!), in loc sa se adreseze unor institutii specializate pentru tratamente medicale, incearca sa minimizeze evenimentul, pentru conservarea imaginii lor sociale si profesionale, acordand acestuia „circumstante atenuante” specifice adolescentei, sperand ca timpul il va „maturiza” din punct de vedere psihic.

Merita sa subliniem aici si faptul ca daca prima victima, Salomé F. scapa cu viata in urma violului, este numai pentru ca, telefonul primit de la mama acesteia, il „destabilizeaza” (psihologic) pe Matthieu, in sensul pozitiv al valorilor morale, al carui „ego” din subconstient (lipsit de discrenamant, aflat in iresponsabilitate penala), trece in „ego”-ul sau constient (aflat intr-un discernamant total, in stare de responsabilitate penala), dandu-si seama astfel, de gresala comisa.

Motiv pentru care acesta renunta la uciderea (asasinarea) victimei, amenintand-o doar, ca daca ea va face cunoscut „evenimentul” parintilor ei, atunci o va ucide.

In cazul, numai a unei alterari al discernamantului (si nu a inexistentei a doua stari psihice alternante, incompatibile si complementare, caracteristice dedublarii de personalitate!) acesta, ar fi avut timp suficient si imprejurari favorabile, pentru comiterea omorului (asasinatului).

Si l-ar fi comis cu certitudine, fara remuscar si fara empatie pentru victima sa!

Studiile noastre (facute pe cateva sute de dosare criminale avand ca obiect, violul urmat de uciderea victimei) arata, ca in general, psihopatii-killeri, care sufera doar de o alterare a discernamantului, chiar si in cazuri stupide, absolut nejustificabile, isi executa victimele, pentru ca ulterior, acestia sa nu poata fi identificati.

Faptul ca Matthieu si-a lasat victima in viata, este o dovada certa a faptului ca in starea SF2M, era in absenta oericarui discernamant si nici nu se indoia, ulterior, de faptul ca ceea ce a comis este foarte grav, ireparabil!

Era constient si de faptul ca victima il va denunta, iar arestarea lui este doar o chestiune de timp, intervenita chiar in seara violului, pe 1 august 2010.

El parasind insa starea SF2M si trezindu-se „la realitate” (in cea cu „ego”-ul constient), era incapabil sa comita o omucidere, in acea stare „normala”.

In sfarsit, datorita imaginii sociale a parintilor sai, dar si a imaginii numai „vizibile” al comportamentul sau de manipulator, el reuseste cu partea „invizibila” a acestuia, ca sa-i „dribleze” pe toti din jurul sau implicati in dosarul SF2M, dar cu precadere, pe Judecatorul de Instructie (JI), respectiv, pe cel de Detentie si Libertate (JDL) si nu in ultimul rand, pe expertul pedopsihiatru care va da un aviz favorabil eliberarii acestuia (in referatul sau de investigatie si orientare educativa), cu toate ca aceasta decizie, este deja luata, de maniera independenta, si de catre dei doi magistrati JI si JDL, care il pun in libertate conditionata dupa 4 luni de detentie provozorie, pe 26 noiembrie 2010, pentru a integra Scoala Internationala Cévenol, in care a fost admis, inca din timpul arestului sau preventiv.

Intre timp insa, tulburarile sale psihice se agraveaza (ceea ce genereaza pulsiuni sexuale din ce in ce mai greu de controlat), dar subiectul reuseste sa-si mentina „echilibrul” social pana in primavara (martie) anului 2011, cand isi face aparitia in institutie (Scoala Internationala Cévenol) ”look-ol gotic” din Thaiti, cu care raporturile sexuale cuazi- cotidiene (mai mult ca sigur, cu precadere, de tip SM), il vor mentine in anumite limite normale de comportament.

Retinem insa ca in aceasta perioada, Matthieu Moulinas, inregistreaza rezultate scolare catastrofice, iar comportamentul sau social se degradeaza profund, avand ca efect punerea, din ce in ce mai mult, in evidenta, a partii „invizibile” ale caracterului sau de pervers-narcisist.

Sunt convins ca „look-ul gotic”, a fost un obiect sexual (neoficial, in internat), supus, pentru acesta, care a dominat-o si, mai mult ca sigur ca-l lauda in anturajul lor, nu atat din placere cat, mai mult de frica.

Sunt convins ca aceasta cunostea ambele „ego”-uri (cel de constient dar si cel de subconstient) ale lui Matthieu Moulinas, dar fiind hartuita atat moral cat si sexual de catre acesta, nu avea curajul sa vorbeasca.

Oricum, in cazul in care ea n-ar fi aparut in institutie, este foarte probabil ca recidiva lui Matthieu Moulinas, ar fi avut loc mult mai devreme de starea A3M, din 16 noiembrie 2011.

In concluzie, dintre cele doua rele, era de preferat, cel putin pe atunci, „lookul gotic”, pentru ca asa cum parintii lui au crezut (sau, au fost sfatuiti!), ea ar fi fost capabila sa capteze si sa canalizeze pulsiunile sexuale ale copilului lor.

Si, aparent, nu s-au inselat.

Atat timp cat „obiectul sexual” (neoficial) era prezent in viata lui (permanent, in internat!), starile sale de iresponsabilitate penala (fara discernamant, cu „ego”-il subconstient!), care, desi au inceput sa se multiplice si sa se substituie celor cu responsabilitate penala (cu discernamant, „ego”-ul constient!), au fost „absorbite” (partial) de catre acesta, deci efectele, DDP-ului si al caracreului pervers-narcisist ale Lui Matthieu Moulinas erau putin vizibile.

Ceea ce insa, a incetat (brusc) odata cu inceperea noului an scolar, 2011-2012, cand „look-ul gotic” a fost „integrat” in familia Moulinas, pe post de „obiect sexual” (oficial), pe care Matthieu, il „consuma” dupa voie, in fiecare week-end, cand venea la parintii sai de la internat.

In schimb, subiectul a (re)devenit, din nou, din punct de vedere social si scolar: „ireprosabil” (serios, cuminte, disciplinat, cu rezultate scolare foarte bune, etc.), caracterizare facuta acestuia, de catre Consiliul de clasa, chiar la sfarsitul lunii octombrie 2011, „adica un copil normal”, caracteristic starii cu ego-ul constient, in care responsabilitatea sa penala, era angajata.

Din pacate insa, asa cum am mentionat, inversiunea starilor in DDP, sub influenta mai mai multor factori psiho-sociali (sociologici), este inevitabila, iar starile „stabile” („stationare”, de responsabilitate penala), devin instabile, mai frecvente si de mai lunga durata si ele sunt caracteristice starii de iresponsabilitate penala (lipsite de dicernamant) care sunt sub incidenta legii Datii din 25 aprilie 2008.

Acest lucru face ca, pulsiunile sexuale (mai mult sau mai putin perverse, in sensul admis de catre Sigmund Freud, 1856-1939, fondatorul psihanalizei-stiinta inconstientului) ale lui Matthieu pun stapanire pe acesta, iar week-endurile nu mai sunt suficiente pentru a le atenua, ceea cel il mentine intr-o stare de „veghe” al ego-ului sau subconstient.

Dupa parerea mea, alegerea facuta de catre parintii sai, pentru a-l „normaliza” pe acesta, a fost una proasta, cu consecintele, asa cum stim, dramatice.

Pentru ca adolescentul, datorita afectiunilor sale psiho-neorologice grave degeneratoare (deja intr-0 faza avvansata in toamna anului 2011), nu era pregatit nici psihic si nici emotional pentru o viata de „cuplu” (cu „obiect seual”), ceea ce in cazurile de subiecti „normali”, are, in general, un efect benefic.

Cu alte cuvinte, el nu de un obiect sexual avea nevoie, intr-o viata de gen „cuplu”, in care sa-si „demoleze” pulsiunile sale sexuale animalice (pe care nu si le mai putea controla!), asa cum au crezut parintii acestuia, ci de un tratament medical psiho-neurologic, eficace, care sa-l echilibreze mental si sa-l aduca (cel putin!) la linia de plutire a vietii sociale, normale!

Daca, in starea A3M, Matthieu a recurs la asasinarea si incinerarea victimei, este numai pentru faptul ca starea sa psihosociologica s-a deterioarat foarte mult dupa cea din SF2M (adica, straile ego-subconstiente ale sale generatoare de „rau” produse ca „tulpini” de catre starile sale ale ego-ului constient s-au multiplicat devenind lungi in perioade si cuasi-continue), pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca nu au existat factori socio-psihologici externi, care sa intervina (ca in starea SF2M), pentru a-l destabiliza pe acesta si a-l constientiza.

In concluzie, conform precizarilor facute, nicio institutie a Statului (indiferent Ministerului caruia apartine: de Interne, a Justitiei, a Educatiei Nationale sau a Sanatatii), nu poate fi trasa la raspundere pentru drama SF2M-A3M.

Dupa parerea mea, nu a existat nicio disfunctiune in cadrul lor, iar drama SF2M-A3M era o drama imprevizibila, care nu putea fi evitata (sub nicio forma datorita vigilentei institutiilor statului!), avand in vedere problemele psihice grave (degeneratoare) cu care se confrunta adolescentul (devenit major) Matthieu Moulinas.

Pentru cele intamplate singurul vinovat era el (respectiv, anturajul sau familial, care in loc sa-l denunte, a minimizat tulburarile psihice ale acestuia!), iar, din pacate, din punct de vedere juridic, acesta este „nevinovat”, pentrca ca crimele sale le-a comis in starile SF2M si A3M, care, din punct de vedere psihitaric (si nu criminologic!) sunt stari ego-subconstiente componente ale DDP, de iresponsabilitate penala, conform legii Dati din 25 februarie 2008.

In sfarsit, mijloacele actuale utilizate de catre expertii-psihiatri, nu permit descifrarea comportamentului uman, nu in mod corespunzator, dar nici macar cu o precizie satisfacatoare.

Ca regula generala, exista doua mari „curente” conform carora, inculpatul este declrat responsabil sau iresponsabil penal (de catre acestia): fie, acesta are o debilitate psihica „vizibila cu ochiul liber” si atunci, el este declarat iresponsabil (un numar extrem de redus cazuri), fie el, sufera de tulburari psihice grave, dar „invizibile cu ochiul liber”si atunci acesta este trimis in fata Juriului Popular (Curte cu Jurati), care fara nicio exceptie (intr-o mare majoritate de cazuri) il va condamna pe acesta la sanctiune maxima prevazuta de lege (cu rare exceptii).

Fara sa mai mentionam aici si faptul ca, chiar daca DDP a lui Matthieu, nu a fost „recunoscuta”, oficial de catre experti, informatiile referitor la starea psihica a acestuia (din fisa sa psihiatrica) converg (in sens tare!) catre o „alterare” a discernamantului, sau, in general.

Iar acest „amanunt” ar fi trebuit sa-i fie benefic acestuia, sub forma de „circumstanta atenuanta”, ceea ce nu interesat nici Juriul Popular si nici Curtea.

Cu atat mai putin, Ministerul Public, reprezentand acuzarea, respectiv, partea civila, cele doua componente esentiale la proces, a dramei SF2M-A3M.

In incheiere, studiile noastre bazate pe principiile psihosociologiei matematice, ne-au permis (chiar si in absenta proceselor verbale de expertiza din dosar, datorita restrictiei), sa punem in evidenta tulburarile grave de personalitate, in general si in particular, DDP-ullui Matthieu Moulinas, ceea ce nu poate fi facut cu mijloacele si metodele utilizate de catre expertii-psihiatri din cadrul Ministerului Justitiei, datorita inconsistentei lor teoretice.

In cadrul psihosociologiei matematice, fiecarui CBG (Cod Biogenetic uman „static”, independent de timp), reprezentat intr-un spatiu socio-matematic (spatiu vectorial n-dimensional, avand ca vectorii bazei caracterele individului grupate in „clase de caractere-cu proprietati matematice de grup” liniar independente), corespunde un CSG (Cod Socio Genetic uman, „dinamic”, variabil in timp), care evolueaza conform unor legi statistice (sociale), in functie de o serie de parametri psiho-sociali, care il si determina (TFPSM-Teorema fundamentala a Psihosociologiei Matematice) si care poate fi reprezentat printr-un operator de graf probabilist, a carei matrice probabilista, numita de „corelatie” (asociata individului), detine toate informatiile psohosociologice despre acesta, in blocuri (gen celule Jordan), aflate in interactiuni, variabile in timp.

Valorile proprii ale matricei, determina spectrul operatorului, care corespunde CSG.

Un corlar, al TFPSM, ne asigur de faptul ca in cazul unui individ uman „normal”, in echilibru stabil cu societatea (raportata la un cod de convietuire sociala si morala), exista un izomorfism intre clasele (grupurile) de caractere asociate CBS si CGS.

Cu alte cuvinte, unui CBG îi corespunde un singur CGS si numai unul.

Si reciproc.

Un alt corolar, ne asigura de faptul ca in cazul comportamentului deviant (individ uman in absenta echilibrului stabil cu societatea), unui CBG pot corespunde mai multe CBS, iar in functie de forma acestora (sub-spectre), ele pot corespunde unui infractor, unei persoane cu tulburari psihice (DDP, TMP, TDI, TBP, etc).

In particular, in cazul DDP, unui CBG corespunde un spectru de CGS, cu doua sub sepctre (generate de catre aceasi „tulpina”) liniar independete, care determina un subspatiu vectorial atasat multimii claselor de caractere (care apare in matricea de corelatie) ale individului si care il caracterizeaza complet, din toate punctele de vedere psiho-sociale.

Cu alte cuvinte, daca valorile proprii ale matricei corelatie sunt dublu-degenerate (deci spectrul operatorului este dublu-degenerat vorbim de o DDP).

Conform legii LFCPSM (Legea Fundamentala a Complementaritatii din Psihosociologia Matematica), generarea starilor ego-subconstiente, implica degenerarea starilor ego-constiente, avand in vedere faptul ca, evenimentele corespunzatoare sunt incompatibile si complementarea.

Cu alte cuvinte, un individ care sufera de DDP, nu poate fi simultan, in cele doua strari, pe cand ‚alterarea” discernamanutului poate fi o combinatie ale acestora!

In principiu CSG al individului este suficient de stabil in timp si nu efectueaza decat mici „perturbatii” (oscilatii) in jurul pozitiei (stabile) de echilibru (de tip Taylor-Young) cu un grup social (in care traieste, lucreaza, etc., ), ceea ce permite ca in analize mai putin scrupuloase (riguroase, care necesita precizie mai mica), el sa poata fi considerat constant.

In sfarsit, Psihosociologia Matematematica (PSM), exact, ca si celelalte metode de expertiza utilizate de catre expertii-psihiatri, face apel tot la „test” ca observabila, care ulterior insa este prelucrat cu metodele analitice ale matematicii, ceea ce mareste considerabil fiabilitatea lui in raport cu celelalte.

Contrar metodelor clasice, in cadrul analizei PSM, inculpatul necesita izolarea sa de mediul sau infractional (in care acesta este in echilibru stabil), ceea ce il face „vulnerabil” pentru ca starile instabile tind catre cele stabile (cu o anumita probabilitate si viteza) specifice individului (in functie trasaturile sale fizice, psihice, intelectuale, de parametri infractionali, familial, psihosomatici, etc.)

In consecinta, subiectul este testat in aceasta stare de vulnerabilitate (instabila) si nu direct (cum se procedeaza in cadrul metodelor clasice), ci indirect, printr-un test integrat intr-un curs scolar (de preferinta, de matematica, intr-un context interdisciplinar), fara ca acesta sa-si dea seama ca este testat.

In felul acesta, este exlus subiectivismul expertlui si este blocat „sistemul de autoaparare” al subiectului (care se declanseaza instantaneu, sub forma de manipulare) atunci cand acesta afla ca urmeaza a fi testat de catre un expert.

Cert, un TSM (Test Socio-Matematic), este mult mai dificil de conceput decat un test clasic de exepertiza psihiatrica si necesita interventia unei echipe de specialisti (profesori, psihiatri, psihologi, pedagogi, educatori) care nu poate fi functional la „tarif de femeie de serviciu” (vorba lui Jean-Luc Viaux: „cand remuneram expertii cu un salariu de femeie de serviciu, avem expertize de femeie de serviciu”, la celebrul proces de pedofilie in „masa” Outreau”, in care 17 persoane au fost inculpate si incarcerate in medie 3,5 ani, in detentie provizorie, in mod abuziv, pentru pedofilie si incest, datorita unei serii de manipulari), dar cel putin in cazul unor crime de o gravitate exceptionala, cred ca merita efortul. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului:” Psihosociologia Matematica si aplicatii la studiul comportamentului deviant”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44242-psihosociologia-matematica-si-aplicatiile-ei-la-studiul-comportamentului-deviant.html)

Ca observatie, mentionez aici faptul ca in 2010, a fost arestat la Marsilia, un celebru raufactor (C. B), implicat intr-o serie de jafuri armate comise asupra bancilor si furgoanelor blindate (transportatoare de bani in numerar) pe Coasta de Azur.

Contra acestuia nu exista nicio proba materiala directa ca in zilele de 13-14 decembrie, ar fi participat la un „lant” de 5 jafuri armate (3 banci si 2 furgoane).

Studiind dosarul acestuia, am descoperit ca jafurile au fost comise pe baza unui plan meticulos, conceput (de cineva care avea cunostinte solide de matematici aplicate) cu ajutorul teoria grafurilor (hamiltoniene si eulierine).

Cu alte cuvinte, era vorba de o problema de cercetare operationala, in care trebuia sustras o suma cat mai mare de bani, intr-un interval de timp cat mai scurt, cu restrictia de a trece prin anumite „puncte” (banci, furgoane si alte obiective, noduri ale grafului), pe niste drumuri (lanturi hamiltoniene si eulirene in graf).

Pentru a-l face sa-si marturiseasca participarea lui activa la „eveniment”, a fost mutat in izolare (timp de o saptamana), dupa care, iscris la cursul de matematici.

La un seminar am propus detinutilor (printre care si lui, prezent!) o problema din teoria grafurilor (despre care am facut doua cursuri introductive in prealabil, dar stiam ca mare lucru nu au inteles din ele), in care am transpus problema jafurilor (dar astfel incat, pentru rezolvarea corecta a problemei sa se foloseasca alt algoritm), la obtinerea unei permisii pana la 12h00 (asumandu-mi un mare risc!), in functie de realizarea unor obiective administrative (in penitenciar), in timpul cel mai scurt.

Cu cat treaba era facuta mai repede cu atat permisia era mai lunga, in caz contrar ea diminua cu timpul necesar rezolvarii problemei.

Banuiam ca C. B, in cazul in care obtine permisia, isi va planifica evadarea in cadul acesteia, dar stiam ca el nu stie mare lucru din teoria grafurilor si daca va „rezolva” problema, este numai pentru faptul ca stie (pe de rost!) algoritmul folosit la spargerea bancilor si nici macar nu banuieste ca acel agoritm ne se utilizeaza „copy-paste” in problema propusa.

Exact cum am banuit, asa s-a si intimplat.

C. B., a fost singurul dintre cei 6 prezenti, care a rezovat problema.

In mai putin de 20 de minute.

Graful construit de catre acesta corespundea cu exactitate grafului utilizat in lantul de spargeri din zilele de 13-14 decembrie, iar modul operator utilizat in indeplinirea sarcinilor administrative, era identic.

Din pacate, acea era solutia problemei jafurilor si nu solutia rezolvarii problemelor administrative in penitenciar, ceea ce l-a dezamagit profund, la corectarea problemei!

In schimb, prin rezolvarea gresita a ei, a confirmat participarea lui activa la jafurile comise in zilele de 13-14 decembrie 2010.

Inculpat si condamnat anul acesta pe 27 august la 10 ani de detentie criminala), din care, a si efectuat practic, in detentie provizorie, aproape jumatate din pedeapsa (cu gratiile inchisoarii, conditie necesara in Franta pentru beneficierea libertatii conditionate), el este liberabil conditionat (sub control judiciar), anul viitor.

Nu stie daca este la curent cu faptul ca inculparea lui s-a datorat sau nu, problemei „permisiei” din 2010.

In ceea ce priveste dosarul SF2M-A3M, Justitia a transformat si ea aceasta intr-o problema tot de „cercetare operationala”, pe care a rezolvat-o, in mod eficace, dar nu a rezolvat-o corect din punct de vedere juridic, ceea ce conteaza mult mai putin.

In mod eficace, pentru ca considerandu-l cu discernamantul alterat (din punct de vedere psihiatric), pe Matthieu Moulinas, ea nu a tinut cont de acest lucru in momentul pronuntarii sentinei si l-a condamnat la o pedeapsa maxima (inchisoare pe viata), urmata de un sejur pe o perioada nedeterminata intr-un centru socio-judicar.

Facand acest lucru, s-a asigurat ca Matthieu Moulinas, chiar daca va fi eliberat condtionat vreodata (cel putin, dupa 18 ani de recluziune criminala, deci incepand din 2030, cu varsta de 36 de ani), sejurul sau, dupa eliberarea lui, printr-un centru socio-judiciar (care poate fi si inchis!) pe perioada nedeterminata, pe de o parte, il va impiedica pe acesta sa recidiveze (sa mai comite crime sexuale si asasinate), iar pe de alta parte, va satisface atat partea civila cat si opinia publica.

In plus, costurile intr-un penitenciar, pentru un detinut sunt in medie/zi, de cca 10-12 ori mai mici decat intr-un spital psihiatric, unde conditiile sunt mai putin restrictive, existand si sansa punerii in liberate al bolnavului, dupa un timp mult mai scurt, imediat dupa ce acesta devine: „readaptabil social” si „nu mai prezinta niciun pericol pentru societate” (ca sa-l citez pe expertul-psihiatru Claude Aiguesvives, care a contribuit la eliberarea lui Matthieu Moulinas de la inschisoarea Le Pontet-Avignon, in starea SF2M).

Ceea ce ar fi „inflamat” atat partea civila cat si opinia publica.

Justitia nu a rezolvat insa problema „corect” pentru ca, starile, lui Matthieu Moulinas, SF2M si A3M, asa cum am explicat, sunt stari in care discernamantul acestuia era absent, cu alte cuvinte, sunt stari de iresponsabilitate penala, ceea ce conform Legii Dati din 25 februarie 2008, face din el un „nevinovat” si incondamnabil, in concordanta cu CPF.

In sfarsit, asa cum am subliniat in repetate randuri, toate elememtele dosarului SF2M-A3M, pot fi reprezentate si analizate intr-un spatiu tridimensional de „adevaruri” filozofice cu ajutorul celor „vectori” filozofici, independenti „liniar”: adevarul este independent de numarul celor care cred in el (vectorul Ibsen), adevarul este misterios si usor de pierdut, deci trebuie recucerit mereu (vectorul Camus) si adevarul este ca nu exista adevar (vectorul Neruda).

Acesta este adevarul!

NOTA

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/11/analiza-psihosociologica-dramei-sf2m.html