UK Bookmakers

4. Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist in lumea occidentala dupa declansarea GWOT (Global War on Terror)

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Am intalnit salafisti-jihadisti radicalizati (indoctrinati si manipulati), care in ciuda faptului ca erau fideli lui Allah, n-ar fi comis crime de sange si nici atentate teroriste (sub nicio forma) !

Acest material documentar aprofundat este rezultatul, in exclusivitate, a unor investigatii in care au fost implicati (direct sau indirect), pe de o parte,  Salafisti-(d)jihadisti din Mediul Carceral (inculpati, in principiu, nu pentru acte de terorism, dar pentru  infracrtiuni specifice marii criminalitati-crima organizata/crime de drept comun, un ″sponsor″ sine qua non al atacurilor teroriste islamiste), iar pe de alta parte, Mujahidini (combatanti/luptatori, francezi de confesiune musulmana) al Statului Islamic/Daesh (din Irak si Siria, indoctrinati, manipulati si pregatiti in taberele dupta din Afganista, Pakistan si Siria) angajati intr-un ″Razboi Sfant″, cu certitudine, pentru o cauza pierduta.

Concluzia anchetei (confruntata si omologata, acolo unde a fost cazul cu informatiile mediatizate/comunicate de catre mijloacele Mass-Media) conduce la ideea ca, pentru a putea trai in pace in cadrul unei noi ordini mondiale (pe cale de a se instaura), este nevoie ca propriile interese (politico-economice) ale marilor puteri care intervin in gestionarea acesteia sa nu fie mai presus de interesele socio-umane ale regiunilor aflate in conflict (in principiu din motive economico-religioase), in care acestea intervin pentru solutionarea crizelor (generatoare de pace si stabilitate politica) !  Pentru ca nici o religie in aceasta lume trecatoare si muritoare nu indeamna la ura rasiala, la razboaie interetnice, la atentate si terorism, respectiv, la crima de sange de natura confesionala! Cu atat mai putin crestinismul, islamul si iudaismul, cele mai importante. Cu mult timp inainte ca terorismul islamist sa fie activ in lumea occidentala (in particular, in Europa), in ˝anii de plumb˝ (anii 1960-1980), extremistii de dreapta si de stanga, respectiv,  independentistii, separatistii si autonomistii, perpetrau deja numeroase atentate facand nenumarate victime (morti si raniti). Ei erau crestini si nicidecum musulmani!  Ca si crestinismul sau iudaismul, islamul (ca religie) este si el o victima al islamismului  iar terorismul este practicat, indiferent de rasa, religie si sex, in exclusivitate, de catre fanatici radicalizati (fie in mediul carceral, fie prin intermediul retelelor de socializare), manipulati si indoctrinati cu diverse interpretari criminale ale unor idei (ideologii) din ˝scrierile  sfiinte˝  (apartinand bibliei, coranului sau tanakului),care se preteaza la accentuarea  divergentelor si contradictiilor dintre religii, fie specifice unor curente de extrema-dreapta (segregatia etnica, ultranationalismul, rasismul, xenofobia si etnocentrismul)  sau de extrema-stanga (marxism-leninismul, materialismul dialectic si istoric, oranduirile sociale superioare), respectiv, de  independentistm, separatism si autonomism (mai mult sau mai putin justificate din punct de vedere istoric).  In concluzie, terorismul nu are religie. Atragem atentia asupra faptului ca exista o deosebire fundamentala dintre islam  (religie islamica avand ca radacina etimologica cuvantul ˝salam˝- pace!) si islamism  (gandire politico-religioasa, care se termina cu sufixul ˝ism˝) si care in anumite forme (curente) ale sale (fundamentalism, integrism, salafism, takfirism, respectiv, (d)jihadism)  poate conduce, intr-adevar, prin radicalizare, la acte de terorism (de mai mica sau mai mare anvergura). In acest context, crestinismul si iudaismul, ca religii  (terminate tot cu sufixul ˝ism˝), trebuie asociate cu islamul si nu cu islamismul  (in ciuda sufixului ˝ism˝), confuzie, care nu rareori putem intalni chiar si la “specialisti”, din presa scrisa sau vorbita! De altfel, nici Saria (un ansamblu de doctrine sociale, culturale, respectv, relationale!) sau Hegira (exil, ruptura, separare!), care desi sunt fundamental diferite, nu au absolut nimic in comun cu (e)migratia musulmanilor catre Europa occidentala  (″Conjectura lui Grumberg″: http://necenzuratmm.ro/editorial/47831-conjectura-lui-grumberg.html) din acele  zone geografice ale lumii in care conflictele armate sau instabilitatile social-politice (implicit si cele economice!) fac numeroase victime in randul populatiei civile! In concluzie, a fi musulman nu inseamna a fi un islamist, in general, si cu atat mai putin, terorist in particular (nici macar in cazul unei radicalizirari sau a unei aderari la convingerile salfist-jihadiste!), cum nici in religia crestina sau iudaica, majoritatea (ultra) nationalistilor si extremistilor  (″radicalizati″!) n-ar fi capabili sa comita  crime de sange in numele unei ideologii, pentru atingerea unui obiectiv politico-religios, mai mult sau mai putin justificat sau deloc justificat !A  fi extremist (radicalizat) in cadrul unei ideologii politico-confesionale (islamism, extremismul de sanga/dreapta, sepratismul/independentismul) nu are absolut nimic de a face cu obligativitatea comiterii unor acte antisociale/infractiuni delictuale  (de drept comun sau de natura politica), in general, si a unor acte criminale de mare anvergura (atentate-terorism), in particular !

APROFUNDAREA DOSARULUI  (Continuare partile I,  II si III)

In primele trei parti ale acestui  vast  material legat de conflictele armate inter-politice si inter-etnice (inter-rasiale), mai mult sau mai putin regionale (a se vedea pentru detalii ciclul de articole al autorului "Terorismul nu are religie. Partile I, II si III ″http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/49597-terorismul-nu-are-religie-partea-i.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/49785-terorismul-nu-are-religie-partea-ii.htmlsi  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50363-terorismul-nu-are-religie-partea-iii-teroismul-islamist-pana-la-atentatele-din-11-septembrie-2001-in-sua.html), am incercat sa pun in evidenta, cronologic, valul de atentate (atacuri) teroriste violente (comise de catre extremistii de stanga si de dreapta, precum si de catre independentistii, separatistii si autonimistii, respectiv, teroristii islamisti inainte de declansarea GWOT/Global War On Terror de catre Administratia Bush in 2001, ca urmare a atentatelor terosiste din SUA.), caruia Europa Occidentala (si in special Franta !) a fost expusa in"anii de plumb" (anii 1960-1980), ele precedand terorismul(lui) islamist radical (extremist) de mare amploare (anvergura),  in timpul GOWT, pana in prezent.

In continuare, voi incerca sa sintetizez principalele etape (si evenimentele cele mai grave/semnificative) ale acestui terorism din Lumea Occidentala (si in special, din Franta), pe care le-am trait de-a lungul timpului, mai mult sau mai putin in direct (atat pe teritoriul national/francez cat si in alta parte a lumii), fie din intamplare, fie din curiozitate (cu scopul restabilirii adevarului istoric). Dupa cum stim, in urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, Administratia Bush (Presedinte George W. Bush/2001-2009) va lansa un razboi (antiterorist) de tip ″no limte″/″no mercy″ contra terorismului international - War on Terrorism(War on Terror, Global War on Terror/GWOT, termen abandonat de catre Administratia Obama/Presedinte Barack Obama, din 2009),  in derulare si astazi (pe toate continentele lumii, cu precadere in Orientul Apropiat/Mijlociu, Magreb/Africa Subsahariana si Asia de Sud), in care deja sute de mii de civili nevinovati (pintre care si zeci de mii de copii de toate varstele !) au fost ucisi. Acest razboi (contra organizatiilor teroriste islamiste, cu precadere Al Qaeda si fractiunile acestora/Al Qaeda in Irak, AQMI-Al Qaeda din Magrebul Islamic, AQAP-Al Qaeda din Peninsula Arabica, Armata Islamica din Irak, Frontul al Nosra, gruparile de Talibani din Afganistan si Pakistan/Tehrik e Taliban din Pakistan, Al-Shabbaab si Boko Haram, respectiv, ISIS-Daec(s)h/Statul Islamic din Irak si Siria, in prezent), consta dintr-o serie de actiuni politice, politienesti si militare ale Guvernului SUA cu sprijinul membrilor (aliatilor) organizatiilor internationale ONU si NATO, conform Rezolutiei 1373 din 28 septembrie 2001, elaborata de catre CSNU (Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite/creat pe 17 ianuarie 1046,  compus din 5 membri permanenti cu drept de veto: SUA, Franta, Marea Britania, Rusia si China, respectiv, 10  membri al ONU, alesi pe o durata de doi ani, prin rotatie). Mentionez aici si faptul, ca in cadrul acestor actiuni, in limbajul politic (retorica politica) a Republicii Islamice Iran, SUA (impreuna cu Israel) este supranumit ″Great Satan″, aliatii sai, Marea Britanie, Franta, Australia si Canada, ″Little Satan″, in timp ce Rusia, ″Lesser Satan”  (datorita comunismului si ateismului specific ei), care  sunt sprijinite de catre o serie de state europene occidentale mari (Germania, Italia Spania) sau altele mai mici din est (Polonia, Romania, Ungaria, etc.) precum si guvernele tarilor interesate din Peninsula Arabica (Irak, Yemen si Arabia Saudita), Asia de Sud (Afganistan, Pakistan, India si Sri Lanka), Magrebul (Algeria si Tunisia),  respectiv, Africa Subsahariana  (Niger, Nigeria, Ciad, Mali si Kenya). Acestuia i se asociaza (ca o prelungire prin continuitate) cel de-al Treilea Razboi din Golful Persic (Razboiul Irakului/20 martie 2003-18 decembrie 2011), iar ulterior acestuia si Razboiul civil din Siria (din 15 martie 2011), respectiv, Conflictul din Liban (din 17 iunie 2011) si Razboiul civil din Mali (din 17 ianuarie 2012). Din investigatiile pe care le-am facut, s-ar parea ca astazi cele mai ″active″ (agresive si sangeroase) organizatii teroriste islamiste, ar fi:

- in Africa: Boko Haram, in legatura cu Daesh/ISIS (fondata in 2002, operativa in Niger, Nigeria, Ciad si Camerun); Al-Shabbaab/in legatura cu Al Qaeda si Daesh (fondata in 2006, operativa in Somalia si Kenya); AQMI (fondata in 2007, operationala in Algeria, Tunisia, Libia, Mali, Mauritania, Niger, Burkina Faso si Coasta de Fildes); Al Mourabitoum /in legatura cu AQMI (creat in 2013, activa in Mali, Niger, Libia si Algeria);  Asnar al Charia/Tunisia(in legatura cu Asnar al Charia/Libia, fondata in 2011, activa in Tunisia); Ansar Dine (fondata in 2012, activa in Mali)

- in Asia: Al Qaeda (fondata in Afganistan intre 1988-1992, operationala cu fractiunile sale in Algeria, Libia, Mali, Niger, Nigeria, Somalia, Kenya, Yemen, Mauritania, Irak, Siria, Bangladesh, India, Afganistan, Pakistan, Arabia Saudita, Tunisia, Egipt, Iordania,  Palestina/Fasia Gaza,  Liban, Birmania, Ciad, Burkina Fasa, Franta si SUA); Talibanii (grupare fondata in 1994/Afganistan, operativa in Afganistan, Pakistan si zonele tribale); Tehrik-e-Taliban Pakistan (fondata in 2007, fondata in Pakistan activa in Pakistan si regiunile tribale); Lashkar-e-Taiba/lagata de Al Qaeda (fondata in 1981 in Pakistan, activa in tara de origine); Jemaah Islamiyah/in legatura cu Al Qaeda (fondata in 191, operativa in Indonezia); Abu Sayyaf (Al-Harakat al-Islamiyya, in legatura cu Daesh/ISIS si Jemaah Islamiyah fondata in 1991 in Filipine, operationala in tara de origine); Emiratul (Frontul) Caucazian (fondata in 2007 in Rusia si operativa in tara de origine); Miscarea Islamista (Islamica) din Uzbekistan (MIU, legata de Al Qaeda, Talibanii si Tehrik-e-Taliban Pakistan, fondata in 1998 in Uzbekistan si operativa in Asia Centrala); Miscarea Islamista (Islamica) din Turkistan Oriental (MITO, fondata in 1997, activa in  Asia de Sud, China si Pakistan)

- in Orientul Mijlociu:  Daesh/Daech-ISIS (fondata in 2006,  operationala in Irak, Siria, Libia, Egipt, Turcia, Liban, Nigeria, Algeria, Tunisia, Yemen, Arabia Saudita, Afganistan, Pakistan, Somalia, Bangladesh,  Palestina/Fasia Gaza, Indonezia,  Rusia, Franta si Belgia); AQPA (Al Qaeda in Peninsula Arabica, fondata in 2009 in Yemen, fuzionata cu Asnar al Charia  din Libia in 2011, operativa in Yemen si Arabia Saudita); Front al Nosra/aliat al ISIS (Jabhat al-Nosra, in legatura cu Al Qaeda din 2013, fondata in 2012, operativa in Siria si Liban; fondata in 2011 in Peninsula Sinai, activa in Egipt si Fasia Gaza). A se vedea pentru detalii articolele autorului consacrate acestei problematici: “Allah(o)u Akbar, Partile I, II, III, IV” : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46685-allah-o-u-akbar-partea-i.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46750-allah-o-u-akbar-partea-ii.html, http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46878-allah-o-u-akbar-partea-iii-atacurile-teroriste-de-la-nisa-si-copenhaga.htmlhttp://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html), respectiv, “Impreuna contra Pedepsei cu Moartea, Partile I, II, III”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47574-impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea-partea-i-malaezia-kuala-lumpur-11-13-iunie-2015.html, http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47708-impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea-partea-ii-malaezia-kuala-lumpur-11-13-iunie-2015.html, http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/48396-impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea-partea-iii-malaezia-kuala-lumpur-11-13-iunie-2015-lucrarile-congresului.html)

            In sfarsit, dupa declansarea razboiului War on Terrorism(War on Terror, Global War on Terror/GWOT, conform Rezolutiei 1373 din 28 septembrie 2001 al CSNU (Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite), numarul atentatelor teroriste islamiste contra Lumii Occidentale, efectiv, a explodat, ca o consecinta directa a numarului urias de victime (colaterale) pe care acesta a facut in zonele de conflict pe toate continentele lumii, printre care cele mai importante sunt: Razboiul din Afganistan cu ultimele doua faze ale sale: 7 octombrie 2001-31 decembrie 2014 (faza 6) si 2015- in derulare (faza 7); Conflictul israelo-libanez (12 iulie-14 august 2006); Al 3-lea Razboi din Golful Persic/Razboiul Irakului/20 martie 2003-2011; Razboiul civil din Siria (15 martie 2011- in derulare), Conflictul din Liban (din 2011 dupa inceputul Razboiului civil din Siria) si Razboiul civil din Mali (17 ianuaruie 2012-in derulare). Este deosebit de dificil sa apreciem cu precizie numarul victimelor colaterale, insa ultimele 4 razboaie au fost (si sant inca in prezent !) deosebit desangeroase. Chiar daca opinia publica occidentala este convinsa ca, colonialismul apartine trecutului, iar statele acestora nu mai practica masacrul in masa, realitatea este cu totul alta, pentru ca numarul total al victimelor  (Casualty Figures after 10 years of the ’War on Terro) s—ar ridica la cca 1,3-1,5 milioane (oficial) pana astazi (dintre care cca 1 million de irakieni, 220-250.000 de afgani si cca 80-100.000 de pakistanezi), unele surse indicand insa un total (neoficial, mai realist) intre 4-6 milioane (dintre care peste 2 milioane irakieni si intre 250.000-2 milioane de afgani). Printre ei s-ar numara si cateva sute de mii de civili (500-700.0000) si cateva  zeci de mii de tineri/minori (45-50.000). Ceea ce este mai mult decat ingrozitor si inficosator. Cu atat mai mult cu cat invazia irakului de catre SUA in 2003, nici macar nu a fost justificata, iar pe contribuabili american l-ar fi costat pana acum cca 4.000 Md$US/inclusiv cu tratamente medicale, indemnizatiile de invaliditate acordate veteranilor, mai exact, PIB-ul Romaniei, cel putin, timp de doua decenii (A se vedea pentru detalii si articolul autorului : ″Democratia care nu serveste la nimic in pachetul din Bulevardul Malesherbes de la Paris″http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42586-democratia-care-nu-serveste-la-nimic-in-pachetul-din-bul-malesherbes.html ).

Au fost depuse eforturi sustinute pentru localizarea si distrugerea armelor chimice (in masa) inca din timpiul Razboiului Kuwetului (Al Doilea Razboi din Golf/100-1991), in timpul Operation Desert Storm,  majoritatea  centrelor care le gazduiau fiind bombardate si grav avariate.  Dupa terminarea razboiului  (pana la sfarsitul anului 1991) si sub presiunea AIEA (Agentia Internationala al Energiei Atomice/fondat in 1957, cu sediul la Viena/Austria, Premiul Nobel pentru Pace/2005), Irak decide dfstrugerea integrala al armelor care au mai ramas. In 1992, UNSCOM (United Nations Special Commission creata in 1991 prin Rezolutia 687 al ONU, avandu-I ca Directori Rolf Ekeus/1991-1997 si Richard Butler/1997-1999), prin intermediul  CDG (Chemical Destruction Group) va opera intre 1992-1994, iar ulterior intre 1996-1997 si va diustruge toti agentii chimici (cca 480.000L de agenti chimici si 2 milioane litri de produse chimice si derivate ale lor), in complexul Al Muthanna, declarati oficial de catre autoritatile irakiene. In aceasta perioada ar fi fost descoperite si distruse cele 40 de laboratoare secrete de cercetari nucleare, ca de altfel si 3 programme de imbogatire al uraniului. Alte arme de distrugere in masa (gaze XV, clasa de elemente organice continand fosfor care inhiba enzime ale organismului viu utilizate la insecticide/versiune mortala al gazului sarin; iperita/gaz mustar, agent chimic deosebit de persistent care demoralizeaza adversarul/dusmanul; Al-Samoud 2/rachete balistice cu carburant lichid-Short Range Ballistic Missile/SRBM; proiectile/rachete sol-sol  si sol-aer S-75 Dvina/SA-2 Guideline cu raze de actiune, oficial de 149km, cu 1km mai putin decat era autorizat de catre ONU: 150km; 9K52 Luna-M/FROG-7/Free Rocket Over Ground/Ababil-100/Al Fatah rachete neghidate de raza scurta de actiune, cca 95, etc.), toate au fost distruse in perioada in care UNSCOM si-a desfasurat activitatea. Desi Natiunile Unite au incercat sa gaseasca o solutie pasnica in 2002-2003 pentru ″problema irakiana″, iar Franta, Rusia si China (cei 3 membri permanenti al Consiliului de Securitate al ONU, alaturi de SUA si Marea Britanie) amenintau sa uzeze de dreptul lor de veto, in cadrul Operation Iraqi Freedom, SUA, Marea Britanie si aliatii lor Australia, UE (Italia, Spania, Portugalia, Olanda, Danemarca, Polonia, Chehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Romania), Islanda, Macedonia, Albania, Turcia, Federatia Rusa (Ukraina, Georgia, Estonia, Lituania, Azerbaidjan, Uzbekistan), Asia (Japonia, Coreea de Sud, Mongolia, Filipine, Singapore),  America Latina (Panama, Nicaragua, Salvador, Honduras, Republica Dominicana, Cosata Rica, Columbia),  Oceania (Tonga, Palaos), Africa ( Etiopia, Angola, Rwanda), Kuweit, etc. (in total 48 de state), impreuna cu kurzii din Irak (Kurdistanul Irakian, UPK/Uniunea Patriotica din Kurdistan, PDK/Partidul Democratic din Kurdistan) au atacat Irakul, mai exat Saddam Hussein (avand ca obiective principale rastunarea acestuia de la putere si lichidarea partidului Baas pe care il dirija respectiv, a organizatiei Al Qaeda), sprijinit de catre organizatiile teroriste salafist-jihadiste: Armata Islamica in Irak, Al Qaeda in Irak,  Tawhid wal Djihad/Jama'at al-Tawhid wal-Jihad, ISIS/Daesh, Hamas in Irak, Ansar al-Islam in Irak (o ramura a Ansar al-Islam din Siria), Ansar al Sunna, Armata lui Mahomet, Armata Mujahidinilor, Frontul  Islamic pentru Resistenta Irakiana, Frontul pentru Jihad si Reforma, etc.

In sfarsit, in Razboiul civil din Siria este vorba de un conflict armat care debuteaza pe 15 martie 2011, in contextul Primaverii Arabe (un ansamblu de miscari/manifestatii populare de mare amploare, in mai multe tari ale Lumii Arabe/in special din Africa de Nord si Peninsula Arabica care au dus la caderea regimurilor politice din Tunisia/17 decembrie 2010-27 februarie 2011, dicatorul  Zine el-Abidine Ben Ali/n.1936 demisioneaza; Egipt/25 ianuarie-11 februarie 2011, dicatorul Mohammed Hosni Moubarak/n.1928 demisioneaza; Libia/15 februarie-23 octombrie 2011, dicatorul Mouammar Kadhafi este ucis pe 20 octombrie si incepe razboiul civil, in derulare; Bahrein/14 februarie-18 martie 2011, solidaritatea contrarevolutionara al monarhistilor din Golf esueaza in fata miscarii de contestatie dar revine la putere din iunie 2011; Yemen/27 ianuarie 2011-27 februarie 2012, dicatorul Ali Abdallah Saleh/n.1946 demisioneaza) in care in urma unor manifestatii de mare amploare (reprimate sangeros), dictatorul Bachar el Assad/n.1965,  succesorul tatalui sau Hafez el-Assad/1930-2000, nu renunta la putere si intra in conflict, pe de o parte cu insurgentii (rebelii) care vor sa-l alunge de la putere, iar pe de alta parte cu ISIS/Daesh care are ca obiectiv extinderea califatului sau pe intregul teritoriu al Siriei, ca de altfel si pe cel al Irakului. In acest conflict ″triunghiular″,  Bachar el Assad este sustinut de catre Armata Siriana (Fortele Armate Siriene, Fortele de Aparare Nationala), Rusia, Iran, brigazile Liwa Abou al-Fadl al-Abbas, Brigades de l'imam Ali si Saraya al-Khorasani /militii siite,  Brigade des Fatimides/militii islamiste siite formate in Iran, Brigazile Badr/miscare politica si militara islamista siita,  Asaïb Ahl al-Haq/grup militar jihadist irakian, PSNS/Partidul Social Nationalist Sirian, precum si de catre organizatiile teroriste Hezbollah cu fractiunile sale Kataeb Hezbolla,  Harakat Hezbollah al-Nujaba, Rezistenta siriana/miscare cu orientare marxist-leninista, Frontul Popular de Eliberare a Palestinei-Cartierul General, etc. Insurgentii (rebelii), la randul lor sunt sprijiniti de catre Armata Siriana Libera/Brigaziile Omar al-Farouq, principala forta care opune Armatei Siriene (formata din fosti militari/ofiteri al armatei siriene) care se distinge prin nationalismul sau arab si obiectivul sau democratic (contrar brigazilor salafist-jihadiste),sustinuta de catre SUA, Turcia, Arabia Saudita si Qatar, respectiv, de catre o serie de organizatii care au ca obiectiv transformarea Siriei intr-un stat islamic conform Sariei, Jaysh al-Islam/grup rebel salafist, Ahrar al-Sham, grup rebel salafist/membru al Frontului Islamic, sustinut de catre Qatar si Arabia Saudita, gruparile rebele islamist-sunnite: Suqour al-Sham, Alwiya al-Furqan, Harakat Nour al-Din al-Zenki, Faylaq al-Rahman, Faylaq al-Sham si Liwa al-Tawhid, Uniunea islamica Ajnad al-Sham;  Fastaqim Kama Umirt si Kataeb Thuwar al-Sham/grupuri rebele nationaliste, Frontul de Autencitate si de dezvoltare/islamism sunnit si salafism;  gruparile salafist-jihadiste: Jund al-Aqsa/grup rebel salafist-jihadist,  Front al-Nosra si  Miscarea Islamica din turkistan Oriental/salafist-jihadist-teroriste, etc. Acestora se adauga si kurzii sirieni care vor autodeterminarea Kurdistanului (PYD/Partidul Uniunii Democratice-YPG/Unitatea de Protectie a Poporului, PKK/Partidul Muncitorilor din Kurdistan-HPG/Forta de Aparare a Poporuli, clasata terorista), MFS/Consiliul National Siriac (crestininism, protectia populatiei asiriene-grup etnic cu origini in Irak/cca 400.000, Iran/cca 80.000, Siria/75.000 si Turcia/5.000). In sfarsit, in  schema apare si Coalitia Internationala (SUA, Franta, Marea Briranie, Canada, Arabia Saudita,  Emiratele Arabe Unite, Qatar, Bahrein, Iordania si Turcia) care combat ISIS/Daesh. Dupa cum putem constata este vorba de un conflict regional carcaletizat in toata regula, din care singurii castigatori vor fi marile puteri care isi urmaresc propriilor interese politico-economice, avand in vedere faptul ca in timp, razboiul civil s-a transformat, simultan, intr-un Razboi Sfant, dar si intr-unul ″prin procuratie/procura″ pentru participanti (razboi in care doua puteri se confrunta, dar indirect, sustinand financiar sau material alte puteri sau organizatii militare, care ele sunt in conflict direct pe terenul de lupta), cu consecinte  dezastruose, din toate punctele de vedere, pentru cei implicati in el, direct.

Dupa estimatiile diferitelor ONG-uri  (dar si organisme ale ONU) insarcinate ca evidenta pierderilor umane in acest razboi (in care au fost comise si crime de razboi, respectiv, crime contra umanitatii), numarul celor ucisi ar fi cuprins intre ¼ - ½ million, iar numarul celor disparuti in inchisori azr fi cuprins intre 150.000-200.000, dintre care cca 12.000 ar fi fost torturati pana au murit. Intre 5-6 mil. de sirieni si-ar fi parasit tara (cca ¼ din populatia totala) si cca 79.585 de civili nevinovati ar fi pierit pana in prezent (conform Observatorului Sirian al Drepturilor Omului) dintre care 8.823 femei si 13.694 de copii. Din contra, conform Retelei Siriene al Drepturilor Omului, ar fi vorba de 192.434 de civili, dintre care 21.070 femei si 21.152 copii. Un alt for competent, Centrul Sirian de Documentare asupra violentei,  mentioneaza 93.442 de civili, dintre care 10.015 femei si 16.052. Oricare dintre aceste variante este mai mult decat dramatica, intolerabila si inacceptabila. Sub nicio forma nu putem  tolera crime de razboi si crime contra umanitatii de o asemenea anvergura. Sunt ele care alimenteaza Jihadul, sunt ele care alimenteaza Razboiul Sfant, sunt ele care alimenteaza terorismul international, inclusiv, in  Lumea Occidentala, contra caruia a fost declansat  GWOT (Global War on Terror). In concluzie, ne aflam, din pacate, intr-un cerc vicios, din care nu putem iesi, dar parca nici n-am vrea! In plus, cca 12,2 milioane de sirieni (dintre care 5,6 milioane sunt copii !) au nevoie de ajutor ulmanitar urgent, iar 13,8 milioane trebuie asistate/tratate de catre OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), intr-un context social-istoric in care, de la inceputul conflictului in Siria, aceasta tara a acumulat deja o datorie de cca 200 Md$US (adica, cmai mare decat PIB-ul Romaniei in 2015).

Conflictul din Liban (stat multiconfesional/crestini, musulmani Sunniti si Siiti, respectiv, Druzi-secta siita monoteista, Alauiți-grup etnic religios din Jabâl Bahrâ/masiv muntos in Siria), se datoreaza unor probleme specifice (tulburari politice) cu care se confrunta acesta dupa castigarea independentei in 1943, pe fondul tensiunilor religioase (Razboiul din Liban/1975-1990, Conflictul contra Fatah al Islam/2007, Conflictul Bab el-Tabbaneh–Baal Mohsen/din 1976- in derulare, dintre rezidentii musulmani Siiti apartinand Bab-al-Tibbaneh si musulmanii Alauiți apartinand Baal Mohsen/Tripoli, Conflictul Libanez/7 mai-14 mai 2008). Sunt implicati in acest conflict, pe de o parte, opozantii lui Bachar el Assad, Militantii opozanti al Guvernului din Siria (Brigazile Abdullah Azzam/format in 2009-grup islamist-jihadist terorist afiliata la Al Qaeda si la Miscarea Juhadista Mondiala, activa in Liban, Irak, Siria, Egipt, Iordania si Fasia Gaza/Palestina; Frontul al Nosra; Frontul Islamic din Siria/fondat in 2013, de orientare islamisma sunnita-salafista; Fatah al Islam:fondat in 2006, de orientare islamisma sunnita-salafist-takfirisma, operativa in Siria si Liban; Armata Siriana Libera; ISIS/Daesh si Curentul Viitorului/fondat neoficial in 1992, oficial in 2007, miscare politica liberalist-capitalista, sustinuta de catre Arabia Saudita), iar pe de alta parte, Militantii Guvernului Sirian (adica al lui Bachar el Assad: PDA/Partidul Democratic Arab din Liban si Hezbollah, sustinuta de catre Siria si Iran) si in sfarsit Guvernul Libanez (Armata Libaneza/Fortele de Securitate, sprijinite de catre SUA, Rusia, Franta, Marea Britanie si Arabia Saudita),  intr-un amalgam de interese politico-economice , care ar fi in defavoarea lui Bachar, dar in care marile puteri militare, sustin aceasi cauza ca si ISIS, cu alte cuvinte, lupta ″alaturi″ de acesta! De la inceputul confruntarilor, numarul celor ucis (conform documentelor oficiale) s-ar ridica la cca 722, iar cel al ranitilor la cca 2.670, insa conform diferite organizatii neguvernamentale numarul real al victimelor, ar fi de 3 ori mai mare, dintre care majoritatea ar fi civili (inclusiv femei si copii), nevinovati care n-au fost deloc interesati de acest conflict.

In ceea ce priveste Razboiul civil din Mali (Africa), acesta este un conflict armat incepand din 17 ianuarie 2012, ca urmare a insurectiei grupurilor armate salafist-jihadiste separatiste Tuaregii (Kel Tamashaq/Kel Taguelmust  grup etnic cca 1, 5 mil loc, apartinand grupului etno-lingvistic berber al Saharei si tarilor limitrofe acesteia Niger-800.000 de loc, Mali-550.000 de loc, Algeria-50.000 de loc, Maroc, Libia, Burkina Faso), pro-Azawad (aflat in nordul tarii), un teritoriu-desert (aproape in intregime) cunoscut sub numele de Mali de Nord (Mali-Nord), cuprins intre zonele sahariene si zonele  saheliene (tranziție pe orizontala, dintre desertul Sahara si regiunea de savană Sudan) care reclama (solicita) independenta, pe care au proclamat-o in 2012, iainte de a renunta la aceasta pe 14 februarie 2013, in contextul in care  niciun stat in lume, nu a recunoscut pana in prezent aceasta revendicare.  Conflictul este o consecinta al Razboiului civil Libian/Revolutia Libiana, cand dupa inlaturarea de pautere (si uciderea lui Kadhafi), arsenale militare sunt sustrase (furate) de catre grupuri armate organizate, in timp ce  mercenarii tuaregi in serviciul lui Al-Jamāhīriyyah al-ʿArabiyyah al-Lībiyyah (numele oficial al regimului lui Kadhafi intre 1977-2011) vor  migra catre Sahara (Marele desert/cca 8 mil km2 pe teritoriul tarilor nord africane: Algeria, Maroc, Libia, Mauritania, Tunisia, Egipt, Mali, Niger, Ciad si Sudan) si se vor alia cu miscarile rebele din regiune. In felul acesta, pe 17 ianuarie rebelii tuaregi, membri al MNLA (Miscarea Nationala de Eliberare al Azawadului/miscare politica si miltara nationalista de autodeterminare, de tuaregi, creata pe 16 octombrie 2011, activa in Mali de Nord) si Asnar Dine (grupare armata salafist-jihadista, avand ca obiectiv instaurarea Statului Islamic in Mali, conform doctrinelor Sariei) vor declansa a 5-a Rebeluine contra Guvernului Mali. Sprijiniti de catre organizatiile AQMI si MUJAO (Miscarea pentru Unicitate si Jihad in Africa de Vest, grup armat salafist-jihadist desprins din AQMI in 2011, avand ca obiectiv instaurarea unui Califat  administrat de catre Saria), acestia reusesc  sa cucereasca  Aguelhoc si Tessalit  (Kidal, cea de-a 8 regiune administrativa al statului Mali), respectiv,  Ménaka (Gao, ce-a de-a 7 regiune administrativa). Ca urmare a acestor evenimente,  in martie, un grup de militari al Armatei Maliene tenteaza o lovitura de stat, care va provoca puternice confruntari dintre ″Beretele″ verzi si rosii, dezorganizand astfel operatiunile din nordul tarii (Mali de Nord), de care vor profita rebelii tuaregi pentru a ocupa si Kidal (capitala regiunii ca acelasi nume) respectiv Tombouctou (capitala celei de a 6-a regiuni cu acelasi nume), pentru ca pe 6 aprilie sa declare independenta Azawadului.  De atunci, in acest conflict care a luat proportii uriase, sunt implicate, pe de o parte Guvernul din Mali, sustinut de catre Franta, Ciad, Ganda Izo si MPGK/Miscarea Patriotica Ganda Koi,  militii de autoaparare a regiunii Songhai create in 2012, respectiv, 1994 , impreuna cu Frontul de Eliberare al Regiunilor din Mali de Nord  (in cadrul CM-FPR/Coordonarea Miscarilor si Frontul Patriotic de Rezistenta fondata pe 12 iulie 2012);  grupurile loialiste Guvernului din Mali : GATIA (Grupul de Autoaparare Tuareg si Aliatii/fondat pe 14 august 2012); MAA (Miscarea Araba din Azawad/finadata pe 1 aprilie 2012), respectiv, de catre  MPSA (Miscarea Populara pentru Salvarea Azawadului/scindare din MAA in 26 august 2014, nationalism azawadien, autodeterminare), MISMA (Misiunea Internationala de a Mentine Mali sub conduita Africana, compusa din: Ciad, Niger, Nigeria, Senegal, Burkina Faso, Togo, Benin, Guineea, Guineea-Bissau, Sierra Leone, Liberia, Ghana, Gambia, Insulele Capului Verde); MINUSMA din partea ONU (Misiunea Multidimensionala Integrata a Natiunilor Unite pentru Stabilitatea Statului Mali, compusa din SUA, China, tarile europene: Franta, Germania, Marea Britanie, Italia, Olanda, Portugalia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Norvegia,  Elvetia, Estonia, Bosnia-Hertegovina; tarile africane din regiune: Egiptul, Ciad, Benin, Togo, Coasta de Fildes, Gahna, Guineea si Guineea-Biassau, Liberia, Mauritania, Burkina Faso, Gambia, Kenya, Niger, Nigeria, Senegal, Sierra Leone, Rwanda; respectiv, tarile asiatice: Bangladesh, Cambodgia, Nepal, Iordania si cele ale Americii centrale: Republica Dominicana si Salvador ;  respectiv, Yemen/Peninsula Arabica), iar pe de alta parte Rebelii tuaregi (MNLA, MAA, MIA/Miscarea Islamica din Azawad, miscare islamist-azawadiana scindata in ianuarie 2013 din Asnar Dine; HCUA/Inaltul Consiliu pentru Unitatea Azawadului-islamism politic si nationalism azawadian,  creat pe 2 mai 2013; CPA/Coalitia Popurului din Azawad-nationalism azawadian, autodeterminism, creat pe 18 martie 2014) sustinuti de catre  organizatiile salafist-jihadiste clasate teroriste  (Asnar Dine, AQMI, MUJAO, Boko Haram, ISIS/Daesh, El-Mouaguiine Biddam/Semnatarii cu sangele lor, scindat in 2012 din AQMI, operativ in Mali, Algeria, Niger/1 decembrie 2012-22 august 2013; Al-Mourabitoune, creat pe 23 august 2013 in urma fuziunii dintre AQMI si Semnatarii cu Sangele lor, precum si FLM/Frontul de Eliberare a Macinei, creata in ianuarie 2015, avand ca obiectiv, reinfiintarea Imperiului teocratic Macina/Diina, aflat astazi pe teritotiul regiunilor administrative Tombouctou si Mopti din Mali, partea occidentala a Africii subsahariene si Mauritania,   cu capitala la Hamdallaye,  fondat in secolul XIX de catre Sékou Amadou/1776-1845, apartinand clanului Barry). In acest conflict este foarte dificil de evaluat numarul celor ucis (avand in vedere contextul social-politic), insa surse neoficiale indica un numar de morti de ordinul miilor (intre 2.000 si 2.500), dintre care u numar important de civili (si minori) ca victime colaterale. In sfarsit, in politica acestor interventii al statelor occidentale in conflictele regionale din lumea musulmana (dorite mai mult sau mai putin de catre localnici/autohtoni), trebuie interpretate si atentatele teroriste care sunt comise pe teritoriul statelor lor, ca riposta, de catre organizatiile  armate islamiste (salafist-jihadiste) clasate teroriste de care ONU. In continuare vom prezenta o lista a celor mai importante atentate teroriste islamiste, dupa declansarea de catre Bush a  GWOT  (War on Terror), in care au fost implicate interesele tarilor occidentale, pana in zilele noastre.

Pe 11 martie 2004, atentatul de la Madrid/Gara Atocha,  cu exact  911 zile si 19 ore dupa cele comise in SUA (pe 11 septembrie 2001), in care isi vor pierde viata 191 de persoane si vor fi ranite, alte 1.858 (cel mai sangeros atac in Spania), in cadrul mai multor explozii sincronizate, provocate de catre islamistii jihadisti marocani apartinand gruparii teroriste Al Qaeda/filiera AQMI (atribuit la inceput, organizatiei separatiste baste ETA, a se vedea pentru detalii si derularea evenimentelor articolele autorului: ″Terorismul nu are religie (Partea II) ″ : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/49785-terorismul-nu-are-religie-partea-ii.html; ″Allah(o)u Akbar (Partile IV si VII)″: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/48277-allah-o-u-akbar-partea-vii-comentariul-autorului-lumpenterorismul-terorismul-modern-contemporan.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/48277-allah-o-u-akbar-partea-vii-comentariul-autorului-lumpenterorismul-terorismul-modern-contemporan.html; respectiv, activitatea terorista a organizatiei separatiste baste:   ″ETA in fata TEA″ : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43059-eta-in-fata-tae.html) .  Pe 9 septembrie 2004, ora 09h30 GMT (cand SUA si Australia erau angajate in Razboiul din Irak), are loc la Ambasada Australiei (Districtul Kuningan) din Jakarta (capitala Indoneziei), un atentat-sinucigas (revendicat de catre JI/Jamaah Islamiyah legat de Al Qaeda) prin intermediul unei masini-capcana (furgoneta care livra diferite prduse, incarcata cu explozibil), in care 9 persoane isi vor pierde viata si alte 182 vor fi ranite (dintre care 3 salariati al Ambasadei Greciei, aflata in proiximitate, iar cladirea Ambasadei Chinei distrusa). La inceput, un invatator, Abdul Rahim Ayub (cu dublu nationalite astraliana si indoneziana), a fost luat in vizor de catre autoritatile politienesti pentru ca acesta dirija bransa australiana a JI, pentru ca cu 3 luni mai devreme, acesta ar fi fost localizat la Puncak (Bogor) la vest de Java, insa, ulterior este disculpat. In sfarsit, Indonezia a mai fost confruntata cu asemenea acte teroriste sangeroase, in special pe 12 octombrie 2002 (ora 23h05, exact cu un an, o lina si o zi, dupa atentatele teroriste-sinucigase de la 11 septembrie in SUA !) in orasul balnear/turistic  Kuta (Insula Bali), in care intr-un triplu atac terorist cu bomba (cel mai singeros atac din istoria tarii, conform lui Imamului Samudera seful teroristilor din Bali) vor fi ucise 202 persoane (majoritatea turisti straini, dintre care 88 australieni si 24 de britanici) si vor fi ranite alte 209. Este vorba de sinucigasul jihadist-Iqbal care isi explodeaza centura cu explozibil in Paddy's Bar (frecventat de catre americani, britanici si australieni), facand 8 victime, cu cateva secunde dupa ce o camioneta alba Mitsubishi umpluta cu nitrat de amonium (C4, RDX si Semex) va exploda in fata Club Sari de pe strada Legian Street, ucigand 180 de persoane, in special datorita incendiului. A 3-a bomba va exploda in proximitatea Consulatului SUA din Denpasar in Insula Bali. In atentate vor pieri si 38 de localnici/balieni.  In acest dosar 33 de indonezieni au fost condamnati pentru participarea lor sub o forma la atacuri (dintre care 3 la moarte si 4 la inchisoare pe viata), iar Omar Al Farouq, unul dintre responsabili organizatiei  Al Qaeda care a olanificat atentatele a fost ucis pe 25 septembrie Bassorah intr-un raid al Armatei Britanice. In mai putin de 2 ani, Imam Samudra, Ali Gufron si Amrozi, organizatorii, sunt condamnati la moarte si executati in noaptea de 8/9 noiembrie 2008 la Inchisoarea Nusakambangan (Java).  Responsabilul cu aceste atentate teroriste Abu Bakar Ba’asyir (banuit car ar fi fost leader al JI indonezian) a fost eliberat pe 14 iunie 2006 (dupa cca 4 ani de incarcerare), iar Umar Patek (Hisyam bin Ali Zein/1966, membru al Jamaah Islamiyah) ultimul implicat in aceste atentate dupa o lunga cavala (fuga de autoritatile judiciare), a fost arestat pe  29 mars 2011  Abbottabad in Pakistan si condamnat (sub supravegherea a peste 200 de politisti) pe 31 mai 2012 la 21 de ani de recluziune criminala, avand in vedere faptul ca Dulmatin Adalah ("The Genius" - Djoko Pitono/1970-2010, membru al Jamaah Islamiyah, expert in explozibili, format intr-o tabara din Afganistan), un alt creier al actiuniilor teroriste din Bali (pe capul caruia Departamentul de Stat american si Guvernul din Filipine a fixat o recompensa de 10 Mil$US) ar fi fost ucis intr-un raid al Unitatii 88 al Politiei Indoneziene, pe 9 martie 2010, intr-un raid al fortelor antiteroriste. Conform unui mesaj transmis prin Canalul de televiziune Al Jazeera, dupa o saptamana de la atentat, acesta ar fi facut parte dintr-un plan vast de atentate contra americanilor si aliatilor sai conceput si elaborat in cele mai mici detalii ale  de catre Ayman Mohammed Rabie al-Zawahi, seful retelei teroriste Al Qaeda, dupa moartea lui Ossama bin Laden pe 2 mai 2011. (A  se vedea pentru detalii si articolele autorului : ″Impreuna contra Pedepsei cu Moartea/Congresul Regional din Pacificul de Sud de la Kuala Lumpur/Malaezia, 11-13 iunie 2015), Partile II si III″http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47708-impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea-partea-ii-malaezia-kuala-lumpur-11-13-iunie-2015.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/48396-impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea-partea-iii-malaezia-kuala-lumpur-11-13-iunie-2015-lucrarile-congresului.html). 

Un Alt atac terorist-sinucigas islamist comis in aceasta tara, dupa evenimentele din 11 septembrie in SUA, este cel de la Hotelul Marriott din Jakarta, pe 5 august 2003 (in jurul orei locale 11h45), prin intermediul unui vehicul-capcana (Toyota Kijang, cumparat de la un om de afaceri pentru sacrificiu, pe 20 iulie 2003 pentru suma de 25.750 000 Idr/astazi cca 1.850€, pe atunci, cca 2.775€), oprita in statia de taxi-uri din fata hotelului, care va ucide 12 persoane si va rani 150. Desi majoritatea persoanelor aflate in hotel erau indonezieni (mai putin  doi oameni de afaceri: un olandez, un danez si doi turisti chinezi), considerat ca simbol al occidentului, acesta era  deseori inchiriat de catre Ambasa SUA pentru diverse evenimente.  Pentru a ne da seama de agresivitatea exploziei, camul teroristului-kamikaze Asmar Latin Sani (in varsta de 28 de ani, originar din Sumatra Occidentala care s-ar fi antrenat in taberele de lupta din Afganistan si Pakistan, fost membru al Laskar Khos/forte speciale din cadrul JI apropiata de Al Qaeda) a fost descopertit la etajul 5 al hotelului! Atacul a avut loc cu doau zile inainte de inceperea procesului teroristilor de la Bali. Atentatul a fost revendicat dupa 6 zile de la atentat de catre Al Qaeda (prin ″filiala″ sa JI),  prin intermediul Canalului de Tv Al Jazeera cu ″dedicatitie″ pentru SUA si Australia. Conform investigatiilor pe care le-am facut, pe lista suspectilor au aparut  diferite persoane care erau in contact  direct, mai mult sau mai putin cu JI. Printre acestia mentionam pe Hambali  (Encep Nurjaman/Riduan Isamuddin/n.1966) responsabil operational presupus a organizatiei musulmane radicale indoziene JI, legata de Al Qaeda). Arestat in tailanda pe 11 august 2003, acesta ar fi momentan incarcerat la baza americana (navala) din Guantanmo Bay (Bahía de Guantánamo in Cuba/Marea Caraibilor, cca 117km2), controlat de catre SUA pe baza tratatului americano-cubanez din 1903 (creata in 1898 ca urmare al Razboiului hispano-american). Malaezianul Azahari bin Husin/Azahari bin Hussein (1957-2005, doctor in gestiunea terenurilor la Universitatea Reading/Marea Britanie si profesor la Universitatea de tehnologie de la Johr/Malaezia), care ar fi luat parte la conceperea si confectionarea materialului  explozibilului utilizat la Bali  (2002), la Hotelul Merriott (2003) si la Ambasada Australiei (2004) din Jakarta. Acesta inainte de atentatul de la Marriott, s-ar fi intalnit, in locuinta sa din Bengkulu (Sumatra Indonesziana). A fost ucis in cadrul unui raid al Politiei indonezien in Provincia Java-Est.  Noordin Mohammed Top (Din Moch/Top, Muh, 1968-2009) islamist malaezian responsabila de ramura dizidenta a organizatiei armate indoneziene, Tanzim Qaedat al Jihad,  o ramaura a JI indonezian, implicat si el in atentatele de la Bali si de la Jakarta (Ambasada Auistraliei si Marriott), dar si in cel din Bali in 2005, respectiv, in cel de la JW Marriott-Ritz Carlton Hotel la Jakarta in 2009. Timp de 9 ani (in cavala) Top scapa in diferite tentative ale autoritatilor politienesti de a fi capturat, iar pe 8 august 2009 se presupune car ar fi fost ucis la Temanggung in Insula Java, dar ulterior, dupa identificare, acestea confirma ca nu a fost vorba de el ci de Rumah Ibrohim Mulai Ramai, un apropiat al acestuia, complice la atacurile teroriste ale acestuia. Din contra, acesta ar fi fost ucis (cu certitudine, dupa ADN-ul sau !) impreuna cu alti 3 combatanti, pe 17 septembrie 2009, intr-un raid al Politiei in Insula Java, care a durat peste 7 ore. Mohammed Nazir Bin Lep (Lillie, islamist-jihadist membru al JI, este in momentul de fata, ca si Hambali (al carui adjunct era considerat) detinut la Guantanamo Bay, impreuna cu alti 14 salafisti-jihadist implicati in diferite atentate din tarile Pacificului de Sud (in special, in Indonezeia, printre care si Mohd Amin Farik, un alt adjunct al lui Hambali). 

In atacurile teroriste din 1 octombrie 2005 (Bali), 3 teroristi isi vor exploda centurile lor (cu cca 10 kg de TNT/Trinitrotoluen), de maniera simultana, doua, intr-un restaurant (Kafe Nyoman si Kafe Menega) din orasul pescaresc Jimbaran (19h40 si 19h41),  din vecinatatea aeroportului (Ngurah Rai), reputat pentru localurile sale care servesc fructe de mare de toate tipurile si dupa toate gusturile, mai mult sau mai putin rafinate (peste 100), iar al treilea, la cca 30km, intr-un complex de restauratie luxos (Bar & Resto Raja’s Kura square) din statiunea balneara Kuta (19h30, unde a avut loc si atentatul din 12 octombrie 2002), un oras turistic deosebit de atractiv pentru confortul oferit turistilor, in special, occidentali. Sanglah Hospital respectiv, Graha Asih Hospital, ar fi evaluat numarul deceselor la 27 (printre care si teroristii), cifra mai mare decat cea comnnicata de catre seful sectiei antiteroriste al Politiei Ansyaad Mbai (22). Printre ei 12 indonezieni, 2 australien si 1 japonez sunt identificati. Teroriostii au fost membri JI, legata de Al Qaeda precum si de retelele jihadiste internationale, prin intermediul acesteia. Alte 122 de persoane au fost fost ranite (83 indonezieni, 20 australieni, 7 sud-coereeni, 6 americani, 3 japonezi, 1 francez si 1 german). Dupa comiterea actelor teroriste, doi islamisti Noordin Mohammad Top si Azahari Husin/Azahari bin Hussein(cautati de maniera activa de catre autoritatile politienesti Indoneziene)sunt imediat banuti ca ar fi in spatele acestora, iar investigatiile ulteriore permit arestarea unui grup infractional salafist-jihadist, care ar fi fost direct implicat in atentat, format din: Mohamad Cholily (Yahya, 28 ani), Anif Solchanudin (Pendek, 24 ani),  Abdul Aziz (Jafar, 30 ani) si Dwi Widiyarto (Wiwid, 30 ani),  care vor compare in fata Tribunalului Denpasar (Insula Bali) inculpati pentru violarea legii antiteroriste indoneziene (sanctionabila penal, conform CP indonezian, de la 4 ani cu executare pana la sanctiunea cu pedeasa capitala) al caror proces se va deschide pe 9 mai 2006. Conform rechizitoriului Ministerului Public, toti cei 4 ar fi avut un rol important in cele 3 atentate-siuncigase comise pe 1 octombrie 2012 la Bali, avand la baza iddea ca acestyia se cunosteau si se frecventau cu cei implicati in organizarea atentatelor din Indonezia (dupa cele comise pe 11 septembrie in SUA), iar pedepsele reclamate de catre acesta au fost exemplare: intre 10-15 ani de recluziune criminala pentru cei inculpati! Cholily a fost eliberat conditionat din Inchisoarea Lowokwaru din Padang Estul Insulei Java) la inceputul anul trecut, dupa ce a efectuat 11 ani de recluziune criminala din cei 18 la care a fost condamnat, iar Anif Solchanudin, in iulie, dupa ce a efectuat si el a 7 ani de detentie criminala din cei 15  cu care a fost sanctionat. (pe 7 septembrie 2006), conform purtatorului de cuvant al Ministerul de Justitie Ika Yusanti. Masykur Abdul Kadir, care i-ar fi ajutat pe cei implicati in atentate sa inchirieze o locunita la Bali, a fost eliberat inca din 2010, dupa ce a efectuat si el 7 ani de inchisoare din 15. Restul  persoanelor cercetate in acest dosar, inculpate (in total 36) sau astazi se afla in libertate. Conform purtatorului de cuvant al Ministerului Justitiei, cca 100 de terorist urmeaza sa fie eliberati cu ocazia sarbatorilor Aid el-Fitr/Eid ul Fitr (sarbatoare care  marcheaza sfarsitul Ramadamului, a doua luna al calendarului musulman-sfanta-29/30 de zile,  in acest an 14 octombrie 2015-2 octobre 2016)  si a Independei tarii (17 august 1945).

Un alt atentat indonezian pe care trebuie sa-l amintim aici (legat, oarecum, de cele mentionate mai sus) este cel comis pe 17 iulie 2009 (in cartierul de afacrei Kuningan- Setiabudi/Jakarta)  unde 2 teroristii-sinucigasi (membri a gruparii jihadist-teroriste JI/Jamaah Islamiyah vor comite din nou, doua atentate cu bomba (ora locala 08h00,  respectiv, 08h05), in doua hoteluri de lux diferite (unde erau cazati), JW Merriott si Ritz-Carlton, ucigand 7 persoane (3 australieni/in total 95 in atentatele din 2002-2003-2009; 2 olandezi, 2 neo-zeelandezi, respectiv, un indonezian) si ranind 53 (dintre care 14 straini). Din pacate, dupa o pauza mai lunga, in accest deceniu, atacurile teroriste in Indonezia (cca 255 Mil de loc., cca 17.000 de insule din care numai 6.000 sunt locuite/impartite in 30 de provincii administrative, doua regiuni speciale si un district, tara cu cea mai mare populatie musulmana/cca 88,5%-adica peste 220 Mil de musulmani) au fost reluate pe 14 ianuarie 2016,  in plin centrul Jakartei (in proximitatea marelui Centru comercial Sarinah si a Ambasadei Franceze, respectiv, sediul ONU), in cadrul unei actiuni teroriste complexe (mai multe explozii si o fuziada/schimb intens de focuri de arma), la care ar fi participat mai multi kamikaze (intre 5-14) apartinand organizatiei teroriste ISIS/Daesh. Conform unor documente oficiale ale Politiei indoneziene (purtatorul de cuvant Anton Charliyan), in aceasta actiune ar fi pierit 8 persoane dintre care 4 teroristi si 4 civili (un canadian si 3 indoneziani) si ar fi fost ranite 23 (dupa unele surse 24). In ceea ce priveste cele doua atacuri principale (pentru ca unele surse indica 6 explozii!) de la Jakarta pe 14 ianuarie, acestea ar fi debutat in jurul orei 10h40/50 cu o prima explozie pe parkingul din Starbucks al imobilului Skyline (langa Centrul comercial de 74 de etaje Sarinah, din str. Jalan H. Thamrin nr.11, in proximitatea Ambasadei Franceze si sediul ONU), iar dupa cca 5-10 minute, doi teroristi iau ostatici/2 turisti (straini), un canadinan de origine algeriana si un algerian in proximitatea cladirii Strabucks, dintre care primul este ucisi iar al doilea ranit. Fuziada (schimb intens de focuri de arma) dintre Politie si teroristi are loc la Teatrul Djakarta  (aflata cladirea Strabucks), unde ar fi fost ucisi 3 teroristi. In paralel,  alti doi teroristi pe motocicleta si-ar fi explodat centurile la Postul de politie (grav avariata) din cartier, la o intersectie centrala din cartier, mai exact a strazilor Jalan Thamrin si Jalan K.H. Wahid Hasyim. Din pacate in acest dosar exista o serie de incoerente conform investigatiilor noastre, care fac imposibila restabiliera adevarului istoric, cu certitudine. Exista surse (martori) care declara 6 explozii, dintre care primul la  Postul de Politie  (la intrarea prin vecinatatea Starbucks coffee si Burger King), alte 3 in cartierele  Cikini, Slipi si Kuningan (in proximitatea Ambasadelor Pakistanului si Turciei) si in sfarsit inca doua atacuri la Simatupang, respectiv, Palmera, ceea ce Politia Indoneziana ar fi negat-o (cel putin oficial). Conform autoritatilor indoneziene, in spatele atracurilor teroriste ar fi fost jihadistul Bahrun Naim (originar din Pekalongan/Java Centrala) membru ISIS/Daesh, care s-ar fi mutat la Al-Raqqah(Raqqa/Rakka-Siria, capitala ISIS) inainte de atacurile teroriste din Jakarta si ar fi fost cunoscut autoritatilor inca din 2010 (cand a fost arestat la domiciliul sau din Solo si inculpat pentru legaturile sale cu Daesh, dar din lipsa suficienta de probe materiale ar fi fost eliberat). Tot conform autoritatilor politienesti, dupa asediul care ar fi durat cca 4h00, ar fi fost arestati 3 suspecti, care ar fi fost implicati in acesta, sub o forma sau alta (ancheta fiind in derulare). Cadavrele celor doi ucisi in explozie au fost identificate, fiind vorba de Dian Juni Kurniadi si Ahmad Muhazab Saron, amandoi in varsta de 26 de ani, iar cei doi ucisi (si nu 3 asa cum sustine Politia), din investigatiile noastre, ar fi fost Afif (Sunakim/Sunardi in varsta de 31 de ani) si Marwan (Muhammad Ali  in varsta de 40 ans). In concluzie, ar fi fost ucisi numai 4 teroristi si nu 5 cum ar trebui sa fie, in cazul in care in afara de cei 3 kamikaze (1 la Starbucks si 2 la Postul de Politie) ar fi fost ucis 2 teroristi la Teatru/Cinema (conform unei versiuni a Politiei, care ar fi avut si ea 5 raniti) sau 6 (conform celei de –a doua versiuni), daca acestia ar fi ucis 3 teroristi la Teatru/Cinema. In cursul serii, autoritatile erau inca intr-o confuzie totala si avansau mai variante: 12h31-3 politisti si un civil ucis; 12h31-trei civili si un poltist ucis;  12h35-sase victime dintre care 3 politisti; 14h20-cca 6 teroristi ar putea fi in interiorul cladirii; 14h58-bilantul ar fi de 7 morti, 4 teroristi si 3 politisti;  18h27- exista doi kamikaze printre 4 teroristi;  18h32-doi sau 3 teroristi ar fi ramas in interiorul cladirii Starbucks; 21h32-conform sefului securitatii,  ar fi explodat 5 bombe si un kamikaze s-ar fi aruncat in aer la Starbucks;  21h24-printre victime ar fi un olandez functionar al Natiunilor Unite; etc. Din contra, exista o certitudine, in privinta decesului la ora 15h41 al turistului canadian de origine alegriana Taher Amer-Ouali (in varsta de 70 de an), specialist in aparatura pentru cei cu deficienta auditiva. Acesta datorita documentelor sale (pe care le avea asupra lui si vrand sa acorde un prim-ajutor  ranitilor) a fost corect identificat de catre toate sursele. Despre ceilalti 3 civili informatiile sunt foarte putine, dar credem ca este vorba de un indonezian Rico Hermawan (in varsta de 21 de ani),  care ar fi decedat la Postul de Politie, fiind convocat pentru o infractiune de circulatie;  un oarecare Sugito (in varsta de 40 de ani),  curier care ar fi fost intial confundat cu un terorist (si credem ca ar fi fost ucis de catre politisti din gresala?!), respectiv, Rais Karna (in varsta de 37 de ani), agent de paza la o filiala a unei banci din Bangkok la Jakarta, care moare dupa 2 zile la spital datorita ranilor sale incompatibile cu viata.  In revendicarea sa, ISIS (la ora 15h35), atacurile ar vizat un grup de cetateni a ″Coalitiei Cricisate″, facand aluzie la alianta anti Daesh condusa de catre SUA.  In ceea ce priveste autoritatle, se pare ca acestea ar fi fost in alerta maxima, pentru ca cca 150.000 de politisti si soldati ar fi fost mobilizati de Revelion pentru paza, bisericilor, aeroporturilor, institutiilor statului/guvernamentale, precum si a altor locuri publice. Si in Insula Bali ar fi fost prezent cca 9.000 de politisti pentru ca orice fel de atac terorist sa fie prevenit. De altfel, daca am putea avea incredere in autoritatile politienesti nu ne-am indoi de faptul ca acestea ar fi arestat inainte de Revelion cinci suspecti apartinad organizatiti ISIS si 4 apartinand organizatiei JI.

In sfarsit, aceste atacuri teroriste ar fi fost planificate de catre Daesh in cadrul unei ample operatiuni si in alte tari, cu alte trei (numita ″Abu al-Mughirah al-Qahtani″ unul dintre numele de mujahidin al lui Abou Nabil al-Anbari, sef jihadist irakian, ucis in noaptea de 13-14 noiembrie 2015 in apropiere de Derma/Libia in timpul unui raid american),  doua, pe 7 ianuarie 2016 in Libia, unul la Zilten (cel mai sangeros atentat dupa rastunarea de la putere a lui Kadhafi in 2011, revendicat de catre Satul Islamic in Libia, in  care un camion cisterna-capcana cu un kamikaze Abdallah al-Muhajair, loveste frontal cladirea scolii de pregatire a garzilor de coasta din cartierul Soug al Talata in jurul orei 08h30, cand aceasta gazduia cca 290-300 de tineri cu instructorii lor, majoritatea politisti, dintre care cel putin 65 vor fi ucisi/80 conform Daesh, iar 150 vor fi raniti) si unul la Ras Lanouf (oras-port in estul Libiei pe Coasta Mediterana/principalul centru de rafinare al petrolului al tarii, unde la postul de control de acces in oras, tot un atentat-sinucigas cu masina-capcana va curma 6 vieti/dintre care si a unui bebelus, iar alte 8 persoane vor fi ranite), respectiv, al treilea pe 12 ianuarie 2016 in Turcia, la Istanbul (Districtul Fatih/Piata Sultanahmet-simbol turistic, in proximitatea Moscheei Albastre/Basilica Sainte Sophie, aflata in principala zona turistica a orasului, in care in jurul orei 10h18, intr-un ″atentat-sinucigas de origine siriana″ vor fi ucise 11 persoane si alte 15 ranite, dintr-un grup de 33 care contemplau in proximitatea Obeliscului Teodosie/Dikilitaş, de catre un kamikaze sirian, Nabil Fadli, intrat in Turcia intr-un grup de 5 persoane ca refugiat/datorita razboiului civil din Siria). Acest ultim atentat, aduce prejudicii importante intereselor germane, avand in vedere faptul ca toti cei ucisi erau de nationalitate germana  (1 peruvian/de sex feminin si 1 norvegian/Jostein Blein, au supravietuit contrar informatiilor gresite, furnizate de catre mass-media,  din contra, o femeie/tot de nationalitate germana, va deceda, ulterior, la Spitalul din Offenbach/Landul Bavaria), veniti intr-un grup organizat de catre Lebenslust Touristik de la Berlin. Merita sa mentionam aici faptul ca chiar si in acest context sumbru, unul dintre zece turci, nu considera ca Daesh ar fi o organizatie terorista, iar cca 5% din populatie chiar il sustine. Cca 21,5% dintre ei considera ca ISIS reprezinta Islamul, iar cca 9%, ca acesta ar fi un stat (real, in adevaratul inteles al cuvantului).  In sfarsit, mentionam ca si in acest atentat (ca si in cel de la Jakarta) confuzia era (este) mare.  Surse diferite indica informatii diferite, ca dovada ca in aceste tari cu o foarte mare concentratie de populatie musulmana (Turcia, 78 Mil loc din care cca 94% musulmani), atat anchetele cat si transparenta (reala) lasa mult de dorit.  Din informatiile pe care le detinem, atentatul nu ar fi fost revendicat, insa atentatorul-kamikaze ar fi fost un sirian originar dintr-o zona agricola, Manbij/Regiunea Alep (Nabil Abdullatif al-Fadli, nascut in 1988 in Arabia Saudita si nu in Turcia sau in Siria, cum mass-media informa gresit publicul !) deci, un ″aproapiat″ al Daesh (conform autoritatilor de ancheta !), ceea ce nu pare deloc evident, cu atat mai mult cu cat aceasta organizatie revendica o serie de atentate cu rasunet (cele mai abominabile si sangerose), numai pentru propaganda (″publicitate″), in care de multe ori, nu are niciun fel de amestec! S-ar parea ca individul ar fi integrat in 2012,  grupurile de rebeli a ASL-ului (Armatei Siriene Libere), principalul opozant al regimului dictatorial condus de catre Bachar el Assad, inainte de se radicaliza si a se alatura mujahidinilor primului Califat al Islamului Abû Bakr As Siddîq (8 iunie 632-23 august 634), dupa care via gruparea Harakat Ahrar ash-Sham Al Islamiyya (fondata in 2011, de ideologie salafista/lupta armata, de gherila, activa in Siria, opozanta regimului lui Bachar) ar fi integrat Daesh. In absenta unor revendicari directe din partea Daesh, se presupuna ca sinucigasul ar fi comis atentatul fara ca acesta sa fi fost comandidat! In sfarsit, pe 12 ianuarie, un suspect (de origine musulmana) si alti 3 rusi (membri Daesh), responsabili de atentat (din punct de vedere logistic) ar fi fot arestati la Antalia (Trucia), iarunul dintre acestia, Aidar Souleimanov (n.1984), ar fi fost leaderul lor. Conform unor documente oficiale, cca 2.719 rusi ar fi parasit Rusia pentru a combate in cadrul ISIS din Siria, dintre care 160 ar fi fost ucisi, 73 au revenit si ar fi fost judecati iar 36 ar fi fost arestati, fiind in prezent, cercetati pznal. Pe 14 ianuare alti 2 suspecti presupusi implicati in atentat sunt arestati, in timp ce pe 17 in urma unei actiuni in forta al Armatei turce a carei artilerie ataca (cca 500 de obuze de tancuri trase) diferite pozitii ale ISIS (Bachika, Marea, la cca 20 km de frontiera turca), ucigand cca 200 de mujahidini (combatanti) al acesteia (in mai putin de 48h00), al 16 sunt deferiti justitiei, dintre care 10 vor fi inculpati si incarcerati, iar 6 eliberati (din lipsa de probe materiale).

Cu aceasta ocazie amintim aici si faptul ca Turcia (tara membra a NATO cu baze millitare importante), este teatrul unor atentate-(sin)ucigase de mare amploare incepand cu acest secol. Pe 15 noiembrie 2003, 2 atacuri teroriste cu masini-capcana (cu bomba) lezeaza puternic  interesele evreiesti, vizand 2 sinagogi (Neve Shalom/cartierul Beyoglu, unde un atentat in 1986 a facut deja 22 de morti  si Beth Israël/cartieruuk Sisli, dintre cele 17 din Istanbul pentru o cumunitate evreiasca de cca 20.000/50.000 in Turcia), respectiv,  interesele britanice, vizand Consulatul britanic din Ankara si sediul uneia dintre cele mai mari banci din lume HSBC (Hong Kong & Shanghai Banking Corporation/1865-Hong Kong-Thomas Sutherland, cu sediul general la Londra-Canary Wharf), grup financiar-bancar international britannic prezent in 84 de tari (dispunand  de cca 62 Mil de clienti), in care vor fi ucise 58 de persoane (dupa unele surse 63), printre care si Consulul britanic Roger Short (58 ani), alaturi de alti 3 salariati (printre care si Lisa Hallworth, secretara lui Short) si 6 evrei. In total 74 de persoane ar fi fost inculpate in acest dosar, dintre care 7 (un sirian Loai al-Saqa leaderul grupului, membru al gruparii teroriste Al Qaeda, care ar fi si asigurat logistica impreuna cu 6 turci: Fevzi Yitiz, Yusuf Polat, Baki Yigit, Osman Eken, Adnan Ersoz si Harun Ilhan), ″Razboinici al Islamului″ (aflati sub comanda lui bin Laden), in ciuda strigatului specific Allahu Akbar au fost condamnati la inchisoare pe viata. Alte 29 de persoane pentru contribuitia lor indirecta (sub o forma sau alta) la atentate au fost condamnate la pedepsa de 6 ani si 3 luni, pentru contributia lor directa la atentate, iar 10 persoane, la 3 ani si 9 luni pentru ca ar fi contribuit de maniera indirecta la aceste. Majoritatea dintre ei, desi recunosteau ca s-ar fi antrenat in tabelele du lupta din Afganistan, niciunul dintre ei nu ar fi recunoscut legatura sa cu atentatele comise,  mai putin Harun Ilhan care a confirmat ca ar face parte din gruparea terorista Al Qaeda. Seyit Ertul, conoscut pentru administrarea (gestionarea) unei celule Al Qaeda din Konya, a fost condamnat la 18 ani de recluziune criminala, iar Hamid Obysi, recunoscut vinovat pentru implicarea sa in confectionarea bombelor, precum si a cardurilor de indentitate false utilizate de catre teroristi, la 12 ani si jumatate. Alte 26 de persoane au fost achitate. In ciuda faptului ca imaginile nu erau clare, camerele de filmat i-ar fi identificat cei doi cetateni turci, ca soferi al camioanelor-capcana care au lovit cele doua sinagogi, facand 23 de morti (dintre care 6 turci de religie mozaica/confesiune musulmana) si 310 raniti, in persoana lui Aza Ekinci, respectiv, a lui Feridun Ugurlu (amandoi in varsta de 27 de ani). Atentale comise contra Consulatului Britanic si banca HSBC, au facut si ele 27 de  victime si si 417 de raniti. Atentatul a fost revendicat de Frontul Islamic al Combatantilor din Marele Orient (IBDAC, apropoiat Al Qaedei, fondat in 1985) si solicita instaurarea Statului Islamic in turcia.

Un alt atac teroist comis in Turcia, deosebit de sangeros,  cel mai ucigas din intreaga istorie a Turciei, a avut loc pe 10 octombrie 2015 la Ankara Gari (in proximitatea Garii centrale din Ankara), in jurul orei locale 10h00, cand un cuplu de teroristi un barbat si o femeie) isi vor exploda aproape centurile lor (incarcate cu cate (TNT explozibik), simultan (la foarte scurt interval de timp/cateva secunde). Revendicat de catre o celula turca a Daesh/ISIS, in acest atentat vor pieri 102 persoane, cca 518 vor fi raniti (inclusiv cei 2 teroristi). Majoritatea victimelor erau manifestanti pacifici in cadrul unui meeting (anuntat din 21 septembrie) al sindicatelor de stanga, sustinand HDP (Partidul Democratic al Poporului), contra violentelor din ce in ce mai accentuate dintre Fortele de securitate turcesti si PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), oeganizatie clasata terorista, criminala, de catre organizatiile internationale. Din contra, conform surselor din partea uniunii medicilor din Turcia, bilantul este si grav, fiind vorba de 128 de morti si 65 disparuti. Toate pistele conduc catre ISIS (cca 2.000 militanti in Turcia), mai ales ca modul operator (atentat-sinucigas) este cel utilizat si in jurul pranzului pe 20 iulie 2015 la Suruç (oras frontalier cu populatie majoritara kurda, la granita turco-siriana, in regiunea Anatolia de Sud, una dintre cele 7 ale Turciei, vecina cu Siria si Irak), comis de catre ISIS (primul in Turcia), in care 33 de persoane vor fi ucise  (majoritatea studenti veniti sa manifeste din Ankara, Istanbul, Izmir, Van si Kayseri) si cca 103 vor fi ranite, in cadrul unei manifestatii similare. Ca urmare a acestui atentat, pe 21 iulie MLKP (Partudul Comunist Marxist-Leninist, antirevolmutionar, clandestin, fondat in 1994), impreuna cu TKP/ML (Partidul Comunist Turc Marxist Leninist, organizatie revolutionare maoista de lupta armata prezenta in turcia si Kurdistan, fondata in 1972 de catre Ibrahim Kaypakkaya/1949-1973) incendiaza locarurile ISIS la Istanbul (care intr-un raid ar fi ucis cca 250 de civil in regiune) si ataca comisariatele centrale din mai multe orase (2 politisti fiind si ucis) pentru  le acuza de complicitate cu acesta din urma, ceea ce va implica pe 23 iulie o fuziada (schimb intens de focuri de arma) la frontiera turco-siriana  dintre militarii turci si jihadistii sirieni. Ca urmare, pentru prima data, guvernul lanseaza un atac aerian contra ISIS si PKK irakian, punand astfel capat procesului de pace (de cca  2 ani), relansand represiunea contra miscarilor revolutionare si conflictul kurd in Turcia (cca 20% din Populatia turca, declansat in Kurdistanul turc din 1984). In sfarsit, din investigatiile pe care le-am facut, legat de atentatul de la Ankara, s-ar parea ca cei doi kamikaze care si-au explodat centrurile in mijlocul multimii (manifestatiei) ar fi fost jihadisti kurzi din Adiyaman (Prefectura provinciei cu acelasi nume din sudul Turciei), Yunus Emre Alagöz, fratele kamikazului de laSuruç, Abdurrahman Alagöz si Omer Deniz Dündar, cunoscuti si de catre  reviciile turcesti de informatii si de politie.

In incheiere, ca si cum ISIS si-ar fi propus (impus) ca ″regula″, nicio luna fara atentat in Turcia anului 2016, dupa atacul terorist din 12 ianuarie, au loc 3 atentate in lunile care urmeaza. Pe 17 februarie 2016 (in jurul orei 18h30) la Ankara,  contra Fortelor Armate Turce (38 de morti si 61 de raniti), atac-sinucigas comis (aparent) de catre Salih Necar (un kurd sirian in varsta de 23 de ani) intr-o masina capcana (legat de conflictul kurd in Turcia), in Piata Kızılay, in proximitatea unui autobuz care transporta militari (convoi militar) al Fortelor Armate Turcesti si stationa la culoarea rosie a semaforului. Desi Guvernul anunta imlplicarea organizatiilor teroriste separatiste PKK (Partidul Muncitorilor Kurzi-Partiya Karkerên Kurdistan/organizatie armata politica terorista kurda si miscare de gherila fondata in 1978) si YPG (Unitate de Protectie a Poporului-Yekîneyên Parastina Gel/ramura armata a PYD-Partidul Uniunii Democratice Kurde Sieriene,fondata in 2012)in comiterea atentatului, acestea neaga orice tip de amestec in atat in logistica cat si comiterea acestuia. Din contra, el va fi revendicat pe 19 februarie de catre TAK (Teyrênbazê Azadiya Kurdistan, organizatie independentista terorista kurda descinsa din PKK in 2004, avandu-l ca se pe Bahoz Erdal), iar in cadrul revendicarii este dezvaluita si identitatea reala a sinucigasului: Abdülbaki Sönmez (Sömer/inregistrat la starea civila), in varsta de 26 de ani, originar din Van, aflat in posesia unui pasaport sirian fals pe numele de Salih Neccar (originar din localitatea Amude/Siria) si care ar fi comis atentatul sub numele de cod "Zinar Raperin". Nascut in 1989, el ar fi disparut in 2005 prin lume (probabil in diferite tabere de lupta din Afganistan, Pakistan si Siria) si ar fi revenit in Turcia in 2014. Identitatea reala a acestuia este confirmata si de catre PrimMinistrul Muman Kurtulmuş, in urma rezultatului ADN-ului acestuia cominicat pe 23 februarie. In cadrul acestei anchete 14 persoane au fost arestate, iar investigatiile sunt in curs. Ce de-al doilea atentat are loc pe 13 martie 2016 la Ankara in plin centrul orasului (in proximitatea Güven Park, un loc foarte frecventat, in special de catre turisti, cartierul Piata/Kizilay), unde un vehicul-capcana (intr-o statie de autobuz), in jurul orei 18h45, va ucide 36 de persoane (31 pe loc !)  si va rani 125, in cadul conflictului Kurd din Turcca. Feyyaz Aydin ranit in timpul atentatului, in ciuda eforturilor depuse de catre medici de la Spitalul Universitar (de Formare a cedrelor medicale si de Cercetare in domeniul medical) din Ankara, a decedat datorita ranilor incompatibile cu viata, devenind astfel cel de-al 37 lea mort in atentat. Alte 17 persoane ar fi inca spitalizate dintre care 5 in terapie intensiva.  Presupusul autor al atentatului ar fi Seher Çağla Demir (Doga Jiyan/o femeie in varsta de 24 de ani), apartinand organizatiei teroriste PKK (ramura TAK), care a si revendicat atentatul pe 17 martie. Explozibilul utilizat in atentat, ar fi identic, cu cel utilizat de catre terositi, in atentatul din 17 februarie.  Autoritatile turcesti ar fi arestat 4 suspecti in orasul Sanliurfa, de unde a fost comparata masina si unde a fost si inmaytriculata. Ancheta este in derulare. In sfarsit, pe 19 martie 2016, la Istanbul (in partea europeana), in plin centrul orasului, in fata unui centru comercial (artera pietonala Istiklal), ucigand 4 persoane (3 israelieni, dintre care primi doi binationali/israelo-americani si un iranian : Simha Siman Demri/60 ani, Yonathan Suher/40 de ani, Avraham Goldman/70 de ani, respectiv, Ali Rıza Khalman/31 de ani si) si ranind 36 (alti israelieni, un islandez, un alt iranian, un german si unul de nationalite al Emiratelor Arabe Unite). Dupa unele investigatii se pare ca atacul (atentat-sinucigas) viza cladirea vecina, a subprefecturii cartierului Beyoglu. In apropierea noului an kurd (Newroz/pe 21 martie) probabilitatea unui atac terorist era destul de mare, tara fiind in alerta maxima inca de la atacurile teroriste din 10 octombrie 2015 de la Ankara Gari. Suspectul, turcul Savas Yildiz  (33 de ani) ar fi fost membrual Daesh, desi acaesta organizatie nu a revendicat atentatul. Pe 20 martie, un alt nume este vehiculat de catre Ministrul de Interne Efkan Ala. Este vorba de Mehmet Oztürk (n.1992, originar din Gaziantep/sudul tarii), identificat gratie amprentelor sale genetice.

                   In sfarsit, dupa declansarea GWOT (Global War on Terror) de catre Bush in 2001, in Lumea Occidentala, respectiv in Lumea Araba (in care existau/exista interese politico-economice occidentale si contra acestora !) atentale teroriste islamiste au continuat, practic, fara intrerupere.  In Uniunea Europeana, pe 2 noiembrie 2004, Theo van Gogh, cineast olandez (descendent al celebrului pictor Vincent van Gogh) este asasinat brutal (strangulat pana la decapitare) de catre Mohammed Bouyeri, un d(j)ihadist olandez de origine marocana, pentru motivul ca acesta in discursurile sale ar fi insultat musulmanii (numindu-i fiinte umane care „reguleaza capre”) si a realizat un scurt-metraj, insultant despre ei („Submission”) cu Ayaan Hirsi Ali (n. 1969), olando-somaleza/olandez de origine somaleza, om politic (membra a celei de-a 2-a Camere a Olandei din partea Partidului Popular Liberal si Democrat), in care cei doi combat cu vehementa „conditia femeii” musulmane, in contextul unueia dintre cele mai umile si dureroase practici (considerate barbare de catre organizattile specializate in apararea drepturilor omului, in general si a femeii, in special) cu privire la tinerele si femile tinere, in special din Africa Subsahariana (Africa neagra): excizia (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: ”Excizia(Exciziunea) in fata Justitiei”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/04/thomas-csinta-exciziunea-excizia-in.html; http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/40359-exciziunea-excizia-in-fata-justitiei.html)

                   Pe 7 iulie 2005 au loc o serie de 4 atacuri (atentate)  teroriste de tip kamikaze in Metroul Londonez, care vor ucide 56 de persoane si vor rani alte 710, la ora 08h50, simultan, intr-un vagon al unui tren de metrou, in statia Liverpool Street/Aldgate East Station (intre statiile Moorgate si Aldgate), cartierul financiar al Londrei (cu 7 victime) si intr-unul dintre statiile King’s Cross si Russel Square (cu 27 de victime), iar la ora 08h51 in vagonul unui tren care ajunge in statia Edgware Road (cu 7 victime). Ceva mai tarziu, un al 4-lea atentat-sinucigas este comis la etajul unu autobuz (etajat, tipic londonez) in statia Tavistock Square (cu 14 victime). In sfarsit, un ranit grav, moare in spital, in timpul operatriunilor de salvare. Aceste atentate-sinucigase au loc cu o zi dupa ce Comitetul International Olimpic, desemneaza Londra, ca organizatoare al Jocurilor Olimpice de vara din 2012 si in plina desfasurarea al celui de-al 31-lea Summit G8 (6-8 iulie) la Edimburg (Gleneagles Hotel) in Scotia. Printre victime (reprezentate a cinci nationalitati: Marea Britanie, Sierra Leona, Australia, Portugalia, Polonia si China) se numara si cei 4 terorist britanici, de confesiune musulmana. Pe 12 iulie 2005, Scotland Yard anunta ca ar fi identificat cei patru teroristi-sinucigasi. Este vorba de Shehzad Tanweer (22 de ani, locuind la Leeds/Yorkshire deVest, locuind cu parintii; la Aldgate East), Germaine Lindsay (19 ani, locuind la Aylesbury-Buckinghamshire cu soria sa insarcinata; la Russell Square), Mohammed Sidique Khan (30 de ani, locuind la Dewsbury-Districtul Metropolitan Kirklees/Yorkshire de Vest, cu sotia si copilul lor; la Edgware Road) si Hasib Hussain (18 ani, locuind la Leeds, cu fratele sau si sotia lui; la Tavistock Square). In ziua atentatelor, cei 4 teroristi s-ar fi dus impreuna, intr-o masina la Luton (Bedfordshire), de unde ar fi ajuns cu trenul la Londra (gara King’s Cross), in jurul orei 08h30. Niciunul dintre teroristi nu era cunoscut autoritatilor britanice ca islamisti-extremisti. In privinta celor care ar fi comandidat aceste acte teroriste, a fost banuit Haroon Rashid Aswat (n.1979) britanic, din Yorkshire (de origine Pakistanez), considerat ca seful britanic al Al Qaeda (fost bodyguard a lui Oussama Ben Laden/Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden), si care ar fi parasit Londra cu doua zile inainte de atentate. Pe 21 iulie 2005, peste numai 2 saptamani, alte 4 atacuri teroiste (tot cu mombe artizanale), tot in transportul public londonez, ar fi trebuit sa produca alte victime. Acestea, spre deosebire de cele din 7 iulie, nu au fost „sinucigase”, adica purtate de catre kamikaze, ci plasate in statiile de metrou: Shepherd’s Bush (explodata la 12h26), Oval (explodata la 12h30), Warren Street (explodata la 12h45) si unul intr-un bus cu etaj, explodata in statia Bethnal Green, la ora 13h30. Dupa modul operator, pare ca aceste atentate ar fi fost organizate din punct de vedere logistic si tehnic de catre aceasi grupare terorista. in fericire, au explodat numai detonatoarele, deci nu au fost si victime. Alte doua atentate avortate (descoperite la timp de catre autoritatile politienesti), care nu au produs victime omenesti, ar fi trebuit sa aiba loc pe 29 iunie la Londra, prin intermediul a doua masini-capcana, blindate cu explozibil (un Mercdes-Benz W124 la Haymerket si altul, W123, pe Cockpur Street), iar altul a avut loc pe 30 iunie 2007 pe Aeroportul International din Glasgow, la ora 15h11, cand o alta masina-capcana, un Jeep Cherokee (umpluta cu gaz si petrol) a percutat poarta principala al Terminalului 1 al Aeroportului, ranind lejer 5 persoane; (A se vedea pentru detalii si articolul de investigatie al autorului: „Medici teroristi, fideli lui Allah”:http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/medici-teroristi-fideli-lui-allah.html), iar pe 2 martie 2011, in jurul orei 15h25 are loc un atac terorist izolat pe Aeroportul International din Frankfurt(Flughafen Frankfurt am Main) cel mai mare aeroport german si al 3-lea in Europa dupa Paris-Charles de Gaulle si Londra-Heathrow), gestionat de catre Fraport AG (Frankfurt Airport). Este vorba de un atac de natura confesionala (islamist) al unui  kosovar Arid Uka (21 de ani), „lup solitar”, rezident la Frankfurt, care va deschide focul cu un pistol (nu inainte de a striga Allahu Akbar) intr-un autobuz transportand militari americani al Air Force (oprit in statia de autobuz al Terminalului 2-Sosiri), care veneau din  Afganistan (via Marea Britanie) si trebuiau sa ajunga la baza militara din Ramstein (al US Army, la cca 140 km). Doi militari sunt ucisi si alti doi grav raniti. Este pentru prima oara dupa 11 septembrie 2001, cand in Germania (unde au fost planificate atentatele teroriste de la 11 septembrie in SUA) are loc un atentat. Conform informatiilor pe care le avem de la Boris Rhein, Ministrul de Interne al Statului regional Hesse, ar fi fost vorba de un islamist (auto)radicalizat (albanez din Kosovo, originar din Mitrovica, nordul tarii) care lucra la  centrul de triere/selectare al coletelor/scrisorilor (postale) de la Aeroport (Terminalul 1, aflat la cca 1 km), care nu r fi avut nicio legatura cu organizatiile salafist-jihadiste. Amenintari cu atacuri teroriste au mai avut loc in Germania (in special, din partea organizatiei Al Qaeda) sub motivul ca aceasta tara contribuia  in cadrul misiunii NATO  in Afganistan (ISAF) cu cca 4.700 de militari ai Budeswer.

                   Ceva mai devreme insa, pe 11 decembrie 2010, au loc doua atentate teroriste la Stockholm (intr-un plin centru comercial) intre orele 16h50-17h02. Primul pe strada Olof Palmes Gata, iar celalalt pe Bryggargatan. Este vorba de doua explozii provocate la bordul a doua masini-capcane, de catre un kamikaze, Taymour Abdel Wahab, cetatean suedez din 1992 (originar din Irak/n.1981) si rezident in Marea Britanie (Anglia). Prima bomba plasata intr-un Audi 80 Break alb (achizitionat pentru £ 910/cca 1.100€, conform documentelor din dosarul de instructie) din stradaOlof Palmes (la intersectia cu Drottninggatan, o artera pietonala din centrul orasului), va exploda in jurul orei 16h50, care nu se va solda cu victime, iar cea de-a doua in jurul orei 17h02 pe Bryggargatan, tot la intersectia cu Drottninggatan, la cca 200 de m de prima explozie. O persoana este grav ranita, care va deceda la putin timp dupa atentat. Este vorba deTaymour Abdel Wahab care si-a detonat centura cu explozibil, care va rani usor doua persoane. Teroristul (originar din Bagdad/Irak) ajunge in Suedia cu parintii sai si isi petrece copilaria la Tranås(un orasel din Comitatul Jönköpings Län/fondat in 1639), unde si studiaza pana terminarea liceului (studiilor secundare), fiind naturalizat in 1992. Dupa obtinerea Bac-ului acesta isi va continua studiile in Anglia, la Universitatea Bedforshire (universitate publica din Bedford si Luton, fondata in 1882, cu numele actual din 2006/cca 15.000 de studenti si 14.500 de cadre didactice, cu facultatile: arta, stiinta si tehnologie; educatie si sport; sanatate si stiinte sociale, respectiv, Scoala de Comert), iar dupa absolvirea acestia obtine o diploma de terapie prin metode si mijloace sportive. Casatorit ulterior la Luton (unde se si stabileste dupa terminarea studiilor universitare) si tatal a 3 copii, acesta se va (auto)radicaliza in perioada 2009-2010 (cu ocazia unor vizite efectuate intre 2006-2010) si va reveni in Suedia pe 19 noiembrie 2010, oficial pentru a-si vizita rudele, dar neoficial, pentru a pregati si a comite atentatele din 11 decembrie, pe care inainte de a le comite (cu cca 10 minute mai devreme), le revendica la Agentia de Presa TT, precum si la Säkerhetspolisen (Säpo/Politia de Securitate Publica-Serviciul de Siguranta Suedez) via un e-mail, care contine fisiere audio in care un individ se adreseaza in araba si in suedeza Suediei si Poprului suedez, facand apel in special la caricaturile lui Mahomet al suedezului Lars Vilks (Lars Endel Roger Vilks/n.1946, artist-sculptor si desantor, specializat in istoria artei, cunoscut pentru lucrarile sale provocatoare la adresa Islamului) dar si la participarea Suediei la conflictul din Afganistan (in cadrul Coalitiei Multinationale condusa de catre SUA): ″Este randul copiilor vostri, al fetelor si ale surorilor voastre sa moara, asa cum si noua ne mor,  fratii, surorile si copii″! (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Allah(o)u Akbar. Partea III. Atacurile teroriste de la Nisa si Copenhaga: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46878-allah-o-u-akbar-partea-iii-atacurile-teroriste-de-la-nisa-si-copenhaga.html).

                   Inainte de comiterea atentatelor, Taymour Abdel Wahab, ar fi comunicat la telefon cu o persoana din Irak, dintr-o zona controlata de catre Daesh/ISIS, ca de altfel si Sid Ahmed Ghlam (Djillali) care isi pregatea atentatele sale teroriste (esuate) pe 15 aprilie 2015 la Villejuif (a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestora:  „Atentatele teroriste esuate de la Villejuif (Métropole de Grand Paris): http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50563-atacurile-teroriste-esuate-de-la-villejuif-metropole-de-grand-paris.html)

                   Desi in Suedia dosarul luiTaymour Abdel Wahab este clasat din 2014 (avand in vedere faptul ca teroristul nu a beneficiat in aceasta tara de nicio complicitate), in august 2012 Nasserdine Menni, un individ de nationalitate algeriana (in varsta de 41 de ani, azilant politic in Marea Britanie, ajuns in tara in 2002, lucrand sub identitatea falsa Emmanuel Philip Bernard, pentru un salariu anual de £ 17.000/cca 20.000€) este condamnat la 7 ani de detentie de catre Inalta Curte din Glasgow/Scotia (avand ca presedinte pe Hugh Matthews si procuror pe Andrew Miller (pedeapsa fiindu-i redusa la 3 ani in apel/in 2014, fiind considerat mult mai putin vinovat decat parea la prima vedere!), pentru ca l-ar fi finantat pe terorist (transferand in contul acestuia suma de 60.000 SEK/cca£ 5.725-6.375€, ca un imprumut financiar). Ulterior, dupa moartea teroristului, Menni i-at fi transferat in contul sotiei acestuia si suma de  £ 1.000 (cca 1.300€). In 2009, acesta isi abandoneaza locul sau de munca (fara sa-si anunte patronul) si se stabileste la Glasgow (in the city's Red Road high-rise flats), unde solicita azil politic sub numele de Ezeeden Al-Khaledi (originar din Kuweit) si lucreaza la bucataria unui restaurant din cartier. Incepand cu luna aprilie 2015 (cand acesta si-a executat, practic, pedeapsa), el este incarcerat (din motive de securitate nationala) la Low Moss Prison, Bishopbriggs, East Dunbartonshire (in loc de Dungavel Immigration Detention Centre in Lanarkshire, cum ar fi normal) in asteptarea expulzarii sale in Algeria, ceea ce atat el cat si avocatii sai de la Rai Khan of RH & Co/Glasgow (impreuna cu Amnesty International) contesta cu vehementa, afirmand ca in tara sa de origine viata acestuia ar fi in pericol. Procesul ar putea dura mai multi ani, timp in care Menni nu va putea fi pus nici in libertate (pentru ca ar prezenta un pericol public pentru societatea civila), dar nici expulzat in Algeria, pana cand autoritatile din aceasta tara nu se vor angaja ca acestuia din urma sa-i respecte toate drepturile fundamentale si nu-l vor supune sub nicio forma sau pretext torturii pentru a obtine de la el declaratii sau marturii, de ceea ce Pauline Kelly, de la Amnesty International pune serios la indoiala.

                   Un caz asemanator este al Imamului extremist de la Londra, Ab(o)u Qatada (Abou Qatada al-Filistini-Abou Omar/n.1959 de origine palestitniana/Cisiordania si de nationalitate iordaniana), considerat in timpul Razboiului Civil din Algeria (26 decembrie 1991-8 februarie 2002) principala autoritate religioasa al GIA (Grupul Islamic/Islamist Armat-al-Jama'ah al-Islamiyah al-Musallaha, organizatie clasata terorista, apropiata gruparii Al Qaeda, avand ca obiectiv, rastunarea Guvernului Algerian si instaurarea unui Stat Islamic in Algeria), care in 1995 a publicat o fatwa prin care autoriza uciderea cu sange rece (negat ulterior) a nevestelor si copiilor militarilor algerieni (aflati in slujba Guvernului). Cunoscut si ca Ambasador al lui Bin Laden in Europa, acesta a fost condamnat in doua randuri (1998 si 2000) de catre Curtea de Siguranta al Statului Iordanian la 15 ani de munca fortata (silnica) pentru ca ar fi finantat grupari interzise (teroriste), respectiv, pentru ca ar fi pregatit atentate contra obiectivelor americane, evreiesti si turistilor crestini din Tara Sfanta (Ierusalim/Israel) cu ocazia Jubileului din 2000. Arestat de catre Politia Britanica dupa atenbtatele teroriste de la Londra pe 7 iulie 2005 in vederea extradarii sale, el este eliberat pe 17 iunie 2008 din inchisoarea Long Lartin fara sa fi fost extradat, sub pretextul ca in Iordania, viata acestuia ar fi in pericol. Arestat din nou cu acelasi scop de extradare, AQMI (Al Qaeda in Magrebul Islamic/al-Qāʿidah fī bilād al-Maġrib al-islāmī, fondata pe 25 ianuarie 2007, grupare salafist-jihadista, teroirista, de origine algeriana, sciandata din GIA) va sechestra 4  turisti britanici in Mali (in 2009) contra schimbului cu acesta. In sfarsit, Guvernul Britanic doreste extradarea lui Abu Qatada in (catre) Iordania, dar CEDO  se va opune acestei decizii pe 17 ianuarie 2012, care ar viola drepturile fundamentale ale omului, motiv pentru care acesta este eliberat pe 6 februarie (sub control judiciar cu domiciliul fortat), in ciuda faptului ca Secretarul de Stat al Internelor Theresa May considera ca  punerea in libertate a lui Qatada prezinta un pericol pentru secuitatea Marii Britaniei si a societatii civile britanice. Avand in vedere acestea, dupa semnarea unui acord intre Iordania si Marea Britanie, conform caruia de la Abu Qatada nu pot fi obtinute informatii despre activitatea sa extremist-islamista sub influenta violentei si torturii, acesta din urma este extradat pe 7 iulie 2013 catre Iordania (fiind interzis in Marea Britanie), unde este este pus la dispozitia anchetatorilor Curtii se Siguranta (securitate) al Statului Iordanian, care negasind probe suficiente contra acestuia pentru a-l condamna sau a-l retine incarcerat, pe 24 septembrie 2014 il pune in libertate cu interdictia (din partea Natiunilor Unite) de a calatori in afara granitelor tarii. In continuare, acestor atentate mai sus mentionate se vor adauga, pe de o parte Masacrul de la Toulouse (atacurile teroriste comise de catre Moha(m)med Merah la Toulouse si in regiunea sau urbana/la Montauban)  pe 11, 15, 19  martie 2012, in care 7 persoane vor fi ucise cu sange rece si 2 vor fi ranite grav (dintre care unul, astazi, este tetraplegic !). Amintesc aici faptul ca este vorba de cel de-al treilea soldat-parasutist/Clasa 1, Loic Liber (guadeloupean, deci francez din teritoriile nemetropolitane/Outre Mer-Peste Mari), angajat in RGP 17, (Regimentul 17 de parasutism) care este grav ranit la coloana vertebrala (inclusiv, la maduva spinarii) si care s-a zbatut timp de zece zile intre viata si moarte, dupa ce supravietuieste atacului terorist al lui Merah la Montauban, in care ceilalti doi colegi ai sai sunt ucisi (Caporalul Abel Chennouf, precum si Soldatul-parasutist/Clasa 1, Mohamed Legouad). Spitalizat la CHU (Centrul Spitalicesc Universitar) Toulouse, pe 26 martie el a iesit din coma, insa, va ramane pe viata tetraplegic (paralizia completa sau incompleta atat ale membrelor inferioare cat si ale celor superioare, datorata unei leziuni a maduvei spinarii la nivelul vertebrelor cervicale/vertebrele C).  (A se vedea pentru detalii si articolele autorului: „Adevarul despre drama terorista a lui Merah; De ce Mohammed Marah trebuia executat? Sirurile lui Merah”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44181-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44201-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-de-ce-mohammed-merah-trebuia-executat.html; http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44218-adevarul-despre-drama-terorista-de-la-toulouse-sirurile-lui-merah.html)

                   Pe de alta parte, pe 22 mai 2013, are loc un act terorist la Londra (intr-un cartier din sud-est/Woolwich), in care un militar britanic Fusilier Lee Rigby (in varsta de 25 ani, casatorit cu Rebecca Rigby), purtand un tricou cu inscriptia:"Help for heroes" (numele unei asociatii care ajuta fostii combatanti din Afganistan si Irak, unde a activat si el in 2009), dupa masa (in jurul orei 13h25), este atacat si asasinat cu bestialitate (masacrat, cu mai multe lovituri de cutit de macelarie si satâr „in numele lui Allah”), in prezenta trecatorilor (in mijlocul drumului), inainte sa fi fost lovit intentionat cu masina (un Vauxhall albastru), pe strada John Wilson, in proximitatea unei cazarmi al Royal artillery/ Woolwich (la cca 300m de aceasta), de catre un cuplu de teroristi de culoare (britanici) Michael Adebolajo (28 de ani) si Michael Adebowale (22 de ani), care ar fi incurajat trecatorii (o duzina) sa fotografieze si sa filmeze asasinatul lor (!), stragand „Allahu Akbar”. Cei doi teroristi, nu purtau cagule (deci vor sa fie identificati cu usurinta!) si nu cautau sa fuga de la locul dramei! Ei comunicau cu martorii aflati la locul dramei, iar in timpul comiterii actului lor criminal, fac aluzie la legea Talion: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, urlau in gura mare: ”Noi trebuie sa-i combatem, pentru ca ei ne combat. (...) Noi juram pe Allah atotputernicul ca nu vom renunta sa va combatem”, dupa care, principalul terorist,Michael Adebolajo, adauga cu „regrete”: „Imi pare rau ca femeile trebuie sa fie martore la ceea ce se intampla astazi (la acest eveniment), dar in tara noastra (Nigeria), femeile noastre vad aceleasi gen de lucruri”. Cu alte cuvinte, in acest act terorist, avem de-a face cu o razbunare contra autoritatilor britanice, datorita actiunilor lor militare in Afganistan. Conform declaratiilor unui martor Ingrid Loyau-Kennet (fost profesor, de origine franceza) prezenta la locul dramei si care i-ar fi calmat pe teroristi pana la sosirea politistilor, Adebolajo, i-ar fi spus: „L-am ucis pe acest om pentru ca era un soldat britanic, care a ucis femei si copii musulmani in Irak si in Afganistan.” Adebolajo, ar fi fost furios pentru ca armata britanica este prezenta in aceste tari.

                   Un atac asemanator, dar fara consecinte grave a avut loc si pe 6 decembrie 2015 (dupa atacurile teroriste sangeroase de la Paris din 13 noiembrie care au facut 130 de morti) in Metroul Londonez (Greater London Underground, cel mai vechi, datand din 1863/402 km; 11 linii si 270 de statii; 3,4 milioane pasageri/zi, a doua ca marime dupa cea a Métrople du Grand Paris-Métro-RER datand din 1900/787km; 16 linii; 302 statii/Métro-249 satii RER; 5,4 milioane pasageri/zi), unde sunt raniti in jurul orei 19h00 3 persoane cu o arma alba/cutit cu o lama de o lungime de cca 7,5cm (dintre care una, in varsta de 56 mai grav) de catre un protestant (in varsta de 29 de ani, nemusulman ca origine) contra Coalitiei Internationale in Siria, arestat la Statia Leytonstone/Central Line (in jurul orei 19h15), dupa ce a fost neutralizat (electrocutat) cu un Pistol Taser utilizand impulsuri electrice (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Delincventa Juvenila franceza”: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/43105-delincventa-juvenila-franceza.html). Acesta ar fi strigat: „Este pentru Siria” (...) „Iata ce se intampla daca va bagati in problemele Siriei, sangele vostru va fi varsat”. Pe 8 iunie 2012, cand un islamist francez Brahim Bahrir (in varsta de 34 de ani, originar din Mantes la Jolie-Regiunea pariziana, divortat si somer), necunoscut serviciilor de Politie (franceze si belgiene), calatorind cu trenul franco-belgian de mare viteza Thalys pe ruta Paris-Bruxelles (TGV-V 150, record absolut de viteza pe sine: 574,8km/h, 3 aprilie 2007, pe liniile franceze de mare viteza LGV Sud-Est, LGV Atlantique si LGV Européenne) s-ar fi deplasat din Franta in Belgia (pentru manifestatia Sariei belgiene) numai pentru a injuhnghia (cu scopul de aucide!), la intamplare doi politisti (un tanar in varsta de 23 de ani, ranit lejer si o femeie Yasmina, de confesiune musulmana, in varsta de 43 de ani, ranita grav), in jurul orei 18h20, in statia de metrou Beekkant, la Molenbeek-Saint Jean (Regiunea Bruxelles), in Belgia. Imobilizat dupa agresiune (care, conform imaginilor camerelor de luat vederi a fost comisa voluntar, premeditat!) si prezentat unui Judecatorului de Instructie de pe langa Parchetul Federal, pentru a fi inculpat de „tentativa de asasinat intr-un context terorist”, acesta ar fi declarat ca actul (gestul) sau avea ca scop sa fie ucis de catre politisti, facand astfel Guvernul belgian sa-si schimbe decizia in privinta „niqab (niquab, نقاب)”-ului (voalul, care permite numai vizibilitatea ochilor, utilizat de catre salafistii din Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est si Continentul Sud-Indian), ceva mai putin „agresiv” decat burqa (burqua, burka, bourka, برقع), care este un voal integral (utilizat cu precadere in Afganistan, Pakistan si India). In posesia acestuia (care se autoidentifica cu un „mujahidin”-razboinic, venit de la Paris, pentru a combate in Belgia in cadrul „Razboilui Sfant”) ar fi fost gasite doua cutite (unul mare, de tip bucatarie si unul mic, o lama, disimulata intr-un stilou), precum si manuscrise care faceau aluzie la Şaria (Sharia) din Afganistan, precum si la legiunile, respectiv, taberele de pregatire de lupta ale talibanilor. In 2007, individul ar fi fost pe cale de a combate (in lupta) in cadrul „Razboilui Sfant”, in Somalia. Gestul acestuia este condamnat, pe de o parte atat de catre, Philippe Moureaux Primarul orasului Molenbeek (care in repetate randuri „s-ar fi luat de Politie pentru laxismul acestuia in raport cu musulmanii”), Mohammed Tujgani, Presedintele Ligii Imamilor din Belgia, respectiv, de catre Jamal Habbachich, Presedintele Uniunii Moscheelor din Bruxelles, cat pe de alta parte si de catre familia politistei ranite, Yasmina (de confesiune musulmana) care mentiona intr-un comunicat pe pagina ei de facebook: „Religia noastra, Islamul, este un mesaj de dragoste, de toleranta. (....). Urasc toti extremistii astia de rahat (de merde!). Ca de altfel si politicienii care tolereaza acesti bolnavi mintali, declarandu-se musulmani”. (...) Dreptate sa fie facuta. (...). Ceea ce este mai rau, este ca noi suntem musulmani, dar nu avem nimic de-a face cu acesti indivizi. Trebuie sa avem in vedere suprimarea nationalitatii belgiene repezentantilor Sariei belgiene (....) pentru ca Belgia nu trebuie sa devina un teren de joc si de libertati pentru acest gen de indivizi”.Din contra, Sypol (Sindicatul Politistilor), riposteaza si deplange politica de „dezarmarea progresiva a fortelor de politie si starea de spirit de tip angelican (teologia angelicana-ideea predicatorului perfect) mostenita de la reforma (...) in fata bandelor criminale pentru care viata (umana) nu valoreaza nimic”, atat a Politiei cat si a Justitiei. Marti, pe 25 iunie 2013 (dupa cca un an de arest preventiv), Tribunalul din Bruxelles, il condamna pe Brahim Bahrir la 17 ani de recluziune criminala pentru gestul sau, in care Curtea a retinut atat intentia de a ucide (asasinat) cat si contextul terorist. Conform depozitiei lui Jacques Gorteman (de la Politia Bruxelles-Vest), ranile provocate cu cutitul de bucatarie (steak) nu ar fi fost superficiale, dar, sub nicio forma ele nu au pus in pericol nici viata politistilor raniti. Cert, rana provocata Yasminei (in partea de jos al spatelui) a solicitat o interventie chrirurgicala, dar individul pare sa fie un dezechilibrat mintal (dezamagit de viata), un „sinucigas”, care si-ar fi comis actul (chiar daca era premeditat) intr-un „moment de nebunie”, iar acesta nu pare a fi un „adevarat” terorist, (auto)radicalizat (asa cum vor sa para autoritatile belgiene de ancheta) si nici nu a avut, nici un fel de relatii (contact) cu retelele (organizatiile) islamiste extremiste (radicale). Cel putin, din informatiile pe care le detin din anturajul acestuia. Singura sa manifestare cu adevarat religioasa (islamista), mai mult integrista (decat extremista sau salafista, radicala), era pe un site in 2003, in care a semnat o petitie contra interdictiei de manifestare ale „semnelor” religioase in locuri publice. In acest  dosar nu cred ca putem vorbi de un atac terorist organizat, ci mai mult de o actiune intreprinsa de catre un „lup solitar”!

Pe 23 mai 2013,  in cartierul de afaceri parizian (cel mai mare in Europa) „La Défense”, unde, un tanar cu origini in Antilele franceze (partea estica a Marii Caraibilor in contact cu Oceanul Atlantic), Alexandre Dhaussy (n.31 mai 1991, originar din Perrayen-Yvelines/Rambouillet, regiunea pariziana, „dintr-o familie onorabila” de ingineri, conform declaratiilor lui Christian Flaesch, pe atunci Directorul Politiei Judiciare Paris, cunoscut sub pseudonimul radicalizat, Abdelhak/Abdelillah), purtand un djellaba (imbracamintea traditionala musulmana) si un bluzon de culoare inchisa (in jurul braului), convertit la Islam in 2009 (miscarea Tablīghī djamā'at/ Djamā'at al-tablīgh,  جماعة التبليغ, fara dimensiuni politice, cu inclinatii catre fundamentalism), il ataca pe la spate, pe soldatul Cédric Cordier in varsta de 23 de ani (Militar cl.1, in cadrul celui de-al 4-lea Regiment de Vanatori de la Gap-Departamentul Haute Alpes, sudul Frantei), apartinand unei patrule Vigipirate, din interiorul Centrului Comercial Feroviar de La Défense (Departamentul Hauts de Seine, regiunea pariziana). Mai exact, in holul dintre galeria comerciala al Mall-ului Quatre Temps si gara de Metrou Metropolitan-RER La Défense. Cu acest scop (premeditat), in jurul orei 17h46 se izoleaza intr-un colt din holul complexului comercial pentru rugaciune, iar la 17h54 isi agreseaza victima, care trecea in proximitatea lui.

Pe 24 mai 2013, un franco-algerian, Mehdi Nemmouche, in varsta de 29 de ani, originar din Rubaix (regiunea urbana Lille, nordul Frantei, frontiera franco-belgiana), in jurul orei 15 h 27, ar fi deschis focul cu o arma de razboi (pusca de asalt, Kalasnikov AKM), ucigand patru persoane, la Muzeul  Evreiesc din Bruxelles (Belgia), aflat pe strada Minimes nr.21. Trei turisti mor pe loc: Emanuel si Miriam Riva, in varsta de 54, respectiv, 53 ani, evrei originari din Israel si o frantuzoiaica Dominique Sabrier (benevola in Belgia), in varsta de 66 de ani. Cea de-a patra victima, Alexandre Strens, un belgian in varsta de 25 de ani, ranit grav, va muri mai tarziu, pe 6 iunie in Spitalul Saint Pierre, dupa o coma profunda. Sectia antiterorista al Parchetului de la Paris a incredintat ancheta DGSI-ului (Directia Generala a Securitatii Interne, 84 Rue de Villiers, Levallois-Perret, Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), care se substitutie DCRI-ului din 12 mai 2014 (cand este infiintat, la propunerea fostului Presedinte Nicolas Sarkozy), Subdirectiei antiteroriste al PJ (Politiei Judiciare) si DIPJ (Directia Interregionala a Politiei Judiciare) Marsilia. (A se vedea pentru detalii articolul autorului : Edvige si Cristina noile fisiere ale DCRIhttp://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html). Considerat un atac terorist contra minoritatii evreiesti din Bruxelles (de catre autoritatile judiciare franco-belgiene), acesta este arestat vineri, pe 30 mai 2014 la Marsilia (Departamentul Bouches du Rhône, Golful Lion, sudul Frantei), in posesia unui Kalasnikov  (cu 261 de cartuse) si a unui pistol automat (calibrul 38, special, cu 57 de cartuse, care ar fi fost utilizat cu ocazia atentatului), respectiv, al unui card de memorie (apartinand unui aparat GoPro, cu care crimele ar fi fost filmate) si un cearceaf cu inscriptia Allahu Akbar (Dumnezeul este cel mai mare),  cu ocazia unui control de rutina al Politiei de Frontiera, imediat dupa coborararea dintr-un autocar, la ora 12h30, care provenea din Amsterdam (Olanda) via Bruxelles (Belgia), la Autogara rutiera internationala Saint Charles-Marsilia (Franta). Pe 31 mai 2014, un mandat european de arestare fiind emis contra acestuia, pe 4 iunie, el este prezentat Parchetului General al Tribunalului de Inalta Instanta din Versailles (Departamentul Yvelines, Regiunea pariziana). Desi el se opune extradarii sale in Belgia, pe 10 iulie, renunta si accepta sa fie prdeat autoritatilor judiciare belgiene, dar avocatul acestuia, Apolin Pepiezep, va face recurs. Insa pe 23 iulie 2014, Curtea de Casatie, respinge recursul acestuia si  ordona extradarea lui in Belgia, ceea ce autoritatile franceze vor executa intr-un termen de maximum de 10 zile. Conform declaratiilor lui François Molins, Procurorul Republicii de Paris, autorul atentatului, ar fi fost condamnat de mai multe ori pentru delicte si se presepune ca acesta s-ar fi radicalizat, ca de altfel si Merah, respectiv, Palmier, in mediul carceral, unde ar fi facut 5 sejururi. Pe 2 iunie 2014, Ministerul de Justitie belgian, care considera ca  Nemmouche, dupa ce s-a radicalizat in inchisoare, s-ar fi instruit in cadrul Statului Islamist in Irak si in Levant (principalul grup strain care participa la razboiul civil din Siria), solicita extrdarea lui pe 2 iunie 2014, in Belgia. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: "Holocaustul islamic euro-asiatic": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42477-holocaustul-islamic-euro-asiatic.html). Pe 13 iunie 2014, Muzeul Evreiec din Bruxelles se constituie in parte civila.

In timpul arestului sau 4x24h00 (care, in mod exceptional putea fi prelungit pana la 6 zile conform art. 706-88-1 din CPPF-Codul de Procedura Penala Francez) la sediul DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne, 84 Rue de Villiers, Levallois-Perret, Departamentul Hauts de Seine, Regiunea pariziana), care se substitutie DCRI-ului din 12 mai 2014 (cand este infiintat, la propunerea fostului Presedinte Nicolas Sarkozy), acesta nu a facut nicio declaratie si nu a recunoscut, sub nicio forma, ca ar fi autorul atentatului, respectiv, al celor 4 asasinate, comise la Muzeul Evreiesc din Bruxelles ! Conform marturiilor  unori fosti studenti de ai mei din inchisorile franceze, acesta ar fi frecventat, intr-adevar (cu ocazia ultimei sale incarcerai) un grup de islamisti radicali cu care participa si la rugaciunile colective in timpul faimoasei "recreatii" carcerale.  De aici nu rezulta insa, sub nicio forma ca Nemmouche s-ar fi radicalizat, avand in vedere faptul ca in mediul carceral detinutii frecventeaza o serie de activitati socio-culturale si educative, pe care nu le-ar frecventa deloc in libertate. Acestea pot contribui, pe de o parte, la mentinerea sanatatii mentale, precum si al moralului, ceea ce este esential pentru supravietuire in centrele private de liberate, iar pe de alta parte, la reducerea, respectiv, amenajarea pedepsei (sanctiunii penale) al condamnatului de catre Administratia Penitenciara, prin intermediul JAP (Judecator responsabil cu exaecutarea si amenajarea pedepselor in mediul carceral).

Pe 20 decembrie 2013 are loc un alt atac terorist islamist in Franta, cand Bertrand Nzohabonayo (1994-2014, naturalizat francez, nascut in Burundi, tara cu o populatie majoritara de confesiune crestina), un tanar cu conformatie atletica (crescut de mama lui, dupa divortul parintilor), in jurul orei 14h00, inarmat cu un cutit (pliabil) patrunde in Comisariatul de Politie din Joué-lès-Tours (regiunea urbana Tours, Prefectura Departamentul Indre et Loire, Regiunea Centre-Val de Loire), unde raneste, prin surprindere, 3 politisti (la fata si la ureche, cel de la informatii si alti 2, in interior, grav, cu plagi deschise), dupa ce striga ca un „adevarat” mujahidin „Allah(o)u Akbar” (Domnul/Dumnezeul este cel mai mare) si inainte de a fi ucis (cu doua gloante) de catre un agent de secuitate, aflat in proximitatea locului, care a utilizat armamentul (administrativ) din dotare. Cunoscut autoritatilor judiciare ca autor al unor infractiuni (delicte) minore (trafic de stupefiante, extorsiune, furturi din unitati comerciale si comercializare de obiecte furate), calm si mai mult rezervat (chiar timid!), acesta avea afisat pe contul (pagina) sa de Facebook (din 18 decembrie!), steagul gruparii djihadiste al Statului Islamic (SIIL), dar si texte si sloganuri specifice islamismului (islamului) radical. Investigatiile noastre conduc insa si in acest dosar la o serie de „incertitudini” care ridica serioase semne de intrebare. Cel putin aprent, Bertrand Nzohabonayo ar fi fost interpelat „violent” de catre functionarii de poilitie nu in interiorul, ci in exteriorul Comisariatului din Joué-lès-Tours, iar acesta ripostand (cu cutitul in mana), ar fi fost ucis de catre acestia, deci nu in interior ci in exerior, in circumstante de „legitima aparare”. Pentru ca intr-un document-imagine din 27 decembrie (Mediapart), confirmat si de catre matrori prezenti la fata locului, putem distinge corpul neinsufletit, sangerand, al unui om de culoare (presupusul terorist) pe treptele cladirii, incercuit de catre politisti. Autoritatile politienesti, din contra, invalideaza aceasta informatie, afirmand ca imaginea reprezinta unul dintre politistii raniti, inconjurat de catre colegii sai din Comisariat. Din pacate insa, din informatiile pe care le detinem, cel „incercuit” este un negru, iar in altercatia dintre presupusul terorist si functionarii de politie, acesta era singura persoana de culoare! In plus, asa cum rezulta dintr-o analiza aprofundata a imaginii, reiese faptul ca polistii ar fi „cercetat” rana din zona abdominala al celui intins pe scari (unde, unul dintre gloante l-ar fi ranit mortal si pe Bertrand Nzohabonayo) si nu mana sau gatul acestuia (unde ar fi fost raniti politistii), asa cum pretindea Procurorul Republicii de Tours, Jean-Luc Beck. Acest „amanunt”, autoritatile de ancheta neaga, din nou, precizand ca imaginea, de fapt, nu surprinde capul unui om de culoare ci o pulpa a unui (politist) ranit intins pe scari.

Pe 7 ianuarie 2015 are loc atentatul terorist de la Paris, de la Charlie Hebdo. Atacul terorist a fost revendicat de catre fratii Kouachi, Chérif (29 noiembrie 1982-9 ianuarie 2015) si Saïd (7 septembrie 1980-9 ianuarie 2015), aparartinand organizatiei teroriste AQPA (تنظيم القاعدة في جزيرة العرب‎, Tanẓīm al-Qā‘idah fī Jazīrat al-‘Arab, "al-Qaeda Organization in the Arabian Peninsula"; تنظيم قاعدة الجهاد في جزيرة العرب, Tanẓīm Qā‘idat al-Jihād fī Jazīrat al-‘Arab, "Organization of Jihad's Base in the Arabian Peninsula", activa in Yemen si Arabia Saudita) ucisi amandoi, vineri, pe 9 ianuarie 2015 la Dammartin en Goële (Departamentul Seine et Marne, regiunea pariziana).In ziua urmatoare, pe 8 ianuarie 2015, la Montrouge, la ora 08h10, un barbat de culoare (identificat ulterior in persoana lui Amedy Coulibaly), o ucide pe Clarissa Jean-Philippe (25 de ani), celibatara, fara copii, poitista municipala stagiara (dupa o pregatire ca agent de securitate si siguranta in 2008) si raneste grav un agent, pe Av. Pierre Brossolette, nr. 91. Vineri, pe 9 ianuarie, Amedy Coulibaly (imbracat cu o vesta antiglont) ajunge in cartierul Porte de Vincennes (Paris Est, sectorul 20), la magazinul evreiesc Hyper Cacher de pe Avenue de la Porte de Vincennes nr. 23 (in care intra in jurul orei 13h00), aflat in proximitatea localitatii Saint Mandé (facand parte tot din regiunea urbana pariziana), cu o populatie evreiasca importanta, intr-un moment cand magazinul este aglomerat (in preajma Şabat/Shabbat/Shabbes-ului, considerat uneori si ca Semnul lui Dumnezeu este ziua odihnei saptamanale instituita de religia iudaica care cade in a saptea zi a saptamanii, sambata), inarmat pana in dinti cu: un kalasnikov, doua pistoale mitraliere Skorpion VZ.61 si cu 15 batoane de explozi, ucide 4 persoane, luand si 17 ostatici. Este vorba de Philippe Braham (45 de ani), cadru comercial, in cadrul unei societati (unui cabinet) de consultanta in informatica, un tata de familie discret, evreu practicant, pregatit sa-si ofere serviciile neconditionat, in orice moment in caz de nevoie, fratele Rabinului de la Sinagoga din Pantin (Departamentul Seine Saint Denis, Regiunea pariziana). François-Michel Saada (64 de ani), un pensionar (nascut la Tunis, in Tunisia), fost cadru superior, casatorit cu Laurence (specialist in tulburarile psihomotorii, cu peste trei decenii de activitate) si tatal a doi copii, Jonathan si Emile (care traiesc in Israel), a fost impuscat de catre Coulibaly, imediat ce acesta a penetrat in magazin, in timp ce se afla ca coada, in proximitatea casei. El tenta sa iasa din magazin cand il vede pe Coulibaly, dar acesta, il observa, riposteaza si il impusca din spate. Ceva mai tarziu, este executat si Yoav Hattab (21 de ani), de nationalitate tuniziana, dintr-o familie cu sapte copii, fiul lui Benyamin Hattab, Mare-Rabin al Tunisului si Director al scolii evreiesti din Tunis (Tunisia). Originar din La Goulette (regiunea urbana a Tunisului pe litoralul Marii Mediterane, unde rezida inca o mica comunitate evreiescal), dupa obtinerea unui Bac ES (Bacalaureat Econimic si Social) la liceul francez "Pierre Mendès-France" ("PMF" sau "Mutu", cca 2.000 de elevi francezi si tunisieni) la Tunis (Mutuelleville), Yoav, vine la Paris in 2012 pentru studii de marketing si comert international. El este ucis de catre Coulibaly, atunci cand acesta incerca sa foloseasca unul dintre kalasnikov-urile agresorului (care nu era armat), depusa pe o cutie de carton (nu deoarte de acesta), in timp ce urca in magazin de la subsolul acestuia, neputand sa se ascunda in cea de-a doua camera frigorifica, pentru ca aceasta se inchidea numai din exterior. Cu numai trei zile in urma acesta a revenit dintr-un voiaj de cateva zile din Israel, o tara de care era foarte atasat. Asaltul de catre RAID (Unitate de lupta de elita a Politiei Nationale) supra lui Coulibaly are loc, aproape simultan (si in aceleasi conditii administrative, cu acordul Presedintelui Republicii), cu cel al GIGN (Unitate de lupta de elita a Jandarmeriei Nationale) supra fratilor Kouachi, la ora 17h12, dupa ce ridoul metalic este ridicat de catre politisti si 4 greande defensive (stun grenade ou flashbangen) sunt aruncate asupra supermarketului, care distrug poarta principala de acces si vitrina acestuia. Atunci, Coulibaly ar fi strigat : "Am sa va omor pe toti", incercand sa forteze iesirea prin intrarea principala deschizand focul asupra politistilor de la RAID, dar cade rapus de gloantele acestora. In total, 4 persoane sunt ranite: 2 politisti de la RAID, 1 de la BRI  (Brigada de Cautare si Interventie) si un ostatec.

Pe 3 februarie 2015 in jurul orei 14h10, are loc agresiunea terorista a  lui Moussa Coulibaly la Nisa contra unor militari la Nisa (Departamentul Alpii-Maritimi, Regiunea administrativa PACA-Provence-Alpes-Cote-d’Azur), cand trei militari sunt agresati (raniti) cu un cutit de cu doua lame (gen vanatoare), in fata Centru Comunitar Evreiesc (unde are sediul si postul de radio Shalom), Piata Massena, intr-un context, „nedefinit”. Agresorul, pe de o parte, poarta acelasi nume cu Amedy Coulibaly, fara sa aiba vreo legatura cu acesta. In varsta de 30 de ani, dintr-o familie poligama din Val Fourré (cartier „sensibil” la Mantes la Jolie, Departamentul Yvelines, Regiunea pariziana), cu 6 condamnari in cazierul sau judiciar, el este respins pe 29 ianuarie 2015 de catre Politia de frontiera turca pe Aeroportul Istanbul-Ataturk, in provenienta de la Roma, catre Aeroprtul Leonardo da Vinci din Roma (Fiumicino), dupa ce este reperat de catre serviciile operative ale DGSI. Interpelat, la putin timp dupa agresiune, acesta este arestat, iar sambata pe 7 februarie (dupa 4 zile de arest, maxim, in cazuri exceptionale, cum este si terorismul, dintre care 2 zile, la Comisriatul Central Auvare din Nisa-28 Rue de Roquebillière, 06300-Nice si alte 2 zile la Sectia Antiterorista de pa laga Parchetul de la Paris), acesta este inculpat (cu capul de acuzare: „tentativa de omor asupra celor 3 militari in legatura cu o intreprindere terorista”) si incarcerat preventiv. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Allah(ou) Akbar. Partea III. Atacurile teroriste de la Nisa si Copenhaga”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/03/allahou-akbar-partea-iii-atacurile.html), iar pe 10 aprilie 2015, un soldat francez (care patrula in cadrul dispozitivului antiterorist Vigipirate/cca 10.300 de militari pe teritoriul national francez) este ranit la fata, la Aeroportul Paris-Orly, in jurul orei 14h15.

Pe 26 iunie 2015, Sébastien-Younès V-Z („Momo”, 30 de ani, originar din Lure/Vesoul, Departamentul Haute Saône, Regiunea administrativa Franche Comté, estul Frantei), radicalizat, plecat in Siria (la Raqqa/Racca, impreuna cu sotia si fiica sa in varsta de 2 ani) pentru a combate in cadrul Satatului Islamic, corespondentul lui Yassin Salhi (35 de ani, originar dinPontarlier, Departamentul Doubs),care, recent, i-ar fi adresat acestuia un selfie (printr-o aplicatie WhatsApp prin intermediul unui numar de telefon din Canada), cu capul angajatorului sau Hervé Cornara (54 de ani, administratorul societatii de transport Colicom din Chassieu) in mana, dupa decapitarea acestuia si inainte de a incerca sa explozede 160 de butelii de gaz intr-o uzina din Saint- Quentin-Fallavier (Departamentul Isère, Regiunea urbana Lyon, estul Frantei). Nici DGSI si nici autoritatile politienesti nu cunosc inca foarte multe detalii despre acest individ, care era in contact in ziua de vineri, 26 iunie 2015, cu Salhi, in momentul comiterii atacului terorist de catre acesta (in jurul orei 09h30) in intreprinderea Seveso (Air Products, grup anerican de gaz industrial) in care avea acces prin intermediul unei camionete utilitare a societatii de transport din Chassieu administrata de catre Hervé Cornara, pe care lucra ca sofer si livra diferite produse. Dupa decapitarea acestuia din urma (abandonandu-i corpul langa vehicul), i-a agatat capul de grilajul exterior a intreprinderii incadrat cu steaguri islamiste si a incercat sa provoace explozia unor butelii de acetona depozitate in proximitate. Din fericire, datorita interventiei rapide a pompierilor, omul este arestat si predat jandarmilor, carora in timpul arestului sau la Lyon (sambata, pe 27 iunie, in jurul orei 11h40), a inceput sa faca dezvaluiri afirmand ca „a actionat singur si ar fi vrut sa se sinucida” (datorita conflictelor sale cu angajatorul sau si sotia sa), dorind sa-si mediatizeze gestul disimulat intr-un atatc terorist islamist. Din contra, anchetatorii de la SDAT (Subdirectia antiterorista al Politiei Judiciare) de pe langa Parchetul antiterorist de la Paris, precum si cei de la DGSI (Directia Generala de Informatii Interne) caruia a fost prezentat ulterior, contrazice aceasta versiune a acuzatului (care locuia cu sotia si cei trei copii ai sai de cca o jumatate de an la Saint-Priest, in regiunea urbana lyoneza din Besançon. Conform Procurorului republicii François Molins, acesta atrage pentru prima oara atentia asupra sa in 2004 si inca din perioada 2006-2008 ar fi fost suspectat de catre serviciile de informatii franceze ca ar fi in contact cu o miscare salafista, iar intre 2011-2014, acesta s-ar fi si „manifestat”, insa autoritatile responsabile cu supravegherea acestuia nu au considerat ca este cazul sa-l puna sub urmarie. Cert, nu exista nicio dovada a faptului ca Salhi ar fi fost in Siria, cel putin oficial (desi sora lui, respectiv, sotia sa, amandoua practicante fara insa a fi adepte al unui Islam radical, sustineau contrariul in timpul arestului, afirmand ca ar fi fost in 2009 aproape tot anul!), acesta este reperat totusi de catre serviciile de informatii de doua ori in voiaj la Mecca si de mai multe ori in Maroc. In ceea ce il priveste pe inculpat, acesta refuza acuzatiile afirmand ca el nu are nimic de a face cu islamul radical, deci actul sau, sub nicio forma, nu poate fi interpretat ca un act religios (de natura confesionala) si cu atat mai putin ca unul terorist, fiind vorba numai de o „simpla” razbunare contra sefului sau cu care a avut in repetate randuri neintelegeri „grave”, mai ales datorita unor serioase probleme familiale care îi puneau in pericol casnicia, motiv pentru care ar fi fost intr-o stare de depresie profunda.(A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici complexe: „Allah(o)u Akbar. Partea II. Atacurile teroriste din 7-9 ianuarie in Franta”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/02/allahou-akbar-partea-ii-investigatii.html; „Adio Charlie”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/01/adio-charlie.html; „Charlie’s problem”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/03/charlies-problem_21.html; „Allah(o)u Akbar. Partea V. Atacurile teroriste in Franta si in  Uniunea Europeana, in ultimul deceniu”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html; „Radicalizarea islamistilor extremisti in mediul carceral”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44457-radicalizarea-extremistilor-islamisti-in-mediul-carceral.html ).

La aceste atacuri teroriste din Franta, am putea adauga si presupusul asasinat comis cu un an in urma (pe 19 aprilie 2015), de catre studentul algerian (in informatica) Sid Ahmed Ghlam (Djillali, n.1991),un islamist radicalizat, originar din Tiaret (capitala provinciei cu acelasi nume, aflat in regiunea orasului-port Oran, pe Marea Maditerana, al doilea oras ca importanta in Algeria si unul dintre cele importante din Magreb). In acest dosar criminal (in  care ancheta este in curs/derulare si in care am fost si eu consultat), este vorba de  uciderea (asasinarea) unei femei de nationalitate franceza, Aurélie Châtelain (Lily, casatorita cu Jean-Luc Châtelain dar separata de acesta, in varsta de 32 de ani, mama unei fetite de 5 ani, Juliette), fosta salariata municipala la Caudry (intre 2007-2014, in cadrul cresei comunale ″La Maison Enchantée″/Casa Incantata si in paralel intre 2008-2014, consiliera al Primarului de dreapta Guy Bricout) de unde era si originara (Departamentul Nord, regiunea administrativa Nord-Pas de Calais-Picardie), ulterior, instructoare de fitness, cadavrul careia (cu 3 gloante de 9mm trase cu un pistolet Sphinx) este descoperit in jurul orei 08h30, in vehiculul sau incendiat (un Renault Clio/inmatriculat CS 563 AG) la Villejuif (regiunea pariziana/Métropole de Grand Paris), intr-un cartier rezidential (linistit), in proximitatea Institutului Gustave-Roussy si a Primariei. Desi initial parea sa fi fost vorba de o banala tentativa de furt (de masina), investigatiile ulterioare ne-au permis sa ajungem la concluzia (oficiala, care dupa parerea mea nu este o certitudine !), conform careia, Aurélie ar fi fost ucisa de catre Djillali pentru ca ar fi suspectat-o pe aceasta ca ar fi o agenta de informatii in contul serviciilor secrete franceze. Conform declaratiilor inculpatului (care este banuit de catre organele de ancheta ca ar fi planificat un atentat terorist !), el ar fi fost intrigat de faptul ca femeia ar fi redactat niste note informative pe laptopul sau in masina sa (garata intr-un loc nepermis/curba, ceea ce i-ar fi atras atentia), asezata in fata pe scaunul pasager (din dreapta). Din informatiile pe care detinem din anturajul ei, Aurélie fiind la somaj, ar fi ajuns in regiunea pariziana, noaptea precedenta (dinaintea dramei) cu scopul de a participa la un stagiu (de perfectionare) din Villejuif (cu o durata de o saptamana) in Metoda Pilates si ar fi fost cazata la hotelul Clamart. Din contra, arestarea lui Djillali ar fi fost o intamplatoare si s-ar fi datorat faptului ca acesta, in jurul orei 08h55-09h00, ar fi facut apel la SAMU (Serviciul de Ajutor Medical de Urgenta) din arondismentul (sectorul) 13 (Paris), sub pretextul ca ar fi fost agresat (si ranit grav la piciorul stang !). Acesta a declarat personalului de urgenta ca ar fi facut obiectul unui furt (jaf armat), iar persoana care l-ar fi jefuit (sustragandu-i, inclusiv, rucsacul), ar fi fost cea care l-ar fi ranit. La scurt timp dupa internarea sa la Urgenta, ajung si anchetatorii (politistii) de la PJ (Politia Judiciara) la fata locului, care urmarind traiectoria sangelui (pierdut de catre acesta), descopera masina lui un Renault Mégane. Conform Procurorului Republicii de Paris, François Molins, in urma perchezitionarii vehiculului garat in proximitatea CROUS-Paris  (Centre Régional des Ouvres Universitaires et Scolaires), nu departe de BNF-Biblioteca Nationala a Frantei ″François Mitterrand″) din strada Julie-Daubié (sectorul 13) in porbagajul acestuia, anchetatorii descopera un important arsenal de razboi: pîstoletul Sphinx/arma utilizata in asasinarea lui Aurélie, o pusca-mitraliera Kalasnikov, 2 pistoale automate/un pistol si un revolver Sig Sauer, munitie, 3 telefoane mobile, un laptop si un girofar iar la domiciliul (resedinta) acestuia (dupa identificarea lui), la CROUS-Paris (unde locuia in Camera 310), alte 3 arme automate Kalasnikov, 4 veste antiglont si 2 girofaruri, respectiv, legitimatii (cu insigne) de Politie, un aparat de fotografiat si unul de filmat, un portabil dar si material de informatica, bani cash (2.000€), respectiv, documente propagandiste in favoarea organisatiilor teroriste Al Qaeda si ISIS/Daesh in limba araba si nu in ultimul rand, o lista cu Comisariatele de Politie din vecinatate, respectiv, timpul necesar interventiei fiecaruia in caz de atac terorist si una cu niste coduri utilizate in mesajele SMS,  respectiv, cu coordonatele GPS ale doua biserici din Villejuif, motiv pentru care in cursul zilei (duminica, 19 aprile), Djillali este  prezentat Parchetului Antiterorist Paris, fiind inculpat si incarcerat (in detentie provizorie) pentru asasinat (ADN-ul acestuia fiind identificat in vehiculul lui Aurélie) si tentativa de asasinat, respectiv, pentru asociere de raufacatori in vederea pregatirii unui atac terorist (sau a mai multor atacuri teroriste) in (stransa) legatura cu o intreprindere (organizatie) terorista, contra a doua Biserici romano-catolice din Villejuif/Saint Cyr si Sainte Julitte–fiu si mama, martiri crestini al secolului IV (fondata in secolul XIII, renovat complet in 1535/cu inscriptia ″Memento mori 1549″ pe clopotul ei) in centrul orasului si Sainte-Thérèse (dedicata lui Thérèse de l’Enfant-Jésus/Marie-Françoise Thérèse Martin, construita in 1934 la insistentele lui Vladimir Ghika/1873-1954,  print, diplomat, scriitor, om de caritate si preot catolic român de origine ortodoxa), iar cu ancheta a fost (si este) insarcinata BC (Brigada Criminala) a PP-Paris si DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne). Cunoscut agentilor antiteroristi de la DGSI ca un ″ismlamist radicalizat si periculos″, acesta, desi figura pe Lista S (Siguranta Statului) a acestora (fiind deci supravegheat !), nu a fost pus sub ascultare telefonica, pentru ca n-ar fi existat ″motive intemeiate″ (de ingrijorare)  necesare deschiderii unei informatii judiciare in cadrul unei anchete preliminare. In sfarsit, in laptopul sau ar fi existat indicii suficiente care sa peremita sa credem ca Djillali ar fi programat un atentat si la celebra Bazilica Sacré-Coeur (un edificiu religios major, cel de-al doilea monument religios cel mai vizitat dupa Catedrala Notre Dame de Paris) din Piata Saint Pierre/Monmartre (Paris, sectorul 18), construita in 1875 (in stil romano-bizantin) sub conducerea Arhitectului Paul Abadie.  Conform unor investigatii aprofundate, anchetatorii de la SDAT (Sectia Antiterorista) a BC, ajung la concluzia ca arsenalul militar detinut de catre Djillali ar fi fost recuperat de catre acesta (probabil in zilele de 13-14 aprilie) din portbagajul vehiculului garat intr-o parcare la Aulnay-sous-Bois (Métropole de Grand Paris/Departamentul Seine Saint Denis) in Cartierul Europei (reputat pentru traficul de droguri dure, respectiv, de arme si echipament militar/de razboi), cheia caruia ar fi fost ascunsa pe roata din drepta-fata, iar teroristul urma sa actioneze la semnalul comanditarului sau din Siria unde ar fi incercat sa ajunga (fara succes !) in cadrul unui sejur in Turcia (timp de 10 zile), in 2014. In timpul GAV/Garde à Vue la Spitalul ″Hotel de Dieu″ (oficial, la sediul PP/24h00, renuvlabil pana la maximum 144h00/in caz de terorism) unde Djillali a fost internat pentru ingrijiri medicale (si retinut oficial timp de 120h00), conform unuia dintre cei 3 avocati ai sai, Matthieu de Vallois (alaturi de Gilles-Jean Portejoie/fost decan la Baroul din Clermont Ferrand si Christian Benoit/fost decan la Baroul din Saint Dizier si actualmente decan la Baroul din Strabourg) recunoaste ca ar fi fost, intr-adevar, pe 19 aprilie 2015  la Villejuif (in compania unui alt individ, despre care nu declara absolut nimic!), insa contesta cu vehementa orice implicare a sa in moartea lui Aurélie Châtelain, afirmand ca este el cel care ar fi impiedicat comiterea unui atentat terorist in acea zi, ceea ce a creat o tensiune de proportii dintre acesta si avocatul familiei victimei, Antoine Casubolo Ferro, pentru ca conform acestuia, Primarul Guy Bricout, insista asupra faptului ca Aurélie Châtelain poate fi considerata ca o eroina, iar ″moartea ei ar fi permis salvarea de vieti umane″, motiv pentru care solicita decorarea ei cu ordinul Legiunii de Onoare, post-mortem, in calitate de ″Pupille de la Nation″, instaurata in Franta prin legea din 27 iulie 1917 pentru ″Copiii victimelor de razboi adoptate de catre Natiune″ (extinsa prin art.26 a Legii n°90-86/23 ianuarie 1990 si pentru victimele civile ale actelor teroriste sau ale razboaielor civile). In ceea ce il priveste pe Djillali(Sid Ahmed Ghlam), acesta ar fi intrat in Franta, impreuna cu mama sa (Aouali Ghlam), in 2001 (de maniera legala) la invitatia tatalui sau stabilit la Saint Dizier (Departamentul Haute Marne, regiunea administrativa Alsacia-Lorena-Champagne Ardenne), insa peste doi ani (in 2003), el se va intoarce in Algeria pentru ca tatal sau nu reuseste sa-i regularizeze situatia administrativa. Insa, dupa obtinerea diplomei de Bac, Djillali (pseudonim pus de catre mama lui) revine din nou in Franta in anul universitar 2009/2010 (pentru a-si continua studiile in invatamantul superior francez), in cadrul procedurii de ″Reintregire a familiei″, avand in vedere faptul ca intre timp, tatal sau, Menouer Ghlam (in varsta de 50 de ani, cu o situatie financiara prospera in Algeria!) isi regularizeaza statutul familiei (Aouali Ghlam/48 de ani-sotia si cei 6 copii) pe solul (teritoriul) francez, in cartierul Vert Bois (din Saint Dizier), in sanul unei comunitati algeriene importante, ocupand mai intai o rezidenta de tip HLM (Locuinta sociala cu chirie moderata subventionata de catre Stat), iar ulterior o casuta, intr-un ansamblu (complex) rezidential nou, din apropierea acesteia. Mentionam aici insa si faptul ca, asa cum am vazut mai sus, statutul social al familiei Ghlam (dupa imigrarea in Franta), se schimba radical (in rau), iar acesta face fata din ce in ce mai mult cu dificultati (serioase) vietii de imigrant (oarecum marginalizat, la periferia societatii), in timp ce la Tiaret, aceasta dispunea de un ansamblu important de proprietati (cu gospodarii, cladiri si afaceri familiale) intretinut de catre o echipa de angajati specializata in intretinerea domeniilor private. In 2011 are loc prima drama in familie, cand cel mai mare dintre frati, Mokhtar  (insarcinat de catre tatal sau cu gestionarea mai multor proprietati), moare intr-un accident la bordul unui Jet-Ski pe malul marii Mediteraniene, ceea ce traumatizeaza si divizeaza parintii in deciziile lor.  Conform unor surse de la SDAT (Subdiviziunea Antiterorista) al PJ (Politiei Judiciare), s-ar parea ca  Sid Admed Ghlam, n-ar fi fost un ″lup singuratic″, cum a fost cazul in atacurile teroriste ale lui Mohamed Merah in martie 2012 sau a lui Mehdi Nemmouche in mai 2014, respectiv, in atacrile teroriste ale fratilor Said si Chérif Kouachi si a lui Amedy Coulibaly in ianuarie 2015, In plus, acestea vizeau tinte evreiesti sau simboluri judecate (considerate) ostile musulmanilor, in timp ce Sid Ahmed Ghlam urma sa comita atacurile sale teroriste contra unor lacasuri de cult crestine (romano-catolice), planificate, concepute si organizate in strainatate, de catre Daesh. Pe de alta parte, faptul ca Sid Ahmed Ghlam detinea un important arsenal militar/de razboi (in masina sa Renault Mégane, respectiv, la domiciliul sau de la CROUS/camera nr. 310) pe care l-ar fi recuperat din vehiculul garat la Aulnay sous Bois (Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris), ne face sa credem (presupunem) ca el ar fi trebuit sa actioneze in cadrul  unui grup (organizat), adica, implicit, ar fi trebuit sa aiba niste complici. Iar daca acesta nu s-ar fi (auto)accidentat (cu o arma de foc) in timpul tentativei de furt a masinii lui Aurélie Châtelain, respectiv, a asainarii acesteia (care a avut nesansa ″sa-i iasa in cale″), este foarte probabil ca cele doua atacuri teroriste de cela cele doua biserici (Saint Cyr si Sainte Julitte, respectiv, Sainte Thérèse) din Villejuif (Val de Marne/Métropole de Grand Paris) ar fi fost comise cu siguranta, avand ca efect un carnagiu in randul crestinilor catolici. In acest context, alte persoane, despre care PJ (Politia Judiciara) si DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne) presupun ca ar fi putut participa la atacuri (sau ar fi putut avea legatura cu ele !) au fost interpelate si au fost plasate in GAV (Garde à Vue/Arest la sediul Politiei, autorizat conform legii maximum 6zile/144h00 in caz de atentat la Siguranta Nationala) in zilele care au urmat arestarii lui Ghlam. Pe 25 aprilie, Abdelkader Jalal (in varsta de 33 de ani), la Colombes/Hauts de Seine-Métropole de Grand Paris (dupa unele surse la Les Mureaux/Yvelines-Regiunea pariziana, cu cca 80 de lacasuri de cult si peste 60.000 de catolici). Cunoscut serviciilor de Politie pentru infractiuni de drept comun (furt/jaf cu circumstante agravante si trafic de droguri), acesta a fost condamnat la 3 ani de inchisoare pentru un furt cu violenta in 2009, dintr-un magazin Aldi (ALbrecht-Discount, lant de supermarketuri hard-discount german-o intreprindere familiala fondata in 1913 intr-un cartier popular din Essen de catre mama fratiilor Theo Albrecht/1922-2010 si Karl Albrecht/1020-2014, ulterior girata de catre acestia din urma/primii 2 cei mai bogati oameni din Germania, cu 8.078 de magazine/prezente in 15 tari si o cifra de afaceri de cca 60Md€). ADN-ul sau (inscris in FNAEG/Fisierul National Automatizat al Amprentelor Genetice creat in 1998) este identificat pe vestele anti-glonti gasite in camera de student al lui Ghlam dar si in masina din care Ghlam ar fi recuperat armele la Aulnay sous Bois (inainte de posibilele atacuri teroriste de la Villejuif), gasit de catre politisti pe 22 aprilie.  Acesta ar fi afirmat in GAV ca el nu-l cunoaste personal pe Ghlam si nici nici n-ar fi avut informatii despre planurile acestuia (care ar fi fost elaborate de catre o alta persoana/un comanditar, de care vorbeste si Ghlam), recunoscand totusi faptul ca l-ar fi ajutat pe presupusul terorist pe plan logistic (ceea ce ar fi in acord ca amprentele genetice ale lui identificate pe materialul furnizat acestuia din urma), dar refuza cu vehementa complicitatea lui la eventualele atentate teroriste care urmau sa fie comise. In orice caz,  pe 29 aprilie, acesta este inculpat pentru ″asociere (asociatie) de raufacatori in vederea comiterii de crime in legatura cu o intreprindere (organizatie) terorista″ si este incarcerat in detentie provizorie la  Maison d’Arrêt d’Osny  (Centrul de Detentie Provizoriu Val d’Oise/Regiunea pariziana), spre deosebire de Sid Ahmed Ghlam (Djillali), care este incarcerat tot in detentie provizorie, insa in Centrul de Detentie Provizorie al Centrului Penitenciar Fresnes (Val de Marne/Métropole de Grand Paris), care cu  Maison d’Arrêt/Centrul de Detentie Provizorie Fleury Mérogis (Esonne/Regiunea pariziana), respectiv, Centrul de Detentie Provizorie din Strada La Santé  nr.42 (Paris/Sectorul 14),  este unul dintre cele mai importante inchisori ale regiunii pariziene. Apartinand Directiei Interregionale a Administratiei Penitenciare Paris (de pe langa TGI-Tribunalul de Inalta Instanta Créteil si Curtea de Apel Paris), dintre cei cca 1.750 de detinuti/1.651 de locuri, incarcerati la Fresnes, 27 dispun de un regim de detentie special, conceput pentru cei detinuti periculosi, radicalizati, angajati in jihadul islamic, cercetati penal (in detentie provizorie): 1 detinut in celula (9m2) cu un confort sporit, izolati de ceilalti detinuti (dar si intre ei) cu activitati socio-educative specifice.  (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului : ″In umbra vietii/corespondenta din Mediul Carceral francez″ : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/08/in-umbra-vietii-mediul-carceral-francez.html). Mentionam aici si faptul ca tot in Centrul Penitenciar Fresnes este incarcerat si Flavien Moreau (27 de ani, cu numele de razboinic Abdel Fattah supranumit "Kim", "Adam", "Chinezul" sau "Abou Souleyman"), primul jihadist francez revenit din Siria, care isi executa pedeapsa intr-un QI (Cartier de Izolare). Originar din Coreea de Sud (n.1986 la Ulsan) si adoptat la varsta de 2/3 ani de catre o familie de francezi din Nantes (Departamentul Loire Atlantique/Regiunea administrativa Pays de la Loire, vestul Frantei), acesta are inscrise in cazierul sau judiciar 13 condamnari de drept comun (in special pentru furt/jaf armat cu violenta) inainte de convertirea la Islam si radicalizarea sa. Ajutat de catre trecatori clandestini, ajunge din Turcia (2012/Antioche) in Siria via oraselul Atmé (controlat de catre katibas islamisti/grup armat), unde isi cumpara un pistol mitraliera kalasnikov AK-47 (si 3 incarcatoare cu cca 100 de cartuse) pentru suma de cca 1.250€, cu scopul de ″a se apara, normal…Siria fiind o tara periculoasa (in plin razboi civil). (…). Pana si jurnalistii umbla inarmati pe acolo…″ Acuzat ca ar fi combatut in Siria in contul organizatiei teroriste Daesh/ISIS si ca ar putea cimite atentate in Franta, acesta sustine ca n-ar fi sta decat cca 10 zile acolo (pentru ca nu putea sa se abtina de la fumat, strict interzis acolo !) si n-ar fi participat la nicio lupta si n-ar fi facut altceva decat sa supravegheze pe katibas din regiune, dupa care ar fi revenit de urgenta in Franta (dupa 15 zile de la plecarea lui). Conform unor probe din dosarul lui, se pare insa ca ulterior, acesta ar fi tot incercat sa revina in Siria fara succes (fiind reperat in Tunisia si atat in Orientul Mijlociu/Turcia, Iordania, Israel, Liban, cat si in Europa/Elvetia, Austria, Germania, Anglia, Belgia, Luxemburg,  Irlanda, Bulgaria, etc. si expluzat in Franta, cu interdictie de a reveni). Plasat sub ascultare telefonica de catre serviciile antiteroriste franceze (care afla ca incearca sa-si procure documente de identitate false pentru a se putea intoarce in Siria), in ciuda vigilentei acestuia (schimbari dese de hoteluri, de cartele telefonice, etc.),  acesta este interpelat pe 28 ianuarie 2013 (in posesia a 2 lingouri si 8 monede de aur, respectiv, 5.080€ cash). Tot in dosarul acestuia ar exista si probe materiale conform carora, inainte de a decida sa combata in Siria in cadrul Miscarii Islamiste Oamenii Liberi al Levantului Ahrar al-Cham, o miscare salafista a insurectiei), Moreau incerca sa faca acelasi lucru in Yemen si Mali (cautand sprijin in mediul islamist londonezi si la Palestinieni) nu inainte insa de a se converti la Islam (in 2008, prin intermediul unui colocatar) si sa se radicalizeze (ulterior, prin intermediul unor codetinuti in mediul carceral, unde ar fi petrecut cca 21 de luni, mai devreme), respectiv,  sa studieze araba in Egipt. Alaturi de el va compare in fata Curtii si  Jonathan Farid Djebbar (un francez in varsta de 26 de ani, cu 9 condamnari de drept comun in cazierul sau judiciar, convertit la Islam in septembrie 2012) cu care Moreau se intretinea regulat la telefon si de la care ar fi primi doua viramente bancare in valoare de 850€ (600€ si 250€). La interpelarea acestuia in Departamentul Indre (la domiciliul mamei sale), anchetatorii gasesc in laptopul acestuia, o duzina de video (d)jihadiste, 870 de solicitari de informatii, relativ la fabricarea bombelor artizanale, 367 de solicitari concernand Al Qaeda si AQMI, 449 de cereri de informatii relativ la pregatirea fizica si militara si 2 cautari pe Internet sub forma : ″a-l intalni pe François Hollande″, respectiv, ″deplasari François Hollande″. La proces, care a avut loc pe 17 octombrie 2014, el nici nu nega: ″Eu nu neg, eram totalmente ratacit, imatur, am avut o conceptie eronata (gresita) despre Islam. (…) M-am gandit in cele 18 luni de detentie provizorie (dintre arestarea lui, pana la proces) ca n-am comis nicio infractiune si astazi gandesc altfel″. Cei doi, Flavien (considerat de catre AP/Administratia Penitenciarelor ″solitar, foarte introvertit, purtator djellaba in celula si cu un comportament dificil de gestionat″, care in timpul unui sejur in inchisoare pentru furt cu circumstante agravante in 2011 ar fi solicitat profesorului de fizica sa-l invete cum sa fabrice o bomba artizanala !) si Jontahan, in ciuda prostetelor avocatului Pierre Darkanian, sunt condamnati (pentru asociere de raufacatori in vederea pregatirii de atentate pe teritoriul national/francez) pe 13 noiembrie 2014, la 7 ani de detentie, respectiv 4 ani (dintre care 18 luni cu suspendare) de catre a 16-a Camera Corectionala (Tribunalul Corectional) Paris, care in felul acesta raspunde solicitarilor Ministerului Public (Parchetul de pe langa TGI-Tribunalul de Inalta Instata/Polul Antiterorist), reprezentat prin Procurorul Republicii. In sfarsit, un al doilea individ (Pascal K., in varsta de 32 de ani) presupus implicat in atentatele pregatite de catre Sid Ahmed Ghlam (ADN-ul lui fiind identificat pe peria de par a lui Ghlam) a fost arestat pe 26 aprilie la Saint Ouen (Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris) a fost eliberat pe 29 aprilie fara sa fi fost inculpat (pentru ca n-ar fi avut nicio legatura cu atacurile planificate, fiind gazduit timp de 2 zile de catre presupusul terorist), ca de altfel si un altul (in aceasi zi, disculpat si el),  girantul (in varsta de 33 de ani) unui garaj din Pierrefitte sur Seine (Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris), numele lui aparand in comunicatiile telefonice ale lui Ghlam si de la care acesta ar fi trebuit sa cumpere o masina, ceea ce interesatul n-ar fi facut. Din contra, pe 7 iunie, alti doi indivizi (cu varstele de 35 si 39 de ani, respectiv,  Vega/Macreme A. si  Thomas M.) facand parte din anturajul lui Ghlam au fost interpelati de catre SDAT (Subdirectia Antiterorista) a PJ a PP Paris, la domiciliile lor din Limay si Mantes la Jolie, localitati vecine in Departamentul Yvelines (Regiunea pariziana). Se pare ca cei doi ar fi furnizat lui Djillali, vestele anti-glont, gasite in vehiculul acestuia. Conform unor documente (probe fiabile) s-ar parea ca Djillali, dupa recuperarea armelor din vehiculul garat la Aulnay sous Bois, ar fi recuperat si un al doilea vehicul in care sa-si ascunda arsenalul (un BMW 318) dintr-un garaj aflat la Pierrefitte sur Seine (altul decat cel amintit mai sus) unde ar fi lucrat cei doi complici ai sai (care desi ar fi fost in Siria la inceputul anului 2015, niciodata n-ar fi fost anchetati pentru acte de terorism, decat pentru infractiuni de drept comun/banditism) si ar fi fost indoctrinati de catre Fabien Clain (n.1978 in Insula Réunion-DOM/Departament-Regiune francez(a) Outre Mer din Oceanul Indian, un jihadist francez, urmarit de catre serviciile antiteroiste franceze din 2001, supranumit Omar si condamnat in 2009 la 5 ani de inchisoare pentru ca ar fi animat o filiera de recrutare al jihadistilor francezi pentru a lupta Irak) stabilit la Toulouse in cartierul Mirail, fondator (cu fratele sau Michel) al gruplui salafist ″Clan des Belphégor″ (si casatoriti amandoi cu femei de origine franceza convertite la Islam si purtatoare de Burka), cel care a revendicat (in numele Daesh/ISIS) atentatele teroriste de la Paris (din 13 noiembrie 2015), un apropiat al lui Mohamed Merah (care pe 11, 15 si 19 martie 2012 ar fi ucis 7 persoane la Toulouse si in regiunea sa urbana), respectiv, al lui Olivier Corel (Abdel Ilat Al-Dandachi/Abdulilah Qorel/n.1946 la Homs/Siria supranumit si Émir blanc/Emirul alb ) un franco-sirian practicant si promotor al Islamului radical (la ferma sa din Artigat/Departamentul Ariége, Regiunea administrativa Languedoc Roussillon-Midi-Pyrénées, sudul Frantei), care ar fi indemnat si convins numerosi francezi (in special de origine musulmana) sa combata in Irak si Siria, in cadrul Daesh (ISIS). Un al 3-lea individ, Rabah B. (supranumit ″Le Kabyle″), presupus complice, care ar fi livrat lui Ghlam aresenalul militar din Renault Mégane, este cautat. Conform dosarului de instructie, acestuia este explicat cum va ajunge la vehiculul acesta (furat) de pe Parking-ul din Aulnay sous Bois: ″Vei gasi pe aceasta strada o sandwicherie (l’Atmosphére) (…) iar printre masinile garate tu cauti un Renault Mégane (…). Pe roata din dreapta-fata vei gasi cheile acesteia. (…). Dupa ce o deschizi, vei gasi o sacosa (geanta) si o vei pune in masina ta (….). O lasi garata pe a ta ceva mai departe si vei reveni dupa ea maine dimineata. (…).  Te intorci acasa cu mijloacele de transport in comun (…). Foloseste manusi cand umbli la masina. (…).  Ai nevoie de pachet (din sacosa/geanta) pentru ca sa-ti faci treaba. Cand vei recupera geanta sa-mi trimiti un mesaj″. Alte instructiuni decriptate indica lui Ghlam locul unde va trebuie sa ajunga (un alt vehicul (BMW 318, aflat intr-un garaj la Pierrefitte-sur-Seine), in care sa-si ascunda arsenalul sau militar (si nu in camera sa de student la CROUS, cum a procedat !): ″Cand ajungi acolo tu spui ca vrei sa vorbesti cu Rabi si cum il vezi, spui ca vii din partea lui Vega si Thomas pentru a recupera BMW 318″. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: ″Atacurile teroriste esuate de la Villejuif (Métropole de Grand Paris)″ : http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50563-atacurile-teroriste-esuate-de-la-villejuif-metropole-de-grand-paris.html). Legat de acest dosar criminal, putem mentiona faptul ca, comiterea unor atacuri teroriste in lacasuri de cult crestine (romano-catolice) in Franta ar fi fost un premierat. Ramane totusi de neinteles faptul ca in asemenea actiuni jihadistii-salafisti cu experienta criminala de la Daesh sa fi facut apel la un student novice (diletant) in materie de lupta armata (militara), chiar daca ar fi fost usor  manipulabil si  inteligent, care ar fi avut sanse minime sa-si poate duce proiectul sau pana la capat, avand in vedere stangacia lui in manuirea armelor, precum si distantele la care se aflau cele doua obiective bisericesti crestine, Saint Cyr si Sainte Julitte, respectiv, Sainte Thérèse. Cu atat mai putin ar fi fost probabil ca acesta sa fi putut scapa cu viata si sa se fi putut ascunde in casuta logodnicei sale Emilie (asa cum mentiona in mesjaul sau  catre comanditar), fara sa mai adaugam faptul ca el nici n-ar fi purtat cagula (pentru ca politistii n-au gasit asa ceva nici asupra lui in masina si nici in camera lui de student), deci ar fi fost usor de identificat. Pare incredibil si faptul ca un individ sa fie atat de introvertit incat nimeni din anturajul sau (nici macar persoanele cele mai apropriate cu care comunica excellent si carora se destainuia, Fatima, Emilie, etc.) sa nu banuiasca nimic despre posibila sa radicalizare si dorinta acestuia de a deveni martir intr-un ″razboi sfant″, incompatibile cu proiectele sale de viata si care nu-si aveau sensul, fiind convins, din ceea ce stiu, ca nu suntem in cazul patologic al lui Doctor Jekyll si Mister Hyde ! Coroborate cu celelalte incoerente si divergente din dosar, personal, eu cred ca, ca si in Dosarele X  Files, adevarul, care trebuie descoperit, este in alta parte….

Seria atacurilor teroriste islamiste dupa declansarea GWOT in 2001, contra intereselor statelor occidentale, continua cu cele de la 1 iunie 2009 cu o fuziada (schimb intens de focuri) dintre Abdulhakim Muhajid Muhammad  (in varsta de 24 de ani, convertit la Islam) si autoritatile politienesti la Biroul de Recrutare din Little Rock (Capitala statului Arkansas) facand 1 mort si 11 raniti, iar pe 5 noiembrie 2009, o alta fuziada la Ford Hod (numita in onoarea Generalului John Bell Hood/1831-1879, baza militara americana in proximitatea Killen din statul Texas), perpetrat de catre Maiorul-Medic psihiatru americano-palestinian Nidal Malik Hasan (n.1970) al US Army  (in care ar fi angajati cca 20.000 de musulmani) va face in numai 13 minute, 13 morti (dintre care 12 militar si un angajat civil) si 33 de raniti. In jurul orei 13h35, Hasan inarmat cu doua pîstoale FN Five-seveN (pistol automat cu simpla sau dubla actiune, cu munitie de 5,7x28mm) intra in Soldier Readiness Processing Center (unde are loc o ceremonie de decernare a atestatelor pentru cei cca 400 de militari care urmea sa plece in misiuni in Afganistan si in Irak) si deschide focul asupra multimii. In cursul unei alte fuziade care are urmat dintre membri SWAT si Hasan, acesta este grav ranit, dar internat in urgenta la spitalul militar din Brooke, ramane in viata, insa paralizat/tetraplegic (de la piept pana la membrele inferioare), conform avocatului sau Colonel (r). John Galligan. Conform uneui var Nadel si a unei tante Noël, se pare ca Nidal (supranumit Camel Jockey) suferea de ostracisme (procedura aplicata in Grecia Antica prin care cetatenii periculosi pentru democratia cetatii puteau fi exilati timp de un deceniu) dupa atentatele din 11 septembrie si ar fi avut o serie de dispute cu militarii american legat de rzboaiele din Afganistan si Irak.

Inculpat cu 45 de capete de acuzare (dintre care 13 asasinate si 32 de tentative de asasinat), Hasan este judecat de catre o Curte Martiala, iar pe 28 august 2013, el este condamnat la moarte.  Adus la baza militara Fort Leavenworth din statul Kansas (unde sunt detinuti militarii condamnati la moarte), Hasan isi asteapta executia, care insa, necesita aprobarea Presedintelui. Ultima executie ordonata de catre autoritatile militare americane a avut loc in 1961. In seara zilei de 11 septembrie 2012, are loc la Benghazi (al doilea oras ca marime si importanta in Libia, dupa Tripoli) un atac contra Consulatului SUA (Batalia de la Benghazi), in contextul post-Primului Razboi Civil din Libia, facand 2 morti (printre care si Ambasadorul american Cristopher Stevens/1960-2012, primul ucis in functie dupa 1979 si functionarul Sean Smith/ofiter  al serviciului de comunicatii), respectiv, 7 raniti. Cu cateva ore mai tarziu, intr-un alt atac sunt ucis Tyrone S. Woods si Glen Doherty, membri al CIA, iar alti doi sunt raniti. Atacurile ar fi fost organizate de catre organizatia salafist-jihadista creata in 2011 in Libia, activa in in timpul celui de-al Doilea Razboi Civil, Ansar al-Charia in Libia (grupare terorista apropiata organizatiei Al Qaeda), prezenta la Benghazi si Derna (capitala districtului cu aclasi nume, care cu alte subregiuni face parte din regiunea Benghazi). Pe 15 aprilie 2013, doi frati de origine cecena (stabiliti in SUA din 2003), Tamerlan - Anzorovitch  (Tsarnaiev) Tsarnaev(Тамерла́н Анзо́рович Царна́ев/n.1986-ucis pe 19 aprilie 2013 si Djokhar (Dzhokhar) - Anzorovitch (Tsarnaiev) Tsarnaev (Джоха́р Анзо́рович Царна́ев, Jahar/n.1993),vor plasa doua bombe artizanale (IED/Improvised Explosive Device), utilizate de catre teroristi, in principiu, in conflictele armate asimetrice, in cele de tip de gherila sau de tip comando, in proximitatea liniei de sosire (la Boylston Street din cartierul Back Bay in proximitatea Copley Square) la cel de-al 117-lea Maraton (42.195 km), al Metropolei Boston (statul Massachusetts/New England), care dateaza din 1897 (cel mai vechi din lume, cu cca ½ milion de spectatori si in medie 20.000 de participanti), exploziile carora (in jurul orei locale 14h50, la un interval de numai 13 secunde), dupa 04h09 si 44″ de la start si cca 02h00 de la  sosirea castigatorilor, Lelisa Desisa/n.1990 (02h10 si 22″/Etiopia, barbati) si Rita Jeptoo Sitienei/n.1981 (02h26 si 25″/Kenya, femei), cand majoritatea concurentilor treceau linia de sosire, vor  ucide 3 persoane (Martin Richard/ 8 ani, Krystle Campbell/29 de ani si Lu Lingzi/23 de ani, o studenta chineza la Boston University) si vor ranii alte 264 (dintre care 17 persoane vor fi amputate de picioare sau de brat). Dupa atentate, politistilor statului Massachusetts i-au trebuit mai multe ore pentru ca in urma vizionarii imaginilor camerelor de supraveghere sa-i identifice pe fratii Tsarnaev, ca suspecti in comiterea acestora, care figurau totusi in baza de date al FBI. S-ar parea ca recunoastea faciala al programului utilizat de catre agentii acestuia (cu o rata de reusita de cca 92%, probabt/testat pe 1,6 milioane de fotografii de detinuti), n-ar fi functionat (cu eficacitate) si in care, FBI (conform unui comunicat care data inca din iulie 2012) ar fi investit cca 1 Md$US. Cei doi fratiTsarnaev-suspecti, responsabili de dublul atentat comis cu sange rece, sunt insa rapid identificati si localizati de catre servicile de informatii americane prin metoda clasica de distribuire a fotografiilor (lor) pe internet (incepand cu 17 aprilie 2013), iar FBI lanseaza o vasta operatiune de vanatoare a lor atat in regiunea urbana Boston cat si in statul Massachusetts. In urma reperarii acestora, pe 18 aprilie 2013 are loc in Campus-ul MIT (Massachusetts Institute of Technology, unul dintre cele mai repututate institutii universitare si de cercetare din lume, 78 de premii Nobel/813 pe plan mondial) o fuziada (schimb intens de focuri de arma, cca 200 de cartuse trase) dintre fratii Tsarnaev (dispunand de un arsenal de razboi impresionant si de 3 bombe artizanale) si fortele de politie (in care un politist, Sean Collier, responabil cu securitatea la universitate, isi pierde viata in masina sa in tentativa de deposedare armei sale), din care cei doi suspecti scapa cu viata (nevatamati), iar la bordul unei masini (de teren, 4x4) pe care il opresc (si al carui sofer il sechestreaza, dar care reuseste sa fuga in timpul unei alimentari la o statie de benzina) isi propun sa ajunga la New York pentru a-si exploda bombele la Time Square (conform Sefului Politiei din Boston, Ed Davis). In cadrul unei urmariri spectaculoase (de mare amploare) la care vor participa atat fortele de politie statale cat si cele ale FBI, cei doi (ajunsi in SUA la varstele de 17 si 8 ani, aparent bine integrati!) sunt inconjurati, iar in cursul unei (alte) fuziade care va avea loc pe 19 aprilie in jurul orei 20h45 la Watertown (regiunea urbana Boston), Tamerlan (nascut in Daghestan, o republica autonoma din zona Caucazului de Nord, facand parte din Federatia Rusa, de unde este originara si mama sa, Zubeidat ) este ucis, iar  Jahar (Djokhar, nascut in Kirghizstan/Kirghiztan o republica independenta din Asia Centrala care a facut parte din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste/1922-1991), ranit grav (la picior si la gat, pierzindu-si o bucata din limba), reuseste sa fuga, dar este gasit a doua zi (tot in Wetertown), in jurul orei 19h00, pe 20 aprilie, ascuns, epuizat, sub rezervorul unui vas (vaporas familial de croaziera) garat in gradina unui locuitor, pe peretii caruia acesta l-ar fi scris:″Guvernul American ucide civilii nostri nevinovati. Nu pot sa suport ca acest rau sa ramana nepedepsit. Noi musulmanii suntem un « singur corp » (uniti), daca faceti rau  unuia dintre noi, ne faceti rau la toti. Dar mie nu-mi place sa ucid civili nevinovati.″ Pierderile importante  de sange ale acestuia ar fi contribuit la descoperirea lui. Capturat si internat in regim de urgenta in serviciul de Terapie intensiva al Spitalului Beth Israel Deaconess din Boston (unde este intubat, transferat pe 26 aprilie 2013 la Federal Medical Center-FMC Devens/United States Federal Prison in Massachusetts, specializat in tratamentul pe termen lung al detinutilor condamnati pentru infractiuni criminale, inclusiv sexuale, cu probleme de sanatate fizica si mentala/chirurgie, cardiologie, endocrinologie, neurologie, nefrologie, pneumologie, schizofrenie, paranoia, personalitate multipla, etc., aflat la cca 65 km de Boston), conform declaratiilor lui Deval Patrick (Guvernatorul statului Massachusetts), incepand din noaptea de 21 catre 22 aprilie, acesta incepe sa fie interogat (« audiat ») in scris (neputand vorbi!), timp de 36 de ore (cu pauze cuprinse intre 30 de minute si 03h00), in special legat de calatoria afectuata de catre fratele sau Tamerlan, intre ianuarie-iulie 2012/total 5 luni si 13 zile, in Rusa si in particular in Daghestan (tara de origine a familiei Tsarnaev), limitrofa cu Cecenia (in care ar mai fi facut alte doua sejururi in trecut si insotit de catre tatal sau Anzor, de origine cecena, ocazie cu care s-ar fi si radicalizat !), cu atat mai mult cu cat, aparent (dupa parerea anchetatorilor), acesta ar fi vrut sa se sinucida, tragandu-si un glont in cavitatea bucala, care ar fi iesit prin ceafa. In sfarsit, inainte de inceperea interogatoriului lui Djokhar, anchetatorii invoca pericolul pe care acesta prezinta pentru securitatea publica (societatea civila), motiv pentru care refuza acestuia dreptul de a pastra tacerea in fata autoritatilor politienesti de ancheta si de a fi asitat de catre un avocat (instaurate de catre Curtea Suprema a SUA in 1966/28 februarie-1 martie, facute publice pe 13 iunie sub numele de ″Drepturile Miranda/Miranda Warning, in Dosarul Ernesto Miranda/n.1941 la Mesa in Arizona, condamnat si incarcerat in repetate randuri pentru jaf si viol, nu rareori pe nedrept, pentru ca acesta, de un nivel intelectual mai mult decat mediocru, nu a fost niciodata informat de drepturile sale, de a pastra tacerea si de a putea face apel la un avocat  pentru a fi aparat). Chiar  mai mult, unii senatori republicani (John McCain si Lindsay Graham) solicitatu autoritatilor de ancheta, ca in ciuda faptului ca Djokhar Tsarnaev avea cetatenia americana, acesta sa fie desemnat ca ″dusman combatant/luptator″ (contra natiunii), statutul detinutilor (prizonierilor) incarcerati la baza navala Guantanamo (baza militara americana al US Navy de cca 120km2 din sudul Bahía de Guantánamo/Cuba, Marea Caraibilor, controlata de catre SUA din 1903 conform unui tratat americano-cuban, creata in 1898 ca urmare al razboiului hispano-american), ceea ce prevede faptul ca un individ cu acest statut poate fi detinut (incarcerat) nelimitat fara a fi judecat, iar in cazul daca totusi are loc un proces, acesta sa aiba loc in fata unui Tribunal Militar. In timpul interogatoriului si inaintea inculparii acestuia pentru acte de terorism, asasinat (4) si tentativa de asasinat, folosind ″arme de distrugere in masa″ (dar si inca de alte  27  capete de acuzare dintre care 17 sunt sanctionabile cu pedeapsa capitala !) pe 22 aprilie (inca pe cand se afla internat in terapie intensiva al spitalului Beth Israel Deaconess din Boston), Djokhar Tsarnaev (lucid si in perfectaa stare mentala, conform Judecatorului) declara ca in spatele acestor acte de terorism nu ar fi nicio organizatie salafist-jihadista, ele fiind programate si executate, in exclusivitate, de catre fratele sau Tamerlan,  (auto)radicalizat, care l-ar fi implicat si pe el in actiunile sale (inspirandu-se si dintr-un magazin online al Al Qaeda, fiind impresionat de uciderea islamistului radical yemenit   Anwar Al-Aulaqi/membru Al Qaeda, de catre o drona in 2011, in timpul unui raid american). Katherine Russell, sotia lui Tamerlan Tsarnaev (de origine americana) a refuzat sa comenteze gestul sotului sau autoritatilor politienesti si judiciare,  dar in urma unei minutioase anchete, acestea au disculpat-o, fiind convinse de faptul ca femeia nu ar fi avut nicio legatura cu planurile teroriste ale celui din urma. Dupa terminarea instrumentarii dosarului acestuia (pe 27 iunie 2013), Djokhar Tsarnaev, va compare in fata Tribunalului Federal din Boston (Curtea Federala din  Massachusetts) incepand cu 10 iulie 2013 (intr-un proces in care acuzarea este reprezentata de catre Procurorul Steven Mellin), insotit de catre o echipa de avocati reputati (Miriam Conrad, David Bruck, William Fick, Timothy G. Watkins si Judy Clarke-specialist in pedeapsa capitala, care a evitat aceste sanctiuni penale in cazul lui Theodore Kaczynski/Unabomber, responsabil de uciderea mai multor persoane prin intermediul unor curiere/pachete postale sau al lui Eric Rudolph, autorul atentatului de la Jocurile Olimpice de la Atlanta in 1996, respectiv, al lui Zacharias Moussaoui, francezul condamnat pe 3 mai 2006 la inchisoare pe viata pentru implicarea sa in atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA/a se veda pentru detalii si articolul autorului ″Sarpele cu doua capete″: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43359-sarpele-cu-doua-capete.html).  Insa, pe 30 ianuarie 2014, Eric Holder (n.1951, Om politic democrat de formatie avocat), Procurorul general al SUA anunta societatii civile ca Guvernul American (in acutul sau de acuzare redactat in 74 de pagini) va solicita contra acestuia sanctiunea penala maxima prevazuta de lege, pedeapsa capitala. Pentru ca pedeapsa capitala sa fie pronuntata era necesar ca cei 12 jurati (7 femei si 5 barbati) sa ia unanim aceasta decizie (sustinut si de catre Ministrul Justitiei, Loretta Lynch), ceea ce nu a fost deloc evident, pentru ca in jurul acestei sanctiuni penale au existat o seerie de polemici de-a lungul procesului, atat in tribunal cat si in afara acestuia. De exemplu, Bil si Denise Richard, parintii copilului de 8 ani, Martin Richard (a carui sora in varsta de 7 ani, a fost si ea grav ranita!), s-au opus sanctiunii, pe de o parte, pentru ca aceasta ar fi facut din Tsarnaev un martir, iar pe de alta parte, pentru ca in urma deciziei urma sa aiba loc un lung proces juridic (de apel/recurs) care poate dura o ″eternitate″, timp in care ei vor fi obligati sa sufere in continuare. Si intr-adevar, dintre cei 80 de condamnati la moarte de catre un tibunal federal in SUA (din 1988), numai 3 au fost executati. Iar in statul Massachusetts, ultima executie a avut loc in 1947 si acest stat a abolit pedepasa capoitala in 1984 (care totusi, putea fi pronuntata in cazul utilizarii de arme de distrugere in masa, ca si in Dosarul Djokhar Tsarnaev). In sfarsit, recunoscut vinovat pentru cele 30 de capete de acuzare pe 8 aprilie 2015, dupa o deliberare a membrilor juriului (lista carora n-a fost facuta publica de catre Judecatorul George O’Toole!), care a durat cca 14h20, cei 12 jurati au decis sa-l sustina pe Procuror in sentinta solicitata, iar pe 15 mai, il condamna pe inculpat la pedeapsa cu moartea (cu unanimitate, pentru 6 capte de acuzare sanctionabile cu pedepasa cu moartea/30 de capete de acuzare) si la o despagubire a partii civile cu suma de 101 Mil$US. Pe 24 iunie 2015, la anuntarea sentintei, Tsarnaev, se va scuza in fata familiilor indoliate. In asteptarea procedurii sale de apel (pentru refuzul unui nou proces pe 15 ianuarie 2016 si comunicarea de catre Judecator a listei juratilor), acesta a fost incarcerat pe 29 ianuarie 2016 in penitenciarul de (foarte) inalta (maxima) siguranta (Supermax) ADX Florence (United States Penitentiary Administrative Maximum Facility Florence, un vast complex penitenciar pentru detinuti deosebit de periculosi condamnati pentru acte de terorism sau criminale barbare,  din statul Colorado, girat de catre  Federal Bureau of Prisons/fondat in 1930, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: ″Atacul terorist de la Boston. Jahar se razgandeste, doreste sa ramana in viata si face appel la sentinta de condamnare la moarte″ :   http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50610-atacul-terorist-de-la-boston-jahar-se-razgandeste-doreste-sa-ramana-in-viata-si-face-apel-la-sentinta-de-condamnare-la-moarte.html).

Nota: Pentru detalii privind sectiunea care urmeaza (Terorismul Islamist si Domestic pe Teritoriul SUA dupa declansarea GWOT, a se vedea articolul autorului: „IDT (Islamist and Domestic terrorism) dupa declansarea GOWT (Global War on Terror) pe teritoriul SUA”, pe care il vom cita cu regularitateca referinta: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html )

Pe 23 octombrie 2014, americanul (de origine afro-americana) Zale H. Thompson (1982-ucis pe 23 octombrie 2014), convertit la Islam (simpatizant al Daesh/ISIS, Al Qaeda, Al Shabab) si autoradicalizat, cunoscut sub numele de mujahidin Zaim Farouq Abdul-Malik, ascuns in spatele unui autobuz, ataca (din proprie initiativa pe la spate) cu o secure (baltag, cca 18 inch) 4 politisti de la NYPD/New York Police Department (care pozau pe artera comerciala aglomerata Jamaica Avenue/Qartier Jamaica) in jurul orei 14h00, in proximitatea unei statii de Metrou din New York (in Queens, in proximitatea strazii 160), ranind unul dintre ei Kenneth Healey (25 de ani), la cap (in zona cervicala) iar altul, Joseph Meeker (24 de ani), la brat. O femeie (in varsta de 29 de ani) aflata in proximitate (ca spectatoare),  inainte sa fie ucis Thompson de catre ceilalti politisti, este atinsa si ea de catre un glont ricosat al acestora (procandu-i o plaga impuscata in spate), dupa deschiderea focului (8 cartuse trase) asupra acestuia. Pe pagina sa de Facebook (care contine include un pasaj din Coran în arabă implorandu-l pe Allah sa-l indrume pentru a găsi "calea cea dreaptă", inainte de atac, acesta a postat mesajul: “Helicopters, big military will be useless on their own soil,” “They will not be able to defeat our people if we use guerilla warfare. Attack their weak flanks.” Frank Sha François (Queens chapter president of the New Black Panther Party), de origine franceza, care s-ar fi imprietenit cu Thompson pe Facebook, spunea ca acesta si-ar fi justificat actul ca o revolta contra brutalitatii politistilor de la NYPD, in cadrul interogatoriilor carora, sunt din ce in ce mai multe decese. Acest eveniment are ca elemente centrale comune cu o serie de asemenea atacuri comise in U.E. (Franta, Belgia, Germania, Marea Britanie, etc., a se vedea pentru detalii si articolul autorului: ″Allah(o)u Akbar. Partea V. Atacurile teroriste din Franta si Uniunea Europeana in ultimul deceniu ″: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html), dar si cu cele comise mai recent in Canada, unde pe 22 octombrie 2014, la Canada's National War Memorial in Ottawa, un militar, Cap. Nathan Cirillo  este impuscat in timp ce asigura paza obiectivului de catre canadianul convertit la Islam si radicalizat Michael Zehaf-Bibeau (n.1982), dintr-o mama canadiana Susan Bibeau si un tata libanez, Bulgasem Zehaf (om de afaceri), ucis de catre Serg. Kevin Vickers. Acest atac are loc cu numai doua zile, dupa ce pe 22 octombrie, doi soldati ai Fortelor Armate Canadiene sunt striviti cu un vehicul, la Saint Jean sur Richelieu (la cca 40 km de Montreal/Quebec) la bordul caruia se afla Martin Couture-Rouleau, surnommé (Big Mart), convertit la Islam si radicalizat, iar unul dintre cei accidentati, Ajutantul Patrice Vincent (1961-2014) de la al 438-lea Escadrila de tactica de elicoptere (Wildcats), integrat recent in Royal Canadian Mounted Police, moare datorita ranilor grave provacte, incompatibile cu viata. Nu peste mult timp, pe 3 mai 2015, are loc la Curtis Culwell Center  din Garland (Garland Special Events Center) din statul Texas, un atac comis de catre doi teroristi  Elton Simpson si Nadir Soofi (amandoi ucisi) contra unei expozitii de caricaturi ale Profetului Mahomet, primul revendicat de catre Daesh/ISIS pe teritoriul american. Cei doi atacatori inarmati cu  arme de razboi (3 pusti de asalt si 3 bpistoale cu cca 1.500 de gloante)  au deschis focul in sala expozitiei din Garland Independent public School District, in jurul  orei 19h00, cu putin timp  inainte de inchiderea expozitiei  “First Annual Muhammad Art Exhibit and Contest” (organizata de catre Pamela Geller, Mideast Expert si Editor at Atlas Shrugs, respectiv, American Freedom Defense Initiative), la  care erau prezenti (asistau) cca 150 de persoane dintre cele 200 invitate/prezente la inceput (printre care si Geert Wilders (n.1963, om politic olandez, fondator al Partidului pentru Libertate/Partij voor de Vrijheid-PVV, un partid nationalist si islamofob; a se vedea pentru detalii si discursul lui G. W. : http://inliniedreapta.net/discursul-lui-geert-wilders-de-la-casa-lorzilor), ranind (usor la picior) un agent de paza (Bruce Joiner/58 de ani, care lucra in cadrul institutiei Garland Independent School District de peste 8 ani si nu pe Gregory Stevens, care i-ar fi ucis pe cei doi !) fiind anihilati (lichidati) de catre 4 politisti de la SWAT (chemati in urgenta), conform purtatorului de cuvant al Politiei din Garland, Joe Harn. La aceasta expozitie un premiu in valoare de 10.000$US a fost acordat lui Bosch Fawstin (american cartoonist de origine musulmana, critic al Islamului) pentru cele 6 desene ale sale (seclectionate din cele 350), cu textul asociat: "You can't draw me!"/"That's why I draw you." Inainte de atac, unul dintre teroristi a postat urmatorul mesaj pe Twitter: "May Allah accept us as mujahideen" (Fie ca Allah sa ne accepte in calitate de mujahidini)", cerand ca cei interesati sa urmareasca postarea lui Junaid Hussain, care dupa atac a postat: "Allahu Akbar!!!! 2 of our brothers just opened fire." (Allahu Akbar/Doi dintre fratii nostri tocmai au deschis focul). Cei doi atacatori americani (de religie islamica) Elton Simpson (1985–ucis pe 3 mai 2015) și Nadir Hamid Soofi (1981–ucis pe 3 mai 2015) locuiau intr-un apartament din Phoenix (statul Arizona). Primul era angajat al unui cabinet stomatologic, iar cel de-al doilea era administratorul unei societati mici de curatatorie de covoare (pe care il gestiona de acasa). Un al 3-lea om a fost identificat de catre autoritatile politienesti, dupa perchezitia din apartamentul celor doi terosisti mai sus mentionati, responsabil si el cu atacul comis de catre doi, fiind vorba de Decarus Lowell Thomas(n.1972, originar din Philadelphia/Pennsylvania, devenit Abdul Malik Abdul Kareem), tot american, cel care le-ar fi furnizat echipamentul de razboi (aremele si cartusele) utilizate in timpul atacului terorist. (A se vedea pentru detalii articolul autorului:„IDT/Islamist and Domestic terrorism, dupa declansarea GOWT/Global War on Terror pe teritoriul SUA”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html)

In sfarsit, pe 16 iulie 2015 (ultima zi de ramadan/Bayram ),in jurul orei 11h00, un tanar familist, necunoscut autoritatilor politienesti si judicare (fara cazier judiciar, o singura interpelare in aprilie la bordul unui vehicul sub influenta drogurilor si a bauturii, in urma unui control de rutina), Mohammod Youssuf Abdulazeez (n.1990 in Kuweit, de origine palestiniano-iordaniana, naturalizat american), fost angajat  ca supraveghetor (Superior Essex) timp de 10 zile (20-30 mai 2013)  intr-o centrala nucleara Perry Nuclear Generating Station in North Perry din statul Ohio (situata pe malul lacului Erié din regiunea urbana a Cleveland-ului in proximitatea frontierii americano-canadiene cu cca 720 de angajati care produce electricitate pentru cca 1 million de locuinte), apartinand  grupului FirstEnergy din Ohio (de unde ar fi fost concediat pentru ca nu corespundea conditiilor impuse pentru activitatea depusa, conform directiei centralei),  inarmat cu o pusca de asalt (AK-47 semiautomata) si un pistol de 9mm (handgun), ucide 5 Marins/puscasi marini (4 militari al US Marine Corps si 1 al US Navy) la US Navy Reserve Center aflata in regiunea urbana a orasului Chattanooga (statul Tennessee in sudul SUA), inainte de a fi ucis si el la randul sau de catre politistii veniti in regim de urgenta. In masina acestuia Politia gaseste ulterior si un Saiga-12 shotgun (pusca semiautomata cu elice, tip Kalasnikov, utilizata de carte fortele de Politie din Rusia). In cadrul atacurilor sale, Abdulazeez, al carui tata cu acelasi nume, lucra pentru municipalitate (purtand nu o vesta antiglont ci una pentru cartuse/munitie) s-ar fi indreptat intr-un Ford Mustang argintiu decapotabil, in primul rand catre Biroul de recrutare al Armatei Americane/Armed Forces Recruiting Center (pentru US Army, US Air Force, Tennessee National Guard) din Lee Highway/la 10h51 unde trage cca 30-45 de cartuse intr-un minut si raneste (usor, la un picior), in exterior, un puscas marin, Sgt. DeMonte Cheeley responsabil cu recrutarea militarilor (fiind prezenti in centru numai 7 persoane), iar ulterior, urmarit de catre politisti (cca 11km) catre Centrul de rezervisti/US Navy Reserve Center-Amnicola Highway/11h04, unde fortand bariera isi loveste masina, coboara si intra in cladire, tragand rafale timp de cca 3-5 minute, in care vor fi ucisi pe loc 4 militari (Gunnery Sergeant/GySgt. Thomas J. Sullivan-US Marines/41 de ani, de 2 ori combatant in Irak unde a fost si ranit-Springfield/Massachusetts; Sgt. Carson A. Holmquist-US Marines/25 de ani-Grantsburg/Visconsin; Staff Sergeant/SSgt. David A. Wyatt-US Marines/37 de ani-Russellville/Arkansas si Lance Corporal/LCpl. Squire K. Skip Wells-US Marines/21 de ani-Marietta/Georgia) dupa care raneste grav un puscas marin in exteriorul acesteia, langa piscina (Logistics specialist/LS. Cl.2. Randall Smith-US Navy/26 de ani, militar specializat in logistica Cl. 2, care moare doua zile mai tarziu, pe 18 iulie la spital-Paulding/Ohio), respectiv, un politist, Sgt. Dennis Pedigo, Jr., (la glezna). Originar dintr-o familie modesta (clasa medie), toti cei din jurul sau il apreciau, inclusiv, colegii sai de scoala si universitate, respectiv, profesorii, care il considerau ″simpatic, haios si gentil″ avand ″profilul tipic al tanarului american″, ″muncitor″,  niciodata zgomotos, agitat sau nervos, care s-ar fi inteles cu toata lumea din jurul sau. (A se vedea pentru detalii articolul autorului:„IDT/Islamist and Domestic terrorism, dupa declansarea GOWT/Global War on Terror pe teritoriul SUA”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html)

Merita sa mentionam aici si faptul ca, cel putin la prima vedere,  amplasamentele (unitatile/instalatiile) militare americane par a fi destul de vulnerabile. Atacul terorist din 16 iulie 2015 (descris mai sus), urmeaza altora : pe 7 ianuarie 2015, doua persoane sunt ucise (tragatorul si un locatar al Clinicii pentru fosti combatanti) la Baza Militara Fort Bilss din El Paso (statul Texas); pe 2 aprilie 2014, un soldat american (instabil din punct de vedere psihologic), tragand timp de 8 minute, 35 de  rafale cu un pistol semiautomatic la Baza Militara Fort Hood (cea mai mare baza militara din lume/45.000 de militari si 9.000 de civili, statul Texas), ucide 3  persoane si raneste alte 16, dupa care se siuncide; pe 16 septembrie 2013, Aaron Alexis (in varsta de 34 de ani, cu tulburari comportamentale si psihiatrice, dar in posesia unei abilitari in materiede securitate), deschizand focul in birourile Marinei Americane la Washington, ucide 12 persoane si raneste alte 8, inainte sa fie ucis si el; pe 5 noiembrie 2009, Psihiatrul militar Nidal Hasan (un ″lup singuratic″ simpatizant al organizatiei Al Qaeda care afirma ca isi apara fratii sai musulmani), deschide focul tot la Baza Militara Fort Hood, ucigand 13 persoane si ranind alte 33. Condamnat pe 28 august 2013 la moarte de catre o Curte Martiala (fiind paralizat pe viata datorita unei rani la coloana vertebrala) acesta isi asteapta executia la Baza militara Fort Leavenworth din statul Kansas (vezi descrierea detaliata mai sus), iar pe 1 iunie 2009, un barbat in varsta de 24 de ani (convertit la Islam) Abdulhakim Muhajid Muhammad (opus angajamentului american in Orientul Mijlociu, care ar fi facut un sejur in Yemen) la Centrul de Recrutare din Little Rock (statul Arkansas, sudul SUA), ucide un militar si raneste alti 11, fiind condamnat la inchisoare pe viata.  Din contra, conform unor informatii oficiale, s-ar parea ca serviciile de informatii si autoritatile politienesti americane ar fi totusi eficace pentru anulm trecut, acestea ar fi arestat 60 de posibili (potentiali) teroristi (in legatura cu Daesh) pregatiti sa comita acte de terorism in SUA si ar fi anihilat 50 de comploturi contra intereselor occidentale.

Un ultim atac terorist islamist de mare amploare (anvergura) pe teritoriul american, care trebuie mentionat, a fost cel din data de 2 decembrie 2015 la San Bernardino (cca 200.000 de loc, regiunea metropolitana Los Angeles, statul California) comis in jurul orei locale 11h00, de catre un cuplu de americani atasat (profund, prin legamant!) de Statul Islamic, care a deschis focul in sala de Conferinte in care serviciile sanitare ala Centrului  (Complexului) Social Inland Regional Center (pentru persoane cu handicap fizic si mental; 1365 South Waterman Avenue/cca 670 de angajati) din Orasul San Bernardino (frecventata de catre persoane aflate intr-o mare precaritate: somaj, fara domiciliu, etc.) distribuiau o masa de Craciun, ucigand 14 persoane si ranind alte 23  (dintre care 6 in stare foarte grava). Este vorba de cuplul format din Syed Rizwan Farook (n.1987 in SUA/american, dintr-o familie de imigranti pakistanezi, un fost angajat/inspector al actiunilor sanitare timp de 5 ani a institutiei San Bernardino County Department of Public Health, care participa la distrubuirea meniului) si Tashfeen Malik (n.1988 in Pakistan, pakistaneza, cu numele de mujahidin/combatant Abu Bakr al Baghdadi). Cei doi care s-au cunoscut via Internet (si care s-au casatorit in Arabia Saudita, avand si un copil de 6 luni!), in tinute paramilitare, inarmati cu echipament militar de razboi (2 pusti de asalt AR Armalite 15/1 DPMS-Defense Procurement Manufacturing Services si 1 MP&P15-Smith & Wesson M&P15; doua pistoale semiautomate si explozibil), dupa masacru au incercat sa dispara la bordul unui SUV (Sport Utility Vehicle/4x4) negru (de culoare inchisa), fara placute de inmatriculare. Reperati insa de catre politistii californieni cei doi sunt ucis in cadrul unei fuziade (schimb intens de focuri de arma, cca 100 de cartuse, in care sunt implicati cca 20 de politisti) cu cca 4 ore mai tarziu cand vehiculul peraseste localitatea vecina, Redlands (pentru a reveni la San Bernardino). Din contra, numai pe 4 decembrie, in urma unei anchete minutioase (si coroborate cu declaratiile asasinilor), FBI recalifica atactul (de la Centrul Social) intr-un atentat terorist de natura confesionala, legat de Statul Islamic (Daesh/ISIS), fara ca acesta din urma sa-l fi comanditat (si revendicat), formalmente! (A se vedea pentru detalii articolul autorului:„IDT/Islamist and Domestic terrorism, dupa declansarea GOWT/Global War on Terror pe teritoriul SUA”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html)

 Mentionam aici faptul ca acest atac este cel mai ucigas (pana in prezent) din istoria Californiei dupa masacrul de la McDonald din San Ysidro/San Diego pe 18 iulie 1984 ocazie cu care James Huberty (in varsta de 41 de ani) echipat cu armament de razboi  (1 pistol semiautomat 9mm Browning HP, 1 carabina UZ 9mm semiautomata si 1 Winchester 1200 pomp-action shotgun/12 gauge), in jurul orei locale 16h00, ucide 21 de persoane (si raneste alte 19) inainte sa fie anihilat (lichidat) de catre un lunetist de la SWAT  (Special Weapons And Tactics/la origine Special Weapons Attack Tactics, unitate speciala de lupta a Politiei federale din SUA, capabila de interventii de mare risc/fondata in 1968) si cel mai ucigas din intreaga istorie a SUA, dupa masacrul de la Scoala primara Sandy Hook (Newtown, statul Connecticut),  care debuteaza in jurul orei 09h00, pe 14 decembrie 2012, cand  Adam Lanza (in varsta de 20 de ani, elev la Newtown High School, fara cazier judiciar, dupa ce isi ucide cu sange rece mama lui Nancy Lanza/54 de ani, un colectionara de arme de foc, echipat cu doua pistoale de 9mm si o carabina de calibrul 0.223/Remington), va deschide focul ucigand 27 de persoane (dintre care 20 de elevi, dar si Directorul scolii,  Dawn Lafferty Hochsprung/47 de ani, respectiv, Mary Sherlach/56 de ani, Psihologul acesteia).  Originar din Kingston/Rockingham (statul New Hampshire), unde s-au casatorit si parintii sai, in 2008 (dupa divortul acestora), Lanza taieste cu mama sa intr-o casa nu departe de scoala primara Sandy Hook (la cca 8 km), unde ajunge in vehiculul mamei sale (imbracat intr-o tinuta neagra cu o vesta de pescar, cu cagula/masca), avand in posesia lui cele patru arme mai sus mentionate apartinand acesteia, care a devenit in ultimul timp adepta prepper (neo-survivalism/miscare care se pregateste activ pentru supravietuirea in situatiile de urgenta: catastrofe naturale, epidemii generalizate la scara, etc., capabile sa contribuie la sfarsitul lumii), motiv pentru care a devenit o colectionara de arme. Investigatii ulterioare asupra personalitatii lui Adam Lanza ar fi pus in evidenta faptul ca acesta ar fi fost un copil ″profund perturbat″, suferind de SA (Sindromul lui Asperger/descoperit in 1944 – dupa numele pediatrului austriac Hans Asperger/1906-1980, facut cunoscut lumii in 1981 de catre psihiatrul britanic Lorna Wing/1928-2014 - o tulburare al spectrului autistic care se caracterizeaza prin dificultati semnificative in interactiunile sociale, particularitati in functionarea cerebrala si prin deficienta selectiva a empatiei, fara a fi neaparat vorba de  intarziere in aparitia dezvoltarii vorbirii sau a intelectului, ale carei cauze exacte sunt  necunoscute). Terapiile comportamentale se concentreaza asupra deficientelor specifice: slaba capacitate de comunicare, rutine obsesionale si repetate, agresivitate fizica, etc., iar la  majoritatea copiilor situatia se amelioreaza la varsta adulta, dar dificultatile sociale si de comunicare vor persista.  Desi, in plus, persoanele care sufera de SA  (cca 31 de milioane in lume) sunt vulnerabile si la tulburari ale umorului, intr-un context juridic este destul de dificil de considerat acest sindrom ca un handicap care sa permita o iresponsabilitate penala in fata legii. Atragem aici atentia asupra faptului ca acest masacru este al 3-lea in mediul scolar (ca numar de victime) in SUA, dupa cel de la Campus-ul Universitatii Virginia Tech/Virginia Polytechnic Institute and State University-VT (Blacksburg/statul Virginia, fondata in 1872) pe 16 aprilie  2007 in care au murit 32 de persoane si cel de la Bath Consolidated School Michigan (Bath Township, statul Midwest) pe 18 mai 1927 in care au fost ucise 46 de persoane (fiind unul dintre primele atentate-sinucigase pe teritoriul american). In primul caz, pe 16 aprilie 2007, atacul de la Virginia Tech, a debutat cu cca 30 de focuri de arma, in jurul orei 07h00 in West Ambler Johnston Hall, care gazduia  895 de studenti (dintre cca cei 9.000 al Campus-ului), unde 2 sunt ucisi de catre studentul in Limba si Literatura Engleza Cho Seung-hui (1984-16 aprilie 2007, nascut in Coreea de Sud, imigrat in SUA/Détroit, statul Michigan, impreuna cu parintii in 1992), inarmat cu un pistol Glock  19 (de calibrul 9mm, de fabricatie austriaca) si un pistol semiautomat Walther P22 (calibrul 22, de fabricatie germana), dupa care acesta se indreapta catre cladirea Norris Hall, consacrata stiintelor ingineresti, unde in timp de cateva ore (pana in jurul orei 12h15) ucide restul de 30 de persoane si raneste, alte 25 (conform Presedintelui Universitatii Charles W. Steger si responsabilul Politiei Universitatii Wendell Flinchum/dupa care, Politia ar fi  fost alertata inca de la ora 07h15 dar datorita conditiilor meteo nefvorabile interventia acesteia s-ar fi derulat cu dificultate, respectiv, in timp nu tocmai util ). Cu o saptamana in urma doua alerte la bomba au loc la VT, prima in Torgersen Hall, iar a doua vizand o cladiere a stiintelor ingineresti. Desi VT fixeaza un premiu de 5.000$US contra unor informatii legate de aceste evenimente, nici astazi nu se stie daca ele au avut sau nu vreo legatura cu masacrul comis de catre Cho Seung-hui, care dupa drama, se sinucide. Inainte de comiterea actului sau sinucigas (intre cele doua fuziade), acesta contacteaza canalul (american) de televiziune NBC News si expediaza acestuia 43 de fotografii (personale), cca 30 de imagini video (reprezentandu-l pe el in diferite ipostaze, totalizand cca 10 minute) si o scrisoare in care face referire la Eric si Dylan (din masacrul care a avut loc la Biblioteca de la Columbine High School/Littleton, statul Colorado in care pe 20 aprilie 1999/intre orele 11h00-12h00, Eric Harris si Dylan Klebold, inarmati cu cutite de vanatoare, 98 explozibile artizanale/bombe cu propan-15, peepe bomb-27, cocktail Molotov-7 si bombe  cu CO2-49; un pistol de calibrul 9mm si doua pusti de calibrul 12/o Carabina Hi-Point 9 959 mm, respectiv, un pistol semiautomat TEC-DC9 de fabricatie suedeza,  vor ucide 12 studenti si un profesor si vor rani 24 de persoane dupa care cei doi se vor sinucide). Materialele au ca expeditor pe A. Ishmael in care se destainuie in felul urmator : ″M-ati obligat sa ma refugiez (intr-o parte a cladirii) si nu mi-ati acordat decat o singura sansa. Era decizia voastra. Acum veti manji mainile cu sange. Aveati sute de miliarde de posibilitati si mijloace pentru a evita astazi, asta. Dar voi ati decis sa ma ucideti (sa-mi varsati sangele) (…) Eu n-am sa fac asta. Puteam sa plec, puteam sa fug. Dar nu, nu am sa fug. Nu fac eu asa ceva. Pentru copii mei, pentru fratii mei si surorile mele pe care voi le regulati. (…) Din cauza voastra eu mor ca Iisus pentru a inspira generatiile viitoare (…), fara aparare″. In incheiere, mentionam ca printre cele 32 de victime  ale lui Cho Seung-hui de la Virginia Tech, se afla si Liviu Librescu (1930 - 16 aprilie 2007), evreu laic, fiul avocatului  Izidor Librescu (exclus din barou in 1941 si deportat impreuna cu familia sa in Transnistria/Moldova), profesor renumit de stiinte ingineresti (si matematici aplicate in stiinte ingineresti), originar din Romania/Ploiesti (supravietuitor al Holocaustului in lagarul de concentrare din Transnistria/Modova, transferat ulterior la Ghetoul din Focasani), cu studii universitare facute la Politehnica din Bucuresti (Facultate de Inginierie Aerospatiala-1952 si doctorat in mecanica fluidelor-1969). Cercetator intre 1953-1975 la Institutul de Mecanica Aplicata, respectiv, la Institutul de Mecanica fluidelor si de Constructie Aerospatiala a Academiei Romane, in 1978, el emigreaza in Israel, unde va preda mecanica si constructia aeronautica la Universitatea din Tel Aviv. In 1985 pleaca in SUA pentru un ″Sabbatical year″, dar ulterior, ramane in aceasta tara definitiv si devine profesor la Virginia Tech. In timpul atacului terorist comis de catre Cho Seung-hui pe 16 aprilie 2007, Librescu tinea un curs in sala n°201 la etajul 2 a Universitatii, blocandu-i usa tragatorului asasin pentru a proteja (salva) cei 22 de studenti aflati in clasa, fiind impuscat mortal prin intermediul acesteia. Acesta este considerat in Istoria SUA ca un adevarat erou care si-a sacrificat viata pentru salvarea studentilor sai. (A se vedea pentru detalii articolul autorului:„IDT/Islamist and Domestic terrorism, dupa declansarea GOWT/Global War on Terror pe teritoriul SUA”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html )

In ceea ce priveste atacul sinucigas (printre primele de pe teritoriul american si cel mai ucigas intr-o institutie de educatie din intrega istorie a SUA)  perpetrat in jurul orei 08h45, pe 18 mai 1927 la Bath Consolidated School (Bath Township/Clinton County, statul Michigan), acesta a fost comis de catre Andrew Kehoe (in varsta de 55 de ani, agricultor de profesie), membru al Comisiei (Administratiei) scolare (Consiliul scolar/Diviziuune scolara/District scolar), fara antecedente penale, fara sa sufere de tulburari psihice, avand ca motiv indatorirea lui excesiva, acesta protestand in favoarea anularii unui nou tip de impozit (local) care ar fi contribuit in continuare la prosperitatea scolii, dar care l-ar fi distrus din punct de vedere financiar (fiind sesizate bunurile acestuia). Asasinul ar fi ascuns in subsolurile cladirii unde avea acces (in timp/cca 6 luni, in diferite locuri, cateva sute de kg de dinamita/cca 200-220 kg), pentru ca pe 18 mai sa-si ucida sotia Nelly (tot cu explozibil, impreuna cu toate animalele de la ferma familiala), dupa care sa detoneze explozibilul (ucigand astfel 45 de persoane, dintre care 38 de copii cu varstele cuprinse intre 6-12 ani si ranind 58), iar ulterior sa se sinucida in propriul sau  vehicul-capcana (camion), garat la cativa metri de scoala, umplut si acesta cu explozibil.  Pe o pancarda aflata pe gardul care inconjura ferma lui Andrew Kehoe (inmormantat anonim in Cimitirul Saint Johns, in proximitatea Bath), era marcat : ″Nu ne nastem criminali, ci devenim (cu timpul) !″ Conform ideii acestuia care milita pentru scaderea impzitelor  legate de finantarea unitatilor de invatamant (numit in 1926 in Consiliul de Administratie al scolii), Bath Consolidated School, ar fi reprezentat esecul politicii orasului, aflat, oarecum, intr-o stare de ruina. Astazi, acest masacru este cel mai ucigas, din intreaga istorie a SUA, dupa atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 (cu cca 2.977 de victime, respectiv, 6.291 de raniti) si cea din fata cladirii guvernamentale federale Alfred P. Murrah din Oklahoma City (cca 600.000 loc/regiune urbana 1,3 milioane), comis in jurul orei 09h00 pe 19 aprilie 1995 de catre Timothy James McVeigh/1968-executat la Penitenciarul Terre Haute pe 11 iunie 2001 (un veteran al Armatei Americane, simpatizant al Militia Movement –apropiat anarhismului de dreapta si national anarhismului cu tendinte paramilitare), cu complicitatea lui Terry Lynn Nichols/n.1955, condamnat la inchisoare pe viata (care isi executa pedeapsa la Inchisoarea Federala de Maxima Siguranta ADX Florence/statul Colorado), facand 168 de morti (printre care 19 copii) si 680 de raniti intr-o explozie de  mare anvergura (suflul caruia sparge ferestrele a 258 de imobile intr-o raza de 16 km) si distruge 324 de cladiri invecinate, respectiv, 86 de vehicule garate in proximitate, provocand in bugetul SUA o paguba de peste 650 Mil $US (peste 1.0 Md $US astazi in PPA-Paritate Putere de Cumparare). Camionul-capcana inchiriat continea cca 2.300 kg de explozibil (continand NH4NO3-nitrat de amoniu/fertilizant agricol si CH3NO2-nitrometan/compus organic utilizat  si ca, carburant de catre masinile de curse). Ca urmare, Guvernul American a adoptat o legislatie prin care toate cladirile guvernamentale sa beneficieze de o securitate maxima, ceea a permis anihilarea in timp util a peste 60 de atentate programate pe teritoriul american in deceniul care a urmat atentatului de la Oklahoma City. Revenind acum la atacul terorist islamist din 2 decembrie 2015  la San Bernardino Social Inland Regional Center, comis de catre cuplul Farook si Malik, mentionam faptul ca un asemenea atac la o institutie publica)  a mai avut loc si ceva mai devreme, pe 27 noiembrie 2015 in jurul orei 11h30, in Colorado Springs, la Planned Parenthood (Plannig Familial-Planificare Familiala/cca 700 in SUA, care furnizeza servicii ginecologice-examene preventive, metode contraceptive, sau intrerupere voluntara de sarcina)in care 3 persoane (printre care si un politist, Garrett Swasey/44 de ani care asigura securitatea centrului) sunt ucise, iar alte 9 (printre care si 5 politisti) au fost ranite si spitalizate in regim de urgenta. Din contra 24 de persoane luate ostatici ar fi fost eliberate si evacuate fara sa fi fost ranite. Tragatorul (inarmat cu o pusca de asalt) Robert Lewis Dear (un solitar american fanatic, in varsta de 57 de ani, cunoscut autoritatilor politienesti pentru delicte minore, printre care si pentru o plangere depusa de catre fosta sotie a acestuia, Pamela Ross, pentru violenta conjugala), anihilat si arestat de catre politisti (dupa cca 5 ore de fuziada cu fortele de ordine), iar ulterior incarcerat la Centrul de detentie din El Paso (Colorado), si-ar fi justificat actul sau (conform responsabilului Centrului, Vicki Cowart) prin faptul ca n-ar mai vrea sa vada ″copii in bucati″ , facand aluzie la avortul practicat in centrul mai sus amintit, respectiv, la faptul ca acesta ar furniza fetus laboratoarelor de cercetare specializate. Conform documentelor din dosarul de instructie, Robert Dear ar fi fost conservator in politica cu convingeri religioase, care s-ar fi opus intotdeauna intrereuperii voluntare de sarcina (avortului), dar n-ar fi fost obsedat niciodata de aceasta problema. Dupa divortul sau de Pamela Ross in 2000, acesta ar fi devenit „bizar”, ducand o viata de marginal, locuind fie in caravane, fie in cabane izolate (atat in statul Carolina de Sud/Nord cat ulterior si in Colorado), fara curent si apa, izolat, „departe de lumea dezlantuita”, fiind reclamat de 7 ori, conform raportului de Politie pentru dispute cu vecinii, iar in 2002 a fost acuzat de  voyeurism, dar, ulterior a fost disculpat!  In 2014 ar fi venit in vest, cumparand o bucata de pamant in oraselul Hartsel (la vest de Colorado Springs), pentru ca un an mai tarziu sa comita actul sau ucigas ireparabil. Pe 9 decembrie, in fata Judecatorului la Tribunalul Federal din Colorado, cand acesta mentiona capetele de acuzare contra lui Dear (care cu doua decenii in urma ar mai fi vandalizat in Planning Familial), acesta striga in gura mare: ”Voi nu stiti ceea ce am vazut in aceasta clinica? Atrocitati contra noului-nascut!  Planned Parenthood ucide nou-nascutii!„ (...)  „Eu sunt vinovat, nu este nevoie de niciun proces, eu sunt un razboinic, un aparator al noilor-nascuti”! (A se vedea pentru detalii articolul autorului: „IDT/Islamist and Domestic terrorism, dupa declansarea GOWT/Global War on Terror pe teritoriul SUA”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html). In sfarsit, cu nici doua luni inainte de atacul terorist al fanaticului Robert Lewis Dear la la Planned Parenthood din Colorado Springs, pe 1 octombrie 2015, un tanar american, Christopher Sean Harper Mercer (n.1989-ucis pe 1 octombrie 2015), echipat cu un intreg arsenal de razboi (1 pistol Glock-9x19 mm de productie austriaca, 1 pistol Smith & Vesson 40S&W, o pusca de asalt semiautomata 5,56x45 mm, respectiv, 3 revolvere), deschide focul in jurul orei 10h30, din exterior, ucigand un profesor, iar ulterior, in interior, asupra unor studenti intr-un Campus Universitar aflat intr-o zona periurbana (retrasa, avand ca sursa de dezvoltare economica, exploatarea lemnului) din statul Oregon (UCC-Umpqua Community Collegedin Roseburg/cca 22.000 locuitori, la 300km  sud de Portland/Nord-vest al SUA; cca 16.000 studenti inscrisi la „Cursuri de pregatire profesionala continua”, dintre care 3.300, la Curs de zi), ucigand 9 persoane (Lucero Alceraz/19 ani, Treven Taylor Anspach/20 de ani, Rebecka Ann Carnes/18 ani, Quinn Glen Cooper/18 ani, Kim Saltmarsh Dietz/59 de ani, Lucas Eibel/18 ani, Jason Dale Johnson/33 de ani, Sarena Dawn Moore/44 de ani, respectiv, Lawrence Levine/67de ani, Conferentiar universitar) si ranind alte 7 (dintre care 6 in stare foarte grava, conform sefului popmpierilor Ray Shoufler/Douglas County). Conform  declaratiei Serifului local John Hanlin/Douglas County), primele focuri de arma ar fi fost trase in salile de cursuri Snyder Hall (Classroom 15, where English and writing classes are conducted). Agresorul, ucis in Campus de catre fortele de ordine (politisti/anuntati in jurul orei 10h38) in cadul unei fuziade (schimb intens de focuri de arma), ar fi tras  asupra studentilor  (si profesorilor lor) de maniera metodica, trecand dintr-o sala in alta si inainte de a deschide focul, intreba de fiecare data religia celui asupra caruia urma sa traga. De fapt, acesta ar fi vizat cu precadere studentii crestini, avand in vedere ca ordona, ca acestia sa se ridice in picioare inainte de a-i ucide, spunand: „Bine, pentru ca sunteti crestini veti ajunge la Domnul in cateva secunde”.  Victimele acestuia au fost transportate in regim de urgenta la Mercy Medical Center din Roseburg si in spitalele Eugene si Springfield. Un TF (Task Force/Forta Opertationala) regrupand FBI, US Marshals si Politia Roseburg, respectiv, Biroul Serifului a fost insarcinata cu ancheta.  Nascut la Los Angeles, din parintii de origine britanica (Ian Mercer și Laurel Harper, care imigreaza in SUA, unde se si vor despartii nu peste mult timp dupa nasterea lui), Chris-Harper, impreuna cu mama sa (care va obtine custodia lui de comun acord) se vor muta in statul Oregon (in nord-vestul tarii despartit de California prin statul Nevada), unde ea a reusit sa obtina o slujba, iar  timp de doi ani, pana cand se vor reveni in California (la Torrence), acesta isi intrerupe contactul cu tatal sau, Ian. Dupa terminarea liceului, acesta isi tenteaza sansa de a integra US Army la Fort Jackson (Columbia/statul Carolina de Sud, o veche baza militara americana fondata  in 1917), insa, dupa 5 saptamani este reformat (exclus) sub pretextul ca n-ar fi indeplinit "minimum administrative standards" (cel putin oficial). Investigatiile ulterioare ar fi scos insa la iveala faptul ca Chris-Harper ar fi fost suicidar (ar fi comis cateva tentative de sinucidere, motivul real al excluderii sale!), ceea ce evident, autoritatile militare americane nu au confirmat. Din contra, el absolva cu succes in 2009, Switzer Learning Center din Torrence (o scoala pentru adolescenți cu dificultati de învățare, probleme emoționale, etc.), unde ulterior, intre 2010-2012  va studia la El Camino College (The El Camino Community College District/fondat in 1947, cca 22.500 de studenti), o scoala publica postliceala cu o durata de studii de doi ani), aflat in Alondra Park (regiunea urbana Los Angeles). In aceasta perioada Chris-Harper, ar fi avut o activitate importanta pe internet (cu un cont si pe BitTorrent), in care se prezenta ca „mixed race”, un simpatizant al teoriei supremationiste a rasei albe,  antireligios , un "hate-filled", iar cu ptin timp inainte de atcul sau ar fi vizionat  atacul sangeros (shooting) al lui Adam Lanza de la Sandy Hook Elementary School (vezi mai sus).  In ciuda faptului ca, Ian tatal sau, era „socat” de cele intamplate, iar sora sa (vitrega) sustinea ca el „vroia ca toata lumea sa fie fericita”,  contul sau pe Myspace contine o serie de fotografii cu oameni mascati ca de altfel si imagini care sunt in raport cu IRA (Armata Republicana Irlandeza/Irish Republican Army-nume purtat de la inceputul secolului XX de catre o serie de organizatii paramilitare irlandeze (Irish Republican Army/Old IRA, Official Irish Republican Army/Official IRA,  Provisional Irish Republican Army/PIRA,Continuity Irish Republican Army/CIRA,Real Irish Republican Army/RIRA-True IRA-New Irish Republican Army/NIRA, etc.), clasate teroriste, contra prezentei britanice in Irlanda de Nord si pentru independenta acestuia de Marea Britanie, specializata in atentate teroriste cu bomba, atacuri, asasinate, finantat de hold-upuri/jafuri armate si de catre Diaspora irlandeza care ar fi facut, „oficial” in perioada ″oficiala″ de activitate 1.824 de victime, dar neoficial, intre 2.500-3.000, inclusiv, pana in zilele noastre). Investigatiile ulterioare, probabil pentru a-l disculpa, au pus in evidenta faptul ca cineva din  anturajul familial (probabil, mama sa, Laurel), ar fi sustinut (pe diferie site-uri de socializare) ca  Chris-Harper ar fi suferit de grave probleme mentale dar si de Sindromul lui Asperger (o tulburare specifica autistului, care se caracterizeaza prin dificultati semnificative in interactiunile sociale, particularitati in functionarea cerebrala si prin deficienta selectiva a empatiei/vezi pentru detalii mai sus). Printre victimele sale a fost si Sarena Dawn Moore,  care avea un handicap locomotor (fiind in scaun cu rotile), fata de care ucigasul nu ar fi manifestat nicio indulgenta. In sfarsit, in 2013, Laurel si Chris-Harper se muta la Winchester (Douglas County/statul Oregon) la cca 6,5km de Roseburg, unde ea a primi o alta slujba, iar acesta din urma se inscrie la UCC (Umpqua Community College), la cursurile de productie teatrala si de scris (scenarii), locuind impreuna cu mama sa. Inainte de a comite atacul, la Universitate, Chris-Harper  ar fi fost admis insa „de proba” datorita rezultatelor sale scolare slabe, urmand sa le amelioreze. In plus, ar fi avut si o datorie de 2.021$US catre serviciul administrativ a institutiei. In cursul celor doi ani pana la atac (conform depozitiei mamei sale) acesta ar fi dus o viata izolata (retrasa) si ar fi achizitionat 14 arme (dintre care 13 ar fi fost recuperate de catre politisti: 6 la locul faptei in Campus si 7 la dmiciliul sau, conform agentului ATF, Celinez Nunez responsabil cu ancheta), dar si o serie de reviste despre arme, in special, despre pistoalele Glock,  pustile AR-15, etc. In plus, ar fi vizionat si o serie de atacuri comise in 2014, dintre care ar fi fost marcat cel mai mult (probabil din cauza frustrarii sale sexuale) de cel comis pe 23 mai 2014 la Isla Vista (Santa Barbara/statul California) de catre un ucigas motivat de ura contra femeilor, Elliot Oliver Robertson Rodger  (n.1991, de origine britanica, imigrat in SUA cu parintii la varsta de 5 ani, dintr-o familie celebra: bunicul sau George Rodger/fotojurnalist britanic, celebru pentru cliseele sale realizate despre al Doilea Razboi Mondial si tatal sau Petre Rodger/assistant director al serialului de fictiune american Hunger Games, iar mama sa Chin Rodger/de origine chineza din Mamaezia, regizoare la o Casa de productie), inarmat (cu un cutit de vanatoare si un pistol Sig-Sauer P226) va face 6 victime (toti studenti la UCSB-Universitatea California din Santa Barbara/3 in propriul sau apartament: George Chen/19 ani, Cheng Yuan "James" Hong/20 de ani, Weihan "David" Wang/20 de ani) si alte 3 in fata unei asociati americane de studenti/camin studentesc: Katherine Breann Cooper/22 de ani, Christopher Ross Michaels-Martinez/20 de ani, Veronika Elizabeth Weiss/19 ani) si va rani 14 persoane, in anturajul sau din oras (pe unde se va plimba la bordul unui vehicul BMW328i), dupa care se sinucide. Inainte de atacurile sale, acesta posteaza online un manifest (cu motivatii „misogine”/in 137 de pagini!) „My twisted Word” in care isi relateaza viata (detaliat) si isi motiveaza gestul sau criminal (http://abclocal.go.com/three/kabc/kabc/My-Twisted-World.pdf), respectiv, un video  „Retribution” (pe YouTube) in care spune ca se razbuna pe femei, pentru ca, intotdeauna, l-ar fi sfidat. In sfarsit, Christopher SeanHarper Mercer, ar fi fost vanat de catre doi detectivi (civili) care au ajuns la locul dramei la ora 10h44 (la foarte putin timp dupa apelul facut catre Politie). In fuziada (schimbul de focuri) cu agresorul, acesta ar fi fost ranit (cu 3 gloante?!), dupa care s-ar fi sinucis tragandu-si un gloante in cap. (A se vedea pentru detalii articolul autorului: „IDT/Islamist and Domestic terrorism, dupa declansarea GOWT/Global War on Terror pe teritoriul SUA”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html )

In sfarsit, acest eveniment dramatic intervine la cca 3 luni si jumatate de la asasinarea a 9  persoane de culoare (3 barbati si 6 femei), pe 17 iunie 2015, in jurul orei locale 21h00, intr-una dintre cele mai vechi biserici a comunitatii afro-americane din Charleston (Calhoun Street, nr.110, nu departe de Marion Square/statul Carolina de Sud), Emanuel African Methodist Episcopal Church (fondata in 1816 de catre membri afro-americani a Bisericii Episcopale Metodiste si reconstruita in forma actuala in 1891), de catre un agresor/tragator alb, rasist (in varsta de 21 de ani) in urma deschiderii focului asupra celor prezenti in lacasul de cult. Conform sefului Politiei locale, Gregory Mullen, 8/9 ar fi fost ucise (printre care si Senatorul de Carolina de Sud, Clementa Pinckney/Pastor deasemenea a acestuia) in interiorul bisericii (care in fiecare seara propune sedinte de studiu despre tematici din Biblie), iar cea de-a 9-a, ranit grav (impreuna cu un altul), ar fi decedat in timpul evacuarii lui catre spital. Identificat pe inregistrarile video ale camerelor de supraveghere, tanarul agresor extremist, adept al suprematiei rasiale albe (Ku Klux Klan), Dylann Storm Roof (n.1994/Columbia, Calorina de Sud, unde abandoneaza studiile/liceul), cu drapelul regimurilor segregationaiste/Africa de Sud, ex-Rodesia, astazi Zimbabwe, arborat pe pagina sa de Facebook (care inainte sa deschida focul cu un pistol calibrul .45 s-ar fi infiltrat printre enoriasi din biserica si ar fi asistat timp de cca 1 ora la slujba), in ciuda unei mobilizari de anvergura din partea Politiei locale si Federale (FBI), conform sefului Politiei, Greg Mullen (si confirmat de catre Attorney General/Ministrul Justitiei Loretta Lynch), ar fi stopat (si arestat) a doua zi (18 iunie) in jurul orei locale 10h45 la Shelby/Cleveland (statul Carolina de Nord), la o distanta de cca 395 km de locul atacului, intr-un control (baraj) rutier, fiind inculpat pentru domestic terrorism si crima rasista, asasinarea a 9 persoane de culoare (Clementa Pinckney/41 de ani, Pastor si Senator de Carolina de Sud; Depayne Middleton/49 de ani, medic; Ethel Lance/70 de ani; Susie Jackson/87 de ani; Cynthia Hurd/54 de ani; Tywanza Sanders/26 de ani, absolventa a facultatii de gestiune a Allen University; Sharonda Coleman-Singleton/45 de ani, Pastor; Myra Thompson/59 de ani, Pastor; Daniel Simmons Sr./74 de ani, Pasteur, decedat ulterior in drum spre spital). Acesta ar fi afirmat (cand a deschis focul): „Trebuie sa o fac. Voi violati femeile noastre si preluati controlul asupra tarii noastre.  (...) Sun aici sa ucid negrii.  (...) Trebuie sa plecati.” Fugind de la locul atacului la bordul unui vehicul, agresorul rasist (cu domiciliul in Lexington, care cu cateva luni, in urma ar fi  fost interpelat pentru violarea unei proprietati private) n-ar fi fost dificil de urmarit, pentru ca acesta nu ar fi luat nicio masura de precautie, nici sa-si schimbe tinuta sau placutele de inmatriculare a masinii sale in drum spre Carolina de Nord (US Route 74). Dylann Storm Roof a comparut in fata Judecatorului J. C. Nicholson de doua ori, la ora 14h00 pe 23 octombrie 2015 si la ora 09h00 pe 5 februarie 2016, ocazie cu care a fost citit rechizitoriul Ministerului Public (Procurorul general/reprezentand acuzarea). Avocatul sau (apararea), in documentul prezentat Curtii pe 16 septembrie, mentiona ca inculpatul pledeaza „vinovat” in schimbul enei condamnari la inchisoare pe viata, fara posibilitatea elibararii condionate in ntimpul vietii, dupa ce pe 3 septembrie procurorul de stat Scarlett Wilson a mentionat in regizitoriul sau ca intentioneaza sa solicxite pentru Roof, sanctiunea penala maxima prevazuta de lege intr-un asemenea context (multiplu asasinat): pedeapsa capitala. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Pedeapsa Capitala: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43788-pedeapsa-capitala.html).Selectionarea Juriului Popular pentru proces, care este programat pe 11 iulie 2016, va debuta pe 28 iunie 2016. Aceasta fuziada este cea mai ucigasa pe teritoriul american dupa cea de la Templul budist  Wat Promkunaram din Waddell (la vest de Phonix, statul Arizona) pe 10 august 1991, in care tot 9 persoane (6 calugari, 2 acoliti si o calugarita) sunt ucise (toti thailandezi/siamezi: Pairuch Kanthong/Calugar budist, Preotii budisti/bōzu in japoneza: Surichai Anuttaro, Boochuay Chaiyarach, Chalerm Chantapim, Siang Ginggaeo, Somsak Sopha; Clugarita in varsta de 71 de ani Foy Sripanpasert si nepotul sau Matthew Miller, Calugar in devenire in varsta de 16 ani si un angajat al Templului,  Chirasak Chirapong).  Cadavrele celor ucisi au fost asezate (distribuite) intr-un cerc, cu fata in jos. Asasinii reusesc sa fuga de la locul faptei, insa in urma unor investigatii facute de catre Politia locala si FBI, sunt identificate armele utilizate la comiterea masacrului, o pusca mitraliera semiatomata de calibrul 22 (0.22 Long Rifle/cu munitie 5,56x15 mm R cu percutie inelara aparuta in 1887 si utilizata cu precadere in tirul sportiv), cea mai raspandita in lume, respectiv, o pusca de vanatoare de calibrul 20 (Pump action rifle/Shotgun, model 1971, apauta pe piata americana in 1983) care va conduce ancheta (dupa un esec legat de arestarea a Tucson a patru indivizi/“Tucson Four″) catre doi minori, Jonathan Doody (in varsta de 17 ani) si prietenul acestuia Alessandro Garcia (in varsta de 16 ani), care s-ar fi  deplasat la templul budist pentru a-l devaliza si a comite crime de sange (asasinatele), arestati, ulterior, la Phonix. Cei doi sunt inculpati de 9 capete de acuzare, printre care, de asasinat cu premeditare si de jaf armat.  Conform depozitiei lui Garcia contra lui Doody (thailandez de origine, fost coleg de liceu) pentru a-si diminua vina (si a-si salva propria-i viata), acesta din urma si-ar fi executat cele 5 victime ale sale cu un glont in cap, in timp ce el, Garcia, ar fi tras asupra celorlate 4 victime decedate si ele (nu neaparat cu intentia de a le ucide!) cu o rafala (de gloante) care, din pacate, le-a fost fatala, iar cei doi si-ar fi pregatit atacul din timp (inca din 18 iunie), luand toate masurile ca in urma lor sa nu lase niciun martor. Cei doi ar fi filmat atat jefuirea credinciosolor thailandezi cat si masacrul acestora. Avand in vedere faptul ca cei doi erau minori si neexistand alte probe materiale decat declaratiile contradictorii ale celor doi inculpati, condamnarea (definitiva) al celor doi a rdicat serioase probleme si s-a derulat cu dificultate. Inculpatii fiind minori (in momentul comiterii actelor lor criminale) scapa de pedeapsa capitala. Jonathan Doody este condamnat in 1994 de catre un Juriu Popular la 281 de inchisoare, iar Alessandro Garcia, in 1993, la 271 de ani de inchisoare, intr-o procedura judiciara de ″plea bargain″ (un principiu conform caruia o reducere a pedepsei poate fi solicitata de catre un procuror), in schimbul unei depozitii/marturii de culpabilitate/vinovatie a acuzatului), insa condamnarea lui Doody este anulata in 2008 (contestata de Ministerul Public) si ulterior (in urma contestatiei) in 2011, de catre Curtea Federala de Apel al celui de-al 9-lea District (dintre cele 13 existente), a SUA (United States Court of Appeals for the Ninth Circuit), confimata si de catre Curtea Suprema de Justitie a SUA (SCOTUS/Supreme Court of the United States-United States Supreme Court), sub motivul ca marturia acestuia ar fi fost obtinuta de catre autoritatile politienesti si judiciare de maniera ilegala (sub constrangere). Un al doilea proces, al lui Doody derulat in 2013, a fost declarat  nul, conform avocatului pararii, Maria Schaffer, avand in vedere faptul ca desi la inceput, votul ar fi fost 5-6 jurati pentru vinovatia lui inculpatului, dupa 13 ore de deliberare, rezultatul votului ar fi fost 11-1, motiv pentru care Judecatorul  Joseph Kreamer a anulat verdictul. Un al 3-lea proces a avut loc in ianuarie 2014, in care sanctiunea penala pronuntata contra lui Doody  a fost confirmata. In sfarsit, masacrul de tip rasial comis de catre Dylann Storm Roof laEmanuel African Methodist Episcopal Church din Charleston pe 17 iunie 2015,  succede evenimentului nefericit de la Ferguson (statul Missouri/Midwest) din 9 august 2014, cand un tanar afro-american Michael Brown (in varsta de 18 ani, absolvent a Normandy High School si admis la Vatterott College/invatamant techic profesional,neinarmat si fara cazier judiciar, supranumit "Big Mike"/193cm inaltime si 132kg), in timpul unei altercatii pe strada, este ranit mortal cu 6 gloante (toate trase din fata, dintre care numai unul tras in crestetul capului ar fi fost fatal), intr-un context foarte controversat, de catre politistul Darren Wilson (in varsta de 28 de ani) de la FPD (Ferguson Police Department/54 de politisi si 18 civili, dirijat de catre Thomas Jackson) care ar fi actionat in legitima aparare (conform martorilor), ceea ce va da nastere incepand din 10 august la o revolta urbana de mare anvergura (si durata) in Ferguson (care va degenera), dupa decesul lui Brown la spital. Dupa 3 luni de ancheta (si audierea a 70 de martori), Procurorul de St. Luois, Kathy Alizadeh, anunta ca Marele Juriu (compus din 9 jurati de culoare si 3 albi) a decis ca politistul (suspendat din functie) sa nu fie inculpat pentru crima, motiv pentru care luna octombrie (10-13)  va fi marcata de catre o serie de manifestatii la St. Louis a populatiei de culoare (Ferguson October) contra rasismului in SUA (dar si la New York si San Francisco), ocazie cu care sediul Politiei din Ferguson va fi incendiat si vor avea loc si cateva zeci de interpelari al celor implicati in revoltele urbane declansate de catre manifestanti. Pe 4 septembrie 2014, Eric Holder (n. 1951, afro-american, Attorney General/Procuror general al SUA intre 2009-2015) a anuntat deschiderea unei noi anchete in dosarul Michael Brown.  Evenimentul este asociat cu cel care a avut loc pe 26 februarie 2012 la Stanford (statul Florida) cand un alt afro-american Trayvon Martin (n.1995, un minor in varsta de 17 ani, fara cazier judiciar, elev exmatriculat recent/ultima oara, din Liceul Dr. Michael M. Krop/Miami, pentru ca la un control ar fi fost gasit asupra lui o pipa de cannabis/cu cannabis, iar alte doua ori, mai devreme, pentru intarzieri repetate de la scoala si graffiti de tip „WTF/What The Fuck” pe poarta de intrare a scolii, etc.), este ucis, in circumstante neelucidate, de catre agentul de securitate/paza voluntar George Zimmerman (n.1983, un latino-american, in varsta de 28 de ani, student a unei universitati locale pentru obtinerea unei diplome asociate in justitie penala), coordonatorul unei patrule de supraveghere zonala (in jurul unei coproprietati multietnice The Retreat at Twin Lakes) unde locuia victima, care afirma dupa arestarea lui ca s-ar fi aflat, tot in legitima aparare. In urma mediatizarii acestui eveniment de catre mass-media, sup presiunea insistentei comunitatii de culoare, pe 11 aprilie 2012, Zimmerman este arestat, iar pe 12 aprilie va compare pentru prima data in fata Justitiei, fiind acuzat de rasism si omor din culpa. Pe 23 aprilie, in fata Tribunalului Stanford, acesta pledeaza nevinovat, iar pe 8 mai este eliberat pe cautiune (sub control judiciar) de catre Judecatorul Kenneth Lester contra sumei de 150.000$US (cca 115.000€), cu restrictiile de a nu purta arma, sa nu-si paraseasca domiciliul intre orele 19h00-06h00, sa predea pasaportul autoritatilor si sa poarta o bratara electronica. Procesul sau debuteaza pe 10 iunie 2013 (fiind incumpat oficial numai pe 29 mai), iar pe 13 iulie, dupa o deliberare care a durat 16 ore, Juriul Popular de la Stanford (compus din 6 femei si 6 barbati), il declara pe Zimmerman nevinovat de toate capetele de acuzare ceea ce va avea ca efect indignarea (de mari proportii) a comunitatii afro-americane, nu numai regionale (din statul Florida) dar si nationale (de la New York si Chicago, a se vedea pentru detalii articolul autorului: „IDT/Islamist and Domestic terrorism, dupa declansarea GOWT/Global War on Terror pe teritoriul SUA”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html). O alta drama de acest gen are loc mai recent, pe 12 aprilie 2015 la Baltimore (statul Maryland) cand afro-americanul Freddie Gray (in varsta de 25 de ani) este arestat  (in circumstanr mai mult decat ambigue) de catre politistii de la BPD(Baltimore Police Department, fondat pe 16 martie 1845, organizata in 10 districte acoperind o suprafata terestra de cca 205205 km2 si cca 34 km2 de apa), sub pretextul ca acesta ar fi fost in posesia unei arme albe (un cutit). Arestatia fimata de catre trecatori, pune in evidenta cruzimea cu care Gray este maltratat in cadrul acestei proceduri judiciare si introdus intr-o duba (furgon) a Politiei. Cazut intr-o coma profunda, cu o  saptamana mai tarziu, Gray va deceda la spital  datorita ranilor grave (acumulate in timpul arestului) la maduva spinarii din zona cervicala (sectionata intr-un procent de 80%) si datorita traheei zdrobite. Conform Procurorului orasului, Marilyn Mosby cei 6 politisti (3 albi si 3 de culoare/afro-americani) sunt vinovati pentru cele intamplate (tratamentul aplicat suspectului si arestarea acestuia care n-ar fi avut nicio baza legala). Pe 1  mai 2015 Procurorul statului Maryland, in comunicatul sau de presa anunta ca este vorba de o omucidere si solicita inculparea a 6 politisti de la BPD implicati in acest act criminal (ofiterii Caesar R. Goodson Jr., Garrett E. Miller, Edward M. Nero, William G. Porter, lt. Brian W. Rice) si sgt. Alicia D. White).  Unul dintre ei, William Porter  (politist de culoare/afro-american si el, care a pledat nevonovat!) este judecat pentru omucidere voluntara, alti 4 pentru omor din culpa si toti cei 5, impreuna cu politista de culoare Alicia D. White, pentru punerea in pericol (de moarte) a vietii unei terte persoane. Si ei au pledat nevinovat in fata Curtii si a Juriului Popular. Este vorba, oarecum de o exceptie, pentru ca din cca 785 de cazuri asemanatoare (in 2015), in care cel arestat a decedat, politistii n-ar fi fost cercetati penal decat de 4 ori. Procesul debuteaza pe 30 noiembrie 2015, insa el este anulat pe 16 decembrie 2015 pentru ca, conform Judecatorului  Barry Williams, Juriul (5 barbati si 7 femei) nu a putut ajunge la nicio concluzie („Sunteti un Juriu blocat. Anulez procesul”).Evenimentul va genera o stare de asediu la Baltimore, dar si revolte de mari proportii (cu uriase pagube materiale) in multe metropole americane cu comunitati importante de afro-americani. In asteptarea verdictului (care poate fi pronuntat si peste un an), autoritatile orasului Baltimore au oferit familiei lui Freddie Gary cu titlu compensatoriu (ca despagubiri materiale si morale), suma de 6,4 Mil $US, independent de verdicul justitiei penale. Merita sa remarcam aici si faptul ca procesul celor 6 politisti de la Baltimore, se deschide cu mai putin de o saptamana dupa ce autoritatile din Chicago (statul Illinois) fac cunoscuta societatii civile pe 25 noiembrie 2015 o inregistrare video socanta (filmata cu o camera plasata intr-un vehicul al unui martor, aflata in spatele SUV-ului Politiei) aratand ca un politist alb, Jason Van Dyke (37 de ani), il ucide cu 16 gloante (cu premeditare, in cca 30 de secunde), in jurul orei locale 22h00/pe 20 octombrie 2014, pe  Laquan McDonald (n.1997), un adolescent de culoare (afro-american), tinand un cutit in mana dreapta (suspectat de jaf armat), cand acesta era deja cazut la pamant (la o distanta de cca 3-4 m). Niciun ajutor medical de urgenta nu este acordat lui Laquan. In apropiere au existat si camere de supraveghere ale unui restaurant Burger King, dar s-ar parea ca acestea n-ar fi filmat evenimentul sau ca inregistrarile acestora ar fi fost sterse ulterior (de catre cei „interesari”). Conform rezultatelor autopsiei adolescentul ar fi fost atins de gloante pe intreaga suprafata a copului (la cap, gat, torace, brate, la o mana si un picior si in spate). Consiliul de administratie al Metropolei Chicago a despagubit familia McDonald cu suma de 5 Mil $US, iat politistul in cauza a fost arestat si inculpat pentru omor cu premeditare (crima de gradul I) de catre Procuroarea Anita Alvarez (State's Attorney for  Cook County Illinois).  Dupa sapte zile (timp in care Crowd funding website GoFundMe a strans fonduri pentru apararea lui Van Dyke), acesta a fost pus in liberate (sub control judiciar) contra unei cautiuni solicitate de 1.500.000$US (din care a fost achitata cca 10%). Pe 16 decembrie 2015, Van Dyke a fost inculpat de catre Marele Juriu (Grand Jury) cu 6 capete de acuzare legate de crima cu premeditate (crima de gr. I) si o serie de abateri, dar pe 29 decembrie, acesta pledeaza nevinovat, avocatul acestuia, Daniel Herbert, sustinand ca viata clientului sau ar fi in pericol in mediul carceral, motiv pentru care solicita cercetarea lui penala, in continuare, in libertate (sub control judiciar). Pentru a evita revolte uriase la Chicago (unde comunitatea afro-americana este importanta), Primarul orasului, Rahm Emanuel, a mobilizat troate fortele de Politie disponibile asupra ordinii publice in zilele care au urmat. Pe 29 ianuarie 2016, Van Dyke apare din nou in fata Tribunalului din Chicago si numerosi martori vor depune depozitii in favoarea lui (printre care si Primarul Orasului) pentru a-l disculpa sau pentru a-i acorda circumstanta atenuante, in contextul in care acesta, in contextul actual (procesul fiind in derulare), risca intre 20 de ani de recluziune criminala si inchisoare pe viata. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Condamnat la inchisoare pe viata”: http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html)

            Iata si cele mai sangeroas atacuri in SUA in ultimul deceniu si jumatate: pe 20 aprilie 1999 doi adolescenti de familie buna, Eric Harris (1981-1999) si Dylan Klebold(1981-1999) echipati cu armament de asalt, ucid 12 elevi un profesor si ranesc 24 de alte persoane (elevi, profesori si membri al personalului administrativ) la Columbine High School/Littelton (statul Colorado), unde ajung in doua vehicule diferite, inainte sa se sinucida (vezi mai sus); intre 27-29 iulie 1999, un trader, Mark Orrin Barton (1955-1999), dupa ce pierde la Bursa cca 105.000$US, ucide sotia sa Leigh Ann Vandiver Barton (pe 27 iulie) si cei doi copii ai sai, Matthew David Barton (12 ani) și Mychelle Elizabeth Barton (10 ani) cu mai multe lovituri de ciocan pe 28 iulie, pentru ca ulterior, pe 29 iulie sa faca alte 9 victime (si sa raneasca 13 persoane) in doua societatii bursiere (de trading) Momentum Securities si All-Tech Investment Group la Atlanta (statul Georgia), punandu-si capat zilelor intr-o satie de benzina din Acworth (statul Georgia); in cursul lunii octombrie 2002, John Allen Williams/John Allen Muhammad  (The Beltway/Washington’s Sniper, n.1960 Luoisiana–executat pe 10 noiembrie 2009), veteran al Razboiului din Irak (1990-1991), aderat la Nation of Islam (miscare politico-religioasa americana, aflata la originea majoritatii organizatiilor afro-americane, fondata in 1930 si  Lee Boyd Malvo(The Beltway Sniper, The D.C. Sniper/n. 1985 in Jamaicaa), ucid 10 persoane la intamplare in regiune Washington DC. Acesta din urma, minor pe atunci in varsta de 17 ani, abandonat de catre parinti si abuzat sexual in copilarie , il cunoaste pe Williams in Antigua (Antilele Mici/Marea Caraibilor) in 1999 si va pleda pentru dependenta psihologica fata de acesta, ceea ce o scapa de pedeapsa capitala si va fi condamnat pe 10 martie 2004 la inchisoare pe viata. Din contra, Muhammad, care il va forma pe Malvo ca tragator si il va antrena in cele 13 atacuri ale sale dintr-un  Chevy/Chevrolet Caprice, special amenajat cu acest scop (cu precadere in statiile de benzina si parkinguri) in care vor fi ucise cele 10 persoane (dupa numai un an de la atentatele teroriste islamiste din 11 setembrie 2001), utilizand ca arme o pusca semiautomata Bushmaster AR-15 si una de calibrul 0.223 (cu cartuse Remington/in versiunea civila a M16), in cadrul aceluiasi proces va fi condamnat la pedepasa capitala prin injectie letala (in ciuda faptului ca avocartii lui au pledat pentru dementa mentala), confirmata si in apel. Guvernatorul statului Virginia Timothy Michael Kaine (n.1958) refuzandu-I gratierea,  pe 10 noiembrie 2009, in jurul orei locale 21h00, sentina de condamnare la moarte a lui Muhammad este executata la Inchisoarea Greensville/Jarratt-statul Vrginia; pe 16 aprilie 2007, atacul terorist de Universitatea Virginia Tech (Blacksburg), unde un student de origine sud-coreeana Cho Seung-hui (1984-siuncis pe 16 aprilie 2007) va face 32 de victime (printre care si pe profesorul evreu, originar din Romania, stabilit in SUA in 1985, Liviu Librescu/1930 - 16 aprilie 2007 (vezi mai sus);  pe 5 noiembrie 2009, psihiatrul american, Maiorul Nidal Malik Hasan (n.1970, un ″lup singuratic″ simpatizant al organizatiei Al Qaeda care sustinea ca isi apara fratii sai musulmani), deschide focul la Baza Militara Fort Hood, ucigand 13 persoane si ranind alte 33. Condamnat pe 28 august 2013 la moarte de catre o Curte Martiala (fiind paralizat pe viata datorita unei rani la coloana vertebrala) acesta isi asteapta executia la Baza militara Fort Leavenworth din statul Kansas (vezi descrierea detaliata mai sus); pe 8 ianuarie 2011, la Casas Adobes/regiunea urbana Tucson (statul Arizona), un dezechilibrat mintal Jared Lee Loughner (n.1988, cunoscut autoritatilor politienesti pentru multiple infractiuni, utilizand un pistol de fabricatie austriaca Glock 9mm/9 × 19 mm Parabellum) deschide focul in plin meeting electoral a lui Gabrielle Giffords (n.1970, parlamentar democrat de Arizona in Congresul SUA), ucigand 6 persoane (Dorothy Murray/76 de ani; John McCarthy Roll/63 de ani, Chief Judge la Curtea Federala Arizona; Phyllis Scheck/79 de ani; Dorwin Stoddard/76 de ani; Gabriel Zimmerman/30 de ani,  asistent parlamentar al Gabrielle Gifford si Christina Taylor Green/ nascuta pe 11 septembrie 2001, care moare, la University Medical Center din Tucson) si ranind alte 12 (printre care, foarte grav si pe Gabrielle Giffords, tinta atacului, internata in stare critica la University Medical Center). Arestat si inculpat de catre instanta federala din Tucson  de 19 capete de acuzare (printre care, pentru asasinatele comise si tentativele de asasinate premeditate cu circumstanta agravante) pe 19 ianuarie 2011, Loughner  este incarcerat la Federal Correctional Institution at Phoenix (in izolare totala 23h00/zi), iar pe 24 februarie este transferat la United States Penitentiary in Tucson. La sfatul avocatului sau Judy Clarke, un cunoscut aparator al celor acuzati de infractiuni criminale grave, Loughner, pledeaza vinovat pentru toate cele 19 inculpatii, ceea ce il salveaza de la pedeapsa capitala, iar Larry Alan Burns, un judecator din San Diego (Districtul de Sud din California),  pe 8 noiembre (in urma unor multiple controverse) il condamna pe acesta la 7 pedepse de inchisoare pe viata incompresibile (fara posibilitatea de eliberare conditionata) si la 140 suplimentari (fara posibilitatea de reducere a pedepsei), pe 2 aprilie 2012 are loc un nou masacru in mediul educational, cand in jurul orei 10h30, One Goh Ko/One L. Goh (n.1969, de orgine sud-coreeana, din Castro Valley, imigrat in SUA impreuna cu parintii si cei doi frati ai sai, ulterior naturalizat) fost student al Universitatii crestine Oikos din Oakland (statul California), deschide foccul cu .45-caliber handgun, in Campus-ul universitatii (din Airport Business park in East Oakland, in proximitatea Oakland International Airport) si trage la intamplare, nu inainte sa strige la cei prezenti: „Aliniati-va, am de gand sa va ucid pe toti”. Rafala trasa face 7 victime/studenti si personal didactic (Tshering Rinzing Bhutia/38 de ani-San Francisco, Kathleen Ping/24 de ani-Oakland, Lydia H. Sim/21 de ani-Hayward, Grace Eunhae Kim/23 de ani-Union City, Doris Chibuko/40 de ani-San Leandro, Sonam Choedon/33 de ani-El Cerrito, si Judith O. Seymore/53 de an-San Jose) si raneste 3 persoane Dawinder Kaur/19 ani, Grace Kirika/43 de ani, Ahmad Javid Sayed/36 de ani). Fugind de la locul faptei (cu vehiculul unei victime), acesta este interpelat de catre o echipa al SWAT la Safeway supermarket (South Shore Alameda, statul California) la cca 8km de Campus si este incarcerat preventiv in asteptarea procesului sau. Dupa sosirea lui in SUA (impreuna cu parintii) el locuieste Springfield/Fairfax County (statul Virginia), iar mai tarziu se muta Hayes (în sud-vestul rural/statul Virginia), unde ar fi avut niste probleme judiciare (legat de traficul cu minori). In 2002 (odata cu naturalizarea lui), isi schimba numele lui din Su Nam Ko in Goh Ko (motivand ca numele lui ar semana cu un nume de fata), iar ulterior se muta in San Franisco Bay Area la Castro Valley (Oakland) impreuna cu mama sa (Oak-Chul Kim, care se va intoarce la Seul unde va si muri mai tarziu). Fratele sau Su-Wan Ko (non-Commissioned Officer/United States Army), este ucis pe 8 martie 2011 intr-un accident de automobil (in timpul unei misiuni pentru George C. Marshall Center), iar celalat frate mai mic, Su-Kwon a ramas in Virginia. Cu cateva luni inainte de absolvirea universitatii el ar fi fost exmatriculat din motive disciplinare, motiv pentru care  Goh (care nu era simpatizat nici de catre colegii sai) ar fi venit in Campus (conform sefului Politiei locale Howard Jordan) pentru a discuta cu administratoarea Ellen Cervellan (absenta), legat de rambursarea taxei de scolarizare (6.000$US/cca 4.500€). Pe 4 aprilie, Judecatoarea Sandra Bean de la Alameda County Superior Court, il inculpa pe Goh cu 10 capete de acuzare (dintre care 6 pentru asasinat, 3 pentru tentativa de asasinat si unul pentru furt de masina). Intre timp (facand greva foamei timp de 3 saptamani), el pierde in greutate 9,1 kg si devine depresiv, iar pe 30 aprilie, cand va compare din nou in fata Judecatoarei Sandra Bean, insotit de catre avocatul sau David Klaus, el pledeaza nevinovat datorita unor probleme psihice grave. O noua audienta programata in fata Judecatoarei Carrie Panetta pentru 30 iunie este amanata pentru 1 octombrie, iar ulterior pentru 16 noiembrie, pentru ca avocatul lui Goh a sustinut ca acesta nuar fi competent mentalmente pentru a putea fi audiat. Dupa o evaluare psihica a acestuia de catre un expert, sedinta a fost reluata pe 19 noiembrie,  iar rezultatetele de expertiza ar fi confirmat faptul ca Goh ar suferi de peste un deceniu si jumatate de schizofrenie paranoida. O alta expertiza care a fost facuta ulterior, de catre un alt expert-psihiatru pe 7 ianuarie 2013, ar fi confirmat rezultatele primei expertize. In acest context, Panetta a decis ca Goh nu poate fi judecat, motiv pentru care l-a internat intr-o institutie psihiatrica pentru tratament (cu un bilant prezentat la fiecare 90 de zile), o decizie confirmata si in audienta suplimentara din 28 ianuarie, de catre Nancy O'Malley (Alameda County District Attorney).  In conformitate cu legislatia statului California, pe Goh il asteapta pedeapsa cu moartea, in cazul in care iresponsabilitatea sa juridica ar fi anulata; in noaptea de 19-20 iulie 2012, in jurul orei 00h40, in cinematograful din Aurora (sala 9/Century 16/regiunea urbana Denver (statul Colorado), in timpul rularii premierei filmului The Dark Knight Rises (ultima parte a triologiei Batman), James Eagan Holmes (n.1987, originar din San Diego/California, diplomat in neurostiinte a UC Riverside-Universitatea California/Riverside in 2010),  purtand o masca de gaz si o vesta antiglont, inarmat cu grenade lacrimogene, doua pistoale Glok 22 (de productie austriaca, achizitionate legal din magazinul Gander Mountain/Aurora pe 22 mai 2012), o pusca semiautomata Rremington 870 Express Tactical shotgun (achizitionata legal de la Bass Pro Shops/Denver pe 28 mai), respectiv, o pusca Smith & Wesson M & P15/versiunea AR-15 (achizionata legal pe 7 iunie la Aurora, dupa ce esueaza la primul sau examen din Programul PhD la University of Colorado Anschutz Medical Campus Aurora/AMC, unde isi continua studiile post-universitare), intra in sala prin iesirea de urgenta si deschide focul la intamplare, atingand 70 de persoane, ucigand 10 spectatori si ranind alti 60 (dintre care 2 vor  muri la University Hospital, in total 12 victime: Gordon Cowden/51 de ani, Rebecca Wingo/32 de ani, Alex Sullivan/27 de ani, Micayla Medek,/23 de ani, Alexander J. Boik/18 ani, Jessica Ghawi/24 de ani, John Larimer/27 de ani, Alexander C. Teves/24 de ani, Jonathan Blunk/24 de ani, Matt McQuinn/27 de ani, Jesse Childress/29 de ani si Veronica Moser-Sullivan/6 ani). Holmes este un tanar de familie buna, tatal matematician (om de stiinta) cu studii facute la UCLA (Universitatea California din Los Angeles) si UCB (Universitatea California Berkeley), iar mama asistenta medicala. Acesta a crescut in cartierul Rancho Peñasquitos si a absolvit Westview High School (in the Torrey Highlands community of San Diego) in 2006, dupa care a continuat studiile in neurostiinte la UC Riverside (fiind membru in mai multe societati cu caracter stiintific in contact cu aceasta: Beta Kappa, Golden Key, etc), pe care a absolvit-o in 2010 (cu rezultate foarte bune si exceptionale, fiind considerat un „leader de grup foarte eficient” si o persoana care "are un rol activ în educație, aducand seriozitate, maturitate intelectuală și emoțională în sala de curs”). Conform avocatului sau Daniel King, Holmes ar fi inceput sa aiba probleme de sanatate mintala inca de la varsta de 11 ani, cand ar fi avut si idei suicidare, fiind consultat de catre medicii Margaret Roth si Lynne Fenton. In repetate randuri, in special dupa terminarea studiilor (fiind in dificultate de a obtine un loc de munca corespunzator, confortabil!), Holmes ar fi facut cunoscut faptul (sub forma de gluma?!), cu diferite ocazii, ca ar dori (ar fi capabil!) sa ucida. Inca din 2008 a lucrat in calitate de consilier al unui grup de 10 copii intr-o tabara de vara la Glendale (California) unde isi petreceau vacanta copii cu varstele cuprinse intre 7-14 ani si unde s-ar fi remarcat de maniera pozitiva, implicandu-se motivat in activitati. Din contra, dupa terminarea studiilor universitare, in septembrie 2010, Holmes este angajat la pill-and capsule-coating factory in San Diego County, unde parerea colegilor sai despre el nu este foarte buna (nesociabil, comportament ciudat, etc.). In iunie 2011, Holmes reuseste sa fia admis la un doctorat (PhD) in neurostiinte la University of Colorado Anschutz Medical Campus/AMC din Aurora (fondat in 2006/cca 4.000 de studenti), cu o bursa de 21.600$US (platit in transe intre iulie 2011-iunie 2012) de la National Institutes of Health, dar simultan si 5.000$US „stipend” de la University of Colorado (Denver). Desi, ar fi fost acceptat si la celebra UIUC (University of Illinois at Urbana–Champaign/fondata in 1867, cu 11 profesori laureati al Premului Nobel, pe atunci cu 30.024 de studenti in primul ciclu universitar/Licenta si 12.322 in ciclurile 2/Master si 3/Doctorat) cu o bursa de studii de 22.600$US si fara taxe de scolarizare (fiind invatamant public), Holmes renunta in favoarea celei mentionate mai sus mentionate, fara niciun fel de explicatii. Din pacate, in anul academic 2011-2012, Holmes incepe sa inregistreze esecuri dupa esecuri la studii, iar in iunie le abandoneaza (fiind somat de catre Consiliul de Administratie al AMC), astfel incat, in momentul arestarii sale dupa masacrul comis in noaptea de 19-20 iulie, el declara la Politie ca de profesie, este „muncitor”! Din depozitiile inregistrate in dosarul lui (conform lui George Brauchler Attorney Arapahoe County District), Holmes ar fi ales Cinematograful 16 si fimul de noapte despre Batman (al carui fan era, apartamentul lui fiind decorat cu afise despre acesta), pentru ca ar fi fost cel mai mare si ar fi putut ucide un numar mai mare de persoane. In plus, in cursul noptii copii n-ar fi fost prezenti la film. Acesta ar fi fost tentat sa comita un asemenea masacru si la Aeroport, dar mesajul lui ar fi fost confundat cu un act terorist, ori el n-ar fi vrut sa transmita nimanui niciun fel de mesaj.  Pe 25 iunie, Holmes face o cerere pentru a se alatura unui gun club in Byers (Colorado), al carui proprietar, Glenn Rotkovich, nu l-ar fi acceptat, pentru ca acesta nu ar fi raspuns la telefon decat cu intarziere si ar fi fost necorespunzator ("bizarre", "freaky", "guttural", "spoken with a deep voice", "incoherent and rambling"). In sfarsit, pe 19 iulie, cu cateva ore inainte de atacul sau, Holmes ar fi trimis o nota psihiatrului sau Lynne Fenton (cpia careia ar fi fost gasita la Anschutz Medical Campus Aurora/AMC), in care era dataliat proiectul sau legat de atacul pe care urma sa comita la Cinematograful Aurora. In cele 4 luni care preced atacul lui Holmes, acesta isi achiztioneaza (tot de maniera legala), 3.000 de cartuse pentru pistoale si 3.000 pentru M & P15, respectiv, 350 pentru Ramington, via Internet. Dupa atacul sau, Holmes (avand parul sau vopsit in rosu si „recamandandu-se: The Joker”!) este interpelat  (si imobilizat, fara mari dificultati) de catre politisti, imediat pe parkingul Cinematografului (Century 16 theater), atentionand insa pe acestia din urma ca apartamentul sau in nordul orasului Aurora (la cca 8km departare de sala de cinema) este blindat cu explozibil „sofisticat” (obiecte/materiale chimice si incendiare) care va exploda in cazul in care acestia ar tenta o perchezitie (ceea ce era adevarat si a fost confirmat si de catre Daniel Oates/Aurora Police Chief,  motiv pentru care inainte de a-l perchezitiona, 5 imobile adiacente cu cel al apartamentului lui Holmes au fost evacuate).  Dupa arestarea lui, acesta a fost audiat, inculpat si incarcerat la Centrul de Detentie Arapahoe din Colorado (intr-un cartier izolat) si supravegheat pentru ca era suspect de suicid (sinucidere), iar pentru prima oara va compare in fata Judecatorului William B. Sylvester de la Tribunalului Centennial (Colorado), pe 23 iulie 2012 (pentru formalitati administrative in cadrul justitiei penale). Avand in vedere acuzatiile pe care acesta îi  aduce pe 30 iulie (24 crime de primu grad/gradul 1-asasinate cu premeditate, respectiv, 116 tentative de asasinat/fie cu arma, fie cu explozibil), tinand cont si de contextul socio-profesional al inculpatului, Judecatorul va numi un (Colorado State) Public Defender  (Avocat din oficiu), Daniel King si îi va fi refuza (evident !) cercetarea penala in stare de libertate conditionata sub control judiciar (contra unei cautiuni), iar pentru protectia lui in detentie (in conditii de maxima siguranta), Judecatorul va insista in mod special. Din contra, important este faptul ca, datorita comportamentului sau ciudat, confuz, execntric, instabil, etc., avocatul sau (aflat si sub influenta presei) va decide sa pledeze in cazul lui pentru iresponsabilitate juridica, sub (pretextul ?!) motivul ca Holmes are avea grave probleme psihice, practic, incurabile. Pe 9 august avocatul lui Holmes afirma in fata Instantei din Centennial ca Holmes ar suferi de un grav dezechilibru mintal si pentru stabilirea exacta a patologiei sale mentale este nevoie de timp. Acuzarea (Parchetul) insa vine cu argumente (fiabile !) conform carora, Holmes ar fi destainuit unui coleg cu cateva luni inainte de masacrul comis ca ar avea intentia de a ucide, ceea ce ar contrazice dereglarea sa  mentala, iar pe 19 septembrie, Ministerul Public îi mai aduce acestuia inca 12 acuzatii suplimentare si solicita modificarea altor 17 din dosar, ceea ce consta, practic, in mentionarea la acestea a unor circumstante (″deosebit″ de) agravante in care ele au avut loc, totalizand 152 de capete de acuzare. In sfarsit, in ciuda faptului ca Ministerul Public si Apararea ar fi ajuns la un acord, aceasta din urma, intr-o sedinta in zilele de 27-29 mai, l-a chemat la bara pe  Dr. William Reid, un psihatru-expert renumit, care l-a examinat pe Holmes si in 2013, iar acesta, in timpul celor 22 de ore de audienta (audiere), sustinea cu convingere ca inculpatul, intr-adevar este bolnav mintal, suferind de grave tulburarari psihice, fiind simultan atat schizofrenic cat si psihotic. Pozitia acestuia a fost confirmata si de catre cel de-al doilea psihiatru-expert Jeffrey Metzner, care l-a examinat si interogat pe Holmes, timp de cca 25 de ore. In concluzie, din aceste considerente, Apararea ar fi preferat anularea procesului, ceea ce Judecatorul Carlos Samour  nu a acceptat.  Pe 16 iulie, Juriul l-a gasit vinovat pe Holmes de toate capatele de acuzare, iar in privinta sentintei urma sa se decida pe 22 iulie. Pe 23 iulie, ei considera ca atunci cand Holmes a deschis focul,   acesta n-ar fi avut intentia de a ucide copii. Pe 30 iulie, Aparea solicita clementa lui Holmes pentru irespoinsabilitate penala din considerente medicale, dar aceasta este refuzata pe 3 august. Ca urmare, pe 7 august, Juriul il condamna pe Holmes la inchisoare pe viata, fara posibilitatea eliberarii conditionate in timpul vietii, in unanimitate, ceea ce este facut public pe 8 august, iar  in zilele de 24-26 august este validat  si oficializat de catre Judecatorul Carlos Samour, acesta adaugand sanctiunii penale de mai sus si 3.318 ani suplimentari, respectiv, daune morale si materiale in valoare de 955.000$US victimelor sale (dintre care 851.000$US catre un un fond special/the state victim compensation fund, iar 102.000$US, direct victimelor), intrat in vigoare pe 4 decembrie 2015. Incepand cu luna septembrie 2015, Holmes isi executa pedeapsa la la Penitenciarul de Stat din Colorado in Canon City, insa Administratia Penitenciarelor nu exclude transferul regulat, in secret, al acestuia (daca este nevoie/viata lui ar fi in pericol) avand in vedere faptul ca acesta ar fi fost agrsat deja pe 8 octombrie de catre un detinut de drept comun, Mark Daniels, condamnat pentru infractiuni minore (furt de vehicule). (A se vedea pentru detalii articolul autorului: „IDT/Islamist and Domestic terrorism, dupa declansarea GOWT/Global War on Terror pe teritoriul SUA”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html). In sfarsit, un alt eveniment dramatic are loc pe 5 august 2012, in jurul orei 10h30, cand un tragator, Wade Michael Page (1970-ucis/sinucis pe 5 august 2012),  specialist in razboiul psihologic al Armatei Americane (1992-1998/ Fort Bragg in Carolina de Nord, exclus pentru alcoolism), adept al suprematiei rasiale albe (conform agentului Teresa Carlson/FBI din Milwaukee), apropiat neonazismului din 2000 (”neonazist exasperat” conform  Southern Poverty Law Center, institutie reputata pentru lupta contra rasismului), infiintand in 2005 grupul muzical Skinhaed Nazi/End Apathy, inainte sa fie ucis de catre politisti, deschide focul intr-un templu sikhist (religie monoteista fondata in secolul XV in nordul Indiei de catre Guru Nanak Dev/1469-1539, cu cca 590.000-710.000 adepti in SUA) din Oak Creek (cca 35.000 de locuitori)/regiunea urbana Milwaukee (statul Wisconsin), ucigand 7 persoane (Sita Singh/41 de ani, Ranjit Singh,/49 de ani, Satwant Singh Kaleka/65 de ani, Prakash Singh/39 de ani, Paramjit Kaur/41 de ani, Suveg Singh/84 de ani, resperctiv) si ranind alte 3 (printre care si Politistul Brian Murphy, ajuns primul la locul dramei, care ulterior va deceda in spitalul Froedtert de Milwaukee, ca urmare a ranilor sale incompatibile cu viata). Ranit la nivelul stomacului de catre politist, Page si-ar fi tras un glonte in cap, iar ulterior, in cadrul unei perchezitii la o fosta prietena a acestuia, Misty Cook, ar fi fost gasite  cateva arme de foc (detinute de maniera ilegala) far aca aceasta sa fii avut vreo legatura cu masacrul (conform agentului Teresa Carlson, isarcinata cu ancheta); pe 14 decembrie 2012 are loc atacul de la Scoala elementara Sandy Hook (Newtown/statul Connecticut) in care 27 de persoane sunt ucise (dintre care 20 de copii) de catre Adam Lanza (vezi detaliat mai sus), iar pe 17 iunie 2015, adeptul suprematiei rasei albe Dylann Roof, va ucide intr-o biserica a comunitatii afro-americane din Charleston (statul Carolina de Sud) 9 persoane (vezi detaliat mai sus), pentru ca, in sfarsit, pe 1 octombrie 2015,  in Campusul Umpqua Community College de Roseburg (staztul Oregon) Christopher Sean Harper-Mercer  sa faca 9 victime si sa raneasca alte 7 (vezi detaliat mai sus). (A se vedea pentru detalii articolul autorului: „IDT/Islamist and Domestic terrorism, dupa declansarea GOWT/Global War on Terror pe teritoriul SUA”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/50726-idt-islamist-and-domestic-terrorism-dupa-declansarea-gwot-global-war-on-terror-pe-teritoriul-sua.html).

Atacurile teroriste de natura islamista, dupa declansarea GOWT in 2001, au continuat in lumea occidentala si pe alte teritorii, externe UE si SUA, in special pe cele ale aliatilor acestora, ale Canadei si a Australiei. Astfel, pe 20 octombrie 2014, doi soldati ai Fortelor Armate Canadiene sunt striviti cu un vehicul Nissan Altima 2000 de culoare bej, la Saint Jean sur Richelieu la bordul caruia se afla Martin Couture-Rouleau (in varsta de 25 de ani) un canadian supranumit ″Big Mart″, convertit la Islam si radicalizat. Unul dintre cei doi militari accidentati, Ajutantul Patrice Vincent (1961-2014) imbracat in uniforma militara, de la al 438-lea Escadrila de tactica de elicoptere (Wildcats), integrat recent in Royal Canadian Mounted Police, fost combatant in cadrul NCSM/Navire Canadien de Sa Majesté-Her Majesty's Canadian Ship, pe distrugatorul NCSM Algonquin si fregatele NCSM Calgary/Winnipeg/Ottawa si NCSM St. John’s (insotit de catre un soldat in civil si o femeie imbracata in uniforma), moare datorita ranilor grave (provacte), incompatibile cu viata. Atacul calificat terorist (de catre autoritatile canadiene) are loc intr-un parking al unui edificiu comercial (cu doua etaje, in care au locatii si birouri guvernamentale, respectiv, SAAQ/Societatea de Asigurari de Automobile Quebéc-fondat in 1978; cca 4.250 salariati si Service Canada/insarcinat cu ameliorarea serviciilor guvernamentale federale sau antene ale Ministerului fostilor combatanti, etc.) din Bulevardul Séminaire Nord (Soseaua 223/R-223), nr.320, in jurul orei 11h30, in orasul Saint-Jean-sur-Richelieu (Montérégie/Quebéc; cca 100.000 de locuitori, aflat la cca 40 km sud de Montreal) si este considerat de catre SQ (Securitatea/Siguranta Quebéc) ca primul atac terorist de inspiratie radical-islamista in Canada. Individul (care ar fi fost prezent deja la locul faptei/in asteptare, in vehiculul sau, inca de la ora 09h15) nu ar fi fost in posesia unei arme de foc, poseda insa 3 cutite mari/gen vanatoare (dintre care unul era de tip japonez, un fel de pumnal cu lama dubla) si ar fi intrat cu viteza in grupul format de catre cei 3  militari care intentionau sa intre in edificiu.  Urmarit si vanat de catre o patrula motorizata a Politiei din oras (care se afla in proximitatea imobilului), acesta suna de pe telefonul sau mobil la serviciul de Urgenta (911) si revendica atacul terorist, mentionand cu un ton calm (fara sa fi mentionat numele de Allah) ca are intentia de a comit un alt atac, inainte ca vehiculul sau sa fie imobilizat prin intermediul unor baraje, in jurul orei 11h45 (la cca 35 de km distanta de frontiera cu SUA). In revendicarea sa ar fi fost vorba doar de un ″avertisment″ pentru Canada, care alaturi de SUA si alte state occidentale (in cadrul Coalitiei Internationale) combate Statul Islamic (Daesh) in cadrul GOWT. In urma imobilizarii de catre fortele de ordine al vehiculului (care pareseste carosabilul si aluneca intr-o conducta de apa de pe marginea drumului), Martin Couture-Rouleau reuseste sa iasa nevatamat din acesta si va ataca primul politist aflat in calea lui, motiv pentru care ceilati vor deschide focul asupra acestuia, fiind lovit de catre 13 gloante, dintre care doua il vor nimeri in cap si îi vor fi fatale. Acest atentat are loc intr-un context  tensionat, pentru ca pe 22 septembrie 2014 intr-un mesaj al sau Abou Mohammed al-Adnani/Abou Mohammed al-Adnani al-Shami  (n.1977/1978), sub numele adevarat  Taha Subhi Falaha/ Emir in Siria (طه صبحي فلاحة ), purtatorul de cuvant al Statului Islamic (pentru capturarea caruia Guvernul SUA ar fi pus un premiu de 5 Mil $US), care ar putea fi si organizatorul atentatelor teroriste de la Paris (pe 13 noiembrie 2015, care au facut 130 de victime), anunta: ″Daca puteti ucide un necredincios american sau european-in particular, un nenorocit  si jegos francez, australian sau canadian sau orice cetatean (militar sau civil)  a unei tari membra a Coalitiei Internationale/Occidentale (in Irak si Siria) care combate Statul Islamic (Daesh), atunci contati pe Allah si ucideti-l, indiferent cum (cu mijloacele pe care le avet). (…) Daca nu posedati arme de foc, flositi o piatra pentru a-l lovi la (in) cap, un cutit pentru a –i taia gatul (beregata), o funia pentru a-l sugruma sau o toxina (substanta toxica), pentru a-l otravi !″ Acest atac terorist, solitar, ca si in alte cca 75% din cazuri, nu ar avea niciun contact real (direct) cu Daesh (nefiind comanditat de catre acesta), cei implicati in ele actioneaza singur sub, ei fiind doar simpatizanti si sustinatori al acestei organizatii teroriste islamiste. Actul in sine, are un mod operator asemanator cu cel comis la Londra (Woolwich) pe 22 mai 2013, cand in jurul orei 14h20, Lee Rigby (in varsta de 25 de ani/RRF-Royal Regiment of Fusiliers) este lovit cu o masina (Opel Tigra) a doi islamisti enlezi de origine nigeriana Michael Adebolajo și Michael Adebowale, dupa care este ucis (decapitat) cu un satar si o maceta (cu o rara cruzime) pe trotuar, in fata trecatorilor (care asista neputinciosi la scena macabra). In ceea ce il priveste pe atacator, Martin Couture-Rouleau (Big Mart), tatal unui copil de 3,5 ani (in momentul atacului) pe care il avea in custodie (tutela) mixta dupa divortul de sotia sa (in 2011), cel putin pana la terminarea studiilor secundare, parea sa fi fost un tip absolut normal, fara antecedente penale (importante), fiind arestat in 2006 si 2009 pentru conducere sub influenta bauturilor alcolice (peste 0,8g/l de sange, autorizat in Canada, Marea Britanie, etc.; 0,5g/l de sange in Franta, Belgia, Elvetia, etc.;  0,2g/l de sange in Suedia, Romania, etc.; 0,0g/l de sange in Ungaria, Cehia, Solovacia, etc.). La inceputul anului 2012, acesta creaza, impreuna cu alti doi asociati, o intreprindere de spalatorie sub presiune, care merge prost si va da faliment, un an mai tarziu (in 2013), in urma caruia Big Mart va pierde totul. In plus, sotia îi interzice sa-si mai vada copilul din primavarea anului 2014, datorita comportamentului sau ″din ce in ce mai radical″  (purtand barba si tunica). Intr-un asemenea context (esuat atat pe plan familial cat si profesional), Martin Couture-Rouleau se converteste la Islam prin intermediul dawa/invitatie pentru non musulmani de a asculta mesajul Islamului (via interenet) si deschide conturi/pagini pe retele de socializare (Facebook si Twitter) cu presudonimele Ahmad le Convertitul si Ahmad Rouleau pe care incepe sa afiseze citate din Coran din ce in ce mai radicale, pana cand se asociaza cu Jihadul si isi ia decizia de a deveni Lumpenterorist. In urma unor investigatii facute in anturajul sau (printre prietenii sai virtuali) dupa ce este ucis, s-ar parea ca acesta urma sa adere la gruparea TTP (Tehrik-e-Taliban Pakistan-Miscarea Talibanilor din Pakistan, fondata in 2007), o organizatie militara clasata terorista specializata in atentate sinucigase, atentate cu vehicule-capcana, atacuri armate (responsabila de cca 3.500-4.000 de victime), avand ca obiectiv,  rasturnarea puterii politice in Pakistan si crearea unei Armate de Insurectie, stiind, printre altele, si faptul ca acesta si-ar fi procurat un bilet de avion de la Montreal la Karachi, via Washington (SUA) si Dubai (EAU/Emiratele Arabe Unite). Proiectul sau esueaza insa datorita unui viscol (si a unei intemperii) urmat de o cadere masiva de zapada in SUA, motiv pentru care va fi obligat sa revina in orasul sau de resedinta (rezidenta)  Saint-Jean-sur-Richelieu, unde incepe sa frecventeze cu reguliritate moscheea (plasata intr-o modesta cladire comerciala  din cartierul Mercier-Hochelaga-Maisonneuve/ Réal Ménard) pana la 5 ori/zi, unde se pare ca ar fi intrat in contact cu predicatorul Hamza Chaou, considerat la Montreal de catre Primarul Denis Coderre (n.1963, in functie din 14 noiembrie 2013), ca ″agent de radicalizare″. Intre timp, Politia Municipala il semnaleaza pe Couture-Rouleau Sigurantei Quebéc-ului, respectiv, GRC (Jandarmeria Regala a Canadei), ca pe un potential islamist radicalizat, iar acestea intervin pentru intarzierea rambursarii biletului (cu scopul de a evita cumpararea altuia!) si il contacteaza (in repetate randuri) pentru a-l convinge sa deradicalizeze. Disperat, tatal sau va face apel si la ajutorul unor specialisti psihologi si psihiatri, care vor ajunge la concluzia ca fiul sau nu ar avea nicio problema legata de sanatatea mentala. In sfarsit, Couture-Rouleau, isi tenteaza a doua oara sansa de a ajunge in Califatul Statului Islamic, via Orientul Mijlociu, in iulie 2014 incercand sa-si cumpere un bilet pentru Turcia, insa Siguranta Quebéc-ului intervine si Royal Canadian Mounted Police (RCMP/GRC) îi confisca pasaportul la Aeroprt,  fara ca vreo acuzatie (de natura penala) sa fie formulata contra acestuia de catre autoritatile judiciare canadiene. O ultima intrevedere cu acesta pe 9 octombrie ar fi convins autoritatile de ancheta ca acestea si-ar fi atins scopul, ceea ce ar fi facut imprevizibil actul terorist pe care acesta l-a comis pe 20 octombrie. Peste numai doua zile, pe 22 octombrie 2014, la Canada's National War Memorial in Ottawa (in proximitatea Parlamentului Canadian), un militar, Cap. Nathan Cirillo  este impuscat mortal in timp ce asigura paza obiectivului, de catre Michael Zehaf-Bibeau (n.1982/Joseph Hall Bibeau, canadian, convertit la Islam si radicalizat, cunoscut autoritatilor judiciare pentru detentie de droguri si arme de foc), dintr-o mama canadiana Susan Bibeau (functionara federala la Comisia de Imigrare si de statut de Refugiat Politic in Canada/ Deputy chairperson of a division of Canada’s Immigration and Refugee) si un tata libanez, Bulgasem Zehaf (om de afaceri, proprietarul unei cafenele la Montreal, divortat de Susan Bibeau, gasit vinovat in 1987  pentru o agresiune armata, fost lupatatori alauturi de rebelii din Libia in 2011), ucis de catre Serg. Kevin Vickers, aflat si el in misiune (in  timpul serviciului). Fuziada debuteaza la Monumentul Comemorativ de Razboi/Canada's National War Memorial (La Réponse, care comemoreaza Primul Razboi Mondial/1014-1918 si cel de –al  Doilea Razboi Mondial/1039-1945, respectiv, cel din Coreea/1950-193) din Piata Confederatiei la Ottawwa pentru a se incheia la Parlamentul Canadian/Colina Parlamentului (Senatul si Camera Comunelor). In jurul orei locale 09h40, atacatorul (echipat cu o pusca de vanatoa      re/cu doua tevi, calibrul 12), indentificat in persoana lui Michael Zehaf-Bibeau, imbracat in negru, deschide focul in fata Canada's National War Memorial, trage doua rafale, ranind grav pe Caporalul Nathan Cirillo (rezervist, membru al Argyll and Sutherland Highlanders,in varsta de 24 din Hamilton/provincia Onario), al carui deces este constat putin mai tarziu, la Spitalul General/Universitar-University of Ottawa din Ottawa. Din contra, dupa acest atac sangeros, teroristul fura o masina din apropiere si se dirijeaza catre Parlament, unde la intrarea in acesta (prin Tour de la Paix/edificiul simbol al Canadei inaugurat in 1927, care apare si pe verso al bancnotelor de 20 si 50$CA) deschide din nou focul ranind (usor) 3 persoane (dintre care unul membru al garzii de securitate. In cadrul unei fuziade (schimb intens de focuri) in care vor fi trase cca 25-30 de cartuse, atacatorul scapa, insa, il intalneste in calea lui pe Sgt. Kevin Vickers, care aruncandu-se la pamant trage 3 cartuse asupra acestuia (pentru prima oara in misiunea sa de soldat!) care îi vor fi fatale (mortale). Considerat un islamist radicalizat cu un risc ridicat de a participa la operatiunile militare (criminale) ale Daesh (in Irak sau Siria), autoritatile canadiene i-au retreas pasaportul inca din iulie 2014. Inainte de a se stabili la Vancouver (provincia Columbia Britanica/sud-vestul Canadei), acesta a locuit in alte diverse locuri (Montral/provincia Québec, Aylmer in Outaouais/regiune administrativa a Quebéc-ului, etc.). Individul ar fi fost implicat si in cateva furturi armate (nu foarte grave) in 2011, iar in cursul anului 2012 ar fi facut si amenintari cu moartea pentru care ar fi fost si condamnat pe 22 februarie (la o zi simbolica de inchisoare). Se pare ca acesta ar fi fost in contact cu Hasibullah Yusufzai, acuzat de catre  RCMP (Jandarmeria Regala Canadiana) ca in cursul lunii iulie ar fi facut o calatorie in Siria pentru a adera la Daesh aflata in lupta armata contra Presedintelui Bashar al Assad al Siriei si a Coalitiei Internationale. Acest atac ca si cel  comis cu doua zile mai devreme, pare (conform autoritatilor canadiene) sa fi fost comis de catre ″lupi solitari″ canadieni (nascuti in Canada) dar indoctrinati sub o forma sau alta cu islamismul-radical (pe fondul instabilitatii psihologice) si simpatizanti ale tezelor jihadiste, pe care iî putem califica lumpenteroristi-islamisti.

In sfarsit,  nici Austrlia, membru fidel al Coalitiei Internationale care in cadrul GOWT lupta contra terorismului international nu a fost ocolita de atacuri teroriste. Dupa ce pe 22 septembrie 2014, Abou Mohammed al-Adnani purtatorul de cuvant al Organizatiei ISIS (Daesh), in cunoscutul sau mesaj audio  facut public (in cca 42 de minute) indemna orice musulman ″adevarat″sa ″ucida un necredincios american sau european-in particular, un nenorocit si jegos francez, australian sau canadian sau orice cetatean (militar sau civil)  a unei tari membra a Coalitiei Internationale/Occidentale (in Irak si Siria) care combate Statul Islamic (Daesh) chiar si cu un cutit pentru a–i taia gatul (beregata)″, pe 23 septembrie 2014, australianul Abdul Numan Haider  (in varsta de 18 ani, de origine afgana), echipat cu un cutit de vanatoare, raneste doi agenti de securitate (antiteroristi) la Endeavour Hills (regiunea urbana Melbourne/statul Victoria, sudul Australiei) inainte sa fie ucis de catre fortele de ordine. Incidentul tragic are loc inainte ca tanarul sa-si manifeste nemultumirea in public Prim-ministrului Tony Abbott cu un steag ISIS in mana, motiv pentru care sa fie interpelat de catre autoritatile pilitienesti si adus (pentru audieri) la Comisariatul central de Politie din localitate. Conform Profesorului Greg Barton (of Monash University’s Global Terrorism Research Centre in Melbourne), tanarul frustrat, care ar fi fost pe lista celor 40-60 de personae a caror pasapoarte ar fi fost retrase de catre autoritatile australiene pentru a-i impiedica pe acestea sa plece in Siria sau Irak si sa se inroleze ca mujahidini  in ISIS (Daesh), ar fi interpretat gresit mesajul lui Abou Mohammed al-Adnani sau nici macar nu l-ar fi inteles. Cert este insa faptul ca intre 15-16  decembrie 2014, are loc un eveniment mult mai dramatic (dar si spectaculos) la Sydney (statul  Noul Wales de Sud/Noua Galie de Sud, sud-estul Australiei). Este vorba o luare de ostatici, in care 2 persoane vor fi ucise si 4 ranite. Autorul acestuia, identificat ulterior in persoana lui Man Haron Monis (n.1964/Iran), un tragator (izolat) islamist, radicalizat, cu o barba lunga, purtand un tricou alb si o bandana (banderola) neagra pe frunte, cu un ruscsac de culoarea albastru in spate, echipat cu o pusca de vanatoare Remington 870 si o maceta, respectiv, cu un drapel jihadist negru in mana (confundat la inceput cu drapelul ISIS !) cu inscriptia Șahada in araba (declaratie publica a credintei in Islam: ″Atest ca nu exista nicio alta divinitate in afara de Domnul/Dumnezeu si Profestul Mahomed este trimisul acestuia″), intra, pe 15 decembrie, in jurul orei (locale) 09h45, in Cafeneaua Lindt Chocolat Café (Lindt & Sprüngli AG/o firma/intreprindere/societate evetiana) din Martin Place nr.53 (aflata in proximitatea canalului de televiziune Seven News si a sediului Reserve Bank of Australia), retinand 18 persoane ca ostatici (8 angajati si 10 clienti/consumatori) timp de peste 16 ore (pana pe 16 decembrie, in jurul orei 02h15, cand are loc asaltul Cafenelei de catre Fortele speciale). Agresorul  blocheaza poarta de intrare, folosind un ostatec ca ″scut uman″ (pentru evita o eventuala riposta al celor din incapere) si conform unui proces verbal consemnat in dosar, acesta solicita lui  Ray Hadley (de la radio Sydney 2GB) sa vorbeasca in direct cu Prim-Ministrul australian Anthony John Abbott (n.1957) invocand ca motiv ″Dissatisfaction with legal″, in timp ce pe alti ostatici îi obliga (forteaza) sa intre in contact (telefonic) cu presa si sa faca publica starea de asediu din Cafenea. In invalmaseala creata in interior, in jurul orei locale 15h00, 3 dintre ostatici reusesc sa fuga (2 pe poarta/usa principala de intrare : John O’brien/n.1932 celebru jucaator de tenis din anii 1960 si  avocatul Stefan Balafoutis, deblocand-o) si unul prin iesirea de urgenta (angajatul cafenelei Paolo Vassallo), pentru ca in jurul orei 17h00, alti 2 ostatici (Jieun Bae si Elly Chen, angajate ale Cafenelei) sa reuseasca sa iasa, tot prin usa principala, fara ca agresorul sa observe (Jarrod Morton-Hoffman, unul dintre ostatici reusind sa distraga atentia acestuia), ajungand la Tactical Operations Unit (State Protection Group/SPG,  al New South Wales Police Force /NSW Police Force, fondat in 1862; cca 20.500 de angajati dintre care cca 16.500 ofiteri). In sfarsit, in jurul orei 02h00/16 decembrie, alte 5 persoane (unele surse indica 6-7) reusesc sa paraseasca cladirea. Asaltul fortelor speciale (doua Commando Tactical Assault Group) echipate cu carabine de tip M4A1 de 5,56mm NATO (M4 MWS/Modular Weapon System, cu diverse accesorii, inclusiv, lansator de grenade M203, RIS foregrip, AN/PEQ-4 laser system, M68 CCO reflex sight si AN/PVS-4 night vision optics) si sound bomb (stun grenade/grenade defensive) are loc in jurul orei 02H15, in care teroristul (atins de catre 7 gloante/13 trase catre el si 22 in total) va fi anihilat (ucis). Doi dintre ostatici sunt deasemenea ucisi de catre Man Haron Monis, primul, imediat, dupa istaurarea starii de asediu, Tori Johnson/34 de ani (Managerul/Administratorul Cafenelei) care incearca sa faca fata agresorului (si sa-l dezarmeze) si Katrina Dawson/38 de ani (in urma fuziadei/schimbului de focuri dintre agresori si fortele speciale), iar alti 3 vor fi raniti (Marcia Mikhael/43 de ani, ranita la umar; Robyn Hope/75 de ani ranita la laba piciorului drept si fiica ei Louisa Hope/52 de ani, ranita la una dintre gambele picorului) ceva mai grav. Alte 3 persoane (un barbat in varsta de 39 de ani/ofiter de politie si doua femei gravide cu varstele de 30 si 35 de ani), vor fi si ele ranite usor. Toti ranitii, vor fi internati (in regim de urgenta), la North Shore Hospital. Ceilalti ostatici sechestrati de catre rapitor in Cafenea au fost: Paolo Vassallo, Stefan Balafoutis, Elly Chen, Jieun Bae, Harriette Denny, Viswakanth Ankireddy, Joel Herat, Fiona Ma, Jarrod Hoffman, Puspendu Ghosh, Selina Win Pe, Julie Taylor, respectiv, John O’Brien (n.1932, celebru jucator australian de tenis in anii 1960). In ceea ce priveste pe teroristul-rapitor (si ucigas) Man Haron Monis, stabilit in Australia in 1996 (cu statut de refugiat politic), s-ar parea ca acesta ar fi fost un extremist radicalizat si ca ar fi suferit de instabilitate psihica. Fostul sau avocat, Manny Conditsis, ar fi fost convins de faptul ca acesta ar fi actionat singur (de maniera  izolata) ca un „lup singuratic” si ar fi exclus posibilitatea apartanentei acestuia unei organizatii jihadiste (motiv pentru care nici n-ar fi fost supravegheat in mod special de catre serviciile de informatii australiene), in ciuda faptului ca in 2011, acesta, ar fi insultat (in scrisori, respectiv, inregistrari DVD) si familiile soldatilor morti sau disparuti in cadrul GWOT  (in special in Afganistan) dirijata de catre SUA, lansat de catre Fortele armate ale Coalitiei Internationale (din care face parte si Australia), contra organizatilor teroriste din Afganistan, Pakistan, Irak si Siria. Mentionam aici si faptul ca Monis (pe numele sau adevarat Manteghi Bourjerdi) si-a facut sudiile in Iran devenind  Ayatollah ("Sign of Allah", purtator de turban negru, verde sau alb-de maniera traditionala, care indica pozitia in cadrul Sayyid/musulmani de rang inalt), cel mai inalt grad (titlu) in ierarhia religiei siite, considerat ca sef (si expert in domeniul Islamului), care isi desfasoara activitatile in scoli islamice siite (hawza/seminar religios siit imamist, isnasarist sau geafarist care admite 12 imami sfinti) si se considera comparabil cu fondatorul WikiLeaks, australianul Julian Assange. Mentionam aici ca cca 80% dintre siiti sunt imamisti (isnasaristi), majoritari in Azerbaidjan, Bahrein, Iran, Irak si in anumite regiuni ale Libanului). In 1996, acesta solicita azil politic in Australia (datorita unei pretinse persecutii religioase in Iran, tara sa de origine), statut pe care il si obtine, schimbandu-si ulterior numele din Manteghi Bourjerdi (cunoscut si ca Mohammad Hassan Manteghi), in Man Haron Monis (autoproclamandu-se Șeic Haron), pentru ca de-a lungul anilor sa acumuleze un dosar juridic impresionant. In momentul comiterii actului sau de kidnapping, acesta era in libertate conditionata sub control judiciar (in asteptarea procesului sau), fiind banuit ca ar fi instigatorul (comanditarul) asasinarii sotiei sale Noleen Hayson Pal (in varsta de 30 de ani), mama celor doi copii ai sai, gasita injunghiata (cu mai multe lovituri de cutit) la Sydney,  in apartamentul lor conjugal si in absenta acestuia (care ar fi beneficiat aparent de un alibi solid). Trecand de la siiti la sunnitii fundamentalisti  si proclamandu-se expert in astrologie, numerlogie, mediatie si magie neagra (ceea ce face din el, intr-o oarecare masura, un personaj public mediatizat), Haron, ar fi fost implicat si in cca 36 de fapte de agresiune si abuzuri sexuale in perioada 2000-2002. In ciuda faptului ca in noiembrie 2014, acesta face publica credinta sa in ideile si lozincile Statul Islamic, el nu va face obiectul unei supravegheri particulare din partea autoritatilor australiene. Probabil din cauza faptului ca parea izolat in discursurile sale radicale despre Islam si nici n-ar prea fi fost apreciat de catre comunitatile musulmane australiene. In jurul orei 02h30 (ora locala), dupa atacul lansat de catre Commando Tactical Assault Group, acesta ar fi fost ranit foarte grav, dar arestat in viata de catre politisti, moare insa in timpul transferului sau la spital (unde medicii nu pot decat sa constate decesul acestuia), ceea ce face ca o serie de probleme conexe si conexiuni cu kidnappingul comis sa nu poata fi elucidate nici pana in prezent. Atragem aici atentia asupra faptului ca Australia, ca de altfel si o serie de alte tari ale Uniunii Europene (in care exista comunitati importante de musulmani: Franta, Germania, Marea Britanie, Spania, Belgia, Olanda, etc.) se confrunta cu inrolari (voluntare) al conationalilor sai in organizatiile teroriste-islamist-jihadiste din Irak si Siria, si in special in Daesh (ISIS), care combat Coalitia Internationala condusa de catre SUA din aceste tari, sprijinita si sustinuta de catre statele mai sus mentionate. In calitate de vechi aliat al SUA, Australia sprijina actiunile armate ale acestuia contra Daesh, trimitand 600 de soldati (400 apartinand Fortelor Aeriene si 200, Fortelor Speciale) cu echipament militar, in Emiratele Arabe Unite dar si material militar, arme de razboi (de aparare si atac), respectiv, munitie (in cantitati importante), kurzilor (din Irak), motiv pentru care un numar important de australieni au cazut victime si in atacuri teroriste in afara granitelor tarii, dintre care cel mai sangeros este cel de pe 22 octombrie 2002 de la Bali (Indonezia), in care, 88 de australieni vor fi ucisi (vezi mai sus). Un studiu aprofundat al personalitatii acestuia ne perimite o asociere intr-o oarecare mesura, cu cea a lui Michael Zehaf-Bibeau, cel care a comis atacul terrorist pe 22 octombrie 2014 la Ottawa/Canada (vezi mai sus), dar si si cu actiuni ale altor „lupi solitari” care au comis atentate pe teritoriul SUA (vezi mai sus).

 

Articolul cu imagini pe 9nvestigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2016/06/terorismul-nu-are-religie-partea-iv.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019